Decizia (UE) 2025/1904 a Parlamentului European și a Consiliului din 10 septembrie 2025 privind aprobarea de către Uniune a Acordului privind interpretarea și aplicarea Tratatului privind Carta energiei

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 194,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

În hotărârea sa din 2 septembrie 2021 în cauza C-741/19, Republica Moldova/Komstroy (denumită în continuare Hotărârea în cauza Komstroy), Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a statuat că articolul 26 alineatul (2) litera (c) din Tratatul privind Carta energiei, aprobat în numele Comunităților Europene prin Decizia 98/181/CE, CECO, Euratom a Consiliului și a Comisiei, urmează să fie interpretat în sensul că nu este aplicabil litigiilor dintre un stat membru și un investitor dintr-un alt stat membru în legătură cu o investiție realizată de respectivul investitor în primul stat membru, și anume litigii în interiorul UE.

În pofida Hotărârii în cauza Komstroy, instanțele de arbitraj au continuat să se declare competente și să pronunțe hotărâri în cadrul procedurilor de arbitraj în interiorul UE, care se presupune că ar fi întemeiate pe articolul 26 alineatul (2) litera (c) din Tratatul privind Carta energiei. Potrivit CJUE, orice astfel de hotărâre este incompatibilă cu dreptul Uniunii, în special cu articolele 267 și 344 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Prin urmare, astfel de hotărâri nu pot produce efecte juridice și plata pentru despăgubirile acordate în urma respectivelor hotărâri nu poate fi executată.

Punerea în aplicare efectivă a dreptului Uniunii este subminată de pronunțarea de hotărâri care încalcă dreptul Uniunii în cadrul procedurilor de arbitraj în interiorul UE. Prin urmare, există un risc de conflict între tratate, pe de o parte, și Tratatul privind Carta energiei astfel cum a fost interpretat de unele instanțe de arbitraj, pe de altă parte, care, dacă ar fi confirmat de instanțele unei țări terțe, ar deveni un conflict juridic de facto în cazul în care astfel de hotărâri ar exista în ordinile juridice ale țărilor terțe.

Potrivit jurisprudenței CJUE, riscul unui conflict juridic este suficient pentru a determina incompatibilitatea unui acord internațional cu dreptul Uniunii. Prin urmare, riscul unui astfel de conflict între tratate și Tratatul privind Carta energiei ar trebui să fie eliminat. Adoptarea unui instrument de drept internațional sub forma unui acord care să stabilească înțelegerea comună a părților la acordul respectiv cu privire la neaplicabilitatea articolului 26 din Tratatul privind Carta energiei ca temei pentru procedurile de arbitraj în interiorul UE ar contribui la eliminarea respectivului risc.

Comisia, în numele Uniunii, precum și statele membre au încheiat negocieri privind termenii unui acord privind interpretarea și aplicarea Tratatului privind Carta energiei. Înțelegerea comună cuprinsă în acordul respectiv a fost reiterată în Declarația privind consecințele juridice ale Hotărârii Curții de Justiție în cauza Komstroy și înțelegerea comună privind neaplicabilitatea articolului 26 din Tratatul privind Carta energiei ca temei pentru procedurile de arbitraj din interiorul UE din 26 iunie 2024.

Prin urmare, Acordul privind interpretarea și aplicarea Tratatului privind Carta energiei ar trebui să fie aprobat pentru a permite semnarea sa de către Uniune și pentru a exprima consimțământul Uniunii de a-și asuma obligații în temeiul acestuia,

Se aprobă Acordul privind interpretarea și aplicarea Tratatului privind Carta energiei care însoțește prezenta decizie.

Prezenta decizie intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Strasbourg, 10 septembrie 2025.Pentru Parlamentul EuropeanPreședintaR. MetsolaPentru ConsiliuPreședinteleM. Bjerre

SECȚIUNEA 1

În sensul prezentului acord, se aplică următoarele definiții:

Tratatul privind Carta energiei înseamnă Tratatul privind Carta energiei, semnat la Lisabona la 17 decembrie 1994 și aprobat în numele Comunităților Europene prin Decizia 98/181/CE, CECO, Euratom la 23 septembrie 1997, cu eventualele modificări sporadice;

relații din interiorul UE înseamnă relațiile dintre statele membre sau dintre un stat membru și Uniunea Europeană;

procedură de arbitraj în interiorul UE înseamnă orice procedură în fața unei instanțe de arbitraj având în vedere dispozițiile articolului 26 din Tratatul privind Carta energiei pentru soluționarea unui litigiu între un investitor dintr-un stat membru, pe de o parte, și un alt stat membru sau Uniunea Europeană, pe de altă parte.

Părțile reafirmă pe această cale, pentru o mai mare certitudine, că împărtășesc o înțelegere comună cu privire la interpretarea și aplicarea Tratatului privind Carta energiei, conform căreia articolul 26 din tratatul respectiv nu poate și nu ar putea servi niciodată drept temei juridic pentru procedurile de arbitraj în interiorul UE.

interpretarea CJUE a articolului 26 din Tratatul privind Carta energiei prin care se înțelege că dispoziția respectivă nu se aplică și nu ar fi trebuit nicicând să fie aplicată ca temei pentru procedurile de arbitraj în interiorul UE; și

supremația dreptului Uniunii Europene, amintită în Declarația nr. 17 anexată la Actul final al Conferinței interguvernamentale în cadrul căreia s-a adoptat Tratatul de la Lisabona, ca normă de drept internațional care reglementează conflictul de norme în relațiile lor reciproce, astfel încât, în orice caz, articolul 26 din Tratatul privind Carta energiei nu se aplică și nu se putea aplica ca temei pentru procedurile de arbitraj în interiorul UE.

Părțile reafirmă, pentru o mai mare certitudine, că împărtășesc înțelegerea comună potrivit căreia, ca urmare a absenței unui temei juridic pentru procedurile de arbitraj în interiorul UE în temeiul articolului 26 din Tratatul privind Carta energiei, articolul 47 alineatul (3) din Tratatul privind Carta energiei nu se extinde și nu ar fi putut fi extins în niciun moment la astfel de proceduri. În consecință, articolul 47 alineatul (3) din Tratatul privind Carta energiei nu poate să fi produs efecte juridice în relațiile din interiorul UE atunci când un stat membru s-a retras din Tratatul privind Carta energiei înainte de încheierea prezentului acord, și nu ar produce efecte juridice în ceea ce privește relațiile din interiorul UE în cazul în care o parte se retrage ulterior din Tratatul privind Carta energiei.

Pentru mai multă certitudine, părțile sunt de acord că, în conformitate cu interpretarea comună exprimată la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol și fără a aduce atingere acestora, articolul 26 din Tratatul privind Carta energiei nu se aplică drept temei pentru procedurile de arbitraj în interiorul UE și articolul 47 alineatul (3) din Tratatul privind Carta energiei nu produce efecte juridice în relațiile din interiorul UE.

Alineatele (1)-(3) nu aduc atingere interpretării și aplicării altor dispoziții ale Tratatului privind Carta energiei, în măsura în care acestea se referă la relațiile din interiorul UE.

SECȚIUNEA 2

Secretarul General al Consiliului Uniunii Europene este depozitarul prezentului acord (denumit în continuare depozitarul).

Depozitarul notifică părțile cu privire la:

depunerea oricărui instrument de ratificare, de aprobare sau de acceptare în conformitate cu articolul 5;

data intrării în vigoare a prezentului acord, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1);

data intrării în vigoare a prezentului acord pentru fiecare parte în conformitate cu articolul 6 alineatul (2).

Depozitarul publică prezentul acord în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și notifică depozitarului Tratatului privind Carta energiei, precum și Secretariatului Cartei energiei, adoptarea și intrarea sa în vigoare.

Depozitarul invită depozitarul Tratatului privind Carta energiei să notifice prezentul acord celorlalte părți contractante la Tratatul privind Carta energiei.

Prezentul acord se înregistrează de către depozitar la Secretariatul Organizației Națiunilor Unite, în conformitate cu articolul 102 din Carta Organizației Națiunilor Unite, după intrarea în vigoare a acestuia.

Nu pot fi formulate rezerve cu privire la prezentul acord.

Prezentul acord face obiectul ratificării, aprobării ori acceptării.

Părțile depun instrumentele de ratificare, de aprobare sau de acceptare la depozitar.

Prezentul acord intră în vigoare la 30 de zile calendaristice de la data la care depozitarul primește al doilea instrument de ratificare, de aprobare sau de acceptare.

Pentru fiecare parte care îl ratifică, îl aprobă sau îl acceptă după intrarea sa în vigoare în conformitate cu alineatul (1), prezentul acord intră în vigoare la 30 de zile calendaristice de la data depunerii de către o astfel de parte a instrumentului său de ratificare, de aprobare sau de acceptare.

Prezentul acord, redactat într-un singur exemplar în limbile bulgară, croată, cehă, daneză, neerlandeză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, maghiară, irlandeză, italiană, letonă, lituaniană, malteză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă și suedeză, textele redactate în fiecare limbă fiind egal autentice, se depun la arhiva depozitarului.

DREPT CARE subsemnații plenipotențiari, pe deplin autorizați, au semnat prezentul acord.

Întocmit la …, la …Pentru Regatul Belgiei,Pentru Republica Bulgaria,Pentru Republica Cehă,Pentru Regatul Danemarcei,Pentru Republica Federală Germania,Pentru Republica Estonia,Pentru Irlanda,Pentru Republica Elenă,Pentru Regatul Spaniei,Pentru Republica Franceză,Pentru Republica Croația,Pentru Republica Italiană,Pentru Republica Cipru,Pentru Republica Letonia,Pentru Republica Lituania,Pentru Marele Ducat al Luxemburgului,Pentru Republica Malta,Pentru Regatul Țărilor de Jos,Pentru Republica Austria,Pentru Republica Polonă,Pentru Republica Portugheză,Pentru România,Pentru Republica Slovenia,Pentru Republica Slovacă,Pentru Republica Finlanda,Pentru Regatul Suediei șiPentru Uniunea Europeană