Decizia (UE) 2026/713 a Consiliului din 17 martie 2026 privind poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Comitetului părților la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, referitoare la participarea organizațiilor neguvernamentale în calitate de observatori la reuniunile comitetului respectiv, în ceea ce privește aspectele legate de cooperarea judiciară în materie penală și de azil și nereturnare

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 78 alineatul (2), articolul 82 alineatul (2) și articolul 84, coroborate cu articolul 218 alineatul (9),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (denumită în continuare convenția) a fost încheiată de Uniune prin Decizia (UE) 2023/1075 a Consiliului în ceea ce privește instituțiile Uniunii și administrația publică a acesteia și prin Decizia (UE) 2023/1076 a Consiliului în ceea ce privește aspectele legate de cooperarea judiciară în materie penală și în ceea ce privește azilul și nereturnarea, în măsura în care aceste aspecte intră în sfera de competență exclusivă a Uniunii, și a intrat în vigoare pentru Uniune la 1 octombrie 2023.

Comitetul părților (denumit în continuare comitetul) este un organism al mecanismului de monitorizare instituit prin convenție. La 4 mai 2015,îÎn temeiul articolului 67 alineatul (3) din convenție, comitetul și-a stabilit regulamentul de procedură (denumit în continuare Regulamentul de procedură), astfel cum se prevede în Documentul IC-CP(2015)2. Regulamentul de procedură prevede că comitetul poate autoriza reprezentanți ai societății civile, în special ai organizațiilor neguvernamentale (ONG) active în combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, să trimită reprezentanți în calitate de observatori la reuniunile sale pe o bază ad-hoc. Acesta prevede, de asemenea, că observatorii nu au drept de vot sau de rambursare a cheltuielilor.

În urma solicitării unei ONG de a participa la o reuniune a comitetului în calitate de observator, a devenit evident că este necesar să se stabilească procedura și criteriile pentru a evalua admiterea ONG-urilor ca observatori ad-hoc, în scopul punerii în aplicare a regulamentului de procedură relevant. Discuțiile privind abordarea comitetului cu privire la astfel de solicitări au avut loc în cadrul celei de a 18-a și al celei de a 19-a reuniuni a comitetului din iunie 2025 și decembrie 2025.

La 27 ianuarie 2026, pe baza discuțiilor din cadrul comitetului, secretariatul comitetului (denumit în continuare secretariatul) a transmis un proiect de decizie privind participarea ONG-urilor în calitate de observatori la reuniunile Comitetului părților la Convenția de la Istanbul (denumit în continuare actul avut în vedere), astfel cum se prevede în documentul IC-CP(2026)1 prov. Secretariatul a invitat părțile să aprobe propunerea printr-o procedură scrisă. Părților li s-a comunicat, de asemenea, că, în cazul în care nu transmit obiecții în scris secretariatului până la 26 martie 2026, actul avut în vedere va fi considerat adoptat.

În ceea ce privește procedura propusă pentru evaluarea admiterii ONG-urilor în calitate de observatori ad-hoc, actul avut în vedere prevede că comitetul decide cu privire la o astfel de admitere prin intermediul unei proceduri scrise tacite organizate de secretariat înainte de reuniunea relevantă, o decizie urmând să fie luată în cadrul reuniunii respective dacă există obiecții. Participarea ONG-urilor în calitate de observatori ad-hoc la reuniunile comitetului urmează să se limiteze la dezbaterile tematice ale comitetului și s-ar putea extinde pe parcursul mai multor reuniuni. Criteriile de evaluare a cererilor de admitere urmează să includă depunerea în timp util a cererii, respectarea de către ONG a valorilor Consiliului Europei, activitatea ONG-ului în domeniul combaterii violenței împotriva femeilor și a violenței domestice și înregistrarea ONG-ului sau gestionarea activităților sale în statele membre ale Consiliului Europei sau în țările care au devenit părți la convenție sau și-au exprimat interesul în acest sens.

Este oportun să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii, întrucât actul avut în vedere va fi obligatoriu pentru Uniune în temeiul dreptului internațional.

Proiectul de decizie privind participarea ONG-urilor în calitate de observatori la reuniunile Comitetului părților la Convenția de la Istanbul ar trebui să fie aprobat în numele Uniunii în ceea ce privește aspectele care intră în sfera de competență exclusivă a Uniunii. În sfera competențelor partajate vizate de proiectul de decizie, statele membre își păstrează competența în măsura în care proiectul de decizie nu afectează normele comune sau nu modifică domeniul de aplicare al acestora.

Pentru a pune în aplicare Regulamentul de procedură care le permite ONG-urilor să participe în calitate de observatori ad-hoc la reuniunile comitetului, comitetul urmează să decidă cu privire la o procedură de admitere a ONG-urilor la reuniunile sale și să convină asupra unei liste de criterii de evaluare a cererilor de admitere. Procedura sugerată pare să fie rezonabilă, eficientă și suficient de clară, iar lista de criterii propusă pare să fie adecvată și concepută pentru a asigura că numai ONG-urile relevante sunt admise în calitate de observatori.

Prin urmare, poziția Uniunii ar trebui să fie de a nu formula obiecții cu privire la adoptarea actului avut în vedere.

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică,

Poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul Comitetului părților instituit în temeiul articolului 67 din Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice este de a nu formula obiecții cu privire la adoptarea proiectului de decizie privind participarea organizațiilor neguvernamentale în calitate de observatori la reuniunile Comitetului părților la Convenția de la Istanbul, astfel cum este prevăzut în documentul IC-CP(2026)1 prov.

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Bruxelles, 17 martie 2026.Pentru ConsiliuPreședinteleM. Raouna