Directiva (UE) 2026/288 a Comisiei din 9 februarie 2026 de modificare a Directivei 91/676/CEE a Consiliului în ceea ce privește utilizarea anumitor materii fertilizante provenite din gunoi de grajd

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva Consiliului 91/676/CEE din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole, în special articolul 8,

Articolul 5 alineatul (4) litera (a) din Directiva 91/676/CEE stabilește măsurile care trebuie incluse în programele de acțiune care urmează să fie aplicate în zonele vulnerabile sau pe întreg teritoriul național în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din directiva respectivă. În conformitate cu punctul 2 din anexa III la Directiva 91/676/CEE, măsurile respective trebuie să garanteze că, pentru fiecare exploatație sau complex animalier, cantitatea de gunoi de grajd sau de gunoi de grajd prelucrat împrăștiată pe teren în fiecare an, inclusiv de către animale, nu depășește o cantitate specificată pe hectar, stabilită la 170 kg de azot (N) pe an.

De la adoptarea Directivei 91/676/CEE, progresul științific și tehnic în ceea ce privește tehnicile de prelucrare a gunoiului de grajd a făcut posibilă fabricarea de îngrășăminte (cunoscute sub denumirea de îngrășăminte RENURE) care, în anumite condiții, acționează ca îngrășăminte chimice, astfel cum sunt definite la articolul 2 litera (f) din directivă.

Centrul Comun de Cercetare al Comisiei a evaluat că, în anumite condiții, îngrășămintele RENURE au un potențial de percolare a azotului similar și o eficiență agronomică similară cu cea a îngrășămintelor chimice. Prin urmare, aceste materiale reduc riscurile de pierderi de nitrați în apă în comparație cu gunoiul de grajd și, datorită acestui avantaj ecologic, ar putea fi utilizate peste cantitatea maximă pentru împrăștierea gunoiului de grajd stabilită în Directiva 91/676/CEE, asigurând în același timp realizarea obiectivelor directivei și beneficii agronomice adecvate.

Aplicarea pe scară mai largă a îngrășămintelor organice și a nutrienților din fluxurile de deșeuri reciclate ar putea consolida autonomia strategică deschisă a Uniunii și securitatea ei alimentară, stabilind în același timp standarde ridicate de sustenabilitate, în special în regiunile cu un grad scăzut de adoptare a îngrășămintelor organice. Utilizarea gunoiului de grajd și a gunoiului de grajd prelucrat, în conformitate cu Directiva 91/676/CEE, ar putea reduce expunerea fermierilor la prețurile volatile ale îngrășămintelor minerale și ar putea închide ciclurile nutrienților. Comunicarea intitulată Asigurarea disponibilității și accesibilității prețurilor îngrășămintelor a solicitat evaluarea unor noi măsuri de reglementare și de altă natură pentru a permite utilizarea pe scară mai largă a nutrienților recuperați din gunoiul de grajd.

În 2023, Comisia a lansat o evaluare a Directivei 91/676/CEE cu scopul de a aprecia, printre altele, dacă directiva respectivă promovează suficient reciclarea nutrienților din diferite surse, inclusiv gunoiul de grajd prelucrat, și evoluțiile tehnologice în domeniul tehnologiilor de prelucrare a gunoiului de grajd din care rezultă îngrășăminte RENURE.

Prin urmare, până la finalizarea evaluării Directivei 91/676/CEE, este necesar să se ofere o soluție intermediară pentru ca statele membre să autorizeze fermierii să utilizeze, în anumite condiții, îngrășăminte RENURE peste cantitatea stabilită în anexa III punctul 2.

Utilizarea îngrășămintelor RENURE care depășesc cantitatea de 170 kg de azot pe hectar pe an din gunoi de grajd ar trebui să fie autorizată cu garanții adecvate în scopul de a îmbunătăți înlocuirea îngrășămintelor chimice cu îngrășăminte organice, de a reduce costurile pentru fermieri și de a spori autonomia strategică a sectorului agricol al Uniunii, fără a pune în pericol atingerea obiectivelor Directivei 91/676/CEE.

Pe lângă impactul asupra calității apei, emisiile de azot provenite de la gunoiul de grajd și de la efectivele de animale afectează calitatea aerului. Utilizarea îngrășămintelor RENURE ar trebui să fie însoțită de eforturi continue de atenuare a impactului global asupra mediului. Prin urmare, este necesar să existe garanții adecvate și să se stabilească o limită superioară pentru utilizarea îngrășămintelor RENURE. Această limită ar trebui să reflecte caracteristicile îngrășămintelor RENURE obținute din gunoiul de grajd, capacitatea de utilizare și de substituție a acestora, precum și experiența în aplicarea punctului 2 din anexa III.

Ar trebui stabilite criterii de calitate pentru îngrășămintele RENURE și condițiile de utilizare a acestora, astfel încât acestea să poată înlocui îngrășămintele chimice în conformitate cu obiectivele Directivei 91/676/CEE.

Ar trebui incluse numai metodele de prelucrare care produc în mod fiabil materiale de o calitate constantă, în conformitate cu criteriile specificate. Centrul Comun de Cercetare al Comisiei a evaluat criteriile pentru concentrația de azot mineral și de carbon organic din astfel de materiale și a testat fiabilitatea diferitelor procese de producere a unor materiale care respectă criteriile respective. Evaluarea arată că metodele de prelucrare enumerate în continuare sunt capabile să producă materiale de o calitate constantă în conformitate cu aceste criterii: striparea și spălarea amoniacului pentru a produce săruri de amoniu, aplicarea osmozei inverse pentru a produce concentrate minerale și săruri de fosfat bogate în azot (struvite) precipitate din gunoiul de grajd. Prin urmare, ar trebui stabilite procesele necesare pentru producția de îngrășăminte RENURE care corespund calității necesare pentru a asigura înlocuirea fiabilă a îngrășămintelor chimice.

Pentru a asigura aplicarea în condiții de siguranță a îngrășămintelor RENURE pe teren, statele membre ar trebui să aibă obligația de a aplica standarde stricte de calitate, inclusiv limite de siguranță pentru contaminanții și agenții patogeni relevanți, în conformitate cu legislația relevantă națională și a Uniunii. Prin urmare, ar trebui stabilite valori-limită superioare, în special în ceea ce privește prezența cuprului, a zincului și a microorganismelor.

Regulamentul delegat (UE) 2023/1605 al Comisiei definește punctele finale din lanțul de producție pentru anumite îngrășăminte organice în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului, inclusiv pentru gunoiul de grajd prelucrat, dincolo de care gunoiul de grajd prelucrat nu mai face obiectul cerințelor Regulamentului (CE) nr. 1069/2009, pentru a deveni sau a face parte din produsele fertilizante UE menționate în Regulamentul (UE) 2019/1009 al Parlamentului European și al Consiliului. Gunoiul de grajd, altul decât cel menționat în Regulamentul delegat (UE) 2023/1605, face în continuare obiectul cerințelor Regulamentului (CE) nr. 1069/2009.

Statele membre ar trebui să stabilească cerințe pentru instalațiile care produc îngrășăminte RENURE pentru a asigura un conținut consecvent de nutrienți în conformitate cu criteriile stabilite în Directiva 91/676/CEE. Pentru a facilita aplicarea acestora pe teren în conformitate cu cerințele culturilor, îngrășămintele RENURE ar trebui să fie însoțite de informații adecvate cu privire la conținutul lor de nutrienți.

Centrul Comun de Cercetare al Comisiei a evaluat impactul asupra mediului și a sănătății și a propus criterii pentru utilizarea îngrășămintelor RENURE cu condiția și în ipoteza că nu ar crește cantitatea totală de gunoi de grajd produs în Uniune, numărul de unități vită mare și densitatea șeptelului.

Prin urmare, statele membre ar trebui să monitorizeze îndeaproape efectul autorizației de utilizare a îngrășămintelor RENURE peste cantitatea de 170 kg de azot pe hectar pe an asupra numărului total de animale și asupra producției de gunoi de grajd. În cazul în care conținutul de azot al producției anuale totale de gunoi de grajd pe hectar de suprafață agricolă utilizată (SAU) depășește sau riscă să depășească 170 kg de azot pe hectar în statul membru în ansamblu sau în regiunile NUTS 2 în care este autorizată împrăștierea îngrășămintelor RENURE, statele membre ar trebui să împiedice orice creștere a acestuia în regiunile respective, pentru a se asigura că acesta nu generează alte efecte negative nedorite asupra mediului.

Împrăștierea pe sol a îngrășămintelor RENURE face în continuare obiectul cerințelor privind aplicarea tuturor îngrășămintelor (fertilizare echilibrată) prevăzute la punctul 1 subpunctul 3 din anexa III la Directiva 91/676/CEE. Întrucât îngrășămintele RENURE sunt destinate să înlocuiască îngrășămintele chimice, ar putea fi necesară revizuirea limitărilor privind utilizarea îngrășămintelor în conformitate cu principiul fertilizării echilibrate, astfel cum este aplicat în statul membru în cauză, în contextul deciziei de a permite îngrășămintelor RENURE să țină seama de acest lucru. Trebuie luate în considerare posibilele presiuni suplimentare asupra mediului care rezultă din aplicarea îngrășămintelor RENURE, în special după aplicarea lor în toamnă pe culturile arabile, și trebuie luate măsuri adecvate în cadrul programelor de acțiune respective, în special în ceea ce privește limitarea împrăștierii îngrășămintelor pe teren. Prin urmare, ar trebui respectate bunele practici de agromediu, cum ar fi învelișurile de vegetație vie sau măsuri echivalente, pentru a preveni pierderile de azot în mediu. Prin urmare, aceste cerințe ar trebui definite.

Utilizarea îngrășămintelor RENURE poate fi, de asemenea, asociată cu un risc de emisii de azot prin volatilizare din soluri, în special în cazul îngrășămintelor care conțin mai mult de 60 % azot sub alte forme decât nitrații și un pH mai mare de 5,5. Prin urmare, pentru a evita efectele negative asupra mediului, ar trebui respectate tehnici adecvate de împrăștiere a îngrășămintelor, cum ar fi injectarea, încorporarea imediată a materialelor aplicate la suprafață sau măsuri echivalente.

Atunci când se autorizează utilizarea îngrășămintelor RENURE obținute din gunoiul de grajd procesat, statele membre ar trebui să țină seama, de asemenea, de posibilele efecte ale acestora asupra îndeplinirii obiectivelor Directivei 92/43/CEE a Consiliului și ale Directivelor 2000/60/CE, (UE) 2016/2284, (UE) 2020/2184 și 2008/50/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și ale Regulamentului (UE) 2018/848 al Parlamentului European și al Consiliului. Utilizarea îngrășămintelor RENURE nu ar trebui să afecteze sau să împiedice punerea în aplicare a directivelor și a regulamentului respectiv. Având în vedere principiul precauției prevăzut la articolul 191 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, statele membre ar trebui să ia măsuri speciale de precauție în zonele Natura 2000 și în jurul acestora, precum și în vecinătatea punctelor de captare a apei potabile. În aplicarea legislației menționate mai sus și înainte de a autoriza utilizarea unor astfel de îngrășăminte RENURE, statele membre ar trebui să evalueze impactul global asupra emisiilor de amoniac în regiunile în care este autorizată aplicarea îngrășămintelor RENURE, pentru a se asigura că obiectivele de mediu nu sunt afectate în mod negativ.

Pentru a permite Comisiei să își îndeplinească rolul care îi revine în temeiul Directivei 91/676/CEE, statele membre ar trebui să notifice Comisiei decizia lor de a autoriza utilizarea îngrășămintelor RENURE obținute din gunoi de grajd prelucrat și ar trebui să raporteze Comisiei, ca parte a raportului pe 4 ani întocmit în temeiul articolului 10 din Directiva 91/676/CEE, cu privire la aplicarea autorizației respective, inclusiv cu privire la datele anuale privind producția de îngrășăminte RENURE, efectivele de animale și producția de gunoi de grajd.

Această modificare nu ar trebui să afecteze obligațiile statelor membre, cu excepția cazului în care acestea aleg să pună în aplicare noua literă (c) din anexa III, prevăzută în anexa la prezentul act.

Prin urmare, Directiva 91/676/CEE ar trebui modificată în consecință.

Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul comitetului instituit prin articolul 9 din Directiva 91/676/CEE,

Anexa III la Directiva 91/676/CEE se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive cel mai târziu până la 2 martie 2028. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul dispozițiilor respective.

Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 9 februarie 2026.Pentru ComisiePreședintaUrsula von der Leyen

ANEXĂ

La punctul 2 al doilea paragraf din anexa III la Directiva 91/676/CEE, se adaugă următoarea literă (c):

Statele membre pot autoriza, peste cantitatea de 170 kg de azot pe hectar pe an prevăzută la prezentul punct și până la o limită suplimentară separată de 80 kg de azot pe hectar pe an, utilizarea anumitor materii fertilizante provenind din gunoi de grajd care a fost supus prelucrării, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

componenta materialului fertilizant care provine din gunoi de grajd a fost supusă unui proces de tratare care mărește concentrația de azot sub formă minerală, de azot ureic sau de azot sub formă cristalizată, exprimată ca procent din greutatea azotului total în comparație cu materia care intră în procesul de tratare, având ca rezultat oricare dintre următoarele:

o sare de amoniu (obținută prin spălare), rezultată dintr-un proces de purificare a gazelor sau de control al emisiilor conceput pentru a elimina amoniacul din efluenții gazoși;

un concentrat mineral obținut prin osmoză inversă;

o sare fosfatică bogată în azot (struvit), precipitată din gunoiul de grajd;

materiile fertilizante au o calitate constantă pentru toate loturile și au un raport între azot mineral și azot total de cel puțin 90 % sau un raport între carbonul legat organic și azotul total de cel mult 3, corectând în ambele cazuri azotul derivat din materii componente care nu provin din gunoi de grajd și care conțin mai mult de 3 % azot în substanța uscată;

materiile fertilizante nu depășesc următoarele limite superioare:

cupru (Cu): 300 mg kg-1 materie uscată;

zinc (Zn): 800 mg kg-1 materie uscată;

agenții patogeni din materiile fertilizante care conțin mai mult de 1 % carbon organic nu depășesc următoarele limite superioare:

statele membre pun în aplicare standarde stricte de calitate pentru a asigura un conținut consecvent de nutrienți în materiile fertilizante în toate loturile de producție, în conformitate cu criteriile stabilite la punctul (ii);

statele membre se asigură că materiile fertilizante sunt însoțite de documentație care conține informații referitoare la conținutul de azot (N) și fosfați (P2O5) în cazul în care concentrația oricăruia dintre elemente depășește 1 % materie uscată, cu o deviație maximă de 25 % din valoarea declarată;

statele membre se asigură că efectivul de animale și producția de gunoi de grajd nu cresc ca urmare a aplicării prezentei litere, (i) la nivel național, atunci când conținutul de azot din producția națională totală anuală de gunoi de grajd per hectar de suprafață agricolă utilizată (SAU) depășește 75 % din limita de 170 kg N pe hectar stabilită la prezentul paragraf și (ii) la nivelul unităților teritoriale NUTS 2 în care se acordă autorizația, atunci când conținutul de azot din producția anuală totală de îngrășăminte de origine animală per hectar de SAU din aceste unități teritoriale depășește 75 % din limita de 170 kg N pe hectar prevăzută la prezentul paragraf;

statele membre înăspresc limitările privind împrăștierea îngrășămintelor (ratele de fertilizare), prevăzute la punctul 1 subpunctul 3 din prezenta anexă, pentru a ține seama de riscurile crescute de pierdere a azotului în apă și aer care rezultă din utilizarea de materii fertilizante care îndeplinesc condițiile prevăzute la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă, aplicând în același timp un coeficient de echivalență a îngrășămintelor minerale de 1 pentru astfel de materiale. Statele membre asigură, pe cât posibil, menținerea unui strat vegetal viu sau măsuri echivalente pe terenurile în care se aplică materii fertilizante care îndeplinesc condițiile de la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă; statele membre se asigură că, atunci când este relevant pentru a preveni pierderea de amoniac din solurile agricole, se iau măsuri de precauție adecvate în timpul împrăștierii materiilor fertilizante care îndeplinesc condițiile de la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă, în special prin injectare, încorporare imediată a materialelor aplicate la suprafață sau măsuri echivalente;

statele membre iau măsuri pentru a preveni, în măsura posibilului, emisiile, inclusiv emisiile în aer, rezultate din depozitarea materiilor fertilizante care îndeplinesc condițiile de la subpunctele (i)-(iv) prin definirea unor condiții și cerințe de depozitare adecvate pentru astfel de materii;

statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta că utilizarea materiilor fertilizante care îndeplinesc condițiile prevăzute la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă nu prejudiciază atingerea obiectivelor prezentei directive, a Directivei 92/43/CEE a Consiliului și a Directivelor 2000/60/CE, (UE) 2016/2284, (UE) 2020/2184 și 2008/50/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului atunci când măsurile incluse în planul de acțiune sunt relevante pentru directivele respective. Statele membre iau măsuri pentru a preveni efectele nefaste în zonele Natura 2000 și în jurul acestora, precum și în vecinătatea punctelor de captare a apei potabile, în conformitate cu Directiva 92/43/CEE și, respectiv, cu Directiva (UE) 2020/2184.

Atunci când statele membre aplică prezenta literă de la al doilea paragraf, acestea informează Comisia cu privire la acest lucru. În plus, în cadrul raportului menționat la articolul 10, statele membre raportează cu privire la aplicarea sa, incluzând date anuale privind cantitatea de materiale produse care îndeplinesc condițiile prevăzute la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă și privind densitatea șeptelului și producția de gunoi de grajd la nivel național și la nivelul unităților teritoriale NUTS 2, astfel cum au fost stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului.

Directiva 92/43/CEE din 21 mai 1992 a Consiliului privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/1992/43/oj).

Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2000/60/oj).

Directiva (UE) 2016/2284 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2016 privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici, de modificare a Directivei 2003/35/CE și de abrogare a Directivei 2001/81/CE (JO L 344, 17.12.2016, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2016/2284/oj).

Directiva (UE) 2020/2184 a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2020 privind calitatea apei destinate consumului uman (JO L 435, 23.12.2020, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2020/2184/oj).

Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa (JO L 152, 11.6.2008, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2008/50/oj). Directiva UE privind calitatea aerului înconjurător, astfel cum a fost modificată în 2024.

Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 mai 2003 privind instituirea unui nomenclator comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS) (JO L 154, 21.6.2003, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2003/1059/oj).

Statele membre pot autoriza, peste cantitatea de 170 kg de azot pe hectar pe an prevăzută la prezentul punct și până la o limită suplimentară separată de 80 kg de azot pe hectar pe an, utilizarea anumitor materii fertilizante provenind din gunoi de grajd care a fost supus prelucrării, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

componenta materialului fertilizant care provine din gunoi de grajd a fost supusă unui proces de tratare care mărește concentrația de azot sub formă minerală, de azot ureic sau de azot sub formă cristalizată, exprimată ca procent din greutatea azotului total în comparație cu materia care intră în procesul de tratare, având ca rezultat oricare dintre următoarele:

o sare de amoniu (obținută prin spălare), rezultată dintr-un proces de purificare a gazelor sau de control al emisiilor conceput pentru a elimina amoniacul din efluenții gazoși;

un concentrat mineral obținut prin osmoză inversă;

o sare fosfatică bogată în azot (struvit), precipitată din gunoiul de grajd;

materiile fertilizante au o calitate constantă pentru toate loturile și au un raport între azot mineral și azot total de cel puțin 90 % sau un raport între carbonul legat organic și azotul total de cel mult 3, corectând în ambele cazuri azotul derivat din materii componente care nu provin din gunoi de grajd și care conțin mai mult de 3 % azot în substanța uscată;

materiile fertilizante nu depășesc următoarele limite superioare:

cupru (Cu): 300 mg kg-1 materie uscată;

zinc (Zn): 800 mg kg-1 materie uscată;

agenții patogeni din materiile fertilizante care conțin mai mult de 1 % carbon organic nu depășesc următoarele limite superioare:

statele membre pun în aplicare standarde stricte de calitate pentru a asigura un conținut consecvent de nutrienți în materiile fertilizante în toate loturile de producție, în conformitate cu criteriile stabilite la punctul (ii);

statele membre se asigură că materiile fertilizante sunt însoțite de documentație care conține informații referitoare la conținutul de azot (N) și fosfați (P2O5) în cazul în care concentrația oricăruia dintre elemente depășește 1 % materie uscată, cu o deviație maximă de 25 % din valoarea declarată;

statele membre se asigură că efectivul de animale și producția de gunoi de grajd nu cresc ca urmare a aplicării prezentei litere, (i) la nivel național, atunci când conținutul de azot din producția națională totală anuală de gunoi de grajd per hectar de suprafață agricolă utilizată (SAU) depășește 75 % din limita de 170 kg N pe hectar stabilită la prezentul paragraf și (ii) la nivelul unităților teritoriale NUTS 2 în care se acordă autorizația, atunci când conținutul de azot din producția anuală totală de îngrășăminte de origine animală per hectar de SAU din aceste unități teritoriale depășește 75 % din limita de 170 kg N pe hectar prevăzută la prezentul paragraf;

statele membre înăspresc limitările privind împrăștierea îngrășămintelor (ratele de fertilizare), prevăzute la punctul 1 subpunctul 3 din prezenta anexă, pentru a ține seama de riscurile crescute de pierdere a azotului în apă și aer care rezultă din utilizarea de materii fertilizante care îndeplinesc condițiile prevăzute la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă, aplicând în același timp un coeficient de echivalență a îngrășămintelor minerale de 1 pentru astfel de materiale. Statele membre asigură, pe cât posibil, menținerea unui strat vegetal viu sau măsuri echivalente pe terenurile în care se aplică materii fertilizante care îndeplinesc condițiile de la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă; statele membre se asigură că, atunci când este relevant pentru a preveni pierderea de amoniac din solurile agricole, se iau măsuri de precauție adecvate în timpul împrăștierii materiilor fertilizante care îndeplinesc condițiile de la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă, în special prin injectare, încorporare imediată a materialelor aplicate la suprafață sau măsuri echivalente;

statele membre iau măsuri pentru a preveni, în măsura posibilului, emisiile, inclusiv emisiile în aer, rezultate din depozitarea materiilor fertilizante care îndeplinesc condițiile de la subpunctele (i)-(iv) prin definirea unor condiții și cerințe de depozitare adecvate pentru astfel de materii;

statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta că utilizarea materiilor fertilizante care îndeplinesc condițiile prevăzute la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă nu prejudiciază atingerea obiectivelor prezentei directive, a Directivei 92/43/CEE a Consiliului și a Directivelor 2000/60/CE, (UE) 2016/2284, (UE) 2020/2184 și 2008/50/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului atunci când măsurile incluse în planul de acțiune sunt relevante pentru directivele respective. Statele membre iau măsuri pentru a preveni efectele nefaste în zonele Natura 2000 și în jurul acestora, precum și în vecinătatea punctelor de captare a apei potabile, în conformitate cu Directiva 92/43/CEE și, respectiv, cu Directiva (UE) 2020/2184.

o sare de amoniu (obținută prin spălare), rezultată dintr-un proces de purificare a gazelor sau de control al emisiilor conceput pentru a elimina amoniacul din efluenții gazoși;

un concentrat mineral obținut prin osmoză inversă;

o sare fosfatică bogată în azot (struvit), precipitată din gunoiul de grajd;

cupru (Cu): 300 mg kg-1 materie uscată;

zinc (Zn): 800 mg kg-1 materie uscată;

componenta materialului fertilizant care provine din gunoi de grajd a fost supusă unui proces de tratare care mărește concentrația de azot sub formă minerală, de azot ureic sau de azot sub formă cristalizată, exprimată ca procent din greutatea azotului total în comparație cu materia care intră în procesul de tratare, având ca rezultat oricare dintre următoarele:

o sare de amoniu (obținută prin spălare), rezultată dintr-un proces de purificare a gazelor sau de control al emisiilor conceput pentru a elimina amoniacul din efluenții gazoși;

un concentrat mineral obținut prin osmoză inversă;

o sare fosfatică bogată în azot (struvit), precipitată din gunoiul de grajd;

materiile fertilizante au o calitate constantă pentru toate loturile și au un raport între azot mineral și azot total de cel puțin 90 % sau un raport între carbonul legat organic și azotul total de cel mult 3, corectând în ambele cazuri azotul derivat din materii componente care nu provin din gunoi de grajd și care conțin mai mult de 3 % azot în substanța uscată;

materiile fertilizante nu depășesc următoarele limite superioare:

cupru (Cu): 300 mg kg-1 materie uscată;

zinc (Zn): 800 mg kg-1 materie uscată;

agenții patogeni din materiile fertilizante care conțin mai mult de 1 % carbon organic nu depășesc următoarele limite superioare:

statele membre pun în aplicare standarde stricte de calitate pentru a asigura un conținut consecvent de nutrienți în materiile fertilizante în toate loturile de producție, în conformitate cu criteriile stabilite la punctul (ii);

statele membre se asigură că materiile fertilizante sunt însoțite de documentație care conține informații referitoare la conținutul de azot (N) și fosfați (P2O5) în cazul în care concentrația oricăruia dintre elemente depășește 1 % materie uscată, cu o deviație maximă de 25 % din valoarea declarată;

statele membre se asigură că efectivul de animale și producția de gunoi de grajd nu cresc ca urmare a aplicării prezentei litere, (i) la nivel național, atunci când conținutul de azot din producția națională totală anuală de gunoi de grajd per hectar de suprafață agricolă utilizată (SAU) depășește 75 % din limita de 170 kg N pe hectar stabilită la prezentul paragraf și (ii) la nivelul unităților teritoriale NUTS 2 în care se acordă autorizația, atunci când conținutul de azot din producția anuală totală de îngrășăminte de origine animală per hectar de SAU din aceste unități teritoriale depășește 75 % din limita de 170 kg N pe hectar prevăzută la prezentul paragraf;

statele membre înăspresc limitările privind împrăștierea îngrășămintelor (ratele de fertilizare), prevăzute la punctul 1 subpunctul 3 din prezenta anexă, pentru a ține seama de riscurile crescute de pierdere a azotului în apă și aer care rezultă din utilizarea de materii fertilizante care îndeplinesc condițiile prevăzute la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă, aplicând în același timp un coeficient de echivalență a îngrășămintelor minerale de 1 pentru astfel de materiale. Statele membre asigură, pe cât posibil, menținerea unui strat vegetal viu sau măsuri echivalente pe terenurile în care se aplică materii fertilizante care îndeplinesc condițiile de la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă; statele membre se asigură că, atunci când este relevant pentru a preveni pierderea de amoniac din solurile agricole, se iau măsuri de precauție adecvate în timpul împrăștierii materiilor fertilizante care îndeplinesc condițiile de la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă, în special prin injectare, încorporare imediată a materialelor aplicate la suprafață sau măsuri echivalente;

statele membre iau măsuri pentru a preveni, în măsura posibilului, emisiile, inclusiv emisiile în aer, rezultate din depozitarea materiilor fertilizante care îndeplinesc condițiile de la subpunctele (i)-(iv) prin definirea unor condiții și cerințe de depozitare adecvate pentru astfel de materii;

statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta că utilizarea materiilor fertilizante care îndeplinesc condițiile prevăzute la subpunctele (i)-(iv) de la prezenta literă nu prejudiciază atingerea obiectivelor prezentei directive, a Directivei 92/43/CEE a Consiliului și a Directivelor 2000/60/CE, (UE) 2016/2284, (UE) 2020/2184 și 2008/50/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului atunci când măsurile incluse în planul de acțiune sunt relevante pentru directivele respective. Statele membre iau măsuri pentru a preveni efectele nefaste în zonele Natura 2000 și în jurul acestora, precum și în vecinătatea punctelor de captare a apei potabile, în conformitate cu Directiva 92/43/CEE și, respectiv, cu Directiva (UE) 2020/2184.

o sare de amoniu (obținută prin spălare), rezultată dintr-un proces de purificare a gazelor sau de control al emisiilor conceput pentru a elimina amoniacul din efluenții gazoși;

un concentrat mineral obținut prin osmoză inversă;

o sare fosfatică bogată în azot (struvit), precipitată din gunoiul de grajd;

cupru (Cu): 300 mg kg-1 materie uscată;

zinc (Zn): 800 mg kg-1 materie uscată;

Tabelul 1