Document UE

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2001/55/CE a Consiliului din 20 iulie 2001 privind standardele minime pentru acordarea protecției temporare, în cazul unui aflux masiv de persoane strămutate, și măsurile de promovare a unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea acestor persoane și suportarea consecințelor acestei primiri, în special articolul 4 alineatul (2) și articolul 5 alineatul (3) litera (a),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

La 4 martie 2022, Consiliul a adoptat Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/382 prin care s-a constatat existența unui aflux masiv de persoane strămutate din Ucraina în înțelesul articolului 5 din Directiva 2001/55/CE și care a avut ca efect introducerea unei protecții temporare.

În conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2001/55/CE, protecția temporară s-a aplicat pentru prima dată pentru o perioadă inițială de un an, până la 4 martie 2023, și, ulterior, a fost prelungită automat cu încă un an, până la 4 martie 2024.

La 19 octombrie 2023, Consiliul a adoptat Decizia de punere în aplicare (UE) 2023/2409 prin care protecția temporară introdusă prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/382 a fost prelungită până la 4 martie 2025. La 25 iunie 2024, Consiliul a adoptat Decizia de punere în aplicare (UE) 2024/1836 prin care protecția temporară introdusă prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/382, și prelungită prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2023/2409, a fost prelungită până la 4 martie 2026. La 15 iulie 2025, Consiliul a adoptat Decizia de punere în aplicare (UE) 2025/1460 prin care protecția temporară introdusă prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/382, și prelungită prin Deciziile de punere în aplicare (UE) 2023/2409 și (UE) 2024/1836, a fost prelungită până la 4 martie 2027.

În contextul activării protecției temporare în temeiul Directivei 2001/55/CE, statele membre au convenit în unanimitate, printr-o declarație făcută la 4 martie 2022, să nu aplice articolul 11 din directiva respectivă în ceea ce privește persoanele care beneficiază de protecție temporară într-un anumit stat membru în conformitate cu Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/382 și care se mută într-un alt stat membru fără autorizație, cu excepția cazului în care statele membre convin altfel la nivel bilateral.

Deoarece o persoană poate beneficia de drepturile aferente protecției temporare într-un singur stat membru odată, pentru a asigura respectarea acestui principiu și pentru a se evita înregistrările multiple pentru obținerea protecției temporare, statele membre ar trebui să respingă cererile de eliberare a unui permis de ședere formulate în baza articolului 8 alineatul (1) din Directiva 2001/55/CE atunci când se constată că persoana în cauză a obținut deja un permis de ședere într-un alt stat membru pe aceeași bază. Acest lucru ar fi coerent cu hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-753/23 și, în special, cu punctul 30 al acesteia.

În acest context general, nicio dispoziție nu ar trebui să fie interpretată ca impunând unui stat membru obligația de a elibera un permis de ședere pentru protecție temporară unei persoane care a primit un permis de ședere pentru protecție temporară într-un alt stat membru.

Pentru a asigura un cadru situațional actualizat în scopuri operaționale, precum și o administrare și supraveghere coerente a eliberării permiselor de ședere, statele membre ar trebui să încarce periodic date exacte în timp util pe Platforma de înregistrare a protecției temporare, inclusiv date privind înregistrările inactive.

Recunoscând faptul că protecția temporară nu aduce atingere acquis-ului UE privind protecția internațională și recunoașterea statutului de refugiat în temeiul Convenției de la Geneva menționat la articolul 2 litera (b) din Directiva 2001/55/CE, se reamintește faptul că, în conformitate cu standardele internaționale, dezertarea și neprezentarea la încorporare nu sunt considerate, în sine, motive de protecție internațională.

În prezent, aproape 4,4 milioane de persoane strămutate din Ucraina beneficiază de protecție temporară în Uniune. Numărul total de înregistrări ale persoanelor care beneficiază de protecție temporară a rămas stabil, și anume aproximativ 4,3 milioane, înregistrându-se o tendință generală de ușoară creștere constantă, puține persoane declarând că se întorc acasă în Ucraina cu titlu permanent. Situația din Ucraina nu permite întoarcerea în condiții sigure și durabile în Ucraina a majorității persoanelor strămutate. Organizația Internațională pentru Migrație estimează că, din decembrie 2025, 3712000 de persoane sunt strămutate în interiorul Ucrainei, dintre care71 % au fost strămutate de peste doi ani, iar 82 % au fost strămutate de peste un an. Ponderea persoanelor strămutate în interiorul țării care sunt în această situație de peste doi ani era cea mai ridicată în rândul persoanelor strămutate în interiorul țării care își aveau reședința în vestul țării. Oficiul pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare din cadrul Organizației Națiunilor Unite estimează că, în 2026, aproximativ 10,8 milioane de persoane în Ucraina au nevoie urgentă de asistență umanitară.

În plus, din cauza condițiilor umanitare dificile, a volatilității mai mari și a incertitudinii situației din Ucraina ca urmare a războiului de agresiune al Rusiei, inclusiv a intensificării atacurilor aeriene repetate în întreaga țară împotriva civililor, nu pot fi excluse noi sosiri pe scară largă. Riscul de escaladare persistă. În același timp, riscul ca sistemele naționale de azil să nu poată funcționa eficient ar persista dacă protecția temporară ar înceta în scurt timp și toți beneficiarii ar solicita protecție internațională în același timp.

Deoarece este puțin probabil ca numărul mare de persoane strămutate din Uniune care beneficiază de protecție temporară să scadă atât timp cât războiul împotriva Ucrainei continuă, prelungirea protecției temporare este necesară pentru a soluționa situația persoanelor care beneficiază în prezent de protecție temporară în Uniune sau care vor avea nevoie de o astfel de protecție începând cu 5 martie 2027, deoarece asigură protecția imediată și accesul la un set armonizat de drepturi, formalitățile într-o situație de aflux masiv către Uniune fiind astfel reduse la minimum. Prelungirea protecției temporare ar trebui, de asemenea, să contribuie la asigurarea faptului că sistemele de azil ale statelor membre nu sunt suprasolicitate de o creștere semnificativă a numărului de cereri de protecție internațională care ar putea fi depuse de către persoanele care beneficiază de protecție temporară până la 4 martie 2027, în cazul în care protecția temporară ar înceta până atunci, sau de către persoanele care vor fugi din calea războiului din Ucraina și vor sosi în Uniune după data menționată anterior, dar înainte de 4 martie 2028.

Prin urmare, având în vedere că motivele protecției temporare persistă, protecția temporară pentru categoriile de persoane strămutate menționate în Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/382 ar trebui să fie prelungită până la 4 martie 2028.

În pofida necesității de a prelungi protecția temporară cu o nouă perioadă temporară de un an, este important ca abordarea comună a Uniunii să țină seama de nevoile în continuă evoluție ale Ucrainei în materie de apărare.

În concluziile sale recente, Consiliul European și-a reafirmat sprijinul continuu, ferm și de neclintit pentru independența, suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei în cadrul frontierelor sale recunoscute la nivel internațional și a reconfirmat angajamentul Uniunii de a continua să furnizeze un cuprinzător sprijin politic, financiar, economic, umanitar, militar și diplomatic Ucrainei și poporului ucrainean. Consiliul European a sprijinit o pace cuprinzătoare, justă și durabilă în Ucraina, bazată pe principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite și pe dreptul internațional și susținută de garanții de securitate solide și credibile pentru Ucraina. Este esențial să se asigure faptul că Ucraina dispune de mijloacele bugetare și militare necesare pentru a-și exercita în continuare dreptul inerent la legitimă apărare și pentru a contracara și a descuraja agresiunea Rusiei.

În temeiul Directivei 2001/55/CE, protecția temporară în cazul unui aflux masiv de persoane strămutate este o procedură cu caracter excepțional care se aplică categoriilor specifice de persoane menționate de Consiliu, fără a aduce atingere articolului 7 din directiva respectivă. Categoriile specifice de persoane sunt stabilite pe baza unor criterii obiective, cu respectarea deplină a obligațiilor care decurg din dreptul internațional, din dreptul Uniunii și din drepturile fundamentale. Criteriile se aplică în conformitate cu articolul 15 din directiva respectivă, după caz. Atunci când stabilesc categoriile specifice de persoane cărora li se aplică protecția temporară, Consiliul ia în considerare, printre altele, situația referitoare la existența unui aflux masiv de persoane strămutate, inclusiv situația țării de origine a acestor persoane.

Nevoile militare în continuă evoluție ale Ucrainei legate de apărarea împotriva războiului de agresiune al Rusiei și în special obligațiile de recrutare-încorporare, definite în mod legitim de Ucraina în ordinea sa juridică, necesită sprijinul deplin al Uniunii. Prin urmare, Uniunea și statele membre ar trebui să țină seama pe deplin de nevoile respective, acordând, în același timp, sprijin deplin persoanelor strămutate din Ucraina, prin intermediul protecției temporare. Prin urmare, este esențial ca Uniunea să continue să aplice protecția temporară într-un mod care, deși acționează în beneficiul persoanelor strămutate, nu afectează în mod negativ capacitatea generală a Ucrainei de a se apăra cât mai bine împotriva războiului de agresiune al Rusiei și de a decide în mod liber cu privire la organizarea forțelor sale de apărare.

În acest scop, fără a aduce atingere dreptului Uniunii și drepturilor fundamentale în vigoare în Uniune, protecția temporară ar trebui să fie acordată doar persoanelor fizice care pot prezenta autorităților ale statelor membre dovada că, după caz, își respectă obligațiile militare. Având în vedere necesitatea de a ține seama de nevoile actuale în materie de apărare stabilite de Ucraina, și fără a afecta situația persoanelor care beneficiază deja de protecție temporară într-un anumit stat membru înainte de data intrării în vigoare a prezentei decizii sau la această dată și care își mențin în permanență acest statut în statul membru respectiv după data respectivă, cerința ca persoanele fizice să prezinte dovada că își respectă obligațiile lor militare ar trebui să se aplice de la intrarea în vigoare a prezentei decizii, care ar trebui să fie ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Dreptul persoanelor de a beneficia de protecție temporară este imediat îndată ce Consiliul stabilește existența unui aflux masiv de persoane strămutate. În același timp, în scopul unei administrări corecte și a unei înregistrări corespunzătoare a persoanei în cauză, statul membru poate solicita să fie îndeplinite anumite formalități, cum ar fi completarea unui formular de înregistrare și prezentarea dovezilor prevăzute în Decizia (UE) 2022/382 de punere în aplicare, unul dintre obiectivele protecției temporare este de a asigura un proces rapid și ușor de aplicat prin reducerea la minimum a formalităților. Prin urmare, este important ca autoritățile statelor membre să poată verifica rapid dacă persoanele fizice au fost autorizate să părăsească în mod legal teritoriul Ucrainei, și în special, dacă își respectă obligațiile lor militare. În acest context, fie trecerea legală a frontierei părăsind teritoriul Ucrainei, fie o ștampilă de ieșire în pașaport ar constitui dovada unei astfel de autorizații. În cazurile în care o astfel de plecare în mod legal nu poate fi confirmată, pentru a beneficia de protecție temporară, persoanele în cauză ar trebui să aibă obligația de a prezenta autorităților statului membru un document oficial ușor de verificat, pe suport de hârtie sau în format electronic, cum ar fi în aplicația Reserv+, care să confirme scutirea persoanei în cauză de obligațiile militare sau respectarea acestora. Persoana care solicită protecție temporară ar trebui să suporte sarcina probei.

În interesul unei abordări coordonate, Comisia va actualiza orientările operaționale stabilite în Comunicarea sa din 21 martie 2021 intitulată Orientări operaționale pentru punerea în aplicare a Deciziei de punere în aplicare (UE) 2022/382 a Consiliului de constatare a existenței unui aflux masiv de persoane strămutate din Ucraina în înțelesul articolului 5 din Directiva 2001/55/CE și având drept efect introducerea unei protecții temporare cu privire la diferitele aspecte legate de punerea în aplicare a prezentei decizii.

Este posibil ca resortisanții ucraineni care nu fac obiectul recrutării să aibă obligații militare, indiferent de vârstă sau gen, deoarece s-au înrolat sau din cauza asumării de către aceștia a unor responsabilități legate de activități militare.

La 16 septembrie 2025, Consiliul a adoptat Recomandarea privind o abordare coordonată a ieșirii treptate din regimul de protecție temporară pentru persoanele strămutate din Ucraina. Această prelungire nu aduce atingere continuării punerii în aplicare a măsurilor menționate în recomandarea respectivă, care rămâne o prioritate. În această privință, statele membre ar trebui să accelereze, în mod coordonat, tranziția persoanelor care beneficiază de protecție temporară către alte statute juridice, precum și returnările voluntare și reintegrarea atunci când situația le va permite.

Prezenta decizie respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Consiliul își reconfirmă angajamentul de a oferi sprijin Ucrainei și poporului acesteia atât timp cât este necesar și își reiterează sprijinul pentru o pace amplă, justă și durabilă, în baza principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite și a dreptului internațional, iar în cazul unei încetări durabile a focului, Consiliul este pregătit să acționeze în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2001/55/CE.

Directiva 2001/55/CE este obligatorie pentru Irlanda și, prin urmare, Irlanda participă la adoptarea și la aplicarea prezentei decizii.

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii de punere în aplicare, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică,

Protecția temporară acordată persoanelor strămutate din Ucraina menționate la articolul 2 din Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/382, care a fost prelungită prin Deciziile de punere în aplicare (UE) 2023/2409, (UE) 2024/1836 și (UE) 2025/1460, se prelungește cu o perioadă suplimentară de un an, până la 4 martie 2028.

Fără a aduce atingere dreptului Uniunii și drepturilor fundamentale în vigoare în Uniune, protecția temporară menționată la articolul 2 din Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/382 și astfel cum a fost prelungită, după caz, prin articolul 1 din decizia de punere în aplicare (UE) 2025/1460 sau prin articolul 1 din prezenta decizie, se acordă numai celor care își îndeplinesc obligațiile militare în Ucraina, după prezentarea, dacă este cazul, a unei dovezi în acest sens.

Prezentul articol nu se aplică persoanelor care beneficiază deja de protecție temporară într-un anumit stat membru înainte de sau la 30 iulie 2026 și menținerea continuă a acestui statut în statul membru respectiv după această dată.

Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 5 martie 2027, cu excepția articolului 2, care se aplică de la 31 iulie 2026.

Adoptată la Bruxelles, 30 iulie 2026.Pentru ConsiliuPreședinteleT. Byrne