Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2043 al Comisiei din 10 octombrie 2025 privind structura, detaliile tehnice și procesul de prezentare a dovezilor cu privire la impactul schimbărilor climatice și la efectele moștenite asupra solurilor organice în temeiul Regulamentului (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 cu privire la includerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a absorbțiilor rezultate din activități legate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură în cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030 și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 și a Deciziei nr. 529/2013/UE, în special articolul 13b alineatul (10),

Regulamentul (UE) 2018/841 oferă statelor membre acces la compensații pentru emisiile în exces specifice și pentru reducerea absorbțiilor. În conformitate cu regulamentul respectiv, astfel de emisii și absorbții trebuie să poată fi atribuite fie impactului pe termen lung al schimbărilor climatice care generează emisii în exces sau diminuării absorbanților care nu pot fi controlați de statele membre și nu se califică drept perturbări naturale, fie efectelor moștenite ale practicilor de gestionare anterioare din statele membre cu o proporție excepțional de mare de soluri organice pe suprafața lor de teren gestionată.

În conformitate cu articolul 13b alineatul (8) din Regulamentul (UE) 2018/841, ariditatea trebuie considerată o caracteristică de mediu pentru identificarea zonelor afectate de efectele pe termen lung ale schimbărilor climatice. Prin urmare, pentru a analiza evoluția raportului dintre necesarul de apă și disponibilitatea apei pe perioade lungi de timp, este oportun să se recurgă la indicele de ariditate. Distribuția geografică a biomurilor și productivitatea terenurilor gestionate sunt legate în mod intrinsec de ariditate. Întrucât indicele de ariditate cuprinde variabilele principale ale precipitațiilor și evapotranspirației potențiale și este insensibil la impactul local al activității umane, acesta este un mijloc fiabil de analiză a modificărilor raportului dintre necesarul de apă și disponibilitatea apei pe perioade lungi de timp.

Zonele care au trecut în clasa de ariditate de la umedă sau uscată subumedă la semiaridă, aridă sau hiperaridă, astfel cum sunt descrise în Convenția ONU privind combaterea deșertificării, sau zone clasificate drept semiaride, aride sau hiperaride, al căror indice de ariditate a scăzut, se confruntă cu constrângeri cauzate de deficitul de apă. Deficitul tot mai mare de apă poate duce la schimbări caracterizate de o acoperire cu vegetație mai rară, de un nivel scăzut de carbon organic din sol, de o structură deficitară a solului, de o biodiversitate redusă a solului și de o rată ridicată de eroziune a solului. Aceste evoluții reduc atât potențialul terenurilor de sechestrare a carbonului, cât și reziliența la schimbările climatice. Prin urmare, o zonă care a suferit o astfel de schimbare ar trebui considerată o zonă afectată de impactul pe termen lung al schimbărilor climatice.

Pentru a permite utilizarea unor date potențial de calitate superioară susținute de comunitatea științifică, statelor membre ar trebui să li se permită să utilizeze alți indici decât indicele de ariditate pentru a determina zonele afectate de impactul pe termen lung al schimbărilor climatice, cu condiția să demonstreze legătura dintre impactul pe termen lung al schimbărilor climatice și capacitatea redusă de sechestrare a carbonului.

În comunitatea științifică este o practică uzuală să se descrie apariția unor fenomene naturale care sunt egale sau mai mari decât a 85-a percentilă a unei distribuții ca fiind excepțională. Prin urmare, este oportun să se considere că proporția solurilor organice din suprafața de teren gestionată a unui stat membru este excepțional de ridicată în comparație cu media Uniunii, atunci când aceasta sunt egală sau mai mare decât a 85-a percentilă a distribuției frecvenței acestor proporții în toate statele membre.

Efectele moștenite ale practicilor de gestionare anterioare asupra solurilor organice, cum ar fi drenarea sau împădurirea pe turbării, pot accelera degradarea solurilor organice și, prin urmare, pot genera emisii din sol pe termen lung, conducând la ecosisteme mai puțin reziliente. Zonele care prezintă un impact negativ al unor astfel de practici de gestionare anterioare ar trebui, prin urmare, să fie considerate, de asemenea, zone afectate de efecte moștenite.

Pentru a nu submina integritatea Regulamentului (UE) 2018/841 și eforturile statelor membre de a atinge obiectivele pentru 2030 stabilite în regulamentul respectiv, statele membre care doresc să utilizeze compensarea suplimentară prevăzută în regulamentul respectiv ar trebui să prezinte probe ale acțiunilor pe care le-au întreprins pentru a îmbunătăți performanța climatică în zonele afectate, atât în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice, cât și reziliența la schimbările climatice. Astfel de măsuri de politică reprezintă o condiție prealabilă pentru utilizarea mecanismului de flexibilitate. În cazul efectelor pe termen lung ale schimbărilor climatice, eforturile statului membru în cauză ar trebui, prin urmare, să includă practici și tehnologii durabile de gestionare a terenurilor, iar în cazul efectelor moștenite ale practicilor de gestionare anterioare asupra solurilor organice, eforturile ar trebui să includă gestionarea nivelului pânzei freatice sau a unor practici de gestionare echivalente care să reducă la minimum impactul negativ al efectelor moștenite, ținând seama, în același timp, de reziliența zonelor afectate.

Pentru a furniza dovezi ale emisiilor în exces și ale diminuării absorbțiilor, este oportun să se utilizeze comparația. Pentru a înțelege amploarea, în echivalent tone de CO2, a efectelor pe termen lung ale schimbărilor climatice sau a efectelor moștenite ale practicilor de gestionare anterioare asupra solurilor organice, suprafața afectată ar trebui comparată cu o zonă neafectată cu aceleași caracteristici esențiale, cum ar fi dimensiunea, utilizarea terenurilor, clima, configurația terenului și tipul de sol.

Întrucât atât efectele pe termen lung ale schimbărilor climatice, cât și efectele moștenite ale practicilor de gestionare anterioare asupra solurilor organice necesită inversarea tendințelor negative privind absorbțiile bazate pe terenuri, este oportun să se prezinte dovezi ale unor astfel de eforturi la începutul perioadei de conformitate 2026-2030.

Pentru a asigura alinierea la datele din inventarele gazelor cu efect de seră transmise în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului, datele utilizate pentru a furniza dovezi privind cuantumul compensării pentru emisiile în exces și pentru diminuarea absorbțiilor ar trebui să respecte standardele de transparență, acuratețe, coerență, comparabilitate și exhaustivitate aplicate revizuirilor inventarelor de gaze cu efect de seră efectuate în conformitate cu articolul 38 din regulamentul respectiv.

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului privind schimbările climatice,

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

indice de ariditate înseamnă raportul dintre precipitații și evapotranspirația potențială;

clasă de ariditate înseamnă oricare dintre următoarele categorii în care zonele sunt clasificate în conformitate cu indicele de ariditate:

0,65: umedă;

0,50-0,65: uscată subumedă;

0,20-0,50: semiaridă;

0,05-0,20: aridă;

< 0,05: hiperaridă;

sol organic înseamnă un sol care îndeplinește fie definiția bazată pe standardele naționale aprobate, utilizată pentru raportare în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC), fie, în cazul în care nu există astfel de standarde, utilizând criteriile enumerate în Orientările din 2006 ale Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) (anexa 3A.5. Clasificări implicite ale climei și solului, capitolul 3 din volumul 4).

Statele membre identifică, într-un mod explicit din punct de vedere geografic, zonele afectate de impactul pe termen lung al schimbărilor climatice.

Dovezile care confirmă identificarea zonelor afectate de impactul pe termen lung al schimbărilor climatice [menționate la alineatul (1)] se bazează pe indicele de ariditate. O zonă care a trecut de la clasa de ariditate umedă sau uscată subumedă la clasa semiaridă, aridă sau hiperaridă sau o zonă clasificată drept semiaridă, aridă sau hiperaridă al cărei indice de ariditate a scăzut este considerată zonă afectată de impactul pe termen lung al schimbărilor climatice.

Atunci când acest lucru este justificat în mod corespunzător, statele membre își pot baza dovezile privind impactul pe termen lung al schimbărilor climatice pe alți indici decât indicele de ariditate. Acești alți indici demonstrează legătura dintre impactul pe termen lung al schimbărilor climatice și capacitatea redusă de sechestrare a carbonului în zona afectată.

Datele utilizate pentru a demonstra impactul pe termen lung al schimbărilor climatice provin de la servicii meteorologice oficiale, autorități sau organisme științifice și sunt disponibile în întreaga Uniune.

Rezultatul analizei impactului pe termen lung al schimbărilor climatice trebuie să demonstreze modificări relevante ale claselor de ariditate, prin compararea seriilor cronologice de cel puțin 20 de ani consecutivi din perioada cuprinsă cel puțin între 2001 și sfârșitul anului 2025.

Dovezile menționate la alineatele (2)-(5) sunt verificabile și includ următoarele elemente:

metoda utilizată, datele de intrare utilizate și rezultatul identificării menționate la alineatul (1);

o descriere a eforturilor de inversare a tendinței de emisii în exces sau de diminuare a absorbanților generați în zonele identificate în conformitate cu alineatul (1).

Pragul pentru determinarea proporției excepțional de ridicate de soluri organice, în comparație cu media Uniunii, este cea de a 85-a percentilă a distribuției frecvenței proporțiilor solurilor organice în comparație cu suprafața totală de teren gestionată din fiecare stat membru. Datele care determină proporția solurilor organice în suprafața de teren gestionată sunt prezentate în anexă.

Statele membre cu o proporție excepțional de mare de soluri organice determinată în temeiul alineatului (1) identifică, într-un mod explicit din punct de vedere geografic, zonele afectate de efectele moștenite ale practicilor de gestionare anterioare care au avut loc înainte de 2013.

Dovezile care confirmă identificarea zonelor menționate la alineatul (2) sunt verificabile și includ următoarele elemente:

metoda utilizată, datele de intrare utilizate și rezultatul identificării menționate la alineatul (2);

o descriere a practicilor de gestionare anterioare menționate la alineatul (2), inclusiv termenul de aplicare a acestora, însoțită de dovezi care să ateste apariția acestora;

o descriere a eforturilor de inversare a tendinței emisiilor în exces generate în zonele identificate în conformitate cu alineatul (2).

Dovezile privind emisiile în exces și diminuarea absorbțiilor furnizate de statele membre trebuie să poată fi verificate.

Pentru zonele identificate în temeiul articolului 2 alineatul (1), dovezile menționate la alineatul (1) de la prezentul articol se bazează pe diferența dintre emisiile totale și absorbțiile totale generate în perioada 2026-2030 în zonele respective în raport cu totalul emisiilor și al absorbțiilor generate în aceeași perioadă într-o zonă a statului membru respectiv care este similară în ceea ce privește categoriile de raportare privind clima și solul și terenurile cu aceleași practici de gestionare și care nu a fost identificată în conformitate cu articolul 2 alineatul (1). Această comparație poate fi efectuată, de asemenea, pe aceeași suprafață, în cadrul acelorași practici de gestionare, într-o perioadă istorică de după 1990, în cursul căreia zona respectivă nu s-ar califica drept zonă afectată de impactul pe termen lung al schimbărilor climatice în conformitate cu articolul 2 alineatul (1).

Pentru zonele identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2), dovezile menționate la alineatul (1) de la prezentul articol se bazează pe diferența dintre emisiile totale și absorbțiile totale generate în perioada 2026-2030 în zonele respective în raport cu totalul emisiilor și totalul absorbțiilor generate în aceeași perioadă într-o zonă a statului membru respectiv care este similară în ceea ce privește tipul de climă și de sol și categoriile de raportare a terenurilor și care nu se califică drept afectată în conformitate cu articolul 3 alineatul (2).

Statele membre care intenționează să utilizeze compensarea pentru emisiile în exces sau pentru reducerea absorbțiilor transmit Comisiei cererea în acest sens până la 30 noiembrie 2026. Cererea include dovezile prevăzute la articolul 2 sau la articolul 3, după caz.

Comisia informează statele membre în cauză cu privire la rezultatul verificării cererii în termen de cel mult trei luni de la primirea unei cereri complete.

În urma rezultatului verificării menționate la alineatul (2) și cel târziu la 15 ianuarie 2032, statul membru în cauză prezintă Comisiei dovezile prevăzute la articolul 4, inclusiv o descriere a metodelor utilizate.

Până la 31 mai 2027 și, ulterior, în fiecare an, statul membru în cauză actualizează dovezile menționate la articolul 2 alineatul (6) litera (b) sau la articolul 3 alineatul (3) litera (c), după caz, inclusiv cu privire la progresele înregistrate în direcția îmbunătățirii capacității de sechestrare a carbonului și a rezilienței la schimbările climatice.

Dovezile prevăzute la articolele 2, 3 și 4 sunt transparente, exacte, coerente, comparabile și complete.

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptat la Bruxelles, 10 octombrie 2025.Pentru ComisiePreședintaUrsula von der Leyen

ANEXĂ

Percentila proporției de soluri organice din suprafața de teren gestionată a statelor membre menționată la articolul 3 alineatul (1)

Tabelul 1