Regulamentul delegat (UE) 2025/2551 al Comisiei din 20 noiembrie 2025 de completare a Regulamentului (UE) 2023/956 al Parlamentului European și al Consiliului prin specificarea condițiilor pentru acordarea acreditării verificatorilor, pentru controlul și monitorizarea verificatorilor acreditați, pentru retragerea acreditării și pentru recunoașterea reciprocă și evaluarea la nivel de omologi a organismelor de acreditare

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2023/956 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 mai 2023 privind instituirea unui mecanism de ajustare a carbonului la frontieră, în special articolul 18 alineatul (3),

În temeiul Regulamentului (UE) 2023/956, atunci când emisiile încorporate în mărfurile importate pe teritoriul vamal al Uniunii începând cu 2026 sunt determinate pe baza valorilor reale, ele trebuie verificate de un verificator.

În conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2023/956, mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră (CBAM) completează schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) instituită în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului. Asigurarea coerenței și a consecvenței între cerințele de acreditare și verificare din cadrul CBAM și cele aplicabile EU ETS va consolida sinergiile dintre cele două instrumente și va reduce sarcina administrativă pentru verificatori, organismele naționale de acreditare și autoritățile competente.

Potrivit Regulamentului (UE) 2023/956, organismele naționale de acreditare desemnate de fiecare stat membru în temeiul Regulamentului (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului au sarcina de acreditare a verificatorilor. Pentru a asigura faptul că sunt acreditați numai solicitanții care sunt în măsură să efectueze verificarea emisiilor încorporate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2023/956 cu competența și cunoștințele necesare, este necesar să se stabilească cerințe privind competența verificatorilor și activitățile pe care aceștia trebuie să le poată desfășura din momentul acreditării.

Pentru a asigura coerența cu cerințele de acreditare și de verificare aplicabile EU ETS și pentru a ține seama de particularitățile CBAM, este necesar să se specifice cerințele în materie de competențe și activitățile pe care verificatorii trebuie să le desfășoare în temeiul prezentului regulament, în mod similar cu activitățile și cerințele prevăzute în cadrul EU ETS. Pentru a asigura o procedură eficace de depunere a cererilor, este, de asemenea, necesar să se stabilească norme pentru depunerea cererii de acreditare prin care solicitanții să își demonstreze competența tehnică.

Pentru a ține seama de standardele aplicabile la nivel internațional, pentru a asigura coerența cu normele aplicabile EU ETS și pentru a evita orice suprapunere inutilă a procedurilor, este oportun să se utilizeze cele mai bune practici care rezultă din aplicarea standardelor armonizate relevante adoptate de Comitetul European de Standardizare pe baza unei cereri formulate de Comisie în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului. Prin urmare, este oportun să se prevadă respectarea anumitor standarde armonizate relevante, completate de cerințe suplimentare și specifice prevăzute în prezentul regulament.

Pentru a respecta principiul neconcurenței între organismele naționale de acreditare, solicitanții trebuie să solicite acreditarea în statul membru în care sunt stabiliți. Cu toate acestea, este necesar să se asigure faptul că solicitanții pot solicita acreditarea într-un alt stat membru în cazul în care în statul lor membru nu există un organism național de acreditare sau dacă organismul național de acreditare nu are competența de a asigura serviciile de acreditare solicitate.

Pentru a mări numărul de solicitanți eligibili, a reduce costurile pentru verificatorii stabiliți în țări terțe și a permite operatorilor să utilizeze serviciile de verificare, este necesar ca o persoană juridică care nu este stabilită într-un stat membru să poată prezenta o cerere de acreditare oricărui organism național de acreditare. În cazul în care, din cauza lipsei de capacitate sau din alte motive conexe, organismul național de acreditare nu este în măsură să prelucreze cererea unui solicitant stabilit într-o țară terță, el trebuie să furnizeze solicitantului motive justificate în mod corespunzător, precum și o listă a organismelor naționale de acreditare care ar putea fi în măsură să prelucreze cererea.

Organismele naționale de acreditare trebuie să se asigure că verificatorii dețin competența necesară pentru a înțelege procesele tehnice desfășurate de instalații și pentru a evalua limitele specifice de monitorizare și raportare ale unei instalații în funcție de mărfurile produse. În acest scop, trebuie creat un domeniu de acreditare separat pentru fiecare grupă de activități CBAM relevantă, astfel încât organismele naționale de acreditare să poată evalua competența și performanța verificatorului pe baza unor criterii specifice, în funcție de domeniul specific de acreditare.

Pentru a evita suprapunerea proceselor și o sarcină administrativă excesivă, menținând în același timp soliditatea procesului de acreditare, verificatorii care sunt deja acreditați pentru o grupă de activități relevantă în cadrul EU ETS în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2067 al Comisiei trebuie să poată solicita o extindere a domeniului lor de acreditare la certificatele de acreditare CBAM corespunzătoare. Pentru a permite organismelor naționale de acreditare să ia în considerare grupele corespunzătoare de activități din cadrul EU ETS, este necesar să se identifice astfel de grupe de activități corespunzătoare.

Pentru a se asigura faptul că organismele naționale de acreditare sunt în măsură să desfășoare în mod adecvat activitățile de acreditare, este necesar să se stabilească norme și cerințe pentru evaluarea cererilor de acreditare.

Pentru a permite organismelor naționale de acreditare să asigure controlul și monitorizarea verificatorilor și pentru a asigura faptul că verificatorii își mențin competența tehnică de a îndeplini sarcina care le-a fost încredințată, este necesar să se specifice activitățile de supraveghere pe care trebuie să le desfășoare organismele naționale de acreditare. În cazul în care concluzionează că verificatorul nu a îndeplinit cerințele și nu a efectuat activitățile de verificare în conformitate cu prezentul regulament, cu Regulamentul (UE) 2023/956 și cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2546 al Comisiei, organismul național de acreditare trebuie să poată adopta măsuri administrative, inclusiv suspendarea sau retragerea acreditării sau restrângerea domeniului de acreditare.

Pentru a asigura controlul și monitorizarea eficientă a verificatorilor, este oportun să se stabilească norme pentru schimbul de informații între verificator și organismul național de acreditare care l-a acreditat, organismul național de acreditare și autoritatea competentă a unui stat membru, precum și între autoritățile competente și Comisie. Aceste schimburi de informații trebuie să fie reglementate de cele mai stricte garanții de confidențialitate și secret profesional și să fie gestionate în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern aplicabil.

În cazul în care un stat membru nu instituie un organism național de acreditare sau nu desfășoară activități de acreditare în sensul prezentului regulament, pentru a asigura monitorizarea eficientă a verificatorilor, autoritatea competentă trebuie să comunice orice plângere primită cu privire la un verificator acreditat de un alt organism național de acreditare acestuia din urmă, precum și informații privind examinarea rapoartelor de verificare altor autorități competente și Comisiei prin intermediul registrului CBAM.

Pentru a asigura faptul că informațiile privind verificatorii acreditați din registrul CBAM sunt fiabile și actualizate, organismele naționale de acreditare trebuie să notifice autorității competente orice modificare a acreditării unui verificator.

Pentru a sprijini examinarea rapoartelor de verificare, organismul național de acreditare trebuie să facă periodic schimb de informații cu autoritatea competentă cu privire la activitățile planificate pentru verificatori și la rezultatele controlului acestor activități. Autoritatea competentă trebuie să comunice aceste informații Comisiei și altor autorități competente prin intermediul registrului CBAM. La rândul său, autoritatea competentă trebuie, de asemenea, să comunice organismului național de acreditare orice informații relevante din examinarea rapoartelor de verificare pentru a sprijini activitățile de acreditare ale acestuia legate de controlul și monitorizarea verificatorilor.

Pentru a asigura buna funcționare a acreditării și verificării, statele membre și autoritățile competente trebuie să recunoască echivalența serviciilor organismelor naționale de acreditare care au fost supuse cu succes unei evaluări la nivel de omologi sau care au început o evaluare la nivel de omologi în cursul căreia nu a fost identificată nicio neregulă și trebuie să accepte certificatele de acreditare și rapoartele de verificare ale verificatorilor acreditați de respectivele organisme naționale de acreditare.

Organismele naționale de acreditare care demonstrează conformitatea cu prezentul regulament și care au fost deja supuse cu succes evaluării la nivel de omologi înainte de data aplicării prezentului regulament trebuie să fie considerate ca îndeplinind cerințele procedurale relevante și să fie scutite de obligația de a se supune unei noi evaluări la nivel de omologi în conformitate cu regulamentul.

În cazul în care rezultatul evaluării la nivel de omologi este negativ, pentru a atenua orice incertitudine cu privire la recunoașterea reciprocă a certificatelor de acreditare sau a rapoartelor de verificare, organismul național de acreditare trebuie să fie împiedicat să furnizeze orice servicii de acreditare.

Atunci când sunt prelucrate date cu caracter personal în contextul aplicării prezentului regulament delegat, se aplică Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului.

Întrucât prezentul regulament stabilește dispoziții privind acreditarea verificatorilor care desfășoară activități legate de emisiile de gaze cu efect de seră eliberate începând cu 1 ianuarie 2026, el trebuie să se aplice de la data respectivă.

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului și a emis un aviz la 13 noiembrie 2025,

CAPITOLUL I

În sensul prezentului regulament, pe lângă definițiile prevăzute la articolul 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2546 și la articolul 1 și în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547 al Comisiei, se aplică următoarele definiții:

verificator înseamnă o persoană juridică care desfășoară activități de verificare în temeiul prezentului regulament și care este acreditată de un organism național de acreditare în sensul Regulamentului (UE) 2023/956 la momentul emiterii unui raport de verificare;

verificare înseamnă activitățile desfășurate de un verificator pentru a emite un raport de verificare în temeiul prezentului regulament, al Regulamentului (UE) 2023/956 și al Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2025/2546;

domeniul de acreditare înseamnă grupele de activități CBAM menționate în anexa I la prezentul regulament pentru care se solicită sau a fost acordată acreditarea;

risc inerent înseamnă susceptibilitatea unui parametru din raportul privind emisiile al unui operator de a conține inexactități care pot fi materiale, la nivel individual sau când sunt agregate cu alte inexactități, înainte de a lua în considerare efectul oricăror activități de control asociate;

activități de control înseamnă acțiunile desfășurate sau măsurile puse în aplicare de operator pentru a reduce riscurile inerente;

risc de control înseamnă susceptibilitatea unui parametru din raportul privind emisiile al unui operator de a conține inexactități care pot fi materiale, la nivel individual sau când sunt agregate cu alte inexactități, și care nu vor fi împiedicate sau identificate și corectate la timp de sistemul de control;

risc de verificare înseamnă riscul, cauzat fie de riscul inerent, fie de riscul de control, fie de riscul ca verificatorul să nu detecteze o inexactitate materială, ca verificatorul să emită un aviz de verificare incorect atunci când raportul privind emisiile al unui operator conține inexactități materiale;

nivel de asigurare înseamnă nivelul de asigurare oferit de verificator cu privire la raportul de verificare pe baza obiectivului de reducere a riscului de verificare în conformitate cu circumstanțele angajamentului de verificare;

asigurare rezonabilă înseamnă un nivel de asigurare ridicat, dar nu absolut, exprimat sub formă de afirmație în avizul de verificare, cu privire la faptul că raportul privind emisiile al operatorului supus verificării conține sau nu inexactități materiale;

sit înseamnă instalația la care se referă raportul privind emisiile al operatorului care face obiectul verificării;

auditor CBAM principal înseamnă un auditor însărcinat cu îndrumarea și supravegherea echipei de verificare și care este responsabil de efectuarea verificării raportului privind emisiile al unui operator și de raportarea în această privință;

auditor CBAM înseamnă un membru al unei echipe de verificare care este responsabil de efectuarea verificării raportului privind emisiile al unui operator;

evaluator înseamnă o persoană desemnată de un organism național de acreditare să efectueze, individual sau în cadrul unei echipe de evaluare, o evaluare a unui verificator în temeiul prezentului regulament.

CAPITOLUL II

SECȚIUNEA 1

Organismul național de acreditare evaluează dacă persoana juridică care solicită acreditarea (denumit în continuare solicitantul) sau verificatorul:

îndeplinește cerințele de competență prevăzute în secțiunea 1 din anexa II, inclusiv standardul armonizat menționat în secțiunea 1.5.1 din anexa II;

desfășoară activitățile de verificare prevăzute în secțiunea 2 din anexa II la prezentul regulament în conformitate cu prezentul regulament, cu Regulamentul (UE) 2023/956 și cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2546.

Un solicitant care este stabilit în temeiul dreptului intern al unui stat membru solicită organismului național de acreditare al statului membru respectiv să îi acorde acreditarea în conformitate cu prezentul regulament.

în cazul în care statul membru în care este stabilit a decis să nu înființeze un organism național de acreditare și nu a recurs la organismul național de acreditare al unui alt stat membru;

în cazul în care organismele naționale de acreditare menționate la primul paragraf nu acordă acreditări în legătură cu activitățile de verificare pentru care se solicită acreditarea;

în cazul în care organismele naționale de acreditare menționate la primul paragraf nu au fost supuse cu succes unei evaluări la nivel de omologi în ceea ce privește grupele de activități pentru care se solicită acreditarea.

Un solicitant care nu este stabilit în temeiul dreptului intern al unui stat membru solicită organismului național de acreditare al oricărui stat membru care acordă acreditări în conformitate cu prezentul regulament să îi acorde acreditarea.

Cererile de acreditare vizează una sau mai multe grupe de activități CBAM enumerate în anexa I.

Odată cu cererea, solicitantul menționat la alineatele (1) și (2) pune la dispoziția organismului național de acreditare următoarele documente:

o descriere a competenței solicitantului de a efectua procedurile și procesele menționate în secțiunea 1.5.1 din anexa II și a sistemului de management al calității menționat în secțiunea 1.5.2 din anexa respectivă;

o descriere a criteriilor de competență menționate în secțiunea 1.1.1 al doilea paragraf literele (a) și (b) din anexa II, rezultatele procesului de garantare a competențelor menționat în secțiunea respectivă și alte documente relevante privind competența întregului personal implicat în activitățile de verificare, astfel cum se menționează în secțiunile 1.2 și 1.3 din anexa II;

o descriere a procesului menit să garanteze în permanență imparțialitatea și independența, astfel cum se menționează în secțiunea 1.7.5 din anexa II, inclusiv evidențe relevante privind imparțialitatea și independența solicitantului și ale personalului acestuia;

lista experților tehnici în materie de verificare și a personalului-cheie implicat în verificarea rapoartelor privind emisiile ale operatorilor;

o descriere a procedurilor și proceselor menționate în secțiunea 1.5.1 din anexa II, inclusiv a celor privind documentația internă de verificare menționată în secțiunea 2.16 din anexa II;

evidențele menționate în secțiunea 1.6 din anexa II;

dacă este cazul, orice dovadă relevantă a competenței dovedite în aplicarea standardului internațional menționat în secțiunea 1.5 din anexa II, recunoscută de un organism național de acreditare sau de un organism de acreditare dintr-o țară terță.

După primirea cererii de acreditare, organismul național de acreditare poate cere solicitantului să prezinte orice alte informații pe care organismul național de acreditare le consideră necesare pentru evaluarea cererii.

În cazul în care organismul național de acreditare furnizează servicii de acreditare în temeiul prezentului regulament, dar nu este în măsură să efectueze acreditarea unui solicitant stabilit într-o țară terță, respectivul organism național de acreditare furnizează solicitantului, fără întârzieri nejustificate după primirea unei cereri de acreditare, un răspuns justificat în mod corespunzător, precizând motivele pentru care nu a efectuat acreditarea, precum și lista organismelor naționale de acreditare care ar putea desfășura procesul de acreditare.

Un solicitant acreditat în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2067 pentru grupa de activități relevantă enumerată în anexa I la prezentul regulament poate solicita o extindere a domeniului său de acreditare la grupele de activități CBAM corespunzătoare enumerate în anexa respectivă.

Cererea de extindere a domeniului de acreditare se înaintează organismului național de acreditare desemnat în conformitate cu articolul 3 alineatul (1).

Atunci când evaluează cererile de acreditare, organismul național de acreditare întreprinde următoarele acțiuni:

examinează informațiile furnizate de solicitant în temeiul articolului 3;

efectuează o vizită la fața locului la sediul solicitantului pentru a examina un eșantion reprezentativ din documentația internă de verificare și pentru a evalua punerea în aplicare a sistemului de management al calității aplicat de solicitant, precum și procedurile și procesele legate de activitățile de verificare menționate în secțiunea 1.5 din anexa II;

observă performanța și competența unui număr reprezentativ de membri ai personalului solicitantului implicați în verificarea rapoartelor privind emisiile ale operatorilor pentru a se asigura că aceștia își desfășoară activitatea în conformitate cu prezentul regulament, cu Regulamentul (UE) 2023/956 și cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2546.

În cursul evaluării, organismul național de acreditare ia în considerare următoarele:

complexitatea domeniului de acreditare;

complexitatea sistemului de management al calității menționat în secțiunea 1.5.2 din anexa II;

procedurile și informațiile privind procesele menționate în secțiunea 1.5.1 din anexa II;

zonele geografice în care solicitantul efectuează sau intenționează să efectueze verificări;

dacă solicitantul este acreditat sau nu în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2067 pentru grupa de activități relevantă enumerată în anexa I.

În cazul în care solicitantul decide să externalizeze anumite activități de verificare în conformitate cu secțiunea 1.7.4 din anexa II, organismul național de acreditare poate desfășura, în plus, activitățile menționate la alineatul (1) literele (b) și (c) de la prezentul articol la sediul organismului extern.

Organismul național de acreditare raportează solicitantului constatările sale și eventualele neregularități și solicită un răspuns.

Solicitantul ia măsurile corective necesare pentru a remedia eventualele neregularități raportate în temeiul alineatului (4) și transmite un răspuns, indicând acțiunile pe care le-a întreprins sau pe care plănuiește să le întreprindă în termenul stabilit de organismul național de acreditare pentru a remedia neregularitățile identificate.

Organismul național de acreditare examinează răspunsul dat de solicitant în temeiul alineatului (5).

În cazul în care consideră că răspunsul solicitantului sau acțiunile întreprinse sunt insuficiente sau ineficace, organismul național de acreditare îi cere solicitantului să furnizeze informații suplimentare sau să ia măsuri suplimentare.

În cazul în care decide să acorde sau să reînnoiască o acreditare sau să extindă domeniul unei acreditări, organismul național de acreditare eliberează un certificat de acreditare în acest sens.

Certificatul de acreditare conține cel puțin următoarele informații:

identitatea organismului național de acreditare;

denumirea și identificarea unică a acreditării verificatorului;

domeniul de acreditare și grupele de activități;

țara de stabilire a organismului național de acreditare și a verificatorului;

data intrării în vigoare a acreditării și data expirării acesteia;

o trimitere la documentele normative utilizate pentru evaluare.

Certificatul de acreditare este valabil pentru o perioadă de maximum cinci ani de la data eliberării sale de către organismul național de acreditare.

Înainte de expirarea unui certificat de acreditare pe care l-a emis, organismul național de acreditare reevaluează verificatorul în cauză pentru a stabili dacă valabilitatea certificatului poate fi prelungită.

Organismul național de acreditare își planifică reevaluarea într-un mod care să îi permită să evalueze eșantioane reprezentative ale activităților verificatorului care fac obiectul certificatului.

Organismul național de acreditare efectuează reevaluarea verificatorilor în conformitate cu articolul 2.

Ca răspuns la cererea unui verificator de extindere a domeniului unei acreditări acordate, organismul național de acreditare stabilește dacă verificatorul îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 2 pentru extinderea solicitată a domeniului său de acreditare.

Fără a aduce atingere alineatelor (2), (3) și (4) de la prezentul articol, organismul național de acreditare poate suspenda sau retrage o acreditare sau poate restrânge domeniul de acreditare al unui verificator, în cazul în care verificatorul nu îndeplinește cerințele prevăzute în prezentul regulament, în Regulamentul (UE) 2023/956 sau în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2546.

Organismul național de acreditare suspendă sau retrage acreditarea sau restrânge domeniul de acreditare al unui verificator la solicitarea acestuia.

Organismul național de acreditare suspendă acreditarea sau restrânge domeniul de acreditare al unui verificator, în cazul în care verificatorul:

a săvârșit o încălcare gravă a cerințelor prevăzute în prezentul regulament, în Regulamentul (UE) 2023/956 sau în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2546;

nu a respectat, în mod persistent și repetat, cerințele prevăzute în prezentul regulament, în Regulamentul (UE) 2023/956 sau în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2546;

a încălcat orice alte condiții specifice stabilite de către organismul național de acreditare.

Organismul național de acreditare retrage acreditarea unui verificator în cazul în care:

verificatorul nu a remediat deficiențele care au stat la baza unei decizii de suspendare a acreditării;

un membru al personalului de conducere al verificatorului sau un membru al personalului verificatorului implicat în activitățile de verificare desfășurate în temeiul Regulamentului (UE) 2023/956 a fost găsit vinovat de fraudă;

verificatorul a furnizat în mod intenționat informații false sau a ascuns în mod intenționat informații.

Un verificator poate contesta în fața organismului național de acreditare o decizie a respectivului organism național de acreditare de a suspenda sau a retrage o acreditare sau de a restrânge domeniul de acreditare în conformitate cu alineatele (1), (3) și (4).

Deciziile unui organism național de acreditare de a suspenda sau de a retrage acreditarea sau de a restrânge domeniul de acreditare intră în vigoare la data la care sunt notificate verificatorului.

Organismul național de acreditare revocă decizia de suspendare a unui certificat de acreditare în cazul în care ajunge la concluzia că verificatorul îndeplinește cerințele prezentului regulament, ale Regulamentului (UE) 2023/956 și ale Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2025/2546.

SECȚIUNEA 2

Organismul național de acreditare se asigură că persoanele desemnate să efectueze evaluarea au următoarele competențe sau cunoștințe:

cunoștințe privind acreditarea, activitățile de verificare și monitorizarea și calcularea emisiilor încorporate în temeiul prezentului regulament, al Regulamentului (UE) 2023/956, al Regulamentelor de punere în aplicare (UE) 2025/2547 și (UE) 2025/2546, cunoștințe privind colectarea, monitorizarea și raportarea datelor relevante pentru alocarea cu titlu gratuit în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2025/2620 al Comisiei și cunoștințe privind alte acte legislative, standarde armonizate și orientări aplicabile;

competența și înțelegerea necesare pentru evaluarea activităților de verificare menționate în secțiunea 2 din anexa II la prezentul regulament;

pentru domeniul de acreditare LI menționat în anexa I la prezentul regulament, competența tehnică și înțelegerea necesare pentru a evalua dovezile necesare pentru a demonstra îndeplinirea criteriilor prevăzute în secțiunea 5 primul paragraf literele (a)-(d) din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956;

pentru domeniul de acreditare LII menționat în anexa I la prezentul regulament, competența tehnică și înțelegerea necesare pentru a evalua dovezile necesare pentru a demonstra îndeplinirea criteriilor prevăzute în secțiunea 6 din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956;

cunoștințe în materie de auditare a datelor și a informațiilor, astfel cum se menționează în secțiunea 1.2 al patrulea paragraf litera (b) din anexa II la prezentul regulament.

Dacă este necesar, organismul național de acreditare poate implica experți tehnici în acreditare pentru evaluarea activităților de verificare desfășurate de verificatori.

Pe lângă cunoștințele și expertiza cu privire la un anumit subiect, experții tehnici în acreditare trebuie să aibă cunoștințe cu privire la următoarele:

cunoștințe privind acreditarea, activitățile de verificare și monitorizarea și calcularea emisiilor încorporate în temeiul prezentului regulament, al Regulamentului (UE) 2023/956, al Regulamentelor de punere în aplicare (UE) 2025/2547 și (UE) 2025/2546, cunoștințe privind colectarea, monitorizarea și raportarea datelor relevante pentru alocarea cu titlu gratuit în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2025/2620 și cunoștințe privind alte acte legislative, standarde și orientări aplicabile;

cunoștințe privind activitățile de verificare efectuate de verificatori, menționate în secțiunea 2 din anexa II la prezentul regulament.

Organismul național de acreditare pune la dispoziția publicului și actualizează cu regularitate informații privind activitățile sale de acreditare desfășurate în temeiul prezentului regulament.

Organismul național de acreditare ia măsurile necesare pentru a proteja confidențialitatea informațiilor obținute în cursul activităților de evaluare în temeiul prezentului regulament.

CAPITOLUL III

SECȚIUNEA 1

Pe durata valabilității unui certificat de acreditare, verificatorii continuă să îndeplinească cerințele prevăzute în secțiunea 1 din anexa II și să desfășoare activitățile de verificare în conformitate cu secțiunea 2 din anexa respectivă și continuă să îndeplinească cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) 2023/956 și în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2546.

Pe durata valabilității unui certificat de acreditare, organismul național de acreditare care a acordat acreditarea verifică dacă verificatorul respectă cerințele și activitățile menționate la primul paragraf.

În cazul în care organismul național de acreditare consideră că verificatorul nu mai îndeplinește cerințele prevăzute în prezentul regulament, în Regulamentul (UE) 2023/956 sau în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2546, organismul național de acreditare ia măsurile necesare, inclusiv suspendarea sau retragerea acreditării sau restrângerea domeniului de acreditare, în conformitate cu articolul 9 din prezentul regulament.

Organismul național de acreditare efectuează o supraveghere anuală a fiecărui verificator căruia i-a eliberat un certificat de acreditare. Această supraveghere cuprinde cel puțin următoarele:În cazul în care verificatorul externalizează anumite activități de verificare în conformitate cu secțiunea 1.7.4 din anexa II, organismul național de acreditare poate desfășura, în plus, activitățile menționate la primul paragraf la sediul organismului extern.

o evaluare la fața locului sau virtuală a birourilor verificatorului;

observarea performanțelor și evaluarea competențelor unui număr reprezentativ de membri ai personalului verificatorului în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) litera (c).

Organismul național de acreditare efectuează prima supraveghere a unui verificator în conformitate cu alineatul (1) în termen de 12 luni de la data eliberării certificatului de acreditare.

Organismul național de acreditare planifică exercițiul anual de supraveghere într-un mod care să îi permită să evalueze eșantioane reprezentative ale activităților verificatorului care intră în domeniul de aplicare al certificatului de acreditare și ale personalului implicat în activitățile de verificare.

Pe baza rezultatelor supravegherii, organismul național de acreditare decide dacă să confirme sau nu menținerea acreditării.

În orice moment pe durata valabilității certificatului de acreditare, organismul național de acreditare poate efectua o evaluare extraordinară a oricăror aspecte ale competenței sau activităților verificatorului pentru a evalua dacă verificatorul continuă să îndeplinească cerințele prezentului regulament, ale Regulamentului (UE) 2023/956 și ale Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2025/2546.

În cazul în care organismul național de acreditare primește o plângere privind un verificator pe care l-a acreditat din partea oricărei autorități competente, a Comisiei, a operatorului sau a altor părți interesate, organismul național de acreditare, în termen de cel mult trei luni de la data primirii plângerii, procedează după cum urmează:

evaluează validitatea plângerii;

se asigură că verificatorului vizat i se dă ocazia să își prezinte observațiile;

adoptă măsurile corespunzătoare pentru a trata plângerea respectivă;

înregistrează plângerea și măsurile adoptate;

răspunde reclamantului.

SECȚIUNEA 2

Fiecare stat membru instituie un schimb eficace de informații și o cooperare eficace între organismul său național de acreditare și autoritatea competentă în conformitate cu articolele 18-21.

Prin derogare de la alineatul (1) al prezentului articol, articolele 18 și 19, articolul 20 alineatul (1) și articolul 21 alineatul (1) din prezentul regulament nu se aplică autorității competente și organismului național de acreditare în cazul în care autoritatea competentă este stabilită într-un stat membru care nu are un organism național de acreditare sau în cazul în care organismul național de acreditare nu furnizează servicii de acreditare în scopul Regulamentului (UE) 2023/956.

Organismul național de acreditare furnizează fără întârziere autorității competente a statului membru în care este stabilit toate informațiile relevante necesare pentru înregistrarea verificatorului în registrul CBAM în temeiul articolului 10a din Regulamentul (UE) 2023/956 și orice actualizare a acestora. Aceste informații trebuie să includă:

orice decizie de acordare sau de reînnoire a acreditării unui solicitant sau de extindere a domeniului de acreditare în temeiul articolului 6;

orice decizie de suspendare sau de retragere a acreditării sau de restrângere a domeniului de acreditare al unui verificator în temeiul articolului 9 sau orice decizie privind o contestație care a anulat o astfel de decizie;

orice revocare a deciziei de suspendare a acreditării în temeiul articolului 9 alineatul (7).

Autoritățile competente menționate la primul paragraf înregistrează și actualizează informațiile privind verificatorii primite în conformitate cu primul paragraf în registrul CBAM.

Până la data de 31 decembrie a fiecărui an, organismul național de acreditare pune la dispoziția autorității competente a statului membru în care este stabilit un program de lucru în materie de acreditare, în limba engleză, care acoperă anul calendaristic următor și care conține lista verificatorilor acreditați de respectivul organism național de acreditare. Programul de lucru în materie de acreditare conține cel puțin următoarele informații în legătură cu fiecare verificator:În cazul în care apar modificări în ceea ce privește informațiile menționate la primul paragraf, organismul național de acreditare prezintă autorității competente un program de lucru actualizat, până la data de 30 iunie a fiecărui an.

informații privind activitățile planificate de organismul național de acreditare pentru verificatorul în cauză, inclusiv activitățile de supraveghere și de reevaluare;

data și locul preconizate ale verificării, inclusiv dacă se va efectua o vizită fizică sau virtuală a sitului;

datele auditurilor prin observare directă prevăzute care urmează să fie efectuate de organismul național de acreditare pentru evaluarea verificatorului, inclusiv numele și informațiile de identificare ale operatorilor și ale instalațiilor care urmează să fie vizitate în timpul auditului prin observare directă.

Până la data de 31 iulie a fiecărui an, organismul național de acreditare pune la dispoziția autorității competente menționate la alineatul (1) un raport de gestionare în limba engleză. Raportul de gestionare conține cel puțin următoarele informații cu privire la fiecare verificator care a fost acreditat de respectivul organism național de acreditare sau, în cazul prevăzut la litera (c), cu privire la fiecare solicitant:

detaliile de acreditare ale verificatorilor acreditați de către organismul național de acreditare în cauză, inclusiv domeniul de acreditare al verificatorilor respectivi;

orice modificare a domeniului de acreditare al verificatorilor menționați la litera (a);

în cazul în care organismul național de acreditare nu a fost în măsură să desfășoare procesul de acreditare prevăzut la articolul 3 alineatul (6), o listă care să conțină numele solicitanților, țara de stabilire și domeniul de acreditare solicitat;

rezultatele sintetizate ale activităților de supraveghere și de reevaluare desfășurate de organismul național de acreditare;

rezultatele sintetizate ale evaluărilor extraordinare care au avut loc, inclusiv motivele care au stat la baza demarării evaluărilor extraordinare;

orice plângeri depuse împotriva verificatorului de la data ultimului raport de gestionare și acțiunile întreprinse de organismul național de acreditare în legătură cu astfel de plângeri;

detalii privind măsurile întreprinse de organismul național de acreditare ca răspuns la informațiile comunicate de autoritatea competentă sau de Comisie în temeiul articolului 20, cu excepția cazului în care organismul național de acreditare a considerat că informațiile reprezintă o plângere în sensul articolului 16.

În sensul alineatelor (1) și (2), organismul național de acreditare utilizează un model electronic relevant, care urmează să fie furnizat de Comisie.

Autoritățile competente pun fără întârziere la dispoziția altor autorități competente și a Comisiei informațiile cuprinse în programul de lucru în materie de acreditare și în raportul de gestionare menționate la articolul 19 prin intermediul registrului CBAM.

În cazul în care autoritatea competentă sau Comisia efectuează o examinare a declarației CBAM în temeiul articolului 19 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2023/956, acestea pun la dispoziția celorlalte autorități competente și, după caz, a Comisiei, prin intermediul registrului CBAM, inițierea examinării și rezultatele în legătură cu activitatea desfășurată de verificator.

Autoritatea competentă a statului membru în care este stabilit organismul național de acreditare comunică în mod regulat și cu o frecvență cel puțin anuală organismului național de acreditare care a acreditat verificatorul cel puțin următoarele:

rezultatele relevante, inclusiv rezultatele relevante primite de la alte autorități competente sau de la Comisie în temeiul articolului 20 alineatul (2), care sunt obținute în urma verificării raportului privind emisiile al operatorului și a raportului de verificare, inclusiv orice nerespectare de către verificator a prezentului regulament, a Regulamentului (UE) 2023/956 sau a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2025/2546 care a fost identificată;

orice plângeri primite de autoritatea competentă cu privire la respectivul verificator.

În sensul alineatului (1), autoritatea competentă utilizează un model electronic relevant, care urmează să fie furnizat de Comisie.

În cazul în care autoritatea competentă primește o plângere privind un verificator acreditat de un organism național de acreditare dintr-un alt stat membru, autoritatea competentă comunică plângerea organismului național de acreditare respectiv.

În cazul în care informațiile menționate la alineatele (1) și (3) de la prezentul articol furnizează dovezi că o autoritate competentă sau Comisia a identificat o nerespectare din partea verificatorului, organismul național de acreditare tratează comunicarea informațiilor respective ca pe o plângere depusă de autoritatea competentă cu privire la verificatorul respectiv în conformitate cu articolul 16.

Până la data de 15 noiembrie a fiecărui an, verificatorii transmit următoarele informații privind anul calendaristic următor organismului național de acreditare care i-a acreditat:

data și locul preconizate ale verificărilor pe care verificatorul urmează să le efectueze, inclusiv dacă se va efectua o vizită fizică sau virtuală a sitului;

numele și informațiile de identificare ale operatorilor ale căror rapoarte privind emisiile fac obiectul verificării, precum și identificarea instalațiilor;

numele membrilor echipei de verificare și domeniul de acreditare în care se încadrează activitatea operatorului.

În cazul în care apar modificări ale informațiilor menționate la alineatul (1), verificatorii notifică modificările respective organismului național de acreditare într-un termen convenit cu respectivul organism național de acreditare.

Verificatorii notifică fără întârziere organismului național de acreditare orice modificare semnificativă care ar putea avea efecte asupra acreditării lor în ceea ce privește orice aspect al statutului sau al funcționării lor.

CAPITOLUL IV

Statele membre și autoritățile competente recunosc echivalența serviciilor furnizate de organismele naționale de acreditare care au fost supuse cu succes evaluării la nivel de omologi în conformitate cu articolul 24. Ele acceptă certificatele de acreditare și recunosc rapoartele de verificare ale verificatorilor acreditați de respectivele organisme naționale de acreditare.

În cazul în care un organism național de acreditare nu a fost supus procesului complet de evaluare la nivel de omologi, statele membre acceptă certificatele de acreditare și recunosc rapoartele de verificare ale verificatorilor acreditați de respectivul organism național de acreditare, cu condiția ca organismul recunoscut ca organizator al evaluării la nivel de omologi menționat la articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008:

să fi acordat o derogare în temeiul articolului 24 alineatul (4);

să fi inițiat o evaluare la nivel de omologi pentru respectivul organism național de acreditare și să nu fi identificat nicio nerespectare a prezentului regulament de către organismul național de acreditare.

Organismele naționale de acreditare se supun cu regularitate unei evaluări la nivel de omologi.

Organismul recunoscut ca organizator al evaluării la nivel de omologi în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 stabilește și îndeplinește criteriile de evaluare la nivel de omologi și desfășoară un proces eficace și independent de evaluare la nivel de omologi pentru a stabili dacă organismul național de acreditare care face obiectul evaluării respective:

desfășoară activitățile de acreditare în conformitate cu secțiunea 1 din capitolul II;

îndeplinește cerințele prevăzute în secțiunea 2 din capitolul II, la articolele 14, 15 și 16 și în prezentul capitol.

Organismul recunoscut ca organizator al evaluării la nivel de omologi publică rezultatul evaluării la nivel de omologi a unui organism național de acreditare menționat la alineatul (1) și îl comunică fără întârziere Comisiei, autorităților naționale responsabile de organismele naționale de acreditare din statele membre și autorității competente.

În cazul în care un organism național de acreditare a fost supus cu succes unei evaluări la nivel de omologi în domeniul verificării înainte de 1 ianuarie 2026, organismul național de acreditare este scutit de efectuarea unei noi evaluări la nivel de omologi de la data respectivă dacă poate demonstra că respectă prezentul regulament.

Statele membre își monitorizează organismele naționale de acreditare la intervale regulate pentru a se asigura că acestea îndeplinesc în permanență cerințele prevăzute în prezentul regulament, luând în considerare rezultatele evaluării la nivel de omologi desfășurate în conformitate cu articolul 24.

În cazul în care rezultatul evaluării la nivel de omologi menționat la articolul 24 alineatul (3) este nesatisfăcător, organismul național de acreditare încetează să mai desfășoare orice activitate sau să furnizeze servicii în temeiul prezentului regulament până când se ajunge la un rezultat satisfăcător al evaluării la nivel de omologi.

CAPITOLUL V

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2026.

Adoptat la Bruxelles, 20 noiembrie 2025.Pentru ComisiePreședintaUrsula von der Leyen

ANEXA IDomeniul de acreditare

Tabelul 1

ANEXA IICerințe aplicabile verificatorilor

CERINȚE DE COMPETENȚĂ APLICABILE VERIFICATORILOR

Procesul de garantare a competențelor, criteriile de competență și monitorizarea performanței

Procesul continuu de garantare a competențelor

Verificatorul instituie, documentează, pune în aplicare și menține un proces de garantare a competențelor pentru a se asigura că întregul personal însărcinat cu activități de verificare este competent pentru a efectua sarcinile care i-au fost alocate.

În scopul procesului de garantare a competențelor menționat la primul paragraf, verificatorul instituie, documentează, pune în aplicare și menține următoarele criterii de competență:

criterii de competență generale pentru întregul personal care desfășoară activități de verificare;

criterii de competență specifice pentru fiecare membru al personalului care desfășoară activități de verificare, în special pentru auditorul CBAM principal, auditorul CBAM, evaluatorul independent și expertul tehnic în verificare;

o metodă care să asigure competența continuă a întregului personal care desfășoară activități de verificare și evaluarea periodică a performanței acestuia;

un proces prin care să se asigure pregătirea continuă a personalului care desfășoară activități de verificare;

un proces prin care se evaluează dacă angajamentul de verificare se încadrează în domeniul de acreditare al verificatorului și dacă verificatorul deține competența, personalul și resursele necesare pentru a selecta echipa de verificare și pentru a finaliza cu succes activitățile de verificare în termenul solicitat.

Criteriile de competență menționate la al doilea paragraf litera (b) sunt specifice fiecărui domeniu de acreditare pentru care personalul în cauză desfășoară activități de verificare.

La evaluarea competenței personalului în temeiul celui de al doilea paragraf litera (c), verificatorul evaluează competența acestuia în raport cu criteriile de competență menționate la al doilea paragraf literele (a) și (b).

Procesul menționat la al doilea paragraf litera (e) include, de asemenea, un proces prin care se evaluează dacă echipa de verificare deține toate competențele și personalul necesare pentru a desfășura activitățile de verificare pentru un anumit operator.

Verificatorul elaborează criterii de competență generale și specifice care îndeplinesc cerințele prevăzute în secțiunile 1.2, 1.3 și 1.4.

Monitorizare și evaluare

Verificatorul monitorizează periodic, cel puțin o dată pe an, performanța întregului personal care desfășoară activități de verificare, pentru a confirma că acesta are în continuare competențele și cunoștințele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care îi sunt atribuite.

Verificatorul evaluează competența și performanța auditorului CBAM principal și ale auditorului CBAM.

Verificatorul monitorizează auditorii respectivi în timpul verificării la fața locului a raportului privind emisiile al unui operator, după caz, pentru a stabili dacă aceștia îndeplinesc criteriile de competență.

În cazul în care un membru al personalului nu demonstrează că îndeplinește pe deplin criteriile de competență pentru o anumită sarcină care i-a fost atribuită, verificatorul identifică și organizează formarea suplimentară necesară sau experiența profesională supravegheată necesară. Verificatorul monitorizează membrul respectiv până când acesta îi demonstrează că îndeplinește criteriile de competență.

Pentru evaluarea independentă a activităților de verificare legate de un angajament de verificare specific, verificatorul numește un evaluator independent care nu face parte din echipa de verificare.

Cerințe de competență aplicabile auditorilor CBAM

Pentru fiecare angajament de verificare, verificatorul reunește o echipă de verificare compusă dintr-un auditor CBAM principal și un număr adecvat de auditori CBAM capabili să efectueze activitățile de verificare menționate în secțiunea 2.

Auditorul CBAM principal trebuie să îndeplinească cerințele de competență aplicabile unui auditor CBAM și să fi demonstrat că deține competența de a comunica eficient în limba engleză.

Fiecare auditor CBAM trebuie să aibă competența necesară pentru a evalua planurile de monitorizare și a verifica rapoartele privind emisiile ale operatorilor în conformitate cu Regulamentul (UE) 2023/956, cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547, cu prezentul regulament și cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2546.

În acest scop, fiecare auditor CBAM trebuie să aibă cel puțin:

cunoștințe privind acreditarea, activitățile de verificare și monitorizarea și calcularea emisiilor încorporate în temeiul prezentului regulament, al Regulamentului (UE) 2023/956, al Regulamentelor de punere în aplicare (UE) 2025/2547 și (UE) 2025/2546, cunoștințe privind colectarea, monitorizarea și raportarea datelor relevante pentru alocarea cu titlu gratuit în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2025/2620 și cunoștințe privind alte acte legislative, standarde armonizate și orientări aplicabile;

cunoștințe și experiență în materie de auditare a datelor și a informațiilor, inclusiv:

metodologiile de auditare a datelor și a informațiilor, aplicarea pragului de semnificație și evaluarea relevanței inexactităților;

analizarea riscurilor inerente și a riscurilor de control;

tehnicile de eșantionare utilizate la eșantionarea datelor și la verificarea activităților de control;

evaluarea sistemelor de date și de informații, a sistemelor informatice, a activităților legate de fluxul de date, a activităților de control, a sistemelor și a procedurilor utilizate pentru activitățile de control;

capacitatea de a efectua activitățile legate de verificarea raportului privind emisiile al unui operator, astfel cum se prevede la articolul 13;

cunoștințe și experiență cu privire la aspectele tehnice ale monitorizării și raportării specifice sectorului care sunt relevante pentru domeniul activităților menționate în anexa I în care auditorul CBAM efectuează verificarea.

În plus, echipa de verificare trebuie să includă cel puțin un auditor CBAM care să aibă:

capacitatea de a comunica eficient în limba necesară pentru examinarea informațiilor transmise de operator;

competența și cunoștințele tehnice necesare pentru evaluarea aspectelor tehnice specifice ale monitorizării și raportării legate de activitățile instalației menționate în prezenta anexă;

atunci când verificatorul efectuează verificarea datelor privind energia electrică importată pe teritoriul vamal al Uniunii, competența și cunoștințele tehnice necesare pentru a evalua dovezile necesare pentru a demonstra îndeplinirea criteriilor prevăzute în secțiunea 5 primul paragraf literele (a)-(d) din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956;

atunci când verificatorul efectuează verificarea datelor referitoare la mărfuri care nu sunt enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) 2023/956, competența și cunoștințele tehnice necesare pentru a evalua dovezile necesare pentru a demonstra îndeplinirea criteriilor prevăzute în secțiunea 6 din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956.

Cerințe de competență aplicabile evaluatorilor independenți

Evaluatorul independent trebuie să dețină autoritatea corespunzătoare pentru a evalua proiectul de raport de verificare și documentația internă de verificare în temeiul secțiunii 2.15.

Evaluatorul independent trebuie să îndeplinească cerințele de competență aplicabile unui auditor CBAM, astfel cum se menționează în secțiunea 1.2, și să aibă capacitatea de a comunica eficient în limba engleză.

Evaluatorul independent trebuie să aibă competența necesară pentru a desfășura următoarele activități:

a analiza informațiile furnizate și a confirma integralitatea și integritatea acestora;

a solicita lămuriri cu privire la informațiile lipsă și a contesta informațiile contradictorii;

a verifica pistele de date pentru a evalua dacă documentația internă de verificare este completă și oferă suficiente informații în sprijinul concluziilor proiectului de raport de verificare.

Participarea experților tehnici în verificare

Atunci când desfășoară activități de verificare, un verificator poate apela la experți tehnici în verificare care să furnizeze cunoștințe detaliate și expertiză cu privire la un anumit subiect care sunt necesare pentru a sprijini auditorul CBAM în desfășurarea activităților sale de verificare. În cazul în care evaluatorul independent nu deține competența necesară pentru a evalua un anumit aspect al procesului de evaluare, verificatorul solicită sprijinul unui expert tehnic în verificare.

Expertul tehnic în verificare trebuie să aibă competența și expertiza necesare pentru a sprijini în mod eficace auditorii CBAM sau evaluatorul independent, după caz, în domeniul în care este nevoie de cunoștințele și expertiza sa. În plus, expertul tehnic în verificare trebuie să aibă o înțelegere suficientă a aspectelor menționate în secțiunea 1.2 al patrulea paragraf literele (a), (b) și (c).

Expertul tehnic în verificare îndeplinește sarcinile care îi sunt atribuite sub îndrumarea și responsabilitatea deplină a evaluatorului independent sau a auditorilor CBAM din echipa de verificare în care își desfășoară activitatea.

Proceduri aferente activităților de verificare

Proceduri și procese aferente activităților de verificare

Activitățile de verificare respectă următorul standard armonizat:

EN ISO/IEC 17029:2019 Evaluarea conformității – Principii generale și cerințe pentru organismele de validare și de verificare (ISO/IEC 17029:2019).

Menționat în anexa II la Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1835 a Comisiei din 3 decembrie 2020 privind standardele armonizate de acreditare și de evaluare a conformității (JO L 408, 4.12.2020, p. 6, ELI: http://data.europa.eu/eli/dec_impl/2020/1835/oj).

Pe lângă standardul armonizat menționat la primul paragraf, activitățile de verificare trebuie documentate, puse în aplicare și actualizate în conformitate cu procedurile și procesele prevăzute în secțiunea 2.

Sistemul de management al calității

Verificatorii instituie, documentează, implementează și mențin un sistem de management al calității pentru a asigura coerența elaborării, a implementării, a îmbunătățirii și a revizuirii procedurilor și proceselor, în conformitate cu standardul armonizat menționat în secțiunea 1.5.1.

Proceduri suplimentare

Pe lângă standardul armonizat menționat în secțiunea 1.5.1, verificatorii instituie următoarele proceduri, procese și măsuri:

un proces și o politică de comunicare cu operatorul și cu alte părți relevante;

măsuri corespunzătoare menite să garanteze confidențialitatea informațiilor obținute;

un proces de tratare a contestațiilor;

un proces de tratare a plângerilor (inclusiv un termen orientativ);

un proces pentru emiterea unui raport de verificare revizuit în cazul identificării unei erori în raportul de verificare sau în raportul privind emisiile al operatorului după ce verificatorul i-a transmis acestuia raportul de verificare;

o procedură sau un proces de externalizare a activităților de verificare către alte organizații;

o procedură sau un proces pentru a garanta că verificatorul își asumă întreaga responsabilitate pentru activitățile de verificare desfășurate de persoanele contractate;

procese care asigură funcționarea corespunzătoare a sistemului de management al calității menționat în secțiunea 1.5.2, inclusiv procese:

pentru revizuirea sistemului de management, care trebuie efectuată cel puțin o dată pe an, fără a se depăși un interval de 15 luni între două revizuiri;

pentru efectuarea de audituri interne cel puțin o dată pe an, fără a se depăși un interval de 15 luni între două audituri interne.

Evidențe și comunicare

Verificatorul păstrează și gestionează evidențe pentru a demonstra respectarea prezentului regulament, inclusiv în ceea ce privește competența și imparțialitatea propriului personal.

Verificatorul furnizează cu regularitate informații operatorului și altor părți relevante în conformitate cu standardul armonizat menționat în secțiunea 1.5.1.

Verificatorul garantează confidențialitatea informațiilor obținute pe parcursul verificării în conformitate cu standardul armonizat menționat în secțiunea 1.5.1.

Imparțialitate și independență

Principii generale

Verificatorul este independent de operator, de autoritățile competente desemnate în temeiul articolului 11 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2023/956 și de Comisie. Verificatorul este, de asemenea, imparțial în desfășurarea activităților sale de verificare și efectuează verificări în interes public.

Pentru a asigura independența și imparțialitatea, verificatorul sau orice parte din cadrul aceleiași entități juridice nu poate fi operator, proprietar al unui operator sau deținut de un operator și nu întreține cu operatorul relații care îi pot afecta independența și imparțialitatea.

Verificatorii sunt organizați într-un mod care le garantează obiectivitatea, independența și imparțialitatea. În scopurile prezentului regulament, se aplică cerințele relevante prevăzute de standardul armonizat menționat în secțiunea 1.5.1.

Verificatorii nu desfășoară activități de verificare pentru un operator dacă acest lucru prezintă un risc inacceptabil la adresa imparțialității lor sau în legătură cu care se află într-o situație de conflict de interese. Verificatorul nu utilizează personal sau persoane contractate pentru verificarea unui raport privind emisiile în cazul în care acest lucru dă naștere unui conflict de interese real sau potențial. De asemenea, verificatorul se asigură că activitățile personalului sau ale organizațiilor nu afectează confidențialitatea, obiectivitatea, independența și imparțialitatea verificării. În acest scop, verificatorul monitorizează riscurile în ceea ce privește imparțialitatea și ia măsurile adecvate pentru a face față acestor riscuri.

Riscul inacceptabil

Se consideră că a apărut un risc inacceptabil la adresa imparțialității sau un conflict de interese, printre altele, atunci când un verificator sau orice parte din cadrul aceleiași entități juridice oferă:

servicii de consultanță pentru elaborarea unei părți din procesul de monitorizare și de raportare descris în planul de monitorizare, inclusiv elaborarea metodologiei de monitorizare, redactarea raportului privind emisiile sau redactarea planului de monitorizare;

asistență tehnică pentru dezvoltarea sau menținerea sistemului pentru monitorizarea și raportarea emisiilor sau alte informații relevante în temeiul Regulamentului (UE) 2023/956.

Conflictul de interese

Se consideră că a apărut un conflict de interese între verificator și operator în special în oricare dintre următoarele situații:

atunci când relațiile dintre verificator și operator se bazează pe proprietate comună, guvernanță comună, administrare comună sau personal comun, resurse comune, finanțe comune, contracte comune sau structuri comerciale comune;

atunci când operatorul a beneficiat de serviciile de consultanță menționate în secțiunea 1.7.2 litera (a) sau de asistența tehnică menționată în secțiunea 1.7.2 litera (b) din partea unui organism de consultanță, a unui organism de asistență tehnică sau a altei organizații care are o relație cu verificatorul, care amenință imparțialitatea acestuia.

În sensul primului paragraf litera (b), imparțialitatea verificatorului se consideră a fi compromisă atunci când relația dintre verificator și organismul de consultanță, organismul de asistență tehnică sau altă organizație se bazează pe proprietate comună, guvernanță comună, administrare comună sau personal comun, resurse comune, finanțe comune, contracte comune sau structuri comerciale comune și plata comună a comisioanelor din vânzări sau a altor stimulente pentru trimiterea de noi clienți.

Externalizarea activităților de verificare

Verificatorii nu externalizează evaluarea independentă și nici elaborarea și emiterea rapoartelor de verificare.

Atunci când verificatorii externalizează alte activități de verificare, aceștia îndeplinesc cerințele relevante prevăzute de standardul armonizat menționat în secțiunea 1.5.1. Verificatorul este supus, printre altele, următoarelor obligații:

să păstreze întreaga responsabilitate pentru verificare și pentru raportul de verificare;

să solicite organismului extern să furnizeze dovezi independente pentru a demonstra că respectă secțiunile 1.7.1, 1.7.2 și 1.7.3;

să obțină consimțământul operatorului pentru utilizarea organismului extern; și

să aibă un acord documentat corespunzător cu organismul extern.

Procesul de asigurare a imparțialității și independenței continue

Verificatorii instituie, documentează, implementează și mențin un proces pentru a asigura imparțialitatea și independența lor continuă, precum și imparțialitatea și independența continuă a părților din cadrul aceleiași entități juridice, a organismelor și organizațiilor menționate în secțiunea 1.7.3 și a întregului personal și a persoanelor contractate implicate în verificare. Acest proces include un mecanism de garantare a imparțialității și independenței verificatorului.

Verificări consecutive ale aceleiași instalații

La verificarea aceleiași instalații ca în anul precedent, verificatorul evaluează riscul la adresa imparțialității și ia măsuri pentru a reduce acest risc.

În cazul în care auditorul CBAM principal efectuează cinci verificări anuale pentru o anumită instalație și niciun alt auditor CBAM principal nu a efectuat o verificare anuală a instalației în această perioadă, auditorul CBAM principal ia o pauză de trei ani consecutivi de la furnizarea de servicii de verificare aceleiași instalații.

CERINȚE APLICABILE ACTIVITĂȚILOR DE VERIFICARE

Obligațiile generale ale verificatorului

Obligații generale privind verificarea

Procesul verificării raportului privind emisiile al unui operator trebuie să constituie un instrument eficient și fiabil în sprijinul procedurilor de control și de asigurare a calității și la care operatorul poate reacționa pentru a-și îmbunătăți performanța în ceea ce privește monitorizarea și raportarea emisiilor.

Un raport verificat privind emisiile al unui operator trebuie să fie fiabil pentru utilizatori. Un astfel de raport reprezintă în mod fidel fie ceea ce își propune să reprezinte, fie ceea ce se așteaptă, în mod rezonabil, să reprezinte.

Verificatorul desfășoară activitățile de verificare prevăzute în prezenta secțiune și aplică principiile de verificare prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2546 și pregătește un raport de verificare care stabilește, cu o asigurare rezonabilă, dacă raportul privind emisiile al operatorului conține sau nu inexactități materiale.

Verificatorul planifică și efectuează verificarea cu scepticism profesional, recunoscând faptul că pot exista circumstanțe care determină prezența unor inexactități materiale în informațiile din raportul privind emisiile al operatorului.

Obligații generale în cursul verificării

În cursul verificării, verificatorul stabilește dacă:

raportul privind emisiile al operatorului este complet și îndeplinește cerințele prevăzute în anexa IV la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547;

operatorul a acționat în conformitate cu planul de monitorizare al instalației;

datele din raportul privind emisiile al operatorului nu conțin inexactități materiale;

pot fi furnizate informații în sprijinul activităților privind fluxul de date, al sistemului de control și al procedurilor asociate ale operatorului pentru a îmbunătăți performanța monitorizării și a raportării.

În sensul literei (c), verificatorul obține dovezi clare și obiective din partea operatorului care să ateste emisiile încorporate raportate și alte date referitoare la mărfurile produse, ținând seama de toate celelalte informații furnizate în raportul privind emisiile al operatorului.

În cazul în care constată că planul de monitorizare al unei instalații nu respectă Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547, verificatorul ia măsurile necesare în conformitate cu secțiunea 2.14.

Obligații precontractuale și perioada de timp alocată

Înainte de a accepta un angajament de verificare, un verificator trebuie să cunoască în mod corespunzător instalația operatorului și să stabilească dacă este capabil să efectueze verificarea. În acest scop, verificatorul trebuie cel puțin:

să examineze informațiile furnizate de către operator pentru a stabili sfera verificării;

să evalueze dacă angajamentul de verificare respectiv se încadrează în domeniul său de acreditare;

să stabilească dacă deține competența, personalul și resursele necesare pentru a selecta o echipă de verificare capabilă să facă față complexității instalației, precum și dacă este capabil să finalizeze cu succes activitățile de verificare în intervalul de timp prevăzut;

să stabilească dacă este capabil să asigure faptul că echipa de verificare potențială aflată la dispoziția sa deține toate competențele și personalul necesare pentru a desfășura activitățile de verificare pentru instalația în cauză;

să evalueze riscurile pe care le implică verificarea raportului privind emisiile al operatorului în conformitate cu prezentul regulament;

să stabilească, pentru fiecare angajament de verificare solicitat, perioada de timp necesară pentru efectuarea corespunzătoare a verificării, ținând seama de complexitatea instalației, a monitorizării și a angajamentului de verificare.

Verificatorul se asigură că în contractul de verificare se prevede posibilitatea facturării timpului în plus față de perioada convenită în contract, în cazul în care perioada de timp suplimentară se dovedește a fi necesară pentru analiza strategică, analiza riscurilor sau alte activități de verificare.

Verificatorul înregistrează perioada de timp alocată în documentația internă de verificare.

Informații care trebuie primite de la operatori

Înainte de analiza strategică și în alte etape ale procedurii de verificare, verificatorul trebuie să primească de la operator toate informațiile următoare:

cea mai recentă versiune a planului de monitorizare al operatorului, elaborat în conformitate cu punctul A.5 din anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547;

documentația relevantă sau o descriere a instalației, a procedurilor și a proceselor sau diagrame pregătite și actualizate în afara planului de monitorizare;

dacă este cazul, o evidență a tuturor modificărilor aduse instalației și planului de monitorizare de la ultima verificare;

dacă este cazul, planul de eșantionare al operatorului, elaborat în conformitate cu punctul A.6 din anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547;

raportul privind emisiile al operatorului care trebuie verificat;

raportul privind emisiile al operatorului și raportul de verificare aferent pentru perioada de raportare anterioară, dacă verificarea nu a fost efectuată de același verificator;

dacă este cazul, informații privind modul în care operatorul a corectat neregularitățile sau a dat curs recomandărilor de îmbunătățire care au fost incluse în raportul de verificare referitor la perioada de raportare anterioară;

dacă este cazul, rapoartele de verificare referitoare la precursorii utilizați, dar care nu sunt produși în instalație;

în cazul în care operatorul a utilizat momentul efectiv al producției precursorului pentru a stabili perioada de raportare în care a fost produs precursorul, dovada momentului efectiv al producției;

în cazul în care procesul de producție a unei mărfi complexe a utilizat un tip de precursor obținut de la mai multe instalații, emisiile încorporate specifice directe și, dacă este cazul, indirecte care urmează să fie utilizate pentru precursorul respectiv, precum și o indicație dacă emisiile încorporate specifice au fost determinate prin utilizarea metodei implicite prevăzute la articolul 14 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547 sau prin calcularea emisiilor încorporate ale precursorului obținut de la o anumită instalație sau de la un anumit subset de instalații în conformitate cu articolul respectiv;

în cazul în care în instalație sunt produse mărfuri care nu sunt enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) 2023/956 și în cazul în care operatorul nu utilizează nici valoarea implicită pentru factorul de emisie al energiei electrice, nici valoarea pentru energia electrică produsă în instalație, următoarele elemente:

raportul de verificare al instalației producătoare de energie electrică;

dovezile prevăzute la punctul D.4.3 din anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547;

în cazul în care instalația produce energie electrică importată pe teritoriul vamal al Uniunii, dovezile menționate la punctul D.2.4 din anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547;

informații privind bazele de date și sursele de date utilizate în scopuri de monitorizare și raportare;

orice alte informații relevante necesare pentru planificarea și efectuarea verificării.

Analiza strategică

Evaluarea naturii, a amplorii și a complexității probabile a sarcinilor de verificare

La începutul verificării, verificatorul evaluează natura, amploarea și complexitatea probabilă a sarcinilor de verificare efectuând o analiză strategică a tuturor activităților pe care trebuie să le desfășoare pentru a verifica instalația.

În momentul efectuării analizei strategice, verificatorul verifică următoarele aspecte:

dacă planul de monitorizare care i-a fost prezentat este cea mai recentă versiune și dacă au existat neregularități sau recomandări de îmbunătățire incluse în raportul de verificare anterior;

dacă instalația sau planul de monitorizare a suferit modificări pe parcursul perioadei de raportare.

Colectarea informațiilor

Verificatorul colectează informațiile necesare pentru a stabili dacă echipa de verificare deține competențe suficiente pentru a efectua verificarea, pentru a decide dacă perioada de timp alocată indicată în contract a fost stabilită în mod corect și pentru a se asigura că este în măsură să desfășoare analiza necesară a riscurilor.

Examinarea informațiilor

Verificatorul examinează informațiile menționate în secțiunea 2.4.2. Atunci când examinează aceste informații, verificatorul evaluează cel puțin următoarele:

dimensiunea și complexitatea instalației, numărul de mărfuri diferite produse, numărul și natura proceselor de producție și variantele tehnologice;

planul de monitorizare, precum și detaliile specifice ale metodologiei de monitorizare prevăzute în acesta;

natura, amploarea și complexitatea surselor de emisii și a fluxurilor de surse, precum și conexiunile tehnice dintre procesele de producție, variantele tehnologice și alte instalații, dacă există;

echipamentele de măsurare descrise în planul de monitorizare, originea și aplicarea factorilor de calcul și alte surse de date primare;

numărul diferiților precursori utilizați, dar care nu sunt produși în instalație, precum și varietatea surselor acestora;

pentru mărfurile produse în instalație și care nu sunt enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) 2023/956, numărul de instalații de la care se primește energie electrică și abordarea utilizată de operator pentru a determina factorul de emisie al energiei electrice, precum și orice date subiacente relevante;

pentru energia electrică importată pe teritoriul vamal al Uniunii, abordarea utilizată de operator pentru a determina factorul de emisie al energiei electrice și orice date subiacente relevante;

activitățile legate de fluxul de date și sistemul de control.

Analiza riscurilor

Pentru a concepe, a planifica și a implementa o verificare eficace, verificatorul identifică și analizează următoarele elemente:

riscurile inerente;

activitățile de control;

atunci când au fost efectuate activitățile de control menționate la litera (b), riscurile de control care ar putea afecta eficacitatea activităților de control respective.

În momentul identificării și analizării elementelor menționate la primul paragraf, verificatorul ia în considerare cel puțin:

constatările analizei strategice menționate în secțiunea 2.4;

informațiile menționate în secțiunea 2.3 și în secțiunea 2.4.3 litera (c);

pragurile de semnificație necesare, specificate în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2546.

Dacă este cazul, în lumina informațiilor obținute pe parcursul verificării, verificatorul revizuiește analiza riscurilor și modifică sau repetă activitățile de verificare necesare.

Planul de verificare

Conținutul minim al planului de verificare

Verificatorul redactează un plan de verificare în funcție de informațiile obținute și de riscurile identificate pe parcursul analizei strategice și al analizei riscurilor. Planul de verificare include cel puțin următoarele elemente:

un program de verificare care descrie natura și sfera activităților de verificare, precum și perioada și modul în care urmează să se desfășoare aceste activități;

un plan de testare care stabilește domeniul de aplicare și metodele de testare a activităților de control, precum și procedurile corespunzătoare activităților de control;

un plan de eșantionare a datelor care stabilește domeniul de aplicare și metodele de eșantionare a datelor referitoare la punctele de date care stau la baza emisiilor încorporate și alte informații din raportul privind emisiile al operatorului.

Atunci când stabilește dimensiunea eșantionului și activitățile de eșantionare pentru testarea activităților de control menționate la primul paragraf litera (b), verificatorul ia în considerare următoarele elemente:

riscurile inerente;

mediul de control;

activitățile de control relevante;

cerința de a emite un aviz de verificare care să ofere o asigurare rezonabilă.

Atunci când stabilește dimensiunea eșantionului și activitățile de eșantionare pentru eșantionarea datelor menționate la primul paragraf litera (c), verificatorul ia în considerare următoarele elemente:

riscurile inerente și riscurile de control;

rezultatele procedurilor analitice;

cerința de a emite un aviz de verificare care să ofere o asigurare rezonabilă;

pragul de semnificație;

semnificația pe care o are contribuția fiecărui element de date pentru ansamblul setului de date.

Implementarea și actualizarea planului de verificare

Verificatorul elaborează și implementează planul de verificare astfel încât riscul de verificare să fie redus la un nivel acceptabil pentru a obține o asigurare rezonabilă că raportul privind emisiile al operatorului nu conține inexactități materiale.

Verificatorul actualizează planul de verificare în cazul în care descoperă riscuri suplimentare care trebuie reduse sau în cazul în care există un risc real mai mic decât se preconizase inițial.

Activitățile de verificare

Verificatorul pune în aplicare planul de verificare menționat în secțiunea 2.6 și, pe baza analizei riscurilor menționate în secțiunea 2.5, verifică dacă planul de monitorizare este pus în aplicare în mod corespunzător.

În cadrul acestei activități, verificatorul efectuează cel puțin teste de fond constând în proceduri analitice, verificarea datelor și verificarea aplicării corecte a metodologiei de monitorizare și verifică următoarele:

activitățile legate de fluxul de date și sistemele utilizate în cadrul fluxului de date, inclusiv sistemele de tehnologie a informațiilor;

dacă activitățile de control ale operatorului sunt documentate, puse în aplicare și actualizate în mod corespunzător și dacă acestea sunt eficace pentru a reduce riscurile inerente;

dacă procedurile enumerate în planul de monitorizare sunt eficace pentru a reduce riscurile inerente și riscurile de control și dacă procedurile sunt puse în aplicare, documentate suficient și actualizate în mod corespunzător.

Pentru a verifica elementele de la primul paragraf litera (a), verificatorul identifică fluxul de date urmărind succesiunea și interacțiunea activităților privind fluxul de date, de la datele din surse primare până la elaborarea raportului privind emisiile al operatorului.

Procedurile analitice

Verificatorul utilizează proceduri analitice pentru a evalua verosimilitatea și caracterul complet al datelor în cazul în care riscul inerent, riscul de control și gradul de adecvare al activităților de control desfășurate de operator indică necesitatea unor astfel de proceduri analitice.

Atunci când aplică procedurile analitice respective, verificatorul evaluează datele raportate pentru a identifica domeniile cu risc potențial și pentru a valida și adapta ulterior activitățile de verificare planificate. Verificatorul trebuie să întreprindă cel puțin următoarele acțiuni:

să evalueze verosimilitatea fluctuațiilor și a evoluțiilor în timp sau între elemente comparabile;

să identifice valorile vădit aberante, datele nepreconizate și datele lipsă.

Atunci când aplică procedurile analitice respective, verificatorul efectuează următoarele proceduri:

supune datele agregate unor proceduri analitice preliminare înainte de a desfășura activitățile menționate în secțiunea 2.7, cu scopul de a înțelege natura, complexitatea și relevanța datelor raportate;

supune datele agregate și punctele de date pe care se bazează datele respective unor proceduri analitice de fond, în vederea identificării erorilor structurale potențiale și a valorilor vădit aberante;

supune datele agregate unor proceduri analitice finale pentru a se asigura că toate erorile identificate pe parcursul procesului de verificare au fost soluționate în mod corect.

În cazul în care identifică valori aberante, fluctuații, evoluții, date lipsă sau date incompatibile cu alte informații relevante sau constată că acestea diferă în mod semnificativ de cantitățile sau raporturile preconizate, verificatorul trebuie să obțină de la operator explicații care trebuie să fie susținute de dovezi suplimentare.

Pe baza explicațiilor și a dovezilor suplimentare furnizate, verificatorul evaluează impactul asupra planului de verificare și a activităților de verificare care urmează să fie desfășurate.

Verificarea datelor

Verificatorul verifică datele din raportul privind emisiile al operatorului prin testarea detaliată a datelor, inclusiv urmărind datele până la sursele primare de date, verificând datele în comparație cu sursele de date externe, efectuând reconcilieri, verificând pragurile privind datele adecvate și refăcând calculele.

În cadrul acestei verificări a datelor și ținând seama de planul de monitorizare, inclusiv de procedurile descrise în planul de monitorizare respectiv, verificatorul verifică:

limitele instalației;

limitele proceselor de producție și ale variantelor tehnologice ale instalației;

caracterul complet al fluxurilor de surse și al surselor de emisii, precum și, dacă este cazul, al conexiunilor tehnice dintre procesele de producție și cu alte instalații, astfel cum sunt descrise în planul de monitorizare;

coerența dintre datele raportate în raportul privind emisiile al operatorului și datele din surse primare;

dacă este cazul, datele care rezultă din sursa de date primară în comparație cu o sursă de date de coroborare, dacă sunt disponibile în planul de monitorizare;

în cazul în care operatorul aplică o metodologie bazată pe măsurare, astfel cum se menționează la articolul 6 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547, valorile măsurate în raport cu respectivul calcul de coroborare;

nivelurile de activitate raportate ale proceselor de producție;

fiabilitatea și exactitatea datelor.

Verificarea aplicării corecte a metodologiei de monitorizare

Verificatorul verifică dacă metodologia de monitorizare prevăzută în planul de monitorizare a fost aplicată corect, inclusiv următoarele puncte specifice:

dacă datele sunt complete și dacă există lacune în materie de date sau o dublă contabilizare și, în caz afirmativ, dacă abordarea utilizată de operator pentru a completa datele lipsă asigură faptul că emisiile nu sunt subestimate;

dacă este cazul, dacă planul de eșantionare al operatorului menționat la punctul A.5 din anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547 a fost aplicat corect;

dacă toate datele privind emisiile, intrările, ieșirile și fluxurile de energie sunt atribuite în mod corect procesului de producție în conformitate cu limitele sistemului definite pentru fiecare categorie de mărfuri agregate în conformitate cu anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547;

dacă nivelurile de activitate pentru procesele de producție se bazează pe o aplicare corectă a definițiilor categoriilor de mărfuri agregate enumerate în tabelul 1 din secțiunea 2 din anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547;

dacă consumul de energie a fost atribuit în mod corect fiecărui proces de producție, dacă este cazul;

în cazul precursorilor utilizați, dar care nu sunt produși în instalație, dacă un verificator a constatat că eventualele emisii reale sunt satisfăcătoare;

în cazul în care operatorul a utilizat momentul efectiv al producției precursorului pentru a stabili perioada de raportare în care a fost produs precursorul, dacă dovada referitoare la momentul efectiv al producției este suficientă;

dacă se aplică vreun factor implicit utilizat în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547 pentru țara de origine pentru care este definit factorul implicit;

în cazul în care în instalație sunt produse mărfuri care nu sunt enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) 2023/956, dacă operatorul a utilizat un alt factor de emisie pentru energia electrică decât valoarea implicită specificată în anexa V la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547 și, în caz afirmativ, dacă sunt îndeplinite criteriile prevăzute la punctul 5 din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956;

în cazul în care operatorul a utilizat un alt factor de emisie pentru energia electrică importată pe teritoriul vamal al Uniunii decât valoarea implicită, verificatorul verifică dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la punctul 6 din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956;

în cazul în care sunt utilizați biocombustibili, biolichide sau combustibili din biomasă în scopuri energetice, dovezile operatorului care demonstrează respectarea criteriilor de durabilitate și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră prevăzute la articolul 29 alineatele (2)-(7) și (10) din Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului;

Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 328, 21.12.2018, p. 82, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2018/2001/oj).

CO2 și N2O transferate, captarea și stocarea geologică a dioxidului de carbon și captarea și utilizarea permanentă a carbonului, în conformitate cu punctul B.8 din anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547.

Utilizarea altor audituri

Precursori utilizați, dar care nu sunt produși în instalație

În scopul verificării aplicării corecte a metodologiei de monitorizare în ceea ce privește secțiunea 2.10 litera (f), verificatorul confirmă că raportul de verificare al instalației care produce precursorul îndeplinește toate condițiile următoare:

la momentul emiterii raportului de verificare, entitatea care desfășura activitățile de verificare era un verificator cu un certificat de acreditare valabil care conținea domeniul de acreditare necesar pentru efectuarea verificării;

declarația privind avizul cuprinsă în raportul de verificare indică faptul că raportul privind emisiile al operatorului este verificat ca fiind satisfăcător;

raportul de verificare acoperă perioada de raportare în care a fost produs precursorul, care este determinată după cum urmează:

perioada de raportare implicită a unui precursor este anul de producție a mărfii complexe;

cu toate acestea, în cazul în care verificatorul constată că există suficiente dovezi pentru a determina momentul efectiv al producției, perioada de raportare este perioada în care a fost produs precursorul.

Utilizarea valorilor reale pentru mărfurile care nu sunt enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) 2023/956 produse în instalație

În scopul verificării aplicării și implementării corecte a metodologiei de monitorizare în ceea ce privește secțiunea 2.10 litera (i), verificatorul confirmă că raportul de verificare al instalației care produce energia electrică îndeplinește toate condițiile următoare:

la momentul emiterii raportului de verificare, entitatea care desfășura activitățile de verificare era un verificator cu un certificat de acreditare valabil care conținea domeniul de acreditare necesar pentru efectuarea verificării;

declarația privind avizul cuprinsă în raportul de verificare indică faptul că raportul privind emisiile al operatorului este verificat ca fiind satisfăcător;

raportul de verificare acoperă perioada de raportare în care a fost produsă energia electrică.

Eșantionarea

În momentul verificării conformității activităților și procedurilor de control menționate în secțiunea 2.7 al doilea paragraf literele (b) și (c) sau în momentul efectuării verificărilor menționate în secțiunile 2.8 și 2.9, verificatorul poate utiliza metode de eșantionare specifice unei instalații cu condiția ca, pe baza analizei riscurilor, eșantionarea să fie justificată.

În cazul în care identifică o neregularitate sau o inexactitate pe parcursul eșantionării, verificatorul solicită operatorului să explice cauzele principale ale neregularității sau inexactității respective, în vederea evaluării impactului acestora asupra datelor raportate. În funcție de rezultatul evaluării respective, verificatorul stabilește dacă sunt necesare activități de verificare suplimentare, dacă trebuie mărită dimensiunea eșantionului și partea populației de date care trebuie corectată de operator.

Verificatorul înregistrează rezultatul verificărilor menționate în secțiunile 2.7-2.10, inclusiv detaliile eșantioanelor suplimentare, în documentația internă de verificare.

Vizite fizice ale siturilor

În conformitate cu secțiunea 1 litera (c) din anexa VI la Regulamentul (UE) 2023/956, verificatorul efectuează, în unul sau mai multe momente adecvate în cursul procesului de verificare, o vizită fizică la instalația în care sunt produse mărfurile menționate în raportul privind emisiile al operatorului, pentru a evalua funcționarea dispozitivelor de măsurare și a sistemelor de monitorizare, a efectua interviuri, a desfășura activitățile prevăzute în prezenta secțiune 2, precum și pentru a colecta suficiente informații și dovezi care să îi permită să concluzioneze dacă raportul operatorului nu conține inexactități materiale.

În funcție de rezultatele analizei riscurilor, verificatorul hotărăște dacă sunt necesare vizite și în alte locuri, inclusiv în cazul în care părți relevante din activitățile privind fluxul de date și activitățile de control se desfășoară în alte locuri, cum ar fi sediul societății și alte birouri externe.

Verificatorul se asigură că operatorul îi oferă acces la siturile sale.

Verificatorul utilizează, de asemenea, o vizită fizică a sitului pentru a evalua limitele instalației și ale proceselor sale de producție, precum și caracterul complet al fluxurilor de surse, al surselor de emisii și al conexiunilor tehnice.

Tratarea inexactităților, a neregularităților și a neconformității

Identificarea și soluționarea inexactităților, a neregularităților și a neconformității

În cazul în care verificatorul identifică inexactități, neregularități sau neconformități cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547 sau cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2620 în cursul verificării, acesta informează fără întârziere operatorul în acest sens și îi solicită să corecteze inexactitățile, neregularitățile sau neconformitățile identificate.

Verificatorul documentează și marchează ca fiind soluționate în documentația internă de verificare în temeiul secțiunii 2.5 toate inexactitățile, neregularitățile sau neconformitățile care au fost corectate de operator în cursul verificării.

Inexactități, neregularități și neconformități necorectate

În cazul în care operatorul nu corectează inexactitățile sau neregularitățile menționate la primul paragraf, verificatorul solicită operatorului, înainte de emiterea raportului de verificare în conformitate cu secțiunea 2.17, să explice principalele cauze ale inexactităților sau neregularităților și motivele pentru care nu a efectuat corecțiile solicitate.

Verificatorul stabilește dacă inexactitățile necorectate, luate în considerare individual sau agregate cu alte inexactități, au un impact asupra emisiilor încorporate specifice totale sau asupra ajustării specifice totale a alocării cu titlu gratuit raportate pentru fiecare marfă. La evaluarea pragului de semnificație al inexactităților, verificatorul ia în considerare dimensiunea și natura acestora, precum și circumstanțele specifice în care au apărut.

Verificatorul stabilește dacă neregularitățile necorectate, luate în considerare individual sau combinate cu alte neregularități, au un impact asupra datelor raportate și dacă aceasta duce la inexactități materiale.

În cazul în care operatorul nu corectează neconformitatea cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547 sau cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2620 în conformitate cu primul paragraf, înainte ca verificatorul să emită raportul de verificare, verificatorul evaluează dacă neconformitatea necorectată are un impact asupra datelor raportate și dacă aceasta duce la inexactități materiale.

Evaluarea independentă

Evaluarea documentației interne de verificare și a raportului de verificare

Înainte de a emite raportul de verificare, verificatorul prezintă documentația internă de verificare și raportul de verificare unui evaluator independent care nu face parte din echipa de verificare.

Evaluatorul independent trebuie să nu fi desfășurat niciuna dintre activitățile de verificare care fac obiectul evaluării sale.

Domeniul de aplicare al evaluării independente include procesul complet de verificare descris în prezenta secțiune 2 și înregistrat în documentația internă de verificare.

Evaluatorul independent efectuează evaluarea astfel încât să se asigure că procesul de verificare se desfășoară în conformitate cu prezentul regulament și cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2546, că procedurile pentru activitățile de verificare menționate în secțiunea 1.5.1 au fost efectuate în mod corect, că a fost acordată atenția cuvenită și că a fost aplicat raționamentul profesional corespunzător.

De asemenea, evaluatorul independent stabilește dacă dovezile colectate sunt suficiente pentru ca verificatorul să poată emite un raport de verificare care să ofere o asigurare rezonabilă.

Dacă există situații care pot ocaziona modificări ale raportului de verificare în urma evaluării, evaluatorul independent examinează, de asemenea, modificările respective și dovezile corespunzătoare.

Autentificarea raportului de verificare

Raportul de verificare se autentifică pe baza concluziilor evaluatorului independent și a dovezilor din documentația internă de verificare. Persoana care autentifică raportul de verificare este autorizată în mod corespunzător în acest sens de către verificator.

Documentația internă de verificare

Întocmirea documentației interne de verificare

Verificatorul pregătește și întocmește documentația internă de verificare care cuprinde cel puțin:

rezultatele activităților de verificare efectuate;

informațiile primite de la operator în temeiul secțiunii 2.3;

analiza strategică, analiza riscurilor și planul de verificare;

orice justificare pentru neorganizarea unei vizite fizice a sitului în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2546;

suficiente informații în sprijinul avizului de verificare, inclusiv justificări pentru raționamentele făcute cu privire la caracterul semnificativ sau nu al inexactităților.

Documentația internă de verificare menționată la primul paragraf se redactează astfel încât evaluatorul independent menționat în secțiunea 2.15.1 și organismul național de acreditare să poată evalua dacă verificarea a fost efectuată în conformitate cu prezentul regulament.

După autentificarea raportului de verificare în conformitate cu secțiunea 2.15.2, verificatorul include rezultatele evaluării independente în documentația internă de verificare.

Verificatorul păstrează documentația internă de verificare atât timp cât este necesar pentru a permite o examinare a declarațiilor CBAM care au fost depuse.

Accesul la documentația internă de verificare

În cazul în care operatorul este înregistrat în registrul CBAM în temeiul articolului 10 din Regulamentul (UE) 2023/956, verificatorul, la cerere și în scopul revizuirii rapoartelor de verificare în temeiul articolului 19 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2023/956, oferă Comisiei și autorităților competente acces la documentația internă de verificare și la alte informații relevante pentru a facilita evaluarea verificării. Verificatorul oferă acces la documentația respectivă prin intermediul registrului CBAM, cu excepția cazului în care se solicită altfel, în termen de 30 de zile calendaristice de la data cererii.

Raportul de verificare

Domeniul de acreditare sectorial

Verificatorul emite un raport de verificare referitor la raportul privind emisiile al unui operator numai pentru grupa de activități menționată în anexa I pentru care verificatorul este acreditat.

Declarații privind avizul

Pe baza informațiilor colectate, verificatorul emite un raport de verificare referitor la raportul privind emisiile al operatorului care face obiectul verificării. Raportul de verificare include una dintre următoarele declarații privind avizul:

raportul este considerat satisfăcător în urma verificării;

raportul este considerat nesatisfăcător; această declarație va fi făcută în cazul în care raportul privind emisiile al operatorului conține inexactități materiale sau neregularități care nu au fost corectate înainte de emiterea raportului de verificare;

raportul este considerat nesatisfăcător; această declarație va fi făcută în cazul în care neregularitățile, luate în considerare individual sau combinate cu alte neregularități, nu oferă suficientă claritate și împiedică verificatorul să declare cu o asigurare rezonabilă că raportul privind emisiile al operatorului nu conține inexactități materiale;

raportul este considerat nesatisfăcător; această declarație va fi făcută în cazul în care sfera verificării este prea limitată în temeiul secțiunii 2.17, iar verificatorul nu a putut obține suficiente dovezi pentru a emite un aviz de verificare care să ofere o asigurare rezonabilă că raportul nu conține inexactități materiale.

În sensul primului paragraf litera (a), raportul privind emisiile al operatorului poate fi considerat satisfăcător în urma verificării doar dacă nu conține inexactități materiale.

Emiterea raportului de verificare

Începând cu 1 ianuarie 2027, verificatorul emite raportul de verificare în registrul CBAM.

În cazul în care operatorul este înregistrat în registrul CBAM în temeiul articolului 10 din Regulamentul (UE) 2023/956, raportul de verificare se transmite operatorului prin intermediul registrului CBAM.

În cazul în care operatorul nu este înregistrat în registrul CBAM, verificatorul exportă și transmite operatorului raportul de verificare în formatul său software standard original prin alte mijloace. Verificatorul furnizează, de asemenea, operatorului o copie a raportului de verificare într-un format electronic standardizat acceptat pe scară largă pentru documentele digitale, exclusiv în scop informativ.

Verificatorul nu emite raportul de verificare în cazul în care există deja un raport de verificare care acoperă aceeași perioadă de raportare pentru aceeași instalație.

La cererea operatorului, verificatorul poate emite o versiune revizuită a unui raport de verificare pe care l-a emis.

Verificatorul redactează raportul de verificare în limba engleză.

Limitarea sferei verificării

Verificatorul poate concluziona că sfera verificării menționată în secțiunea 2.17.2 primul paragraf litera (d) este prea limitată în oricare dintre următoarele situații:

există lacune în ceea ce privește datele care împiedică verificatorul să obțină dovezile necesare pentru a reduce riscul de verificare la nivelul necesar pentru a atinge un nivel de asigurare rezonabilă;

planul de monitorizare nu prevede o sferă de aplicare suficientă sau nu este suficient de clar pentru a ajunge la o concluzie cu privire la verificare;

operatorul nu a pus la dispoziție suficiente informații pentru a permite verificatorului să efectueze verificarea.

Tratarea neregularităților nemateriale neremediate

Verificatorul evaluează dacă operatorul a corectat neregularitățile indicate în raportul de verificare referitor la perioada de raportare anterioară, dacă este cazul.

Verificatorul indică în raportul de verificare dacă neregularitățile respective au fost corectate sau nu de către operator.

În cazul în care operatorul nu a corectat neregularitățile respective, verificatorul determină dacă acest lucru crește sau ar putea crește riscul de inexactități.

Verificatorul înregistrează în documentația internă de verificare, în conformitate cu secțiunea 2.16.2, detalii privind momentul și modul în care neregularitățile identificate sunt remediate de către operator în timpul verificării.

Îmbunătățirea procesului de monitorizare și de raportare

În cazul în care verificatorul a identificat domenii în care sunt necesare îmbunătățiri în ceea ce privește performanța operatorului, el include în raportul de verificare recomandări de îmbunătățire cu privire la următoarele puncte:

evaluarea riscurilor efectuată de operator;

elaborarea, documentarea, punerea în aplicare și actualizarea activităților privind fluxul de date și ale activităților de control, precum și evaluarea sistemului de control;

elaborarea, documentarea, punerea în aplicare și actualizarea procedurilor;

monitorizarea și raportarea emisiilor, inclusiv în legătură cu măsurarea și atingerea unui nivel mai scăzut de incertitudine, reducerea riscurilor și sporirea eficienței procesului de monitorizare și de raportare.

Atunci când comunică operatorului recomandări de îmbunătățire, verificatorul rămâne imparțial față de operator. Verificatorul nu își compromite propria imparțialitate oferind consultanță sau dezvoltând părți din procesul de monitorizare și de raportare în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2025/2547.

Atunci când efectuează o verificare în anul care urmează unui an în care au fost formulate recomandări de îmbunătățire într-un raport de verificare, verificatorul controlează dacă și în ce mod operatorul a pus în aplicare recomandările respective.

În cazul în care operatorul nu a pus în aplicare recomandările respective sau nu le-a pus în aplicare în mod corect, verificatorul evaluează impactul acestui aspect asupra riscului de inexactități și neregularități.

criterii de competență generale pentru întregul personal care desfășoară activități de verificare;

criterii de competență specifice pentru fiecare membru al personalului care desfășoară activități de verificare, în special pentru auditorul CBAM principal, auditorul CBAM, evaluatorul independent și expertul tehnic în verificare;

o metodă care să asigure competența continuă a întregului personal care desfășoară activități de verificare și evaluarea periodică a performanței acestuia;

un proces prin care să se asigure pregătirea continuă a personalului care desfășoară activități de verificare;

un proces prin care se evaluează dacă angajamentul de verificare se încadrează în domeniul de acreditare al verificatorului și dacă verificatorul deține competența, personalul și resursele necesare pentru a selecta echipa de verificare și pentru a finaliza cu succes activitățile de verificare în termenul solicitat.

cunoștințe privind acreditarea, activitățile de verificare și monitorizarea și calcularea emisiilor încorporate în temeiul prezentului regulament, al Regulamentului (UE) 2023/956, al Regulamentelor de punere în aplicare (UE) 2025/2547 și (UE) 2025/2546, cunoștințe privind colectarea, monitorizarea și raportarea datelor relevante pentru alocarea cu titlu gratuit în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2025/2620 și cunoștințe privind alte acte legislative, standarde armonizate și orientări aplicabile;

cunoștințe și experiență în materie de auditare a datelor și a informațiilor, inclusiv:

metodologiile de auditare a datelor și a informațiilor, aplicarea pragului de semnificație și evaluarea relevanței inexactităților;

analizarea riscurilor inerente și a riscurilor de control;

tehnicile de eșantionare utilizate la eșantionarea datelor și la verificarea activităților de control;

evaluarea sistemelor de date și de informații, a sistemelor informatice, a activităților legate de fluxul de date, a activităților de control, a sistemelor și a procedurilor utilizate pentru activitățile de control;

capacitatea de a efectua activitățile legate de verificarea raportului privind emisiile al unui operator, astfel cum se prevede la articolul 13;

cunoștințe și experiență cu privire la aspectele tehnice ale monitorizării și raportării specifice sectorului care sunt relevante pentru domeniul activităților menționate în anexa I în care auditorul CBAM efectuează verificarea.

metodologiile de auditare a datelor și a informațiilor, aplicarea pragului de semnificație și evaluarea relevanței inexactităților;

analizarea riscurilor inerente și a riscurilor de control;

tehnicile de eșantionare utilizate la eșantionarea datelor și la verificarea activităților de control;

evaluarea sistemelor de date și de informații, a sistemelor informatice, a activităților legate de fluxul de date, a activităților de control, a sistemelor și a procedurilor utilizate pentru activitățile de control;

capacitatea de a comunica eficient în limba necesară pentru examinarea informațiilor transmise de operator;

competența și cunoștințele tehnice necesare pentru evaluarea aspectelor tehnice specifice ale monitorizării și raportării legate de activitățile instalației menționate în prezenta anexă;

atunci când verificatorul efectuează verificarea datelor privind energia electrică importată pe teritoriul vamal al Uniunii, competența și cunoștințele tehnice necesare pentru a evalua dovezile necesare pentru a demonstra îndeplinirea criteriilor prevăzute în secțiunea 5 primul paragraf literele (a)-(d) din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956;

atunci când verificatorul efectuează verificarea datelor referitoare la mărfuri care nu sunt enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) 2023/956, competența și cunoștințele tehnice necesare pentru a evalua dovezile necesare pentru a demonstra îndeplinirea criteriilor prevăzute în secțiunea 6 din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956.

a analiza informațiile furnizate și a confirma integralitatea și integritatea acestora;

a solicita lămuriri cu privire la informațiile lipsă și a contesta informațiile contradictorii;

a verifica pistele de date pentru a evalua dacă documentația internă de verificare este completă și oferă suficiente informații în sprijinul concluziilor proiectului de raport de verificare.

EN ISO/IEC 17029:2019 Evaluarea conformității – Principii generale și cerințe pentru organismele de validare și de verificare (ISO/IEC 17029:2019).

un proces și o politică de comunicare cu operatorul și cu alte părți relevante;

măsuri corespunzătoare menite să garanteze confidențialitatea informațiilor obținute;

un proces de tratare a contestațiilor;

un proces de tratare a plângerilor (inclusiv un termen orientativ);

un proces pentru emiterea unui raport de verificare revizuit în cazul identificării unei erori în raportul de verificare sau în raportul privind emisiile al operatorului după ce verificatorul i-a transmis acestuia raportul de verificare;

o procedură sau un proces de externalizare a activităților de verificare către alte organizații;

o procedură sau un proces pentru a garanta că verificatorul își asumă întreaga responsabilitate pentru activitățile de verificare desfășurate de persoanele contractate;

procese care asigură funcționarea corespunzătoare a sistemului de management al calității menționat în secțiunea 1.5.2, inclusiv procese:

pentru revizuirea sistemului de management, care trebuie efectuată cel puțin o dată pe an, fără a se depăși un interval de 15 luni între două revizuiri;

pentru efectuarea de audituri interne cel puțin o dată pe an, fără a se depăși un interval de 15 luni între două audituri interne.

pentru revizuirea sistemului de management, care trebuie efectuată cel puțin o dată pe an, fără a se depăși un interval de 15 luni între două revizuiri;

pentru efectuarea de audituri interne cel puțin o dată pe an, fără a se depăși un interval de 15 luni între două audituri interne.

servicii de consultanță pentru elaborarea unei părți din procesul de monitorizare și de raportare descris în planul de monitorizare, inclusiv elaborarea metodologiei de monitorizare, redactarea raportului privind emisiile sau redactarea planului de monitorizare;

asistență tehnică pentru dezvoltarea sau menținerea sistemului pentru monitorizarea și raportarea emisiilor sau alte informații relevante în temeiul Regulamentului (UE) 2023/956.

atunci când relațiile dintre verificator și operator se bazează pe proprietate comună, guvernanță comună, administrare comună sau personal comun, resurse comune, finanțe comune, contracte comune sau structuri comerciale comune;

atunci când operatorul a beneficiat de serviciile de consultanță menționate în secțiunea 1.7.2 litera (a) sau de asistența tehnică menționată în secțiunea 1.7.2 litera (b) din partea unui organism de consultanță, a unui organism de asistență tehnică sau a altei organizații care are o relație cu verificatorul, care amenință imparțialitatea acestuia.

să păstreze întreaga responsabilitate pentru verificare și pentru raportul de verificare;

să solicite organismului extern să furnizeze dovezi independente pentru a demonstra că respectă secțiunile 1.7.1, 1.7.2 și 1.7.3;

să obțină consimțământul operatorului pentru utilizarea organismului extern; și

să aibă un acord documentat corespunzător cu organismul extern.

raportul privind emisiile al operatorului este complet și îndeplinește cerințele prevăzute în anexa IV la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547;

operatorul a acționat în conformitate cu planul de monitorizare al instalației;

datele din raportul privind emisiile al operatorului nu conțin inexactități materiale;

pot fi furnizate informații în sprijinul activităților privind fluxul de date, al sistemului de control și al procedurilor asociate ale operatorului pentru a îmbunătăți performanța monitorizării și a raportării.

să examineze informațiile furnizate de către operator pentru a stabili sfera verificării;

să evalueze dacă angajamentul de verificare respectiv se încadrează în domeniul său de acreditare;

să stabilească dacă deține competența, personalul și resursele necesare pentru a selecta o echipă de verificare capabilă să facă față complexității instalației, precum și dacă este capabil să finalizeze cu succes activitățile de verificare în intervalul de timp prevăzut;

să stabilească dacă este capabil să asigure faptul că echipa de verificare potențială aflată la dispoziția sa deține toate competențele și personalul necesare pentru a desfășura activitățile de verificare pentru instalația în cauză;

să evalueze riscurile pe care le implică verificarea raportului privind emisiile al operatorului în conformitate cu prezentul regulament;

să stabilească, pentru fiecare angajament de verificare solicitat, perioada de timp necesară pentru efectuarea corespunzătoare a verificării, ținând seama de complexitatea instalației, a monitorizării și a angajamentului de verificare.

cea mai recentă versiune a planului de monitorizare al operatorului, elaborat în conformitate cu punctul A.5 din anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547;

documentația relevantă sau o descriere a instalației, a procedurilor și a proceselor sau diagrame pregătite și actualizate în afara planului de monitorizare;

dacă este cazul, o evidență a tuturor modificărilor aduse instalației și planului de monitorizare de la ultima verificare;

dacă este cazul, planul de eșantionare al operatorului, elaborat în conformitate cu punctul A.6 din anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547;

raportul privind emisiile al operatorului care trebuie verificat;

raportul privind emisiile al operatorului și raportul de verificare aferent pentru perioada de raportare anterioară, dacă verificarea nu a fost efectuată de același verificator;

dacă este cazul, informații privind modul în care operatorul a corectat neregularitățile sau a dat curs recomandărilor de îmbunătățire care au fost incluse în raportul de verificare referitor la perioada de raportare anterioară;

dacă este cazul, rapoartele de verificare referitoare la precursorii utilizați, dar care nu sunt produși în instalație;

în cazul în care operatorul a utilizat momentul efectiv al producției precursorului pentru a stabili perioada de raportare în care a fost produs precursorul, dovada momentului efectiv al producției;

în cazul în care procesul de producție a unei mărfi complexe a utilizat un tip de precursor obținut de la mai multe instalații, emisiile încorporate specifice directe și, dacă este cazul, indirecte care urmează să fie utilizate pentru precursorul respectiv, precum și o indicație dacă emisiile încorporate specifice au fost determinate prin utilizarea metodei implicite prevăzute la articolul 14 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547 sau prin calcularea emisiilor încorporate ale precursorului obținut de la o anumită instalație sau de la un anumit subset de instalații în conformitate cu articolul respectiv;

în cazul în care în instalație sunt produse mărfuri care nu sunt enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) 2023/956 și în cazul în care operatorul nu utilizează nici valoarea implicită pentru factorul de emisie al energiei electrice, nici valoarea pentru energia electrică produsă în instalație, următoarele elemente:

raportul de verificare al instalației producătoare de energie electrică;

dovezile prevăzute la punctul D.4.3 din anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547;

în cazul în care instalația produce energie electrică importată pe teritoriul vamal al Uniunii, dovezile menționate la punctul D.2.4 din anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547;

informații privind bazele de date și sursele de date utilizate în scopuri de monitorizare și raportare;

orice alte informații relevante necesare pentru planificarea și efectuarea verificării.

raportul de verificare al instalației producătoare de energie electrică;

dovezile prevăzute la punctul D.4.3 din anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547;

dacă planul de monitorizare care i-a fost prezentat este cea mai recentă versiune și dacă au existat neregularități sau recomandări de îmbunătățire incluse în raportul de verificare anterior;

dacă instalația sau planul de monitorizare a suferit modificări pe parcursul perioadei de raportare.

dimensiunea și complexitatea instalației, numărul de mărfuri diferite produse, numărul și natura proceselor de producție și variantele tehnologice;

planul de monitorizare, precum și detaliile specifice ale metodologiei de monitorizare prevăzute în acesta;

natura, amploarea și complexitatea surselor de emisii și a fluxurilor de surse, precum și conexiunile tehnice dintre procesele de producție, variantele tehnologice și alte instalații, dacă există;

echipamentele de măsurare descrise în planul de monitorizare, originea și aplicarea factorilor de calcul și alte surse de date primare;

numărul diferiților precursori utilizați, dar care nu sunt produși în instalație, precum și varietatea surselor acestora;

pentru mărfurile produse în instalație și care nu sunt enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) 2023/956, numărul de instalații de la care se primește energie electrică și abordarea utilizată de operator pentru a determina factorul de emisie al energiei electrice, precum și orice date subiacente relevante;

pentru energia electrică importată pe teritoriul vamal al Uniunii, abordarea utilizată de operator pentru a determina factorul de emisie al energiei electrice și orice date subiacente relevante;

activitățile legate de fluxul de date și sistemul de control.

riscurile inerente;

activitățile de control;

atunci când au fost efectuate activitățile de control menționate la litera (b), riscurile de control care ar putea afecta eficacitatea activităților de control respective.

constatările analizei strategice menționate în secțiunea 2.4;

informațiile menționate în secțiunea 2.3 și în secțiunea 2.4.3 litera (c);

pragurile de semnificație necesare, specificate în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2546.

un program de verificare care descrie natura și sfera activităților de verificare, precum și perioada și modul în care urmează să se desfășoare aceste activități;

un plan de testare care stabilește domeniul de aplicare și metodele de testare a activităților de control, precum și procedurile corespunzătoare activităților de control;

un plan de eșantionare a datelor care stabilește domeniul de aplicare și metodele de eșantionare a datelor referitoare la punctele de date care stau la baza emisiilor încorporate și alte informații din raportul privind emisiile al operatorului.

riscurile inerente;

mediul de control;

activitățile de control relevante;

cerința de a emite un aviz de verificare care să ofere o asigurare rezonabilă.

riscurile inerente și riscurile de control;

rezultatele procedurilor analitice;

cerința de a emite un aviz de verificare care să ofere o asigurare rezonabilă;

pragul de semnificație;

semnificația pe care o are contribuția fiecărui element de date pentru ansamblul setului de date.

activitățile legate de fluxul de date și sistemele utilizate în cadrul fluxului de date, inclusiv sistemele de tehnologie a informațiilor;

dacă activitățile de control ale operatorului sunt documentate, puse în aplicare și actualizate în mod corespunzător și dacă acestea sunt eficace pentru a reduce riscurile inerente;

dacă procedurile enumerate în planul de monitorizare sunt eficace pentru a reduce riscurile inerente și riscurile de control și dacă procedurile sunt puse în aplicare, documentate suficient și actualizate în mod corespunzător.

să evalueze verosimilitatea fluctuațiilor și a evoluțiilor în timp sau între elemente comparabile;

să identifice valorile vădit aberante, datele nepreconizate și datele lipsă.

supune datele agregate unor proceduri analitice preliminare înainte de a desfășura activitățile menționate în secțiunea 2.7, cu scopul de a înțelege natura, complexitatea și relevanța datelor raportate;

supune datele agregate și punctele de date pe care se bazează datele respective unor proceduri analitice de fond, în vederea identificării erorilor structurale potențiale și a valorilor vădit aberante;

supune datele agregate unor proceduri analitice finale pentru a se asigura că toate erorile identificate pe parcursul procesului de verificare au fost soluționate în mod corect.

limitele instalației;

limitele proceselor de producție și ale variantelor tehnologice ale instalației;

caracterul complet al fluxurilor de surse și al surselor de emisii, precum și, dacă este cazul, al conexiunilor tehnice dintre procesele de producție și cu alte instalații, astfel cum sunt descrise în planul de monitorizare;

coerența dintre datele raportate în raportul privind emisiile al operatorului și datele din surse primare;

dacă este cazul, datele care rezultă din sursa de date primară în comparație cu o sursă de date de coroborare, dacă sunt disponibile în planul de monitorizare;

în cazul în care operatorul aplică o metodologie bazată pe măsurare, astfel cum se menționează la articolul 6 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547, valorile măsurate în raport cu respectivul calcul de coroborare;

nivelurile de activitate raportate ale proceselor de producție;

fiabilitatea și exactitatea datelor.

dacă datele sunt complete și dacă există lacune în materie de date sau o dublă contabilizare și, în caz afirmativ, dacă abordarea utilizată de operator pentru a completa datele lipsă asigură faptul că emisiile nu sunt subestimate;

dacă este cazul, dacă planul de eșantionare al operatorului menționat la punctul A.5 din anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547 a fost aplicat corect;

dacă toate datele privind emisiile, intrările, ieșirile și fluxurile de energie sunt atribuite în mod corect procesului de producție în conformitate cu limitele sistemului definite pentru fiecare categorie de mărfuri agregate în conformitate cu anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547;

dacă nivelurile de activitate pentru procesele de producție se bazează pe o aplicare corectă a definițiilor categoriilor de mărfuri agregate enumerate în tabelul 1 din secțiunea 2 din anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547;

dacă consumul de energie a fost atribuit în mod corect fiecărui proces de producție, dacă este cazul;

în cazul precursorilor utilizați, dar care nu sunt produși în instalație, dacă un verificator a constatat că eventualele emisii reale sunt satisfăcătoare;

în cazul în care operatorul a utilizat momentul efectiv al producției precursorului pentru a stabili perioada de raportare în care a fost produs precursorul, dacă dovada referitoare la momentul efectiv al producției este suficientă;

dacă se aplică vreun factor implicit utilizat în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547 pentru țara de origine pentru care este definit factorul implicit;

în cazul în care în instalație sunt produse mărfuri care nu sunt enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) 2023/956, dacă operatorul a utilizat un alt factor de emisie pentru energia electrică decât valoarea implicită specificată în anexa V la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547 și, în caz afirmativ, dacă sunt îndeplinite criteriile prevăzute la punctul 5 din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956;

în cazul în care operatorul a utilizat un alt factor de emisie pentru energia electrică importată pe teritoriul vamal al Uniunii decât valoarea implicită, verificatorul verifică dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la punctul 6 din anexa IV la Regulamentul (UE) 2023/956;

în cazul în care sunt utilizați biocombustibili, biolichide sau combustibili din biomasă în scopuri energetice, dovezile operatorului care demonstrează respectarea criteriilor de durabilitate și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră prevăzute la articolul 29 alineatele (2)-(7) și (10) din Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului;

CO2 și N2O transferate, captarea și stocarea geologică a dioxidului de carbon și captarea și utilizarea permanentă a carbonului, în conformitate cu punctul B.8 din anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547.

la momentul emiterii raportului de verificare, entitatea care desfășura activitățile de verificare era un verificator cu un certificat de acreditare valabil care conținea domeniul de acreditare necesar pentru efectuarea verificării;

declarația privind avizul cuprinsă în raportul de verificare indică faptul că raportul privind emisiile al operatorului este verificat ca fiind satisfăcător;

raportul de verificare acoperă perioada de raportare în care a fost produs precursorul, care este determinată după cum urmează:

perioada de raportare implicită a unui precursor este anul de producție a mărfii complexe;

cu toate acestea, în cazul în care verificatorul constată că există suficiente dovezi pentru a determina momentul efectiv al producției, perioada de raportare este perioada în care a fost produs precursorul.

perioada de raportare implicită a unui precursor este anul de producție a mărfii complexe;

cu toate acestea, în cazul în care verificatorul constată că există suficiente dovezi pentru a determina momentul efectiv al producției, perioada de raportare este perioada în care a fost produs precursorul.

la momentul emiterii raportului de verificare, entitatea care desfășura activitățile de verificare era un verificator cu un certificat de acreditare valabil care conținea domeniul de acreditare necesar pentru efectuarea verificării;

declarația privind avizul cuprinsă în raportul de verificare indică faptul că raportul privind emisiile al operatorului este verificat ca fiind satisfăcător;

raportul de verificare acoperă perioada de raportare în care a fost produsă energia electrică.

rezultatele activităților de verificare efectuate;

informațiile primite de la operator în temeiul secțiunii 2.3;

analiza strategică, analiza riscurilor și planul de verificare;

orice justificare pentru neorganizarea unei vizite fizice a sitului în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2546;

suficiente informații în sprijinul avizului de verificare, inclusiv justificări pentru raționamentele făcute cu privire la caracterul semnificativ sau nu al inexactităților.

raportul este considerat satisfăcător în urma verificării;

raportul este considerat nesatisfăcător; această declarație va fi făcută în cazul în care raportul privind emisiile al operatorului conține inexactități materiale sau neregularități care nu au fost corectate înainte de emiterea raportului de verificare;

raportul este considerat nesatisfăcător; această declarație va fi făcută în cazul în care neregularitățile, luate în considerare individual sau combinate cu alte neregularități, nu oferă suficientă claritate și împiedică verificatorul să declare cu o asigurare rezonabilă că raportul privind emisiile al operatorului nu conține inexactități materiale;

raportul este considerat nesatisfăcător; această declarație va fi făcută în cazul în care sfera verificării este prea limitată în temeiul secțiunii 2.17, iar verificatorul nu a putut obține suficiente dovezi pentru a emite un aviz de verificare care să ofere o asigurare rezonabilă că raportul nu conține inexactități materiale.

există lacune în ceea ce privește datele care împiedică verificatorul să obțină dovezile necesare pentru a reduce riscul de verificare la nivelul necesar pentru a atinge un nivel de asigurare rezonabilă;

planul de monitorizare nu prevede o sferă de aplicare suficientă sau nu este suficient de clar pentru a ajunge la o concluzie cu privire la verificare;

operatorul nu a pus la dispoziție suficiente informații pentru a permite verificatorului să efectueze verificarea.

evaluarea riscurilor efectuată de operator;

elaborarea, documentarea, punerea în aplicare și actualizarea activităților privind fluxul de date și ale activităților de control, precum și evaluarea sistemului de control;

elaborarea, documentarea, punerea în aplicare și actualizarea procedurilor;

monitorizarea și raportarea emisiilor, inclusiv în legătură cu măsurarea și atingerea unui nivel mai scăzut de incertitudine, reducerea riscurilor și sporirea eficienței procesului de monitorizare și de raportare.