Regulamentul (UE) 2025/783 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 aprilie 2025 de modificare a Regulamentului (UE) 2018/196 privind drepturi vamale suplimentare la importurile anumitor produse originare din Statele Unite ale Americii

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 207 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

La 27 ianuarie 2003, Organul de soluționare a litigiilor (OSL) al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) a adoptat raportul organului de apel [Statele Unite – Legea privind compensarea pentru continuarea dumpingului și menținerea subvenționării (Amendamentul Byrd), raport al organului de apel (WT/DS217/AB/R, WT/DS234/AB/R)], precum și raportul grupului special [Statele Unite – Legea privind compensarea pentru continuarea dumpingului și menținerea subvenționării (Amendamentul Byrd), raport al grupului special (WT/DS217/R, WT/DS234/R)], astfel cum a fost confirmat de raportul organului de apel, potrivit cărora Legea Statelor Unite privind compensarea pentru continuarea dumpingului și menținerea subvenționării (Continued Dumping and Subsidy Offset Act, CDSOA) este incompatibilă cu obligațiile asumate de către Statele Unite în cadrul acordurilor OMC.

Deoarece autoritățile Statelor Unite nu și-au adaptat legislația națională la acordurile OMC, Comunitatea Europeană (denumită în continuare Comunitatea) a solicitat OSL autorizația de a suspenda, în cazul Statelor Unite, aplicarea concesiilor tarifare și a altor obligații aferente asumate în cadrul Acordului General pentru Tarife și Comerț (GATT) din 1994. Statele Unite au contestat nivelul de suspendare a concesiilor tarifare și a altor obligații aferente, iar cazul a fost supus arbitrajului.

La 31 august 2004, arbitrajul a stabilit că nivelul anulării sau reducerii avantajelor impus anual Comunității era egal cu 72 % din valoarea plăților efectuate în temeiul CDSOA în legătură cu taxele antidumping sau compensatorii achitate pentru importurile originare din Comunitate în cursul celui mai recent an, la data avută în vedere, pentru care autoritățile Statelor Unite au publicat date. Arbitrajul a concluzionat că suspendarea de către Comunitate a concesiilor tarifare sau a altor obligații prin impunerea, în afară de taxele vamale consolidate, a unei taxe suplimentare la import pentru o listă de produse originare din Statele Unite care acoperă anual o valoare totală a schimburilor comerciale care nu depășește valoarea anulării sau reducerii avantajelor este conformă cu reglementările OMC. În conformitate cu decizia arbitrajului, la 26 noiembrie 2004, OSL a acordat Comunității autorizația de a suspenda, în cazul Statelor Unite, aplicarea concesiilor tarifare și a altor obligații aferente asumate în cadrul GATT 1994.

Ca urmare a faptului că Statele Unite nu au aliniat CDSOA la obligațiile care le revin în temeiul acordurilor OMC, prin Regulamentul (UE) 2018/196 al Parlamentului European și al Consiliului au fost suspendate concesiile tarifare și obligațiile aferente contractate de Uniune în cadrul GATT 1994 pentru anumite produse originare din Statele Unite și a fost instituită o taxă vamală suplimentară ad valorem (denumită în continuare taxă vamală suplimentară) de 4,3 % la importurile respectivelor produse. În conformitate cu autorizația acordată de OMC de suspendare a aplicării concesiilor tarifare acordate Statelor Unite, Comisia trebuie să adapteze anual nivelul suspendării respective la nivelul anulării sau reducerii avantajelor impus Uniunii de CDSOA la acea dată.

Conform datelor publicate de Biroul Vamal și de Protecție a Frontierelor din SUA, în ultimii ani, nivelul anulării sau reducerii avantajelor impus Uniunii a scăzut. De exemplu, în 2024, acesta a fost calculat la 34,98 USD, ceea ce corespunde unei rate a taxei suplimentare la import de 0,00002 %. Întrucât colectarea taxei suplimentare la import nu ar avea niciun efect asupra comerțului, însă ar avea ca rezultat un cost administrativ disproporționat pentru Uniune, rata taxei suplimentare la import a fost stabilită la 0 % prin Regulamentul delegat (UE) 2024/1239 al Comisiei, care a modificat Regulamentul (UE) 2018/196 în consecință. Având în vedere că CDSOA a fost efectiv abrogată la 1 octombrie 2007, se preconizează că nivelul anulării sau al reducerii avantajelor și, în consecință, al suspendării va rămâne la acest nivel semnificativ scăzut și neglijabil din punct de vedere economic.

Pentru a garanta eficiența proceselor și pentru a evita costurile administrative disproporționate pentru Uniune, Regulamentul (UE) 2018/196 ar trebui să fie modificat prin includerea unui prag de minimis sub care Comisia nu ar trebui să fie obligată să ajusteze nivelul suspendării, iar aplicarea taxei suplimentare la import ar trebui să fie suspendată.

Pragul de minimis ar trebui să fie stabilit la un cuantum de 30000 USD al plăților efectuate în temeiul CDSOA în legătură cu taxele antidumping sau compensatorii achitate pentru importurile originare din Uniune în cursul celui mai recent an pentru care există informații la data avută în vedere, astfel cum au fost publicate de către autoritățile Statelor Unite (Biroul Vamal și de Protecție a Frontierelor din SUA). Sub pragul respectiv, taxa suplimentară la import, astfel cum rezultă din formula impusă de autorizația acordată de OMC, nu ar avea niciun impact asupra comerțului și, prin urmare, ar fi neglijabilă din punct de vedere economic. Aceasta ar genera, în plus, costuri administrative disproporționate pentru Uniune.

Articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2018/196, care împuternicește Comisia să adopte acte delegate, ar trebui să fie modificat pentru a-l alinia la clauzele standard cuprinse în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

Pentru a evita un efort administrativ disproporționat și pentru a permite aplicarea promptă a pragului de minimis de către Comisie, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

În virtutea necesității de a asigura intrarea în vigoare a prezentului regulament înaintea desfășurării unui efort administrativ disproporționat, se consideră oportun să fie invocată excepția de la termenul de opt săptămâni prevăzută la articolul 4 din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice.

Prin urmare, este necesar ca Regulamentul (UE) 2018/196 să fie modificat în consecință,

În Regulamentul (UE) 2018/196, articolul 3 se modifică după cum urmează:

La alineatul (3), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

Se adaugă următorul alineat:

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptat la Bruxelles, 14 aprilie 2025.Pentru Parlamentul EuropeanPreședintaR. MetsolaPentru ConsiliuPreședinteleA. Szłapka