Directiva (UE) 2026/804 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 martie 2026 de modificare a Directivei 2014/49/UE în ceea ce privește domeniul de aplicare al protecției depozitelor, utilizarea fondurilor schemelor de garantare a depozitelor, cooperarea transfrontalieră și transparența (Text cu relevanță pentru SEE)

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 53 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene,

după consultarea Comitetului Economic și Social European,

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

În conformitate cu articolul 19 alineatele (5) și (6) din Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului, Comisia a examinat aplicarea și domeniul de aplicare al directivei respective și a concluzionat că obiectivul de protecție a deponenților în Uniune prin instituirea unor scheme de garantare a depozitelor (SGD-uri) a fost îndeplinit în cea mai mare parte. Cu toate acestea, Comisia a concluzionat, de asemenea, că este necesar să se abordeze lacunele rămase în ceea ce privește protecția deponenților și să se îmbunătățească funcționarea SGD-urilor, armonizând în același timp normele pentru intervențiile SGD-urilor, altele decât procedurile de efectuare a rambursărilor.

Prin revizuirea cadrului Uniunii de gestionare a crizelor și de asigurare a depozitelor se dorește realizarea de progrese în direcția aprofundării uniunii bancare. Prin urmare, funcționarea SGD-urilor ar trebui să fie armonizată suplimentar.

Cadrul Uniunii de gestionare a crizelor și de asigurare a depozitelor ar trebui să respecte în mod consecvent principiile conform cărora pierderile trebuie suportate de acționari și creditori, iar resursele contribuabililor nu trebuie utilizate pentru a ajuta sau a salva instituțiile de credit aflate în dificultate.

Nerespectarea de către instituțiile de credit a obligațiilor de a plăti contribuții către SGDuri sau de a furniza informații deponenților și SGD-urilor ar putea submina obiectivul de protecție a deponenților. SGD-urile sau, după caz, autoritățile desemnate ar trebui să perceapă rata dobânzii legale la cuantumul datorat pentru plata cu întârziere a contribuțiilor. Este important să se îmbunătățească coordonarea dintre SGD-uri, autoritățile desemnate și autoritățile competente atunci când se iau măsuri de asigurare a respectării legislației împotriva unei instituții de credit care nu își respectă obligațiile. Este necesar să se asigure faptul că SGD-urile sau, după caz, autoritățile desemnate informează autoritățile competente în timp util cu privire la orice încălcare a obligațiilor instituțiilor de credit în temeiul normelor de protecție a depozitelor, astfel încât autoritățile competente să își poată exercita competențele de supraveghere în temeiul Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului. În plus, pentru a asigura respectarea de către instituțiile de credit a normelor prevăzute în prezenta directivă, statele membre ar trebui să prevadă sancțiuni adecvate în cazul încălcării normelor respective.

Pentru a sprijini o mai mare convergență a practicilor SGD-urilor și pentru a ajuta SGDurile să își testeze reziliența, Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană) (ABE), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului, ar trebui să emită orientări privind efectuarea de exerciții de simulare a crizelor asupra schemelor de garantare a depozitelor.

În temeiul Directivei 2014/49/UE, depozitele anumitor instituții financiare, inclusiv ale firmelor de investiții, sunt excluse de la acoperirea de către SGD-uri. Cu toate acestea, fondurile pe care aceste instituții financiare le primesc de la clienții lor și pe care le depun la o instituție de credit în numele clienților lor, în exercitarea serviciilor pe care le oferă, ar trebui să fie protejate în anumite condiții.

Categoriile de deponenți care sunt protejați de către o SGD sunt stabilite pe baza obiectivului de a proteja investitorii neprofesionali, considerându-se că investitorii profesionali nu au nevoie de o astfel de protecție. Din acest motiv, până în prezent, autoritățile publice au fost excluse din sfera acoperirii. Cu toate acestea, majoritatea autorităților publice, care în unele state membre includ școli și spitale, nu pot fi considerate investitori profesionali. Prin urmare, este necesar să se asigure faptul că depozitele investitorilor neprofesionali, cum ar fi autoritățile locale, entitățile publice mici și instituțiile non-profit controlate de administrația centrală sau de administrația statelor federale, pot beneficia de protecția oferită de o SGD.

Pentru a se asigura că depozitele atrase în scopul respectării cerințelor minime privind fondurile proprii și pasivele eligibile în temeiul Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului sunt utilizate în întregime pentru a suporta pierderile și a contribui la recapitalizarea unei instituții de credit în cazul intrării sale în dificultate, acestea ar trebui să fie excluse de la acoperirea de către SGD-uri. Pentru a asigura tratamentul egal al acestor depozite pe baza unor criterii obiective, acestea ar trebui să fie excluse de la acoperirea de către SGD-uri, indiferent dacă autoritatea de rezoluție a autorizat sau nu includerea lor în cuantumul fondurilor proprii și al pasivelor eligibile.

Depozitele care rezultă în urma anumitor evenimente, inclusiv tranzacțiile imobiliare efectuate de o persoană fizică referitoare la bunuri imobile locative private sau plata anumitor indemnizații de asigurare, pot conduce temporar la depozite mari. Din acest motiv, Directiva 2014/49/UE impune obligația ca statele membre să se asigure că depozitele rezultate în urma acestor evenimente sunt protejate peste plafonul de 100000 EUR timp de minimum trei luni, dar nu mai mult de 12 luni din momentul în care suma a fost creditată sau din momentul în care depozitele respective pot fi transferate legal. Pentru a armoniza protecția deponenților în Uniune și pentru a reduce complexitatea administrativă și incertitudinea juridică legate de domeniul de aplicare al protecției acestor depozite, este necesar să se alinieze protecția acestor deponenți la o sumă minimă de 500000 EUR pentru toate soldurile temporar ridicate și la o sumă maximă de 2500000 EUR pentru depozitele legate de tranzacții imobiliare, pentru o durată minimă armonizată de șase luni, în plus față de nivelul de acoperire de 100000 EUR. După transpunerea lor de către statele membre, aceste sume ar trebui revizuite periodic și cel puțin o dată la cinci ani. Dacă este cazul, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului o propunere de directivă pentru ajustarea acestor sume, ținând seama de evoluția prețurilor bunurilor imobile în diferite state membre și de necesitatea de a asigura proporționalitatea și condiții de concurență echitabile în întreaga Uniune.

În cursul unei tranzacții imobiliare, fondurile pot tranzita diferite conturi înainte de decontarea efectivă a tranzacției. Prin urmare, pentru a proteja deponenții care efectuează tranzacții imobiliare într-un mod omogen, protecția soldurilor temporar ridicate ar trebui să se aplice veniturilor dintr-o vânzare, precum și fondurilor depuse pentru achiziționarea unui bun imobil locativ privat într-o perioadă scurtă predefinită.

Pentru a asigura securitatea juridică, în cazul în care un stat membru permite deducerea datoriilor unui deponent către instituția de credit atunci când se calculează cuantumul rambursabil, este necesar să se clarifice faptul că numai datoriile care au devenit scadente înainte ca depozitele să devină indisponibile pot fi deduse din depozitele eligibile ale deponentului și numai în măsura în care o astfel de compensare este admisibilă în temeiul dispozițiilor legale și contractuale aplicabile.

Este necesar să se optimizeze capacitățile operaționale ale SGD-urilor și să se reducă sarcina administrativă a acestora. Din acest motiv, ar trebui să se stabilească faptul că, în ceea ce privește identificarea deponenților care au dreptul la depozite în conturile beneficiarilor sau la evaluarea eligibilității deponenților pentru a beneficia de mecanisme de siguranță legate de solduri temporar ridicate, deponenții sau titularii de conturi au responsabilitatea de a demonstra, prin mijloace proprii, că au dreptul la astfel de depozite.

În timp ce suma rambursabilă, ca regulă generală, ar trebui să fie disponibilă în termen de șapte zile lucrătoare, anumite depozite ar putea face obiectul unei perioade de rambursare mai lungi, deoarece impun ca SGD-urile să verifice cererea de rambursare. Pentru a armoniza normele în întreaga Uniune, respectiva perioadă mai lungă de rambursare ar trebui să fie limitată la 20 de zile lucrătoare de la data primirii de către SGD în cauză a informațiilor sau a documentelor relevante. Ar trebui să se facă o distincție între situațiile în care se aplică respectiva perioadă de rambursare mai lungă și situațiile în care primirea sumelor puse la dispoziție de SGD în termenele prevăzute în prezenta directivă durează mai mult din cauza oricăror măsuri operaționale pe care deponentul trebuie să le ia.

Pentru a asigura coerența cu măsurile restrictive ale Uniunii și punerea în aplicare a acestora, instituțiile de credit ar trebui să marcheze depozitele care fac obiectul unor astfel de măsuri, iar SGD-urile ar trebui să suspende rambursarea unor astfel de depozite atât timp cât se aplică măsurile respective.

Costurile administrative legate de rambursarea sumelor mici din conturile inactive pot fi mai mari decât beneficiile pentru deponent. Prin urmare, este necesar să se precizeze că SGD-urile nu ar trebui să aibă obligația de a efectua demersuri active pentru a rambursa depozitele deținute în astfel de conturi sub anumite praguri care ar trebui stabilite la nivel național. Cu toate acestea, ar trebui să se păstreze dreptul deponenților de a solicita o astfel de sumă. În plus, în cazul în care același deponent are și alte conturi active, SGD-urile ar trebui să includă sumele din conturile respective în calculul sumei care trebuie să fie rambursate.

SGD-urile dispun de metode diferite de efectuare a rambursărilor către deponenți, de la plăți în numerar la transferuri electronice. Cu toate acestea, pentru a asigura trasabilitatea procesului de rambursare de la SGD-uri și pentru a respecta obiectivele cadrului Uniunii privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, rambursările efectuate către deponenți prin transferuri de credit ar trebui să fie metoda de plată implicită atunci când rambursarea depășește suma de 10000 EUR.

Instituțiile financiare sunt excluse de la protecția depozitelor. Cu toate acestea, anumite instituții financiare, inclusiv instituții emitente de monedă electronică, instituții de plată și firme de investiții, depun, de asemenea, fondurile primite de la clienții lor în conturi bancare, adesea temporar, pentru a se conforma obligațiilor de protejare a fondurilor în conformitate cu legislația sectorială, inclusiv Directivele 2009/110/CE, 2014/65/UE și (UE) 2015/2366 ale Parlamentului European și ale Consiliului. Având în vedere rolul tot mai important al acestor instituții financiare, SGD-urile ar trebui să protejeze aceste depozite în condițiile în care respectivii clienți sunt identificați sau pot fi identificați.

Clienții instituțiilor financiare nu cunosc întotdeauna care este instituția de credit pe care instituția lor financiară a ales-o pentru a le depune fondurile. Prin urmare, SGD-urile nu ar trebui să agrege aceste depozite cu un depozit pe care aceiași clienți l-ar putea avea la aceeași instituție de credit la care instituția financiară le-a plasat depozitele. Este posibil ca instituțiile de credit să nu cunoască clienții care au dreptul la sumele deținută în conturile clienților sau să nu fie în măsură să verifice și să înregistreze datele individuale ale clienților respectivi. În funcție de tipul și de modelul de afaceri al instituției financiare, ar putea exista circumstanțe în care efectuarea rambursării direct către client ar putea pune în pericol titularul contului. Prin urmare, SGD-urile ar trebui să fie în măsură să ramburseze sume într-un cont client deschis de titularul contului la o altă instituție de credit în beneficiul fiecărui client, atunci când sunt îndeplinite anumite criterii. Pentru a evita riscul dublei plăți în aceste situații, orice creanțe ale clienților în legătură cu sumele deținute în numele lor de către titularul de cont ar trebui să fie reduse cu cuantumul rambursat direct de către SGD clienților respectivi. Prin urmare, ABE ar trebui să elaboreze proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze detaliile tehnice legate de identificarea clienților în scopul rambursării, criteriile de rambursare către titularul de cont în beneficiul fiecărui client sau către client în mod direct, precum și normele de evitare a cererilor multiple de efectuare a rambursării către același beneficiar.

Atunci când efectuează rambursări către deponenți, SGD-urile se pot confrunta cu situații care ridică probleme legate de spălarea banilor. Prin urmare, SGD-urile ar trebui să amâne efectuarea rambursării către un deponent atunci când sunt notificate că o unitate de informații financiare a suspendat un cont bancar sau de plăți în conformitate cu normele aplicabile în materie de combatere a spălării banilor.

Directiva 2014/49/UE prevede că, în cazul în care o SGD efectuează plăți în contextul unei proceduri de rezoluție, SGD ar trebui să aibă o creanță împotriva instituției de credit în cauză într-un cuantum egal cu plățile efectuate, iar creanța respectivă ar trebui să fie de același rang ca și depozitele acoperite. Această dispoziție nu face distincție între contribuția unei SGD atunci când se utilizează un instrument de recapitalizare internă în regim bancar deschis și contribuția unei SGD la finanțarea unei strategii de transfer urmată de lichidarea entității reziduale. Pentru a asigura claritatea și securitatea juridică în ceea ce privește existența și cuantumul unei creanțe a SGD în diferite scenarii, este necesar să se precizeze că, atunci când SGD contribuie la finanțarea unei strategii de transfer într-o rezoluție, cum ar fi aplicarea instrumentului de vânzare a afacerii sau a instrumentului instituției-punte, sau la finanțarea măsurilor alternative, prin care un set de active, drepturi și pasive, inclusiv depozite, ale instituției de credit sunt transferate unui destinatar, respectiva SGD ar trebui să aibă o creanță împotriva entității reziduale în cadrul procedurilor de lichidare ulterioare în temeiul dreptului intern. Pentru a se asigura că acționarii și creditorii instituției de credit rămași în entitatea reziduală absorb efectiv pierderile instituției de credit respective și pentru a îmbunătăți posibilitatea de rambursare în caz de insolvență către SGD, creanța SGD ar trebui să aibă același rang de prioritate ca și depozitele acoperite. În cazul în care se aplică instrumentul de recapitalizare internă în regim bancar deschis, și anume instituția de credit își continuă activitatea, SGD trebuie să contribuie cu suma cu care depozitele acoperite ar fi fost reduse sau convertite pentru a absorbi pierderile instituției de credit respective, dacă depozitele acoperite ar fi fost incluse în domeniul de aplicare al recapitalizării interne. Prin urmare, contribuția SGD la rezoluție nu ar trebui să genereze o creanță împotriva instituției aflate în rezoluție, deoarece aceasta ar contrazice scopul contribuției SGD.

Pentru a asigura convergența practicilor SGD și securitatea juridică pentru deponenți la revendicarea depozitelor și pentru a evita obstacolele operaționale pentru SGD-uri, este important să se stabilească o perioadă suficient de lungă în care deponenții să poată solicita rambursarea depozitelor lor în situația în care SGD nu a efectuat rambursări către deponenți în termenele prevăzute în Directiva 2014/49/UE în cazul unei rambursări. Orice astfel de creanță ar trebui să fie luată în considerare de către SGD, inclusiv în cazurile în care solicitantul nu a fost încă recunoscut ca deponent printr-o hotărâre judecătorească.

În temeiul Directivei 2014/49/UE, statele membre trebuiau să se asigure că, până la 3 iulie 2024, resursele financiare disponibile ale unei SGD ating cel puțin un nivel-țintă de 0,8 % din cuantumul depozitelor acoperite ale membrilor lor. Pentru a evalua în mod obiectiv dacă SGD-urile îndeplinesc cerința respectivă, ar trebui să se stabilească o perioadă de referință clară pentru a determina cuantumul depozitelor acoperite și resursele financiare disponibile ale SGD-urilor.

Pentru a asigura reziliența SGD-urilor, fondurile acestora ar trebui să provină din contribuții stabile și irevocabile. Anumite surse de finanțare a SGD, cum ar fi recuperările preconizate în raport cu creanțele SGD care decurg din intervențiile sale, sunt prea contingente pentru a fi contabilizate drept resurse financiare disponibile care se califică pentru nivelul-țintă al SGD. Pentru a armoniza condițiile SGD-urilor pentru îndeplinirea nivelului-țintă și pentru a se asigura că resursele financiare disponibile ale SGD-urilor sunt finanțate prin contribuții din partea sectorului, ar trebui să se facă distincție între fondurile care se califică pentru atingerea nivelului-țintă și fondurile care sunt considerate surse complementare de finanțare, cum ar fi fondurile împrumutate care generează datorii ale SGD. Cu toate acestea, rambursările previzibile ale împrumuturilor pot fi planificate și integrate în contribuțiile periodice ale membrilor SGD, iar datoriile SGD nu ar trebui, prin urmare, să fie deduse integral din resursele financiare disponibile care se califică pentru nivelul-țintă. Pentru a stimula piața unică a serviciilor bancare prin încurajarea sprijinului sub formă de lichidități între SGD-uri și pentru a facilita utilizarea resurselor financiare disponibile ale unui sistem instituțional de protecție (SIP) recunoscut ca SGD în temeiul Directivei 2014/49/UE în ceea ce privește măsurile SIP de prevenire a intrării în dificultate a instituțiilor sale membre, evitând în același timp dubla contabilizare, o creanță restantă asupra unui împrumut acordat unei alte SGD sau asupra resurselor financiare puse în alt mod la dispoziția contului SIP al respectivului SIP recunoscut ca SGD ar trebui să fie contabilizată exclusiv pentru nivelul-țintă al SGD creditoare sau al contului SGD al SIP recunoscut ca SGD.

Pentru a asigura previzibilitatea și securitatea juridică în ceea ce privește timpul necesar pentru atingerea nivelului-țintă al SGD în urma utilizării fondurilor SGD sau a unei creșteri a cuantumului depozitelor acoperite, este necesar să se specifice perioada de realimentare, nu numai în cazul unei reduceri substanțiale a resurselor financiare disponibile care are drept rezultat faptul că resursele financiare disponibile sunt mai mici de două treimi din nivelul-țintă, ci și în cazul unei reduceri mai mici, care are drept rezultat faptul că resursele financiare disponibile se situează sub nivelul-țintă dar continuă să fie mai mari de două treimi din nivelul-țintă. Pentru a evita efectele prociclice ale impunerii unei sarcini financiare ridicate asupra băncilor, perioada de realimentare de șase ani în cazul unor reduceri mai mari ar trebui menținută, indiferent dacă respectivele reduceri sunt cauzate de intervenția SGD sau de o creștere substanțială a cuantumului depozitelor acoperite. În cazul unor reduceri mai mici, perioada de realimentare ar trebui să fie de doi ani. Cu toate acestea, în cazul în care reducerea nivelului-țintă este foarte mică în raport cu costul colectării contribuțiilor relevante, SGD ar trebui să poată prelungi cu un an respectiva perioadă de doi ani.

Pentru a asigura o aplicare consecventă, ABE ar trebui să elaboreze proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze metodologia de calculare a resurselor financiare disponibile care se califică pentru nivelul-țintă al SGD, precum și detaliile referitoare la procesul care trebuie să fie urmat pentru a atinge nivelul-țintă al SGD în urma reducerii.

Resursele financiare disponibile ale unei SGD ar trebui să poată fi utilizate imediat pentru a face față unor evenimente neprevăzute de plată a rambursărilor sau altor intervenții. Având în vedere diferitele practici din întreaga Uniune, este oportun să se stabilească cerințe privind strategiile de investiții ale fondurilor SGD-urilor pentru a atenua orice impact negativ asupra capacității unei SGD de a-și îndeplini obligațiile. În cazul în care SGD nu are competența de a stabili strategia de investiții, autoritatea sau organismul ori entitatea din statul membru care este responsabil(ă) cu stabilirea strategiei de investiții ar trebui, atunci când stabilește strategia de investiții respectivă, să respecte, de asemenea, principiile diversificării și investițiilor în active cu grad scăzut de risc. Pentru a menține independența operațională deplină și flexibilitatea SGD în ceea ce privește accesul la fondurile sale, în cazul în care statele membre permit depunerea fondurilor SGD la banca lor centrală națională sau la trezoreria națională, fondurile respective ar trebui să fie clar marcate și separate în scopuri contabile și ar trebui să fie imediat disponibile pentru a fi utilizate de SGD.

Pentru a asigura o diversificare adecvată a investițiilor fondurilor SGD și practici convergente, ABE ar trebui să emită orientări în acest sens către SGD-uri.

Posibilitatea prevăzută în Directiva 2014/49/UE de a obține resursele financiare disponibile ale unei SGD prin contribuțiile obligatorii plătite de instituțiile membre la schemele existente de contribuții obligatorii instituite de un stat membru pentru a acoperi costurile legate de riscul sistemic nu a fost niciodată utilizată și, prin urmare, ar trebui eliminată.

Este necesar să se consolideze protecția deponenților, evitându-se, în același timp, necesitatea unei vânzări în regim de urgență a activelor SGD și limitându-se posibilele efecte prociclice negative asupra întregului sector bancar cauzate de colectarea contribuțiilor extraordinare. Prin urmare, statele membre ar trebui să aibă opțiunea de a permite SGD-urilor lor să utilizeze mecanisme de finanțare alternative din surse private care să le permită să obțină în orice moment finanțare pe termen scurt din alte surse decât contribuțiile, inclusiv înainte de a-și utiliza resursele financiare disponibile și fondurile colectate prin contribuții extraordinare. Întrucât instituțiile de credit ar trebui să suporte în primul rând costurile și responsabilitatea pentru finanțarea SGD-urilor, mecanismele de finanțare alternative din fonduri publice ar trebui să fie permise numai sub formă de garanții sau împrumuturi acordate unei SGD cu scadențe de maximum șase ani, utilizate în ultimă instanță și numai în caz de plată a rambursărilor sau de contribuție a SGD la rezoluție. Acest lucru nu ar trebui să împiedice utilizarea împrumuturilor pe termen scurt din surse publice înaintea altor mecanisme de finanțare alternative în circumstanțe excepționale pentru a asigura rambursarea la timp către deponenți sau contribuția la rezoluție.

În timp ce rolul principal al SGD-urilor este efectuarea rambursărilor către deponenții care beneficiază de acoperire, intervențiile în afara efectuării rambursărilor se pot dovedi mai eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru SGD-uri și pot asigura un acces neîntrerupt la depozite prin facilitarea strategiilor de transfer. Se poate impune SGD-urilor obligația de a contribui la rezoluția instituțiilor de credit. În plus, în unele state membre, SGD-urile pot finanța măsuri preventive pentru restabilirea viabilității pe termen lung a instituțiilor de credit sau măsuri alternative în caz de insolvență. Astfel de măsuri preventive și alternative pot juca un rol eficace în gama de instrumente de gestionare a crizelor, pentru a menține încrederea deponenților și stabilitatea financiară. Statele membre care nu au prevăzut măsuri preventive și alternative în dreptul lor intern înainte de data intrării în vigoare a prezentei directive ar trebui, prin urmare, să aibă în vedere constituirea capacității necesare a SGD-urilor lor și a altor autorități relevante pentru a pune în aplicare astfel de măsuri în viitor. În urma unei evaluări a gradului de pregătire al statelor membre și a experienței dobândite în aplicarea măsurilor preventive și alternative, Comisia ar trebui să prezinte evaluarea sa Parlamentului European și Consiliului, însoțită, după caz, de o propunere legislativă. Deși aceste măsuri preventive și alternative pot îmbunătăți în mod semnificativ protecția depozitelor, este necesar ca astfel de măsuri să facă obiectul unor mecanisme de siguranță adecvate, inclusiv sub forma unui test armonizat al celui mai mic cost, pentru a asigura condiții de concurență echitabile, precum și eficacitatea și eficiența acestor măsuri din punctul de vedere al costurilor. Aceste mecanisme de siguranță ar trebui să se aplice numai intervențiilor finanțate prin resursele financiare disponibile ale SGD reglementate în temeiul prezentei directive.

Pentru a asigura o abordare coerentă a aplicării măsurilor preventive de către SGD-uri în întreaga Uniune, ABE ar trebui să emită orientări care să precizeze condițiile care trebuie impuse instituțiilor de credit care beneficiază de măsuri preventive, sistemele pe care SGD-urile trebuie să le instituie pentru a selecta și a pune în aplicare în mod adecvat măsuri preventive și pentru a monitoriza riscurile acestora, precum și modalitățile detaliate de cooperare între autoritățile de rezoluție, autoritățile desemnate și autoritățile competente.

Măsurile de prevenire a intrării în dificultate a unei instituții de credit prin intervenții suficient de timpurii pot avea un rol eficace în gama de instrumente de gestionare a crizelor utilizate pentru a menține încrederea deponenților și stabilitatea financiară. Aceste măsuri pot lua diverse forme, cum ar fi măsuri de sprijin sub formă de capital prin instrumente de fonduri proprii, inclusiv instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, ori alte instrumente de capital, garanții sau împrumuturi. SGD-urile au recurs în mod eterogen la aceste măsuri. Pentru a asigura gama completă de instrumente de gestionare a crizelor și recurgerea la măsuri preventive în conformitate cu cadrul de rezoluție și cu normele privind ajutoarele de stat, este necesar să se specifice calendarul și condițiile de aplicare a acestora. Măsurile preventive ar trebui utilizate din timp pentru a preveni deteriorarea situației financiare a unei instituții de credit. Acestea nu sunt adecvate odată ce autoritatea de rezoluție a luat o decizie prin care stabilește că instituția de credit este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate și că nu există măsuri care ar putea împiedica intrarea sa în dificultate, indiferent dacă rezoluția a fost evaluată ca fiind sau nu în interes public. Autoritățile desemnate ar trebui să confirme dacă au fost îndeplinite condițiile pentru o astfel de intervenție a SGD.

Pentru a se asigura că măsurile preventive își ating obiectivul, instituțiile de credit ar trebui să aibă obligația de a prezenta autorității competente o notă în care să schițeze măsurile pe care se angajează să le ia. Această notă ar trebui să conțină toate elementele care vizează prevenirea ieșirilor de fonduri și consolidarea pozițiilor de capital și de lichiditate ale instituției de credit, permițând instituției de credit să respecte toate cerințele prudențiale și alte cerințe de reglementare relevante în mod prospectiv. Prin urmare, respectiva notă ar trebui să conțină măsuri de atragere de capital, inclusiv norme privind emiterea de drepturi, conversia voluntară a instrumentelor de datorie subordonate, exerciții de gestionare a datoriilor, vânzări de active generatoare de capital, securitizarea portofoliilor și reținerea profiturilor, inclusiv interdicții privind dividendele și interdicții privind achiziționarea de participații în întreprinderi. În plus, nota ar trebui să detalieze deficitul de capital inițial al instituției de credit. Pe parcursul punerii în aplicare a măsurilor prevăzute în notă, instituțiile de credit ar trebui, de asemenea, să își consolideze pozițiile de lichiditate și să se abțină de la practici comerciale agresive, de la distribuirea dividendelor, de la plata unei remunerații variabile, de la răscumpărarea acțiunilor proprii și de la răscumpărarea instrumentelor de capital hibride. Nota ar trebui să conțină, de asemenea, o strategie de ieșire din regimul măsurilor de sprijin primite. Într-un interval de timp rezonabil, instituția de credit ar trebui să transmită autorității competente un plan de reorganizare a activității menit să asigure viabilitatea pe termen lung. Autoritățile competente și autoritățile de rezoluție sunt cele mai în măsură să evalueze relevanța și credibilitatea măsurilor avute în vedere în cadrul unui plan de reorganizare a activității. Pentru a se asigura că autoritatea desemnată a SGD căreia i se solicită de către instituția de credit finanțarea unei măsuri preventive este în măsură să evalueze dacă sunt îndeplinite toate condițiile pentru măsurile preventive, autoritatea competentă ar trebui să coopereze cu autoritatea desemnată. Furnizarea suplimentară de fonduri către o instituție de credit ar trebui suspendată în cazul în care autoritatea competentă nu este convinsă că planul de reorganizare a activității este credibil și fezabil. Pentru a asigura o abordare coerentă a aplicării măsurilor preventive în întreaga Uniune, ABE ar trebui să emită orientări pentru a ajuta instituțiile de credit să elaboreze planuri de reorganizare a activității.

Pentru a se asigura că instituțiile de credit care beneficiază de sprijin din partea SGD-urilor sub forma unor măsuri preventive își îndeplinesc angajamentele, autoritățile competente ar trebui să solicite un plan de remediere de la instituțiile de credit care nu și-au îndeplinit angajamentele prezentate în notă sau în planul lor de reorganizare a activității, care nu au rambursat cuantumul care li s-a plătit cu titlu de contribuție în cadrul măsurilor preventive sau care nu au acționat în conformitate cu strategia de ieșire. În cazul în care o autoritate competentă consideră că măsurile din planul de remediere nu sunt în măsură să asigure viabilitatea pe termen lung a instituției de credit sau în cazul în care instituția de credit nu respectă planul de remediere, SGD nu ar trebui să ofere niciun sprijin preventiv suplimentar instituției de credit, iar autoritățile relevante ar trebui să efectueze o evaluare în temeiul Directivei 2014/59/UE pentru a stabili dacă instituția este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate. Pentru a asigura o abordare coerentă a aplicării măsurilor preventive în întreaga Uniune, ABE ar trebui să emită orientări pentru a ajuta instituțiile de credit să elaboreze planuri de remediere.

Este necesar ca o contribuție a SGD la măsuri alternative să facă obiectul unor mecanisme de siguranță adecvate pentru a asigura condiții de concurență echitabile, precum și eficacitatea și eficiența acestor măsuri din punctul de vedere al costurilor. SGD poate fi utilizată pentru a finanța transferul depozitelor neacoperite și al altor datorii negarantate către un destinatar dacă transferul este strict necesar și proporțional pentru a evita contagiunea, dacă transferul ar maximiza valoarea activelor în momentul vânzării sau dacă păstrarea relațiilor cu clienții ar menține încrederea. SGD nu ar trebui să fie utilizată pentru a transfera fonduri proprii sau datorii cu rang inferior datoriilor negarantate obișnuite în legislația națională care reglementează procedurile obișnuite de insolvență.

Pentru a evita efectele negative asupra concurenței și asupra pieței interne, este necesar să se prevadă că, în situația măsurilor alternative în caz de insolvență, organismele relevante care reprezintă o instituție de credit, cum ar fi un lichidator, un custode, un administrator ori un alt organism, sau autoritatea națională relevantă ar trebui să ia măsurile necesare pentru scoaterea pe piață a activității instituției de credit sau a unei părți a acesteia în cadrul unui proces deschis, transparent și nediscriminatoriu, încercând în același timp, pe cât posibil, să obțină prețul maxim de vânzare. Instituția de credit ori autoritatea națională relevantă, sau orice intermediar care acționează în numele instituției de credit respective ori al autorității naționale relevante, ar trebui să aplice norme adecvate pentru scoaterea pe piață a activelor, a drepturilor și a pasivelor care urmează să fie transferate potențialilor cumpărători. În orice caz, utilizarea resurselor statului membru ar trebui să facă în continuare obiectul normelor relevante privind ajutoarele de stat în temeiul Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), după caz.

Întrucât scopul principal al SGD-urilor este de a proteja depozitele acoperite, SGD-urile ar trebui să fie autorizate să finanțeze alte intervenții decât efectuarea rambursărilor numai în cazul în care cuantumul total al acestor intervenții este mai mic decât cuantumul depozitelor acoperite în instituția de credit în cauză.

Pentru a ține seama în mai mare măsură de particularitățile SIP-urilor recunoscute ca SGDuri și pentru a consolida eficacitatea acestora, Directiva 2014/49/UE ar trebui să prevadă posibilitatea ca o SGD să acorde un împrumut sau să transfere temporar în alt mod fondurile reglementate de directiva respectivă în contul SIP, care este separat de contul SGD în scopuri contabile, cu scopul de a acorda sprijin financiar unui membru și, în special, de a asigura lichiditatea și solvabilitatea acestuia pentru a evita falimentul, dacă este necesar, în îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului. Acest lucru ar trebui să fie posibil în cazurile în care mijloacele furnizate sunt necesare pentru a completa celelalte mijloace dedicate asigurării lichidității și solvabilității unei instituții afiliate pentru a evita falimentul acesteia și ar trebui să fie supus condiției ca rambursarea către SGD în termen de șapte zile lucrătoare, dacă este necesară, să fie o perspectivă credibilă.

Pentru a spori protecția armonizată a deponenților și a specifica responsabilitățile în situații transfrontaliere în întreaga Uniune, SGD din statul membru de origine ar trebui să asigure efectuarea rambursărilor către deponenți situați în state membre în care instituțiile de credit care sunt membre ale SGD acceptă depozite și alte fonduri rambursabile oferind depozite la nivel transfrontalier, fără a fi stabilite în statul membru gazdă. Pentru a facilita operațiunile de rambursare prin furnizarea de informații către deponenți și prin colectarea și transmiterea documentelor relevante, SGD din statul membru gazdă ar trebui să poată să funcționeze ca punct de contact pentru deponenți la instituțiile de credit care își exercită libertatea de a presta servicii.

Cooperarea dintre SGD-urile din întreaga Uniune este esențială pentru a asigura rambursarea rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor către deponenți în cazul în care instituțiile de credit prestează servicii bancare prin intermediul sucursalelor din alte state membre. Având în vedere progresele tehnologice care promovează utilizarea transferurilor transfrontaliere și identificarea la distanță, SGD din statul membru de origine ar trebui să poată să efectueze rambursările direct către deponenții de la sucursalele situate în alt stat membru, cu condiția ca sarcina administrativă și costurile să fie mai mici decât în cazul în care rambursarea ar fi fost efectuată de către SGD din statul membru gazdă. Această flexibilitate ar trebui să completeze actualul mecanism de cooperare, care prevede ca SGD din statul membru gazdă să efectueze rambursările către deponenții de la sucursale în numele SGD din statul membru de origine. Pentru a păstra încrederea deponenților atât în SGD-urile din statul membru gazdă, cât și în SGD-urile din statul membru de origine, ABE ar trebui să emită orientări pentru a sprijini SGD-urile să participe la această cooperare, incluzând, printre altele, o listă de circumstanțe și condiții în care o SGD din statul membru de origine ar putea decide să efectueze rambursări către deponenții de la sucursalele situate în statul membru gazdă.

Instituțiile de credit pot modifica afilierea la o SGD sau unele dintre activitățile lor pot fi transferate și, prin urmare, pot intra sub incidența unei alte SGD. În conformitate cu Directiva 2014/49/UE, contribuțiile plătite de o instituție de credit în cele 12 luni care precedă modificarea afilierii la SGD sau transferul activităților, sunt transferate de la SGD de origine către cealaltă SGD, proporțional cu cuantumul depozitelor acoperite transferate. Pentru a se asigura că transferul contribuțiilor către SGD destinatară nu depinde de norme naționale divergente privind facturarea sau de data efectivă de plată a contribuțiilor, SGD de origine ar trebui să calculeze suma care urmează să fie transferată pe baza contribuțiilor datorate, mai degrabă decât a contribuțiilor plătite.

Este necesar să se asigure o protecție egală a deponenților în întreaga Uniune, care nu poate fi pe deplin garantată de un regim de evaluare a echivalenței protecției deponenților în țările terțe. Din acest motiv, sucursalele din Uniune ale unei instituții de credit care are sediul întro țară terță ar trebui să adere la o SGD din statul membru în care își desfășoară activitatea de atragere de depozite. Această cerință ar asigura, de asemenea, coerența cu Directivele 2013/36/UE și 2014/59/UE, care vizează introducerea unui cadru prudențial și de rezoluție mai solid pentru grupurile din țări terțe care furnizează servicii bancare în Uniune. În schimb, ar trebui evitată expunerea SGD-urilor la riscurile economice și financiare ale țărilor terțe. Prin urmare, depozitele la sucursalele stabilite în țări terțe de către instituțiile de credit din Uniune nu ar trebui să fie protejate, cu excepția cazului în care statele membre decid că depozitele de la sucursalele respective trebuie să fie acoperite.

Prezentarea standardizată și periodică a informațiilor sporește gradul de conștientizare în rândul deponenților cu privire la protecția depozitelor. Pentru a alinia cerințele de prezentare a informațiilor la evoluțiile tehnologice, aceste cerințe ar trebui să țină seama de noile canale de comunicare digitală prin care instituțiile de credit interacționează cu deponenții. Deponenții ar trebui să obțină informații clare și omogene care să explice protecția depozitelor, limitând în același timp sarcina administrativă aferentă pentru instituțiile de credit sau SGD-uri. ABE ar trebui să elaboreze proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza conținutul și formatul fișei de informare a deponenților care trebuie comunicată deponenților, precum și modelul de informații pe care SGD-urile, autoritățile desemnate sau instituțiile de credit trebuie să le comunice deponenților în anumite situații, inclusiv fuziuni ale instituțiilor de credit, constatarea indisponibilității depozitelor sau rambursarea depozitelor de fonduri ale clienților.

Fuziunea instituțiilor de credit sau conversia unei filiale în sucursală sau viceversa ar putea afecta principalele caracteristici ale protecției deponenților. Pentru a evita impactul negativ asupra deponenților cu depozite în ambele instituții de credit care fuzionează și ale căror drepturi de acoperire a depozitelor ar fi reduse prin modificările aduse afilierii la SGD, toți deponenții ar trebui să fie informați cu privire la aceste modificări și ar trebui să aibă dreptul de a-și retrage fondurile sau de a le transfera către o altă instituție de credit până la concurența unui cuantum egal cu acoperirea pierdută a depozitelor, fără a suporta vreo penalizare.

Pentru a menține stabilitatea financiară, a evita contagiunea și a permite deponenților să își exercite drepturile de revendicare a depozitelor atunci când este cazul, autoritățile desemnate, SGD-urile și instituțiile de credit în cauză ar trebui să informeze deponenții cu privire la indisponibilitatea depozitelor.

Pentru a spori transparența pentru deponenți și pentru a promova soliditatea financiară și încrederea în rândul SGD-urilor atunci când își îndeplinesc obligațiile, ar trebui îmbunătățite cerințele actuale de raportare. Pe baza cerințelor actuale care permit SGDurilor să solicite toate informațiile necesare de la instituțiile lor membre pentru a pregăti o rambursare, SGD-urile ar trebui, de asemenea, să poată solicita informațiile necesare pentru a pregăti rambursarea în contextul cooperării transfrontaliere. La cererea unei SGD, instituțiile membre ar trebui să aibă obligația de a furniza informații generale cu privire la orice activitate transfrontalieră semnificativă din alte state membre sau, după caz, și din state terțe. De asemenea, pentru a furniza ABE o gamă adecvată de informații cu privire la evoluția resurselor financiare disponibile ale SGD-urilor și la utilizarea acestor resurse, statele membre ar trebui să se asigure că SGD-urile informează anual ABE cu privire la cuantumul depozitelor acoperite și la resursele financiare disponibile și notifică ABE cu privire la circumstanțele care au condus la utilizarea fondurilor SGD fie pentru rambursări, fie pentru alte măsuri. În fine, pentru a reflecta consolidarea rolului SGD-urilor în gestionarea crizelor bancare în scopul facilitării utilizării fondurilor SGD în cadrul procedurii de rezoluție, autoritățile de rezoluție ar trebui să furnizeze SGD-urilor un rezumat al planurilor de rezoluție ale instituțiilor de credit pentru a spori gradul de pregătire generală a respectivelor SGD-uri în vederea punerii la dispoziție a fondurilor, în măsura în care acest lucru este necesar.

Standardele tehnice în domeniul serviciilor financiare ar trebui să faciliteze armonizarea consecventă și protecția adecvată a deponenților din întreaga Uniune. Este eficient și oportun să se încredințeze ABE, în calitate de organism cu înaltă specializare, sarcina de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare și de punere în aplicare care nu implică alegeri strategice și care urmează să fie adoptate de Comisie.

În cazurile prevăzute în prezenta directivă, Comisia ar trebui să adopte proiectele de standarde tehnice de reglementare elaborate de ABE prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 290 din TFUE și în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. Astfel de proiecte de standarde tehnice de reglementare ar trebui să precizeze detaliile tehnice legate de identificarea clienților instituțiilor financiare în scopul efectuării rambursărilor aferente depozitelor de fonduri ale clienților, criteriile și circumstanțele pentru rambursarea către titularul contului în beneficiul fiecărui client sau către client în mod direct, precum și normele de evitare a cererilor multiple de efectuare de rambursări către același beneficiar. Proiectele de standarde tehnice de reglementare ar trebui să specifice, de asemenea, metodologia de calculare a resurselor financiare disponibile care se califică pentru nivelul-țintă și procesul de realimentare a SGD.

În cazurile prevăzute de prezenta directivă, Comisia ar trebui să adopte proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare elaborate de ABE prin intermediul unor acte de punere în aplicare în temeiul articolului 291 din TFUE și în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. Astfel de proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare ar trebui să precizeze conținutul și formatul fișei de informare a deponenților, precum și procedura de informare și conținutul informațiilor care ar trebui comunicate deponenților. Proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare ar trebui să precizeze, de asemenea, procedurile care trebuie să fie urmate atunci când o instituție de credit furnizează informații către propria SGD și atunci când o SGD sau o autoritate desemnată furnizează informații ABE, precum și modelele pentru furnizarea unor astfel de informații.

Pentru a permite sucursalelor din statele membre ale instituțiilor de credit cu sediul în afara Uniunii și care nu sunt membre ale unei SGD stabilite în Uniune să îndeplinească cerința necesară pentru a adera la o SGD din Uniune, sucursalelor respective ar trebui să li se acorde o perioadă de timp suficientă pentru a lua măsurile necesare în vederea conformării cu cerința respectivă.

Directiva 2014/49/UE permite statelor membre să recunoască un SIP drept SGD dacă îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și respectă Directiva 2014/49/UE. Pentru a ține seama de modelul de afaceri specific al acestor SIP-uri, în special de relevanța măsurilor preventive aflate în centrul mandatului lor, este oportun să se prevadă posibilitatea ca statele membre să permită o perioadă mai lungă pentru ca SIP-urile să se adapteze la noile norme. Această posibilitate de a permite o perioadă mai lungă pentru a se conforma normelor ia în considerare timpul de care SIP-urile recunoscute drept SGD-uri au nevoie pentru a constitui resurse financiare într-un cont separat în scopuri contabile, dedicat acordării de sprijin financiar unui membru și, în special, pentru a asigura lichiditatea și solvabilitatea acestuia, astfel încât să se evite falimentul, după caz.

Pentru a permite SGD-urilor și autorităților desemnate să constituie capacitatea operațională necesară pentru a aplica noile norme prevăzute în prezenta directivă cu privire la utilizarea măsurilor preventive, este oportun să se prevadă o aplicare amânată a acestor noi norme.

Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume asigurarea unei protecții uniforme a deponenților în Uniune, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre din cauza riscurilor pe care abordările naționale divergente le-ar putea implica pentru integritatea pieței unice, dar acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, prin modificarea normelor care sunt deja stabilite la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului și a emis un aviz la 12 iunie 2023.

Prin urmare, Directiva 2014/49/UE ar trebui să fie modificată în consecință,

Directiva 2014/49/UE se modifică după cum urmează:

Articolul 1 se modifică după cum urmează:

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

la alineatul (2), litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

instituțiilor de credit și sucursalelor instituțiilor de credit care își au sediile în afara Uniunii, care sunt afiliate schemelor menționate la litera (a), (b) sau (c) de la prezentul alineat.

instituțiilor de credit și sucursalelor instituțiilor de credit care își au sediile în afara Uniunii, care sunt afiliate schemelor menționate la litera (a), (b) sau (c) de la prezentul alineat.

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

alineatul (1) se modifică după cum urmează:

la punctul 3, partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:

depozit înseamnă un sold creditor rezultat din fondurile rămase într-un cont sau din situații temporare care derivă din tranzacții bancare normale efectuate în mod obișnuit de instituțiile de credit în cursul activității lor și pe care o instituție de credit are obligația să îl ramburseze în conformitate cu condițiile legale și contractuale aplicabile, inclusiv depozitele la termen și depozitele de economii, cu excepția unui sold creditor în cazul în care:

la punctul 13, partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:

angajament de plată înseamnă o obligație irevocabilă, integral garantată, a unei instituții de credit de a plăti către o SGD o valoare monetară atunci când este solicitată de SGD respectivă și în cazul în care garanțiile reale:

se adaugă următoarele puncte:

autoritate de rezoluție înseamnă o autoritate de rezoluție astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1) punctul 18 din Directiva 2014/59/UE;

depozite de fonduri ale clienților înseamnă fonduri pe care titularii de conturi care sunt instituții financiare, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 26 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, le depun în cursul activității lor la o instituție de credit în contul clienților lor;

cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat înseamnă cadrul instituit prin articolele 107, 108 și 109 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și prin regulamentele și toate actele Uniunii, inclusiv orientări, comunicări și avize stabilite sau adoptate în temeiul articolului 108 alineatul (4) sau al articolului 109 din TFUE;

spălarea banilor înseamnă spălarea banilor în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) 2024/1624 al Parlamentului European și al Consiliului;

finanțarea terorismului înseamnă finanțarea terorismului în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (1) punctul 2 din Regulamentul (UE) 2024/1624.

depozit înseamnă un sold creditor rezultat din fondurile rămase într-un cont sau din situații temporare care derivă din tranzacții bancare normale efectuate în mod obișnuit de instituțiile de credit în cursul activității lor și pe care o instituție de credit are obligația să îl ramburseze în conformitate cu condițiile legale și contractuale aplicabile, inclusiv depozitele la termen și depozitele de economii, cu excepția unui sold creditor în cazul în care:

angajament de plată înseamnă o obligație irevocabilă, integral garantată, a unei instituții de credit de a plăti către o SGD o valoare monetară atunci când este solicitată de SGD respectivă și în cazul în care garanțiile reale:

autoritate de rezoluție înseamnă o autoritate de rezoluție astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1) punctul 18 din Directiva 2014/59/UE;

depozite de fonduri ale clienților înseamnă fonduri pe care titularii de conturi care sunt instituții financiare, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 26 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, le depun în cursul activității lor la o instituție de credit în contul clienților lor;

cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat înseamnă cadrul instituit prin articolele 107, 108 și 109 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și prin regulamentele și toate actele Uniunii, inclusiv orientări, comunicări și avize stabilite sau adoptate în temeiul articolului 108 alineatul (4) sau al articolului 109 din TFUE;

spălarea banilor înseamnă spălarea banilor în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) 2024/1624 al Parlamentului European și al Consiliului;

finanțarea terorismului înseamnă finanțarea terorismului în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (1) punctul 2 din Regulamentul (UE) 2024/1624.

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

la punctul 3, partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:

depozit înseamnă un sold creditor rezultat din fondurile rămase într-un cont sau din situații temporare care derivă din tranzacții bancare normale efectuate în mod obișnuit de instituțiile de credit în cursul activității lor și pe care o instituție de credit are obligația să îl ramburseze în conformitate cu condițiile legale și contractuale aplicabile, inclusiv depozitele la termen și depozitele de economii, cu excepția unui sold creditor în cazul în care:

la punctul 13, partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:

angajament de plată înseamnă o obligație irevocabilă, integral garantată, a unei instituții de credit de a plăti către o SGD o valoare monetară atunci când este solicitată de SGD respectivă și în cazul în care garanțiile reale:

se adaugă următoarele puncte:

autoritate de rezoluție înseamnă o autoritate de rezoluție astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1) punctul 18 din Directiva 2014/59/UE;

depozite de fonduri ale clienților înseamnă fonduri pe care titularii de conturi care sunt instituții financiare, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 26 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, le depun în cursul activității lor la o instituție de credit în contul clienților lor;

cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat înseamnă cadrul instituit prin articolele 107, 108 și 109 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și prin regulamentele și toate actele Uniunii, inclusiv orientări, comunicări și avize stabilite sau adoptate în temeiul articolului 108 alineatul (4) sau al articolului 109 din TFUE;

spălarea banilor înseamnă spălarea banilor în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) 2024/1624 al Parlamentului European și al Consiliului;

finanțarea terorismului înseamnă finanțarea terorismului în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (1) punctul 2 din Regulamentul (UE) 2024/1624.

depozit înseamnă un sold creditor rezultat din fondurile rămase într-un cont sau din situații temporare care derivă din tranzacții bancare normale efectuate în mod obișnuit de instituțiile de credit în cursul activității lor și pe care o instituție de credit are obligația să îl ramburseze în conformitate cu condițiile legale și contractuale aplicabile, inclusiv depozitele la termen și depozitele de economii, cu excepția unui sold creditor în cazul în care:

angajament de plată înseamnă o obligație irevocabilă, integral garantată, a unei instituții de credit de a plăti către o SGD o valoare monetară atunci când este solicitată de SGD respectivă și în cazul în care garanțiile reale:

autoritate de rezoluție înseamnă o autoritate de rezoluție astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1) punctul 18 din Directiva 2014/59/UE;

depozite de fonduri ale clienților înseamnă fonduri pe care titularii de conturi care sunt instituții financiare, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 26 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, le depun în cursul activității lor la o instituție de credit în contul clienților lor;

cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat înseamnă cadrul instituit prin articolele 107, 108 și 109 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și prin regulamentele și toate actele Uniunii, inclusiv orientări, comunicări și avize stabilite sau adoptate în temeiul articolului 108 alineatul (4) sau al articolului 109 din TFUE;

spălarea banilor înseamnă spălarea banilor în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) 2024/1624 al Parlamentului European și al Consiliului;

finanțarea terorismului înseamnă finanțarea terorismului în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (1) punctul 2 din Regulamentul (UE) 2024/1624.

Articolul 4 se modifică după cum urmează:

alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

se introduce următorul alineat:

alineatele (5) și (6) se înlocuiesc cu următorul text:

la alineatul (7) se adaugă următorul paragraf:

alineatul (8) se elimină;

se adaugă următorul alineat:

Articolul 5 se modifică după cum urmează:

alineatul (1) se modifică după cum urmează:

litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

depozitele rezultate din operațiuni în legătură cu care a existat o condamnare penală pentru spălare de bani sau finanțarea terorismului;

litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

depozitele plasate de către instituții financiare, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 26 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în nume propriu și pe cont propriu;

litera (e) se elimină;

litera (f) se înlocuiește cu următorul text:

depozitele al căror titular nu a fost niciodată identificat în temeiul articolului 20 din Regulamentul (UE) 2024/1624, în cazul în care depozitele respective au devenit indisponibile, cu excepția cazului în care un titular solicită rambursarea și nici instituția de credit, nici SGD nu pot dovedi că lipsa identificării a fost cauzată de acțiunile sau de lipsa de acțiune a titularului de cont și cu condiția ca identitatea deponentului să fi fost verificată înainte de efectuarea rambursării;

litera (j) se înlocuiește cu următorul text:

depozitele constituite de administrațiile centrale sau de administrațiile statelor federale, astfel cum sunt definite la punctele 2.114 și 2.115 din anexa A la Regulamentul (UE) nr. 549/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, cu excepția depozitelor constituite de instituții fără scop lucrativ controlate de administrațiile centrale sau de administrațiile statelor federale;

se introduce următoarea literă:

depozitele care îndeplinesc condițiile menționate la articolul 45b alineatul (1a) literele (a)-(d) din Directiva 2014/59/UE, inclusiv depozitele cu o scadență reziduală mai mică de un an.

depozitele rezultate din operațiuni în legătură cu care a existat o condamnare penală pentru spălare de bani sau finanțarea terorismului;

depozitele plasate de către instituții financiare, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 26 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în nume propriu și pe cont propriu;

depozitele al căror titular nu a fost niciodată identificat în temeiul articolului 20 din Regulamentul (UE) 2024/1624, în cazul în care depozitele respective au devenit indisponibile, cu excepția cazului în care un titular solicită rambursarea și nici instituția de credit, nici SGD nu pot dovedi că lipsa identificării a fost cauzată de acțiunile sau de lipsa de acțiune a titularului de cont și cu condiția ca identitatea deponentului să fi fost verificată înainte de efectuarea rambursării;

depozitele constituite de administrațiile centrale sau de administrațiile statelor federale, astfel cum sunt definite la punctele 2.114 și 2.115 din anexa A la Regulamentul (UE) nr. 549/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, cu excepția depozitelor constituite de instituții fără scop lucrativ controlate de administrațiile centrale sau de administrațiile statelor federale;

depozitele care îndeplinesc condițiile menționate la articolul 45b alineatul (1a) literele (a)-(d) din Directiva 2014/59/UE, inclusiv depozitele cu o scadență reziduală mai mică de un an.

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

depozitele rezultate din operațiuni în legătură cu care a existat o condamnare penală pentru spălare de bani sau finanțarea terorismului;

litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

depozitele plasate de către instituții financiare, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 26 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în nume propriu și pe cont propriu;

litera (e) se elimină;

litera (f) se înlocuiește cu următorul text:

depozitele al căror titular nu a fost niciodată identificat în temeiul articolului 20 din Regulamentul (UE) 2024/1624, în cazul în care depozitele respective au devenit indisponibile, cu excepția cazului în care un titular solicită rambursarea și nici instituția de credit, nici SGD nu pot dovedi că lipsa identificării a fost cauzată de acțiunile sau de lipsa de acțiune a titularului de cont și cu condiția ca identitatea deponentului să fi fost verificată înainte de efectuarea rambursării;

litera (j) se înlocuiește cu următorul text:

depozitele constituite de administrațiile centrale sau de administrațiile statelor federale, astfel cum sunt definite la punctele 2.114 și 2.115 din anexa A la Regulamentul (UE) nr. 549/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, cu excepția depozitelor constituite de instituții fără scop lucrativ controlate de administrațiile centrale sau de administrațiile statelor federale;

se introduce următoarea literă:

depozitele care îndeplinesc condițiile menționate la articolul 45b alineatul (1a) literele (a)-(d) din Directiva 2014/59/UE, inclusiv depozitele cu o scadență reziduală mai mică de un an.

depozitele rezultate din operațiuni în legătură cu care a existat o condamnare penală pentru spălare de bani sau finanțarea terorismului;

depozitele plasate de către instituții financiare, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 26 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în nume propriu și pe cont propriu;

depozitele al căror titular nu a fost niciodată identificat în temeiul articolului 20 din Regulamentul (UE) 2024/1624, în cazul în care depozitele respective au devenit indisponibile, cu excepția cazului în care un titular solicită rambursarea și nici instituția de credit, nici SGD nu pot dovedi că lipsa identificării a fost cauzată de acțiunile sau de lipsa de acțiune a titularului de cont și cu condiția ca identitatea deponentului să fi fost verificată înainte de efectuarea rambursării;

depozitele constituite de administrațiile centrale sau de administrațiile statelor federale, astfel cum sunt definite la punctele 2.114 și 2.115 din anexa A la Regulamentul (UE) nr. 549/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, cu excepția depozitelor constituite de instituții fără scop lucrativ controlate de administrațiile centrale sau de administrațiile statelor federale;

depozitele care îndeplinesc condițiile menționate la articolul 45b alineatul (1a) literele (a)-(d) din Directiva 2014/59/UE, inclusiv depozitele cu o scadență reziduală mai mică de un an.

Articolul 6 se modifică după cum urmează:

alineatul (2) se modifică după cum urmează:

partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:

litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

depozitele care rezultă în urma tranzacțiilor imobiliare efectuate de către o persoană fizică referitoare la bunuri imobile locative private și depozitele destinate unor astfel de tranzacții, cu condiția ca tranzacțiile respective să fi fost încheiate sau să se preconizeze că vor fi încheiate în termen scurt și cu condiția ca persoana fizică respectivă să poată furniza documente care să ateste că, înainte de data la care o autoritate administrativă relevantă face o constatare, astfel cum se menționează la articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (a), sau de data la care o autoritate judiciară pronunță o hotărâre, astfel cum se menționează la articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (b), respectiva tranzacție a fost încheiată sau s-a preconizat că va fi încheiată în termen scurt;

se adaugă următoarele paragrafe:

depozitele care rezultă în urma tranzacțiilor imobiliare efectuate de către o persoană fizică referitoare la bunuri imobile locative private și depozitele destinate unor astfel de tranzacții, cu condiția ca tranzacțiile respective să fi fost încheiate sau să se preconizeze că vor fi încheiate în termen scurt și cu condiția ca persoana fizică respectivă să poată furniza documente care să ateste că, înainte de data la care o autoritate administrativă relevantă face o constatare, astfel cum se menționează la articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (a), sau de data la care o autoritate judiciară pronunță o hotărâre, astfel cum se menționează la articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (b), respectiva tranzacție a fost încheiată sau s-a preconizat că va fi încheiată în termen scurt;

se introduce următorul alineat:

alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:

litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

depozitele care rezultă în urma tranzacțiilor imobiliare efectuate de către o persoană fizică referitoare la bunuri imobile locative private și depozitele destinate unor astfel de tranzacții, cu condiția ca tranzacțiile respective să fi fost încheiate sau să se preconizeze că vor fi încheiate în termen scurt și cu condiția ca persoana fizică respectivă să poată furniza documente care să ateste că, înainte de data la care o autoritate administrativă relevantă face o constatare, astfel cum se menționează la articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (a), sau de data la care o autoritate judiciară pronunță o hotărâre, astfel cum se menționează la articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (b), respectiva tranzacție a fost încheiată sau s-a preconizat că va fi încheiată în termen scurt;

se adaugă următoarele paragrafe:

depozitele care rezultă în urma tranzacțiilor imobiliare efectuate de către o persoană fizică referitoare la bunuri imobile locative private și depozitele destinate unor astfel de tranzacții, cu condiția ca tranzacțiile respective să fi fost încheiate sau să se preconizeze că vor fi încheiate în termen scurt și cu condiția ca persoana fizică respectivă să poată furniza documente care să ateste că, înainte de data la care o autoritate administrativă relevantă face o constatare, astfel cum se menționează la articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (a), sau de data la care o autoritate judiciară pronunță o hotărâre, astfel cum se menționează la articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (b), respectiva tranzacție a fost încheiată sau s-a preconizat că va fi încheiată în termen scurt;

Articolul 7 se modifică după cum urmează:

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

la alineatul (5), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:

la alineatul (9), ultima teză se înlocuiește cu următorul text:

Se introduce următorul articol:

Articolul 8 se modifică după cum urmează:

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

alineatul (2) se elimină;

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

depozitelor menționate la articolul 6 alineatul (2) care depășesc cuantumul definit la articolul 6 alineatul (1); și

depozitelor menționate la articolul 7 alineatul (3) și la articolul 8b, în cazul în care persoana care este absolut îndreptățită la aceste depozite nu a fost identificată în momentul în care depozitele respective devin indisponibile.

alineatul (4) se elimină;

alineatul (5) se modifică după cum urmează:

litera (b) se elimină;

litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

prin derogare de la alineatul (9), nu au avut loc tranzacții legate de depozit în ultimele 24 de luni, iar contul este prin urmare inactiv, cu excepția cazului în care un deponent are, de asemenea, depozite într-un alt cont la aceeași instituție de credit care nu este inactiv; sau

litera (d) se elimină;

prin derogare de la alineatul (9), nu au avut loc tranzacții legate de depozit în ultimele 24 de luni, iar contul este prin urmare inactiv, cu excepția cazului în care un deponent are, de asemenea, depozite într-un alt cont la aceeași instituție de credit care nu este inactiv; sau

se introduce următorul alineat:

alineatul (8) se elimină;

alineatul (9) se înlocuiește cu următorul text:

depozitelor menționate la articolul 6 alineatul (2) care depășesc cuantumul definit la articolul 6 alineatul (1); și

depozitelor menționate la articolul 7 alineatul (3) și la articolul 8b, în cazul în care persoana care este absolut îndreptățită la aceste depozite nu a fost identificată în momentul în care depozitele respective devin indisponibile.

litera (b) se elimină;

litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

prin derogare de la alineatul (9), nu au avut loc tranzacții legate de depozit în ultimele 24 de luni, iar contul este prin urmare inactiv, cu excepția cazului în care un deponent are, de asemenea, depozite într-un alt cont la aceeași instituție de credit care nu este inactiv; sau

litera (d) se elimină;

prin derogare de la alineatul (9), nu au avut loc tranzacții legate de depozit în ultimele 24 de luni, iar contul este prin urmare inactiv, cu excepția cazului în care un deponent are, de asemenea, depozite într-un alt cont la aceeași instituție de credit care nu este inactiv; sau

Se introduc următoarele articole:

astfel de depozite sunt constituite în numele și în contul clienților care sunt eligibili pentru protecție în conformitate cu articolul 5 alineatul (1);

astfel de depozite sunt constituite în conturi segregate în conformitate cu cerințele în materie de protejare a fondurilor prevăzute în dreptul Uniunii care reglementează activitățile entităților menționate la articolul 5 alineatul (1) litera (d);

clienții menționați la litera (a) de la prezentul alineat sunt identificați sau pot fi identificați de către instituția financiară care deține contul în numele clienților respectivi înainte de data la care o autoritate administrativă relevantă face o constatare, astfel cum se menționează la articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (a), sau înainte de data la care o autoritate judiciară pronunță o hotărâre, astfel cum se menționează la articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (b).

detaliile tehnice legate de identificarea clienților în scopul efectuării rambursării în conformitate cu articolul 8;

criteriile și circumstanțele în care rambursarea urmează să fie efectuată către titularul de cont în beneficiul fiecărui client sau direct către client;

normele pentru evitarea cererilor multiple de efectuare a rambursării către același beneficiar.

particularitățile modelului de afaceri al diferitelor tipuri de instituții financiare menționate la articolul 5 alineatul (1) litera (d);

cerințele specifice ale dreptului aplicabil al Uniunii care reglementează activitățile instituțiilor financiare menționate la articolul 5 alineatul (1) litera (d) pentru tratamentul aplicat fondurilor clienților.

La articolul 9, alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

Articolul 10 se modifică după cum urmează:

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

alineatul (4) se elimină;

alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:

se introduce următorul alineat:

alineatul (9) se înlocuiește cu următorul text:

alineatul (10) se elimină;

se adaugă următoarele alineate:

metodologia de calcul al resurselor financiare disponibile care se califică pentru nivelul-țintă menționat la alineatul (2), inclusiv delimitarea resurselor financiare disponibile ale SGD-urilor și a categoriilor de resurse financiare disponibile care provin din contribuțiile plătite;

detaliile procesului de atingere a nivelului-țintă menționat la alineatul (2) după ce o SGD a utilizat resursele financiare disponibile în conformitate cu articolul 11 sau atunci când cuantumul depozitelor acoperite a crescut.

metodologia de calcul al resurselor financiare disponibile care se califică pentru nivelul-țintă menționat la alineatul (2), inclusiv delimitarea resurselor financiare disponibile ale SGD-urilor și a categoriilor de resurse financiare disponibile care provin din contribuțiile plătite;

detaliile procesului de atingere a nivelului-țintă menționat la alineatul (2) după ce o SGD a utilizat resursele financiare disponibile în conformitate cu articolul 11 sau atunci când cuantumul depozitelor acoperite a crescut.

Articolul 11 se înlocuiește cu următorul text:

autoritatea de rezoluție nu a luat decizia astfel cum se menționează la articolul 82 alineatul (2) din Directiva 2014/59/UE;

sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute la articolele 11a și 11b.

apare necesitatea de a efectua rambursări către deponenți sau de a interveni în procesul de rezoluție, iar resursele financiare disponibile ale SGD se ridică la mai puțin de două treimi din nivelul-țintă;

resursele financiare disponibile ale SGD scad sub 25 % din nivelul-țintă.

o evaluare a stadiului transpunerii și punerii în aplicare a măsurilor respective și a oricăror obstacole juridice sau practice care au împiedicat statele membre să permită SGD-urilor lor să le finanțeze;

o evaluare a eficacității măsurilor respective și a măsurii în care acestea au contribuit la îndeplinirea obiectivelor prezentei directive;

o analiză a oportunității punerii acestor măsuri la dispoziția SGD-urilor din toate statele membre.

Se introduc următoarele articole:

cererea unei instituții de credit de finanțare a unor astfel de măsuri preventive este însoțită de o notă care conține măsurile, astfel cum se menționează la articolul 11b alineatul (1);

instituția de credit a consultat autoritatea competentă cu privire la măsurile prevăzute în nota menționată la articolul 11b alineatul (1) și a ținut cont de observațiile autorității competente cu privire la măsurile respective;

utilizarea unor măsuri preventive de către SGD este asociată unor condiții impuse instituției de credit sprijinite, care includ cel puțin monitorizarea mai strictă a riscurilor instituției de credit, însoțită de mecanisme de guvernanță care să faciliteze o astfel de monitorizare, de drepturi de verificare mai ample pentru SGD și de o raportare mai frecventă către autoritățile competente;

utilizarea măsurilor preventive de către SGD este condiționată de obligația instituției de credit de a asigura accesul efectiv la depozitele acoperite;

instituțiile de credit afiliate sunt în măsură să plătească contribuțiile extraordinare în conformitate cu articolul 11 alineatul (4);

instituția de credit își respectă obligațiile care îi revin în temeiul prezentei directive, iar calendarul de rambursare sau strategia de ieșire astfel cum se menționează la articolul 11b alineatul (6) din prezenta directivă sau la articolul 32c alineatul (2) litera (b) din Directiva 2014/59/UE au fost respectate în ceea ce privește orice măsură preventivă anterioară sau orice sprijin financiar public extraordinar anterior.

condițiile menționate la alineatul (1) litera (c);

sistemele de monitorizare și procedurile decizionale pe care SGD-urile trebuie să le instituie în conformitate cu alineatul (2), ținând seama de practicile SIPurilor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (c);

ținând seama de cerințele stabilite la articolul 11b, modalitățile detaliate de cooperare între autoritățile de rezoluție, autoritățile desemnate și autoritățile competente în temeiul alineatelor (1) și (3) de la prezentul articol.

deficitul de capital identificat în cadrul unei simulări de criză la nivelul Uniunii sau la nivel național, în cadrul unei evaluări a calității activelor sau al unui exercițiu echivalent sau în cursul procesului de supraveghere și evaluare, al verificărilor la fața locului sau al administrării temporare ori de către un evaluator independent;

măsurile de atragere de capital care trebuie să fie puse în aplicare în termen de șase luni de la data depunerii planului de reorganizare a activității;

garanții pentru prevenirea ieșirilor de fonduri, inclusiv măsurile menționate la alineatul (7).

transferul depozitelor neacoperite sau al datoriilor negarantate obișnuite este strict necesar și proporțional pentru a evita contagiunea, în special în ceea ce privește depozitele eligibile deținute de persoane fizice și de microîntreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii;

transferul depozitelor neacoperite și al datoriilor negarantate obișnuite ar maximiza valoarea în momentul vânzării sau al transferului către un nou cumpărător, limitând astfel distrugerea valorii economice și reducând pierderile potențiale pentru creditori; sau

este necesar să se mențină relația în integralitatea sa cu clienții pentru a menține încrederea acestora.

este deschisă și transparentă și nu prezintă în mod eronat activele, drepturile și pasivele care urmează să fie transferate;

nu favorizează și nici nu discriminează anumiți cumpărători potențiali și nu conferă vreun avantaj unui cumpărător potențial;

nu se află în conflict de interese;

ține seama de necesitatea de a pune în aplicare o soluție rapidă, luând în considerare termenul prevăzut la articolul 3 alineatul (2) al doilea paragraf, pentru constatarea menționată la articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (a); și

vizează maximizarea, pe cât posibil, a prețului de vânzare al activelor, drepturilor sau pasivelor în cauză.

cuantumul depozitelor acoperite la instituția de credit; sau

cuantumul rezultat din condițiile de aplicare a măsurii relevante prevăzute la articolul 109 din Directiva 2014/59/UE sau, respectiv, la articolul 11 alineatul (3) ori la articolul 11 alineatul (5) din prezenta directivă.

Se introduce următorul articol:

respectivele resurse financiare date cu împrumut sau puse la dispoziție în alt mod sunt necesare pentru a asigura lichiditatea și solvabilitatea în vederea evitării falimentului unei instituții afiliate;

nu este nevoie imediat ca SGD să utilizeze resursele financiare disponibile menționate la articolul 10 alineatul (1) pentru a efectua rambursări deponenților instituțiilor sale membre sau pentru a interveni în rezoluția instituțiilor sale membre;

cuantumul total nu depășește 75 % din nivelul-țintă al SGD;

resursele financiare date cu împrumut sau puse la dispoziție în alt mod trebuie rambursate în termen de șase ani.

Articolul 14 se modifică după cum urmează:

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

deponenții de la sucursalele înființate de instituțiile de credit afiliate în alte state membre; și

deponenții de la instituțiile de credit afiliate care își exercită libertatea de a presta servicii, astfel cum se menționează în titlul V capitolul 3 din Directiva 2013/36/UE, în cazul în care acești deponenți utilizează serviciile respective într-un alt stat membru.

la alineatul (2) se adaugă următorul paragraf:

sarcina administrativă și costul acestei rambursări sunt mai mici decât în cazul rambursării efectuate de o SGD din statul membru gazdă;

SGD din statul membru de origine se asigură că deponenții nu sunt mai dezavantajați decât ar fi fost dacă rambursarea ar fi fost efectuată în conformitate cu primul paragraf;

rambursarea se efectuează în aceeași monedă ca și în cazul în care ar fi fost efectuată în conformitate cu primul paragraf.

se introduc următoarele alineate:

numărul deponenților de la sucursalele înființate de instituțiile de credit afiliate în statul membru gazdă respectiv, cuantumul depozitelor acoperite la sucursalele respective și orice modificări relevante ale acestora;

numărul deponenților de la instituțiile de credit afiliate care își exercită libertatea de a presta servicii, astfel cum se menționează în titlul V capitolul 3 din Directiva 2013/36/UE, în cazul în care acești deponenți utilizează aceste servicii în statul membru gazdă respectiv, cuantumul total al depozitelor acoperite ale deponenților respectivi și orice modificări relevante ale acestora.

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

se introduce următorul alineat:

la alineatul (4), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

se adaugă următorul alineat:

deponenții de la sucursalele înființate de instituțiile de credit afiliate în alte state membre; și

deponenții de la instituțiile de credit afiliate care își exercită libertatea de a presta servicii, astfel cum se menționează în titlul V capitolul 3 din Directiva 2013/36/UE, în cazul în care acești deponenți utilizează serviciile respective într-un alt stat membru.

sarcina administrativă și costul acestei rambursări sunt mai mici decât în cazul rambursării efectuate de o SGD din statul membru gazdă;

SGD din statul membru de origine se asigură că deponenții nu sunt mai dezavantajați decât ar fi fost dacă rambursarea ar fi fost efectuată în conformitate cu primul paragraf;

rambursarea se efectuează în aceeași monedă ca și în cazul în care ar fi fost efectuată în conformitate cu primul paragraf.

numărul deponenților de la sucursalele înființate de instituțiile de credit afiliate în statul membru gazdă respectiv, cuantumul depozitelor acoperite la sucursalele respective și orice modificări relevante ale acestora;

numărul deponenților de la instituțiile de credit afiliate care își exercită libertatea de a presta servicii, astfel cum se menționează în titlul V capitolul 3 din Directiva 2013/36/UE, în cazul în care acești deponenți utilizează aceste servicii în statul membru gazdă respectiv, cuantumul total al depozitelor acoperite ale deponenților respectivi și orice modificări relevante ale acestora.

Articolul 15 se înlocuiește cu următorul text:

Se introduce următorul articol:

Articolul 16 se modifică după cum urmează:

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

se introduce următorul alineat:

informații de bază referitoare la protecția depozitelor;

datele de contact ale instituției de credit ca prim punct de contact pentru informații privind conținutul fișei informative;

nivelul de acoperire pentru depozitele menționate la articolul 6 alineatele (1) și (2), denominate în EUR sau, după caz, în altă monedă;

excluderi aplicabile de la protecția SGD;

limita protecției în ceea ce privește conturile comune;

perioada de rambursare în caz de intrare în dificultate a instituției de credit;

moneda de rambursare;

identificarea SGD responsabile pentru protejarea unui depozit, inclusiv o trimitere la site-ul său web.

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

la alineatul (3), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

alineatele (6) și (7) se înlocuiesc cu următorul text:

se introduce următorul alineat:

alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:

se adaugă următorul alineat:

conținutul și formatul fișei informative menționate la alineatul (1);

procedura care trebuie urmată pentru transmiterea informațiilor și conținutul informațiilor care trebuie furnizate în comunicările autorităților desemnate, ale SGD-urilor sau ale instituțiilor de credit către deponenți, în situațiile menționate la articolele 8b și 8c și la alineatele (6), (7) și (7a) de la prezentul articol.

informații de bază referitoare la protecția depozitelor;

datele de contact ale instituției de credit ca prim punct de contact pentru informații privind conținutul fișei informative;

nivelul de acoperire pentru depozitele menționate la articolul 6 alineatele (1) și (2), denominate în EUR sau, după caz, în altă monedă;

excluderi aplicabile de la protecția SGD;

limita protecției în ceea ce privește conturile comune;

perioada de rambursare în caz de intrare în dificultate a instituției de credit;

moneda de rambursare;

identificarea SGD responsabile pentru protejarea unui depozit, inclusiv o trimitere la site-ul său web.

conținutul și formatul fișei informative menționate la alineatul (1);

procedura care trebuie urmată pentru transmiterea informațiilor și conținutul informațiilor care trebuie furnizate în comunicările autorităților desemnate, ale SGD-urilor sau ale instituțiilor de credit către deponenți, în situațiile menționate la articolele 8b și 8c și la alineatele (6), (7) și (7a) de la prezentul articol.

Se introduce următorul articol:

deponenții de la sucursalele respectivelor instituții de credit din alte state membre sau, în cazul în care depozitele respective sunt acoperite de SGD, din țări terțe;

deponenții care sunt beneficiari ai serviciilor prestate de instituțiile de credit afiliate în baza libertății de a presta servicii.

cuantumul depozitelor acoperite în statul lor membru la data de 31 decembrie a anului precedent;

cuantumul resurselor lor financiare disponibile la data de 31 decembrie a anului precedent, inclusiv ponderea resurselor luate cu împrumut sau date cu împrumut și a angajamentelor de plată; precum și

în cazul oricărei plăți din fondurile SGD în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) sau cu articolul 11 alineatul (2), (3) sau (5), calendarul pentru atingerea nivelului-țintă.

indisponibilizarea depozitelor în circumstanțele menționate la articolul 2 alineatul (1) punctul 8;

rambursarea depozitelor în conformitate cu articolul 8 sau aplicarea oricăreia dintre măsurile menționate la articolul 11 alineatele (2), (3) și (5), cuantumul fondurilor utilizate în conformitate cu articolul 8 și cu articolul 11 alineatele (2), (3) și (5) și, după caz și odată ce vor fi disponibile, cuantumul fondurilor recuperate, costul rezultat pentru SGD și durata procesului de recuperare;

mecanismele de finanțare alternative disponibile și utilizarea lor efectivă, astfel cum se menționează la articolul 10 alineatul (9);

orice SGD care și-a încetat activitatea sau oricare nouă SGD care a fost înființată, inclusiv ca urmare a unei fuziuni sau a faptului că o SGD a început să funcționeze la nivel transfrontalier.

situația inițială a instituției de credit;

rambursarea depozitelor în conformitate cu articolul 8 sau măsurile pentru care au fost utilizate fondurile SGD, inclusiv instrumentele specifice care au fost utilizate pentru măsurile menționate la articolul 11 alineatul (2), (3) sau (5);

cuantumul preconizat al fondurilor utilizate.

Anexa I se elimină.

Statele membre se asigură că sucursalele instituțiilor de credit care au sediul în afara Uniunii și acceptă depozite eligibile într-un stat membru la 11 mai 2028 și care nu sunt membre ale unei SGD la data respectivă aderă la o SGD care funcționează pe teritoriul lor până la 11 august 2028. Articolul 1 punctul 16 nu se aplică sucursalelor respective până la 11 august 2028.

Prin derogare de la articolul 11 alineatul (3) din Directiva 2014/49/UE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă, și de la articolele 11a, 11b, 11c și, în măsura în care se referă la articolul 11 alineatul (3), de la articolul 11e din directiva respectivă în ceea ce privește măsurile preventive, până la 31 decembrie 2032, statele membre pot permite SIP-urilor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din Directiva 2014/49/UE să respecte dispozițiile naționale de punere în aplicare a articolului 11 alineatul (3) din directiva menționată, astfel cum se aplică la 10 mai 2026.

Statele membre adoptă și publică până la 11 mai 2028, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul dispozițiilor respective.

Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 30 martie 2026.Pentru Parlamentul EuropeanPreședintaR. MetsolaPentru ConsiliuPreședinteleM. Panayiotou