Regulamentul (UE) 2024/1623 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 mai 2024 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește cerințele referitoare la riscul de credit, riscul de ajustare a evaluării creditului, riscul operațional, riscul de piață și în ceea ce privește pragul minim privind cerințele de capital (Text cu relevanță pentru SEE)

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

Ca răspuns la criza financiară mondială din 2008-2009, Uniunea a întreprins o amplă reformă a cadrului prudențial pentru instituții, astfel cum este definit în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului cu scopul de a spori reziliența sectorului bancar din Uniune. Unul dintre principalele elemente ale reformei a constat în punerea în aplicare a standardelor internaționale convenite în 2010 de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS), în mod specific așa numita reformă Basel III și standardele Basel III rezultate din aceasta. Datorită acestei reforme, la declanșarea crizei provocate de pandemia de COVID-19, sectorul bancar din Uniune avea o poziție rezilientă. Însă, deși în prezent nivelul global de capital al instituțiilor din Uniune este considerat în general satisfăcător, unele dintre problemele identificate în urma crizei financiare mondiale nu au fost încă soluționate.

Pentru a aborda aceste probleme, a oferi securitate juridică și a semnala angajamentul Uniunii față de partenerii săi internaționali din cadrul G20, este extrem de important să se pună fidel în aplicare în dreptul Uniunii elementele restante ale reformei Basel III convenite în 2017 (denumite în continuare cadrul Basel III finalizat). În același timp, punerea în aplicare ar trebui să evite o creștere semnificativă a cerințelor globale de capital pentru sistemul bancar din Uniune în ansamblul său și să țină seama de particularitățile economiei Uniunii. Acolo unde este posibil, ar trebui să se aplice cu titlu tranzitoriu ajustări ale standardelor internaționale. Punerea în aplicare ar trebui să contribuie la evitarea situației în care instituțiile din Uniune s-ar afla într-un dezavantaj concurențial, în special în ceea ce privește activitățile de tranzacționare, domeniu în care instituțiile respective concurează direct cu omologii lor internaționali. În plus, odată cu punerea în aplicare a cadrului Basel III finalizat, Uniunea încheie un proces de reforme care a durat un deceniu. În acest context, Uniunea ar trebui să efectueze o evaluare globală a sistemului său bancar, ținând seama de toate dimensiunile relevante. Comisia ar trebui să fie mandatată să efectueze o revizuire integrală a cadrului privind cerințele prudențiale și de supraveghere. Revizuirea respectivă ar trebui să ia în considerare diferitele tipuri de forme, structuri și modele de afaceri ale societăților comerciale din întreaga Uniune. De asemenea, revizuirea ar trebui să țină seama de punerea în aplicare a pragului minim privind cerințele de capital (output floor) ca parte a normelor prudențiale privind capitalul și lichiditatea, precum și de nivelul său de aplicare. Revizuirea ar trebui să evalueze dacă pragul minim privind cerințele de capital și nivelul său de aplicare asigură un nivel adecvat de protecție a deponenților și garantează stabilitatea financiară în Uniune, ținând seama de evoluțiile de la nivelul Uniunii, precum și de evoluțiile uniunii bancare în toate dimensiunile sale. În acest sens, Comisia ia în considerare în mod adecvat declarațiile și concluziile corespunzătoare privind uniunea bancară formulate atât de Parlamentul European, cât și de Consiliul European.

La 27 iunie 2023, Comisia s-a angajat să efectueze o evaluare integrală, echitabilă și echilibrată a situației sistemului bancar și a cadrelor de reglementare și de supraveghere aplicabile pe piața unică. În realizarea acestei evaluări, va ține seama de impactul modificărilor aduse Regulamentului (UE) nr. 575/2013 prin prezentul regulament, precum și de situația uniunii bancare în toate dimensiunile sale. Printre aspectele care trebuie analizate, Comisia va examina punerea în aplicare a pragului minim privind cerințele de capital, inclusiv nivelul său de aplicare. Comisia va efectua evaluarea respectivă pe baza contribuțiilor din partea autorității europene de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană) (ABE) instituite prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului, a Băncii Centrale Europene și a mecanismului unic de supraveghere și se va consulta cu părțile interesate pentru a se asigura că diferitele perspective sunt luate în considerare în mod corespunzător. Dacă este cazul, Comisia va prezenta, pe baza raportului respectiv, o propunere legislativă.

Regulamentul (UE) nr. 575/2013 permite instituțiilor să își calculeze cerințele de fonduri proprii fie prin utilizarea abordărilor standardizate, fie prin utilizarea abordărilor bazate pe modele interne. Abordările standardizate impun instituțiilor să calculeze cerințele de fonduri proprii utilizând parametri ficși, care sunt bazați pe ipoteze relativ prudente și sunt prevăzuți în Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Abordările bazate pe modele interne, care trebuie aprobate de autoritățile competente, permit instituțiilor să estimeze singure majoritatea sau totalitatea parametrilor necesari pentru calcularea cerințelor de fonduri proprii. BCBS a decis în decembrie 2017 să introducă un prag agregat minim privind cerințele de capital. Respectiva decizie s-a bazat pe o analiză efectuată în urma crizei financiare mondiale din 2008-2009, care a evidențiat că modelele interne tind să subestimeze riscurile la care sunt expuse instituțiile, în special pentru anumite tipuri de expuneri și riscuri și, prin urmare, tind să ducă la calcularea unor cerințe de fonduri proprii insuficiente. În comparație cu cerințele de fonduri proprii calculate utilizând abordările standardizate, modelele interne produc, în medie, cerințe de fonduri proprii mai mici pentru aceleași expuneri.

Pragul minim privind cerințele de capital al modelelor interne reprezintă una dintre măsurile-cheie ale reformei Basel III. Scopul său este de a limita variabilitatea nejustificată a cerințelor de fonduri proprii produsă de modelele interne și reducerea excesivă a capitalului pe care o poate obține o instituție care utilizează modele interne în raport cu o instituție care utilizează abordările standardizate. Prin stabilirea unei limite mai joase a cerințelor de fonduri proprii determinate prin utilizarea de modele interne ale instituțiilor de 72,5 % din cerințele de fonduri proprii care s-ar aplica în cazul în care instituțiile respective ar utiliza abordări standardizate, pragul minim privind cerințele de capital limitează riscul unor reduceri excesive ale capitalului. În acest scop, instituțiile care utilizează modele interne ar trebui să calculeze două seturi de cerințe de fonduri proprii totale, fiecare set agregând toate cerințele de fonduri proprii fără o dublă contabilizare. Implementarea fidelă a pragului minim privind cerințele de capital ar urma să sporească comparabilitatea ratelor fondurilor proprii ale instituțiilor, să restabilească credibilitatea modelelor interne și să asigure condiții de concurență echitabile între instituțiile care utilizează abordări diferite pentru calcularea cerințelor de fonduri proprii.

În vederea asigurării faptului că fondurile proprii sunt distribuite în mod corespunzător și sunt disponibile pentru a proteja economiile acolo unde este necesar, pragul minim privind cerințele de capital ar trebui să se aplice la toate nivelurile de consolidare, cu excepția cazului în care un stat membru consideră că acest obiectiv se poate realiza cu eficacitate în alt mod, în special în ceea ce privește grupurile, precum grupurile cooperatiste cu un organism central și instituțiile afiliate stabilite în statul membru respectiv. În astfel de cazuri, un stat membru ar trebui să poată decide, pe bază individuală sau subconsolidată, să nu aplice pragul minim privind cerințele de capital instituțiilor din statul membru respectiv, cu condiția ca, la cel mai înalt nivel de consolidare din statul membru în cauză, instituția-mamă a instituțiilor respective din statul membru menționat să respecte pragul minim privind cerințele de capital pe baza situației sale consolidate.

BCBS a constatat că, în mai multe domenii, abordarea standardizată utilizată în prezent pentru riscul de credit (SA-CR) nu este suficient de sensibilă la riscuri, ceea ce conduce la evaluări inexacte sau inadecvate – fie prea ridicate, fie prea scăzute – ale riscului de credit și, așadar, ale cerințelor de fonduri proprii. Dispozițiile referitoare la SA-CR ar trebui, prin urmare, revizuite pentru a asigura o mai mare sensibilitate la risc a acestei abordări din perspectiva mai multor aspecte-cheie.

Pentru expunerile față de alte instituții care beneficiază de un rating, unele dintre ponderile de risc ar trebui recalibrate în conformitate cu standardele Basel III. În plus, tratamentul din punctul de vedere al ponderii de risc pentru expunerile față de instituții care nu beneficiază de un rating ar trebui să devină mai granular și să fie decuplat de ponderea de risc aplicabilă administrației centrale a statului membru în care este stabilită instituția debitoare, deoarece nu ar trebui să se mai presupună că se acordă sprijin public implicit pentru astfel de instituții.

Pentru expunerile din titluri de datorie subordonate și asimilate prudențial, precum și pentru expunerile din titluri de capital, este necesar să se aplice un tratament mai granular și mai riguros al ponderii de risc pentru a reflecta riscul mai ridicat de pierdere asociat expunerilor din titluri de datorie subordonate și din titluri de capital în comparație cu expunerile din titluri de datorie și pentru a preveni arbitrajul de reglementare între portofoliul bancar și portofoliul de tranzacționare. Instituțiile din Uniune dețin investiții în titluri de capital strategice și de lungă durată în societăți financiare și nefinanciare. Întrucât ponderea de risc standard pentru expunerile din titluri de capital crește în cursul unei perioade de tranziție de cinci ani, deținerile de capital strategice existente în societăți și în anumite întreprinderi de asigurare supuse controlului sau unei influențe semnificative din partea instituției în cauză ar trebui să beneficieze de păstrarea drepturilor obținute pentru a se evita efectele perturbatoare și pentru a se apăra rolul instituțiilor din Uniune ca investitori strategici de lungă durată în titluri de capital. Având în vedere garanțiile prudențiale și mecanismul de supraveghere menite să stimuleze integrarea sectorului financiar, ar trebui menținut regimul actual pentru deținerile de capital din alte instituții care aparțin aceluiași grup sau care fac obiectul aceluiași sistem instituțional de protecție. În plus, pentru a consolida inițiativele private și publice de a furniza titluri de capital pe termen lung societăților din Uniune necotate la bursă, investițiile întreprinse direct sau indirect, de exemplu prin intermediul unor societăți cu capital de risc, nu ar trebui să fie considerate speculative dacă sunt realizate cu intenția fermă a conducerii superioare de a le deține timp de cel puțin trei ani.

Pentru a stimula anumite sectoare ale economiei, standardele Basel III prevăd o putere discreționară a autorităților competente în efectuarea sarcinilor lor în materie de supraveghere, care le permite instituțiilor să aplice, în anumite limite, un tratament preferențial deținerilor de capital obținute în baza unor programe legislative care implică subvenții semnificative pentru investiții, supraveghere guvernamentală și restricții privind investițiile în titluri de capital. Aplicarea acestei puteri discreționare în dreptul Uniunii ar trebui de asemenea să contribuie la stimularea investițiilor în titluri de capital pe termen lung.

Împrumuturile acordate societăților în Uniune sunt furnizate în principal de instituții care utilizează, pentru a-și calcula cerințele de fonduri proprii, abordarea bazată pe modele interne de rating (denumită în continuare abordarea IRB) pentru riscul de credit. Odată cu implementarea pragului minim privind cerințele de capital, aceste instituții vor trebui să aplice și SA-CR, care se bazează, pentru a stabili calitatea creditului societății debitoare, pe evaluări ale creditului furnizate de instituții externe de evaluare a creditului (ECAI) desemnate. Punerea în corespondență a ratingurilor externe cu ponderile de risc aplicabile societăților care beneficiază de un rating ar trebui să fie mai granulară, astfel încât această punere în corespondență să se alinieze la standardele internaționale în materie.

Cu toate acestea, majoritatea societăților din Uniune nu încearcă să obțină ratinguri de credit externe. Pentru a se evita un impact perturbator asupra împrumuturilor bancare acordate societăților care nu beneficiază de un rating și pentru a se oferi suficient timp pentru lansarea unor inițiative publice sau private menite să sporească acoperirea ratingurilor de credit externe, este necesar să se prevadă o perioadă de tranziție. În cursul respectivei perioade de tranziție, instituțiile care utilizează abordarea IRB ar trebui să poată aplica un tratament favorabil la calcularea pragului lor minim privind cerințele de capital pentru expunerile din categoria investment grade față de societăți care nu beneficiază de un rating și ar trebui totodată lansate inițiative de încurajare a unei utilizări pe scară largă a ratingurilor de credit. Orice prelungire a perioadei de tranziție ar trebui justificată și limitată la maximum patru ani.

După perioada de tranziție, instituțiile ar trebui să poată să utilizeze evaluările de credit efectuate de ECAI desemnate pentru a calcula cerințele de fonduri proprii pentru o parte semnificativă a expunerilor lor față de societăți. ABE, autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale) (EIOPA) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului, și autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe) (ESMA) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (denumite în continuare împreună autoritățile europene de supraveghere) ar trebui să monitorizeze utilizarea regimului tranzitoriu și ar trebui să ia în considerare evoluțiile și tendințele relevante de pe piața ECAI, obstacolele din calea disponibilității evaluărilor de credit efectuate de ECAI desemnate, în special pentru întreprinderi, și posibilele măsuri de depășire a obstacolelor respective. Perioada de tranziție ar trebui folosită pentru a se extinde în mod semnificativ disponibilitatea ratingurilor pentru societățile din Uniune. În acest scop, ar trebui concepute soluții în materie de rating care să depășească cadrul de rating existent în prezent în vederea stimulării, în special, a obținerii unui rating extern de către societățile mai mari din Uniune. Pe lângă externalitățile pozitive generate de procesul de rating, o acoperire mai largă a ratingurilor va promova, printre altele, uniunea piețelor de capital. Pentru atingerea acestui obiectiv, este necesar să fie luate în considerare cerințele legate de evaluările externe ale creditelor sau se aibă în vedere înființarea unor instituții suplimentare care să furnizeze astfel de evaluări, ceea ce ar putea implica eforturi substanțiale de punere în aplicare. Statele membre, în strânsă cooperare cu băncile lor centrale, ar trebui să evalueze dacă o cerere de recunoaștere a băncii lor centrale ca ECAI în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 al Parlamentului European și al Consiliului și furnizarea de către banca centrală de ratinguri ale societăților comerciale în sensul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 ar fi elemente dezirabile în vederea creșterii gradului de acoperire a ratingurilor externe.

Pentru expunerile garantate cu bunuri imobile locative și expunerile garantate cu bunuri imobile comerciale, BCBS a elaborat abordări mai sensibile la risc pentru a reflecta mai bine diferitele modele de finanțare și diferitele etape ale procesului de construcție.

Criza financiară mondială din 2008-2009 a scos la iveală o serie de deficiențe ale tratamentului actual în cadrul abordării standardizate a expunerilor garantate cu bunuri imobile locative și a expunerilor garantate cu bunuri imobile comerciale. Aceste deficiențe au fost abordate în standardele Basel III. Standardele Basel III fac o distincție între expunerile în cazul cărora rambursarea depinde în mod semnificativ de fluxurile de numerar generate de bunul imobil și expunerile în cazul în care acest lucru nu este valabil. Prima categorie de expuneri ar trebui să facă obiectul unui tratament specific de ponderare a riscului pentru a reflecta cu mai multă acuratețe riscul asociat expunerilor respective, dar și pentru a îmbunătăți coerența cu tratamentul bunurilor imobile generatoare de venituri din cadrul abordării IRB.

Pentru expunerile garantate cu bunuri imobile locative și expunerile garantate cu bunuri imobile comerciale, ar trebui menținută abordarea constând în defalcarea împrumuturilor, deoarece această abordare ia în considerare tipul de debitor și reflectă efectele de atenuare a riscurilor pe care le au garanțiile reale sub forma bunurilor imobile asupra ponderilor de risc aplicabile, chiar și în cazul expunerilor care prezintă raporturi ridicate între valoarea creditului acordat și cea a garanției aferente creditului. Cu toate acestea, abordarea constând în defalcarea împrumuturilor ar trebui ajustată în conformitate cu standardele Basel III, deoarece s-a constatat că este prea conservatoare pentru anumite ipoteci cu un raport foarte scăzut între valoarea creditului acordat și cea a garanției aferente creditului.

Pentru a se asigura că impactul pragului minim privind cerințele de capital asupra creditelor ipotecare rezidențiale cu risc scăzut acordate de către instituțiile care utilizează abordarea IRB este repartizat pe o perioadă suficient de lungă și, prin urmare, pentru a se evita perturbările asupra acestui tip de credite care ar putea fi cauzate de creșteri bruște ale cerințelor de fonduri proprii, este necesar să se prevadă un regim tranzitoriu specific. Pe durata perioadei de tranziție, atunci când calculează pragul minim privind cerințele de capital, instituțiile care utilizează abordarea IRB ar trebui să poată aplica o pondere de risc mai mică părții din expunerile lor garantate cu o ipotecă asupra unor bunuri imobile locative pe baza SA-CR. Pentru a se asigura faptul că regimul tranzitoriu este disponibil numai pentru expunerile garantate cu ipoteci cu risc scăzut, ar trebui stabilite criterii de eligibilitate adecvate, bazate pe concepte consacrate utilizate în cadrul SA-CR. Respectarea acestor criterii ar trebui verificată de autoritățile competente. Deoarece piețele imobiliare locative pot diferi de la un stat membru la altul, decizia privind activarea regimului tranzitoriu ar trebui lăsată la latitudinea fiecărui stat membru în parte. Utilizarea regimului tranzitoriu ar trebui monitorizată de ABE. Orice prelungire a perioadei de tranziție ar trebui justificată și limitată la maximum patru ani.

Din cauza lipsei de claritate și de sensibilitate la risc a tratamentului actual al finanțării speculative a bunurilor imobile, cerințele de fonduri proprii pentru expunerile respective sunt adesea considerate ca fiind prea ridicate sau prea scăzute. Prin urmare, tratamentul respectiv ar trebui înlocuit cu un tratament specific pentru expunerile aferente achizițiilor de terenuri, dezvoltării și construcțiilor, care să cuprindă împrumuturile acordate societăților sau entităților cu scop special care finanțează orice achiziție de terenuri în scopuri de dezvoltare și construcție sau dezvoltarea și construirea oricăror bunuri imobile locative sau bunuri imobile comerciale.

Este important să se reducă impactul efectelor ciclice asupra evaluării bunurilor imobile cu care sunt garantate împrumuturile și să se asigure o mai mare stabilitate a cerințelor de fonduri proprii pentru ipoteci. În cazul unei reevaluări care depășește valoarea de la momentul acordării împrumutului, cu condiția să existe suficiente date, valoarea bunului imobil recunoscută în scopuri prudențiale nu ar trebui, prin urmare, să depășească valoarea medie a unui bun imobil comparabil, măsurată pe o perioadă suficient de lungă, cu excepția cazului în care modificările aduse bunului imobil respectiv îi sporesc fără echivoc valoarea. Pentru a se evita consecințele nedorite asupra funcționării piețelor obligațiunilor garantate, autoritățile competente ar trebui să poată permite instituțiilor să reevalueze bunurile imobile în mod regulat, fără a aplica aceste limite creșterilor de valoare. Modificările care îmbunătățesc performanța energetică sau reziliența, protecția și adaptarea la riscurile fizice ale clădirilor și ale unităților locative ar putea fi considerate drept o creștere a valorii bunurilor imobile.

Activitatea finanțărilor specializate se desfășoară cu entități cu scop special care servesc de obicei drept entități debitoare și pentru care randamentul investiției este principala sursă de rambursare a finanțării obținute. Acordul contractual al modelului de finanțare specializată oferă creditorului un grad substanțial de control asupra activelor care sunt finanțate, în timp ce sursa principală de rambursare a obligației este venitul generat de activele respective. Pentru a asigura o reflectare mai fidelă a riscului asociat, forma respectivă de împrumut ar trebui, prin urmare, să facă obiectul unor cerințe de fonduri proprii specifice pentru riscul de credit. În conformitate cu standardele Basel III privind atribuirea de ponderi de risc expunerilor provenind din finanțări specializate, în cadrul SA-CR ar trebui introdusă o clasă specifică de expuneri provenind din finanțări specializate, îmbunătățindu-se astfel coerența cu tratamentul specific aplicat deja expunerilor provenind din finanțări specializate în cadrul abordării IRB. Ar trebui introdus un tratament specific pentru expunerile provenind din finanțări specializate, prin care să se facă o distincție între finanțarea proiectelor, finanțarea obiectelor și finanțarea mărfurilor, pentru a se reflecta mai bine riscurile inerente acestor subclase ale clasei de expuneri provenind din finanțări specializate.

Cu toate că noul tratament din cadrul abordării standardizate prevăzut în standardele Basel III pentru expunerile provenind din finanțări specializate care nu beneficiază de un rating este mai granular decât actualul tratament standardizat al expunerilor față de societăți, primul nu este suficient de sensibil la riscuri pentru a putea reflecta efectele pachetelor cuprinzătoare de titluri de valoare și ale gajurilor asociate de obicei cu respectivele expuneri în Uniune, ceea ce le permite creditorilor să controleze viitoarele fluxuri de numerar care urmează să fie generate pe durata de viață a proiectului sau a activului. Din cauza lipsei de acoperire a ratingurilor de credit externe pentru expunerile provenind din finanțări specializate în Uniune, respectivul tratament nou ar putea, de asemenea, să stimuleze instituțiile să nu mai acorde finanțare anumitor proiecte sau să își asume riscuri mai mari în cazul unor expuneri care altfel sunt tratate în mod similar și care au profiluri de risc diferite. În timp ce expunerile provenind din finanțări specializate sunt finanțate în cea mai mare parte de instituții care utilizează abordarea IRB și care dispun de modele interne pentru expunerile respective, impactul ar putea fi deosebit de semnificativ în cazul expunerilor din finanțarea obiectelor, care ar putea fi supuse riscului de întrerupere a activităților, în contextul special al aplicării pragului minim privind cerințele de capital. Pentru a se evita consecințele nedorite ale lipsei de sensibilitate la risc a standardelor Basel III pentru expunerile din finanțarea obiectelor care nu beneficiază de un rating, expunerile din finanțarea obiectelor care respectă un set de criterii capabile să le reducă profilul de risc la standarde de înaltă calitate compatibile cu gestionarea prudentă și conservatoare a riscurilor financiare ar trebui să beneficieze de o pondere de risc redusă cu titlu tranzitoriu. Acest regim tranzitoriu ar trebui să fie evaluat într-un raport elaborat de ABE.

Clasificarea expunerilor de tip retail în cadrul SA-CR și a abordării IRB ar trebui aliniată și mai mult, astfel încât să se asigure o aplicare consecventă a ponderilor de risc corespunzătoare pentru același set de expuneri. În conformitate cu standardele Basel III, ar trebui stabilite norme pentru un tratament diferențiat al expunerilor de tip retail reînnoibile care îndeplinesc un set de condiții de rambursare sau de utilizare capabile să le reducă profilul de risc. Aceste expuneri ar trebui să fie definite ca expuneri față de tranzactori. Expunerilor față de una sau mai multe persoane fizice care nu îndeplinesc toate condițiile pentru a fi considerate expuneri de tip retail ar trebui să li se atribuie o pondere de risc de 100 % în cadrul SA-CR.

Standardele Basel III introduc un factor de conversie a creditului de 10 % pentru angajamentele revocabile necondiționat în cadrul SA-CR. Acest lucru va avea probabil ca rezultat un impact semnificativ asupra debitorilor care se bazează pe caracterul flexibil al angajamentelor revocabile necondiționat pentru a-și finanța activitățile atunci când se confruntă cu fluctuații sezoniere ale activităților lor sau atunci când gestionează modificări neprevăzute pe termen scurt ale nevoilor de capital de lucru, în special în timpul redresării în urma pandemiei de COVID-19. Prin urmare, este oportun să se prevadă o perioadă de tranziție pe parcursul căreia instituțiile ar trebui să poată aplica în continuare un factor de conversie a creditului mai scăzut pentru angajamentele lor revocabile necondiționat și, ulterior, să se evalueze dacă se justifică o potențială creștere treptată a factorilor de conversie a creditului aplicabili, pentru a permite instituțiilor să își ajusteze practicile operaționale și produsele fără a împiedica accesul la credite al debitorilor instituțiilor.

Instituțiile ar trebui să joace un rol esențial în ceea ce privește contribuția la redresarea în urma pandemiei de COVID-19 și prin extinderea măsurilor proactive de restructurare a datoriei la debitorii solvabili care se confruntă sau sunt pe cale să se confrunte cu dificultăți în îndeplinirea angajamentelor lor financiare. În acest sens, instituțiile nu ar trebui să fie descurajate de la a extinde concesii semnificative și debitorilor atunci când acest lucru este considerat adecvat ca urmare a unei clasificări potențiale și nejustificate a contrapărților ca fiind în stare de nerambursare, în cazul în care astfel de concesii ar putea restabili probabilitatea ca respectivii debitori să își plătească restul datoriilor. La elaborarea orientărilor privind definiția conceptului de stare de nerambursare a unui debitor sau a unei facilități de credit, ABE ar trebui să ia în considerare în mod corespunzător necesitatea de a furniza instituțiilor o flexibilitate adecvată.

Criza financiară mondială din 2008-2009 a arătat că, în unele cazuri, instituțiile au utilizat, de asemenea, abordarea IRB pe portofolii considerate nepotrivite pentru a face obiectul modelării din cauza insuficienței datelor, ceea ce a avut consecințe negative asupra fiabilității rezultatelor. Prin urmare, este oportun să nu se impună instituțiilor obligația de a utiliza abordarea IRB pentru toate expunerile lor și de a aplica cerința privind implementarea la nivelul claselor de expuneri. De asemenea, este oportun să se restricționeze utilizarea abordării IRB pentru clasele de expuneri în cazul cărora realizarea unei modelări robuste este mai dificilă, pentru a spori comparabilitatea și soliditatea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de credit pe baza abordării IRB.

Expunerile instituțiilor față de alte instituții, alte entități din sectorul financiar și societăți mari se caracterizează, de regulă, printr-un nivel scăzut de nerambursare. Pentru astfel de portofolii cu o frecvență de nerambursare scăzută, este dificil pentru instituții să obțină estimări fiabile ale pierderii în caz de nerambursare (LGD), din cauza numărului insuficient de cazuri de nerambursare observate în cadrul portofoliilor respective. Această dificultate a condus la un nivel nedorit de dispersie între instituții în ceea ce privește nivelul de risc estimat. Prin urmare, pentru aceste portofolii cu o frecvență de nerambursare scăzută, instituțiile ar trebui să utilizeze mai curând valorile reglementate ale LGD decât estimările interne ale LGD.

Instituțiile care utilizează modele interne pentru a estima cerințele de fonduri proprii pentru riscul de credit în ceea ce privește expunerile din titluri de capital își bazează, în general, evaluarea riscurilor pe datele liber accesibile publicului, la care se poate presupune că au acces identic toate instituțiile. În aceste condiții, diferențele în materie de cerințe de fonduri proprii nu pot fi justificate. În plus, expunerile din titlurile de capital deținute în afara portofoliului de tranzacționare constituie o componentă foarte redusă a bilanțurilor instituțiilor. Prin urmare, pentru a spori comparabilitatea cerințelor de fonduri proprii ale instituțiilor și pentru a simplifica cadrul de reglementare, instituțiile ar trebui să își calculeze cerințele de fonduri proprii pentru riscul de credit în ceea ce privește expunerile din titluri de capital utilizând SA-CR, iar abordarea IRB nu ar trebui să fie autorizată în acest scop.

Ar trebui să se asigure faptul că estimările probabilității de nerambursare, ale LGD și ale factorilor de conversie a creditului pentru expunerile individuale ale instituțiilor cărora li se permite să utilizeze modele interne pentru calcularea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de credit nu ating niveluri inadecvat de scăzute. Prin urmare, este oportun să se introducă valori minime pentru estimările proprii și să se impună instituțiilor obligația de a utiliza valoarea cea mai mare dintre estimările proprii ale parametrilor de risc și valorile minime pentru respectivele estimări proprii. Astfel de valori minime pentru parametrii de risc (praguri minime privind parametrii de risc – input floors) ar trebui să constituie o garanție că cerințele de fonduri proprii nu scad sub un nivel prudent. În plus, astfel de praguri minime privind parametrii de risc ar trebui să atenueze riscul de model cauzat de factori precum specificarea incorectă a modelului, eroarea de evaluare și limitările datelor. Pragurile minime privind parametrii de risc ar trebui să îmbunătățească, de asemenea, comparabilitatea ratelor fondurilor proprii între instituții. Pentru a obține aceste rezultate, pragurile minime privind parametrii de risc ar trebui calibrate într-un mod suficient de prudent.

Pragurile minime privind parametrii de risc care sunt calibrate într-un mod prea prudent ar putea descuraja instituțiile să adopte abordarea IRB și standardele asociate de gestionare a riscurilor. Instituțiile ar putea fi de asemenea stimulate să își reorienteze portofoliile către expuneri cu risc mai mare pentru a evita constrângerile impuse de pragurile minime privind parametrii de risc. Pentru a se evita astfel de consecințe nedorite, pragurile minime privind parametrii de risc ar trebui să reflecte în mod corespunzător anumite caracteristici de risc ale expunerilor-suport, în special prin adoptarea unor valori diferite pentru tipuri de expuneri diferite, după caz.

Expunerile provenind din finanțări specializate au caracteristici de risc care diferă de cele ale expunerilor generale față de societăți. Prin urmare, este oportun să se prevadă o perioadă de tranziție pe parcursul căreia să se reducă pragul minim al LGD aplicabil expunerilor provenind din finanțări specializate. Orice prelungire a perioadei de tranziție ar trebui justificată și limitată la maximum patru ani.

În conformitate cu standardele Basel III, abordarea IRB pentru clasa de expuneri suverane ar trebui să rămână în mare măsură neschimbată, având în vedere natura specială și riscurile legate de debitorii aferenți obligației-suport. În special, expunerile suverane nu ar trebui să facă obiectul unor praguri minime privind parametrii de risc.

Pentru a asigura o abordare coerentă pentru toate expunerile față de administrații regionale, autorități locale și entități din sectorul public, ar trebui create două noi clase de expuneri față de administrații regionale, autorități locale și entități din sectorul public, independente atât de clasele de expuneri suverane, cât și de clasele de expuneri ale instituțiilor. Tratamentul expunerilor asimilate față de administrații regionale, autorități locale și entități din sectorul public, care, în cadrul SA-CR, s-ar califica pentru un tratament ca expuneri față de administrații centrale și bănci centrale nu ar trebui atribuit respectivelor noi clase de expuneri în cadrul abordării IRB și nu ar trebui să facă obiectul pragurilor minime privind parametrii de risc. În plus, ar trebui calibrate praguri minime specifice mai scăzute privind parametrii de risc în cadrul abordării IRB pentru expunerile față de administrații regionale, autorități locale și entități din sectorul public care nu sunt asimilate, pentru a se reflecta în mod corespunzător profilul lor de risc în comparație cu expunerile față de societăți.

Ar trebui clarificat modul în care efectul unei garanții ar trebui recunoscut pentru o expunere garantată tratată conform abordării IRB utilizându-se propriile estimări ale LGD în situațiile în care garantul aparține unui tip de expuneri tratate conform abordării IRB, dar fără utilizarea propriilor estimări ale LGD. În special, utilizarea abordării bazate pe înlocuire, prin care parametrii de risc legați de expunerea-suport sunt înlocuiți cu cei ai garantului, sau a unei metode prin care probabilitatea nerambursării sau LGD a debitorului aferent obligației suport este ajustată utilizându-se o abordare specifică de modelare pentru a se ține seama de efectul garanției nu ar trebui să conducă la o pondere de risc ajustată mai mică decât ponderea de risc aplicabilă unei expuneri directe față de garant, comparabile. În consecință, în cazul în care garantul este tratat pe baza abordării SA-CR, recunoașterea garanției pe baza abordării IRB ar trebui în general să conducă la situația în care ponderea de risc a garantului conform SA-CR se atribuie expunerii garantate.

Cadrul Basel III finalizat nu mai impune unei instituții care a adoptat abordarea IRB pentru o clasă de expuneri obligația de a adopta această abordare pentru toate expunerile sale din afara portofoliului de tranzacționare. În vederea asigurării unor condiții de concurență echitabile între instituțiile care tratează în prezent anumite expuneri conform abordării IRB și cele care nu fac acest lucru, un regim tranzitoriu ar trebui să permită instituțiilor să revină la abordări mai puțin sofisticate în cadrul unei proceduri simplificate. Procedura respectivă ar trebui să permită autorităților competente să se opună cererilor de a se reveni la o abordare mai puțin sofisticată care sunt făcute pentru a se iniția un arbitraj de reglementare. În scopul procedurii menționate, simplul fapt că revenirea la o abordare mai puțin sofisticată conduce la o reducere a cerințelor de fonduri proprii determinate pentru expunerile respective nu ar trebui să fie considerat un motiv suficient pentru o opunere față de o cerere pe motive de arbitraj de reglementare.

În contextul eliminării variabilității nejustificate a cerințelor de fonduri proprii, normele existente în materie de actualizare aplicate fluxurilor de numerar artificiale ar trebui revizuite pentru a se elimina orice consecințe nedorite. ABE ar trebui să fie mandatată să își revizuiască ghidurile privind revenirea la stadiul de a nu se afla în stare de nerambursare.

Introducerea pragului minim privind cerințele de capital ar putea avea un impact semnificativ asupra cerințelor de fonduri proprii pentru pozițiile din securitizare deținute de instituțiile care utilizează abordarea securitizării bazată pe modele interne de rating sau abordarea bazată pe evaluări interne. Deși astfel de poziții sunt în general mici în raport cu alte expuneri, introducerea pragului minim privind cerințele de capital ar putea afecta viabilitatea economică a operațiunii de securitizare din cauza unui avantaj prudențial insuficient al transferului riscului. Acest lucru s-ar putea întâmpla în cazul în care dezvoltarea pieței securitizărilor ar face parte din Planul de acțiune privind uniunea piețelor de capital prevăzut în comunicarea Comisiei din 24 septembrie 2020 intitulată O uniune a piețelor de capital pentru cetățeni și întreprinderi – un nou plan de acțiune (denumit în continuare Planul de acțiune privind uniunea piețelor de capital) și, de asemenea, în cazul în care instituțiile inițiatoare ar fi nevoite să utilizeze securitizarea pe scară mai largă pentru a-și gestiona mai activ portofoliile dacă vor intra sub incidența pragului minim privind cerințele de capital. Pe parcursul unei perioade de tranziție, instituțiile care utilizează abordarea securitizării bazată pe modele interne de rating ar trebui să poată aplica un tratament favorabil în scopul calculării pragului lor minim privind cerințele de capital pentru pozițiile lor de securitizare care sunt ponderate la risc prin utilizarea oricăreia dintre abordări. ABE ar trebui să raporteze Comisiei cu privire la necesitatea unei eventuale revizuiri a tratamentului prudențial al tranzacțiilor de securitizare în vederea creșterii sensibilității la risc a tratamentului prudențial.

Regulamentul (UE) 2019/876 al Parlamentului European și al Consiliului a modificat Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pentru a pune în aplicare standardele Basel III privind revizuirea fundamentală a portofoliului de tranzacționare finalizat de BCBS în 2019 (denumite în continuare standardele finale FRTB) numai în scopuri de raportare. Introducerea unor cerințe de fonduri proprii obligatorii bazate pe standardele respective urma să fie realizată prin intermediul unei propuneri legislative separate, în urma evaluării impactului acestora asupra instituțiilor din Uniune.

Standardele finale FRTB în ceea ce privește limita dintre portofoliul de tranzacționare și portofoliul bancar ar trebui să fie puse în aplicare în dreptul Uniunii deoarece au un impact semnificativ asupra calculării cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de piață. În conformitate cu standardele Basel III, punerea în aplicare a cerințelor privind limita ar trebui să includă listele de instrumente care urmează să fie atribuite portofoliului de tranzacționare sau portofoliului bancar, precum și derogarea care permite instituțiilor să atribuie, sub rezerva aprobării de către autoritatea competentă, anumite instrumente deținute de obicei în portofoliul de tranzacționare, inclusiv titluri de capital cotate, în portofoliul bancar, în cazul în care pozițiile pe instrumentele respective nu sunt deținute cu intenția tranzacționării sau nu acoperă pozițiile deținute cu intenția tranzacționării.

Pentru a se evita o sarcină operațională semnificativă pentru instituțiile din Uniune, toate cerințele de punere în aplicare a standardelor finale FRTB în scopul calculării cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de piață ar trebui să aibă aceeași dată de aplicare. Prin urmare, data aplicării unui număr limitat de cerințe FRTB care au fost deja introduse prin Regulamentul (UE) 2019/876 ar trebui să fie aliniată la data aplicării prezentului regulament. La 27 februarie 2023, ABE a emis un aviz conform căruia, în cazul în care dispozițiile menționate la articolul 3 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2019/876 au intrat în vigoare, iar cadrul juridic aplicabil nu prevede încă aplicarea abordărilor inspirate de FRTB în scopul calculării capitalului, autoritățile competente menționate în Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 nu ar trebui să acorde prioritate niciunei măsuri de supraveghere sau de asigurare a respectării normelor în legătură cu cerințele respective până la punerea în aplicare deplină a FRTB, care se preconizează că va avea loc începând cu 1 ianuarie 2025.

Pentru a finaliza agenda de reforme introdusă după criza financiară mondială din 2008-2009 și pentru a remedia deficiențele actualului cadru privind riscul de piață, în dreptul Uniunii ar trebui introduse cerințe de fonduri proprii obligatorii pentru riscul de piață bazate pe standardele finale FRTB. Estimările recente ale impactului standardelor finale FRTB asupra instituțiilor din Uniune au arătat că punerea în aplicare a standardelor respective în Uniune va conduce la o creștere semnificativă a cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de piață pentru anumite activități de tranzacționare și de formare a pieței care sunt importante pentru economia Uniunii. Pentru a atenua acest impact și pentru a menține buna funcționare a piețelor financiare din Uniune, ar trebui introduse ajustări specifice în ceea ce privește punerea în aplicare a standardelor finale FRTB în dreptul Uniunii.

Activitățile de tranzacționare ale instituțiilor pe piețele wholesale pot fi desfășurate cu ușurință la nivel transfrontalier, inclusiv între statele membre și țările terțe. Prin urmare, punerea în aplicare a standardelor finale FRTB ar trebui să conveargă cât mai mult posibil între jurisdicții, atât în ceea ce privește conținutul, cât și calendarul. În caz contrar, ar fi imposibil să se asigure condiții de concurență echitabile la nivel internațional pentru activitățile respective. Prin urmare, Comisia ar trebui să monitorizeze punerea în aplicare a standardelor finale FRTB în alte jurisdicții membre ale BCBS. Pentru a se aborda, acolo unde este necesar, eventualele perturbări intervenite în punerea în aplicare a standardelor finale FRTB, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui delegată Comisiei. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate. Măsurile introduse prin intermediul actelor delegate ar trebui să rămână temporare. În cazul în care este oportun ca astfel de măsuri să se aplice în mod permanent, Comisia ar trebui să prezinte o propunere legislativă Parlamentului European și Consiliului.

Comisia ar trebui să țină seama de principiul proporționalității la calcularea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de piață pentru instituțiile cu un portofoliu de tranzacționare de dimensiuni medii și să calibreze aceste cerințe în consecință. Prin urmare, instituțiilor cu activități încadrându-se într-un portofoliu de tranzacționare de dimensiuni medii ar trebui să li se permită să utilizeze o abordare standardizată simplificată pentru a calcula cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață, în conformitate cu standardele convenite la nivel internațional. În plus, criteriile de eligibilitate pentru identificarea instituțiilor cu activități încadrându-se într-un portofoliu de tranzacționare de dimensiuni medii ar trebui să rămână aliniate la criteriile de exceptare a acestor instituții de la cerințele de raportare FRTB prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/876.

Având în vedere structura actualizată a pieței certificatelor de emisii de carbon a Uniunii, stabilitatea acesteia din ultimii ani și volatilitatea limitată a prețurilor creditelor de emisii de carbon, în cadrul abordării standardizate alternative ar trebui introdusă o pondere de risc specifică pentru expunerile la comercializarea certificatelor de emisii de carbon din cadrul schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS).

Conform abordării standardizate alternative, expunerile la instrumente care prezintă riscuri reziduale fac obiectul unei majorări pentru riscul rezidual pentru a se ține seama de riscurile care nu sunt acoperite de metoda bazată pe sensibilități. În conformitate cu standardele Basel III, un instrument și acoperirea acestuia pot fi compensate în scopul respectivei taxe numai dacă compensarea se realizează în mod perfect. Cu toate acestea, instituțiile sunt în măsură să acopere pe piață, în mare măsură, riscul rezidual al unora dintre instrumentele care intră în domeniul de aplicare al majorării pentru riscul rezidual, reducând astfel riscul global al portofoliilor lor, chiar dacă aceste acoperiri ar putea să nu compenseze perfect riscul poziției inițiale. Pentru a permite instituțiilor să continue acoperirea fără măsuri de descurajare nejustificate și ca recunoaștere a argumentelor economice în favoarea reducerii riscului global, implementarea majorării pentru riscul rezidual ar trebui să permită cu titlu temporar, în condiții stricte și cu aprobarea autorităților de supraveghere, ca acoperirile instrumentelor care pot fi acoperite pe piață să fie excluse din majorarea pentru riscul rezidual.

BCBS a revizuit standardul internațional privind riscul operațional pentru a remedia deficiențele scoase la lumină de criza financiară mondială din 2008-2009. Pe lângă lipsa sensibilității la risc a abordărilor standardizate, în cadrul abordării avansate de evaluare a fost identificată o lipsă de comparabilitate generată de gama largă de practici de modelare internă. Prin urmare, pentru simplificarea cadrului privind riscul operațional, toate abordările existente pentru estimarea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul operațional au fost înlocuite cu o metodă unică, care nu se bazează pe modele, și anume noua abordare standardizată pentru riscul operațional. Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ar trebui aliniat la cadrul Basel III finalizat pentru a contribui la condiții de concurență echitabile la nivel internațional pentru instituțiile stabilite în Uniune, dar care își desfășoară activitatea și în afara Uniunii, și pentru a asigura eficacitatea în continuare a cadrului privind riscul operațional la nivelul Uniunii.

Noua abordare standardizată pentru riscul operațional introdusă de BCBS combină un indicator care se bazează pe dimensiunea activității unei instituții cu un indicator care ia în considerare istoricul pierderilor instituției respective. Cadrul Basel III finalizat prevede un nivel de putere discreționară cu privire la modul în care poate fi implementat indicatorul care ia în considerare istoricul pierderilor unei instituții. Jurisdicțiile pot să nu ia în considerare pierderile istorice la calcularea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul operațional pentru toate instituțiile relevante sau pot lua în considerare datele istorice privind pierderile chiar și pentru instituțiile ale căror dimensiuni sunt sub un anumit prag. Pentru asigurarea unor condiții de concurență echitabile în cadrul Uniunii și pentru simplificarea calculării cerințelor de fonduri proprii pentru riscul operațional, această putere discreționară ar trebui exercitată în mod armonizat pentru cerințele minime de fonduri proprii, prin ignorarea datelor istorice privind pierderile operaționale pentru toate instituțiile.

La calcularea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul operațional, utilizarea polițelor de asigurare ar putea fi autorizată pe viitor ca tehnică eficace de diminuare a riscurilor. În acest scop, ABE ar trebui să raporteze Comisiei cu privire la oportunitatea recunoașterii polițelor de asigurare ca tehnică eficace de diminuare a riscurilor și cu privire la condițiile, criteriile și formula-standard care trebuie aplicate în astfel de cazuri.

Ritmul extraordinar și fără precedent al înăspririi politicii monetare în urma pandemiei de COVID-19 ar putea duce la niveluri semnificative de volatilitate pe piețele financiare. Împreună cu o creștere a incertitudinii care duce la o creștere a randamentelor pentru datoria publică, acest lucru ar putea, la rândul său, să genereze pierderi nerealizate în ceea ce privește deținerile de datorie publică ale anumitor instituții. Pentru a atenua impactul negativ considerabil al volatilității de pe piețele datoriilor administrației centrale asupra fondurilor proprii ale instituțiilor și, prin urmare, asupra capacității instituțiilor de a acorda împrumuturi, ar trebui reintrodus un filtru prudențial temporar care să neutralizeze parțial acest impact.

Finanțarea publică prin emiterea de obligațiuni de stat denominate în moneda națională a unui alt stat membru ar putea fi necesară în continuare pentru a sprijini măsurile publice de combatere a consecințelor gravului șoc economic dublu, cauzat de pandemia de COVID-19 și de războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei. Pentru a se evita crearea unor constrângeri pentru instituțiile care investesc în astfel de obligațiuni, este oportun să se reintroducă regimul tranzitoriu pentru expunerile față de administrații centrale sau bănci centrale, în cazul în care expunerile respective sunt denominate în moneda națională a unui alt stat membru în scopul tratării unor astfel de expuneri conform cadrului privind riscul de credit.

Regulamentul (UE) 2019/630 al Parlamentului European și al Consiliului a introdus o cerință privind acoperirea minimă a pierderilor pentru expunerile neperformante (NPE), așa-numitul mecanism de protecție prudențial. Măsura a urmărit să evite reconstituirea expunerilor neperformante deținute de instituții, promovând, în același timp, gestionarea proactivă a NPE prin îmbunătățirea eficienței procedurilor instituțiilor de restructurare sau de asigurare a respectării normelor. În acest context, NPE garantate de agenții de creditare a exportului sau de garanți publici ar trebui să li se aplice unele modificări specifice. În plus, anumite instituții care îndeplinesc condiții stricte și sunt specializate în achiziționarea de NPE ar trebui excluse de la aplicarea mecanismului de protecție prudențial.

Instituțiile mici și cu un grad redus de complexitate și alte instituții cotate la bursă ar trebui să publice, de asemenea, informații privind valoarea și calitatea expunerilor performante, neperformante și restructurate în urma dificultăților financiare, precum și o analiză a expunerilor restante în funcție de vechimea lor în contabilitate. Această obligație de publicare nu creează o sarcină suplimentară pentru instituțiile menționate, deoarece publicarea unui astfel de set limitat de informații a fost deja pusă în aplicare de ABE pe baza Planului de acțiune al Consiliului din 2017 privind creditele neperformante în Europa, care a invitat ABE să consolideze cerințele de publicare a informațiilor privind calitatea activelor și creditele neperformante pentru toate instituțiile. Obligația de publicare respectivă este de asemenea pe deplin coerentă cu comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2020 intitulată Abordarea problemei creditelor neperformante în urma pandemiei de COVID-19.

Este necesar să se reducă sarcina de asigurare a conformității în scopul publicării de informații și să se îmbunătățească comparabilitatea informațiilor. Prin urmare, ABE ar trebui să creeze o platformă online centralizată care să permită publicarea informațiilor și a datelor transmise de instituții. Respectiva platformă online centralizată ar trebui să servească drept punct unic de acces pentru informațiile publicate de instituții, în timp ce proprietatea asupra informațiilor și datelor și responsabilitatea pentru acuratețea acestora ar trebui să revină în continuare instituțiilor care le produc. Centralizarea publicării informațiilor ar trebui să fie în deplină conformitate cu Planul de acțiune privind uniunea piețelor de capital. În plus, respectiva platformă online centralizată ar trebui să fie interoperabilă cu punctul unic de acces european.

Pentru a permite o mai bună integrare a raportării de supraveghere și a publicărilor de informații în scopuri de supraveghere, ABE ar trebui să publice informațiile transmise de instituții în mod centralizat, respectând în același timp dreptul tuturor instituțiilor de a publica ele însele date și informații. Astfel de publicări centralizate ar trebui să permită ABE să facă publice informațiile transmise de instituțiile mici și cu un grad redus de complexitate, pe baza informațiilor raportate de instituțiile respective autorităților competente și, prin urmare, ar trebui să reducă în mod semnificativ sarcina administrativă la care sunt supuse instituțiile mici și cu un grad redus de complexitate. În același timp, centralizarea publicărilor de informații nu ar trebui să aibă niciun impact asupra costurilor altor instituții și ar trebui să sporească transparența și să reducă costurile accesului la informații prudențiale pentru participanții la piață. O astfel de transparență sporită ar trebui să faciliteze comparabilitatea datelor între instituții și să promoveze disciplina pieței.

Realizarea ambițiilor în materie de mediu și climă ale Pactului verde european prevăzut în comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 și contribuția la Agenda 2030 a Organizației Națiunilor Unite pentru dezvoltare durabilă necesită canalizarea unor volume mari de investiții ale sectorului privat către investiții durabile în Uniune. Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ar trebui să reflecte importanța factorilor de mediu, sociali și de guvernanță (ESG) și o înțelegere deplină a riscurilor aferente expunerilor la activități care sunt legate de obiectivele globale în materie de durabilitate sau ESG. Pentru a asigura convergența în întreaga Uniune și o înțelegere uniformă a factorilor și a riscurilor ESG, ar trebui stabilite definiții generale. Factorii ESG pot avea un impact pozitiv sau negativ asupra performanței financiare sau a solvabilității unei entități, a unui suveran sau a unei persoane. Printre exemplele comune de factori ESG se numără emisiile de gaze cu efect de seră, biodiversitatea și utilizarea apei și consumul de apă în domeniul mediului, drepturile omului și considerente legate de ocuparea forței de muncă și de forța de muncă în domeniul social, precum și drepturile și responsabilitățile personalului de conducere și remunerația în domeniul guvernanței. Activele sau activitățile asupra cărora se reflectă impactul factorilor de mediu sau sociali ar trebui definite în raport cu ambiția Uniunii de a deveni neutră din punct de vedere climatic până în 2050, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului și într-un regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind refacerea naturii și de modificare a Regulamentului (UE) 2022/869, precum și în obiectivele relevante în materie de durabilitate ale Uniunii. Criteriile tehnice de examinare în legătură cu principiul de a nu prejudicia în mod semnificativ, adoptate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului, precum și cu acte juridice specifice ale Uniunii vizând prevenirea schimbărilor climatice, a degradării mediului și a pierderii biodiversității ar trebui utilizate pentru a se identifica active sau expuneri în scopul evaluării tratamentelor prudențiale specifice și a diferențelor de risc.

Expunerile la riscurile ESG nu sunt neapărat proporționale cu dimensiunea și complexitatea unei instituții. Nivelurile expunerilor la riscurile ESG de pe întreg teritoriul Uniunii sunt, de asemenea, destul de eterogene, în unele state membre fiind observabil un potențial impact al tranziției cu intensitate moderată, în timp ce, în altele, impactul potențial al tranziției asupra expunerilor legate de activități care au un impact negativ semnificativ, în special asupra mediului, fiind ridicat. Cerințele de transparență pe care trebuie să le îndeplinească instituțiile și cerințele de publicare a informațiilor în materie de durabilitate prevăzute în alte acte legislative existente ale Uniunii vor oferi date mai granulare în câțiva ani. Însă, pentru a evalua în mod corespunzător riscurile ESG cu care s-ar putea confrunta instituțiile, este imperativ ca piețele și autoritățile competente să obțină date adecvate de la toate entitățile expuse riscurilor respective. Instituțiile ar trebui să fie în măsură să identifice în mod sistematic expunerile lor la activități despre care se consideră că prejudiciază semnificativ unul dintre obiectivele de mediu în sensul Regulamentului (UE) 2020/852 și să asigure o transparență adecvată în această privință. Pentru a se asigura că autoritățile competente au la dispoziție date care sunt granulare, cuprinzătoare și comparabile în scopul unei supravegheri eficace, informațiile privind expunerile la riscurile ESG ar trebui incluse în raportarea în scopuri de supraveghere a instituțiilor. Pentru a garanta o transparență cuprinzătoare în ceea ce privește piețele, publicarea de informații privind riscurile ESG ar trebui, de asemenea, extinsă la toate instituțiile. Granularitatea informațiilor respective ar trebui să fie conformă cu principiul proporționalității, ținându-se cont de dimensiunea și complexitatea instituției în cauză și de pragul de semnificație al expunerilor sale la riscurile ESG. Atunci când revizuiește standardele tehnice de punere în aplicare în ceea ce privește publicarea riscurilor ESG, ABE ar trebui să ia în considerare mijloace de îmbunătățire a publicării riscurilor ESG ale portofoliilor de acoperire ale obligațiunilor garantate și să analizeze dacă informațiile privind expunerile relevante ale portofoliilor de împrumuturi care stau la baza obligațiunilor garantate emise de instituții, fie direct, fie prin transferul de împrumuturi către o entitate cu scop special, ar trebui incluse fie în standardele tehnice de punere în aplicare revizuite, fie în cadrul de reglementare și de publicare pentru obligațiunile garantate.

Pe măsură ce se intensifică tranziția economiei Uniunii către un model economic durabil, riscurile legate de durabilitate capătă un profil mai proeminent și ar putea necesita o reflecție suplimentară. O evaluare adecvată a disponibilității și a accesibilității unor date fiabile și consecvente privind ESG ar trebui să constituie baza pentru stabilirea unei legături complete între determinanții de risc ESG și categoriile tradiționale de riscuri financiare și seturi de expuneri. ESMA ar trebui de asemenea să contribuie la colectarea respectivă de dovezi raportând dacă riscurile ESG sunt reflectate în mod corespunzător în ratingurile de risc de credit ale contrapărților expunerile pe care le-ar putea avea instituțiile. În contextul unor evoluții rapide și continue în ceea ce privește identificarea și cuantificarea riscurilor ESG atât de către instituții, cât și de către autoritățile de supraveghere, este de asemenea necesar să se devanseze, până la data intrării în vigoare a prezentului regulament, o parte din mandatul încredințat ABE de a evalua dacă se justifică un tratament prudențial specific al expunerilor legate de activele sau activitățile asociate în mod substanțial cu obiective de mediu sau sociale și de a prezenta un raport în acest sens. Având în vedere durata și complexitatea activității de evaluare care trebuie desfășurată, mandatul ABE existent ar trebui să fie împărțit într-o serie de rapoarte. Prin urmare, până la sfârșitul anului 2024 și, respectiv, 2025, ar trebui elaborate două rapoarte de monitorizare anuale succesive ale ABE. Potrivit Agenției Internaționale a Energiei, pentru a se atinge obiectivul neutralității emisiilor de dioxid de carbon până în 2050, nu pot avea loc noi explorări și extinderi ale combustibililor fosili. Aceasta înseamnă că expunerile la combustibilii fosili sunt predispuse să reprezinte un risc mai ridicat, atât la nivel micro, întrucât valoarea acestor active urmează să scadă în timp, cât și la nivel macro, întrucât finanțarea activităților legate de combustibilii fosili pune în pericol obiectivul de limitare a creșterii temperaturii globale la 1,5 oC peste nivelurile preindustriale și, în consecință, amenință stabilitatea financiară. Prin urmare, autoritățile competente și participanții la piață ar trebui să beneficieze de o transparență sporită din partea instituțiilor cu privire la expunerile lor față de entitățile din sectorul combustibililor fosili, inclusiv cu privire la activitatea lor în ceea ce privește sursele regenerabile de energie.

Pentru a se asigura că nicio ajustare pentru expunerile la infrastructură nu subminează ambițiile climatice ale Uniunii, noile expuneri ar beneficia de reducerea ponderii de risc numai în cazul în care activele finanțate contribuie pozitiv la unul sau mai multe dintre obiectivele de mediu prevăzute în Regulamentul (UE) 2020/852 și nu prejudiciază în mod semnificativ celelalte obiective prevăzute în regulamentul respectiv sau în care activele finanțate nu prejudiciază în mod semnificativ niciunul dintre obiectivele de mediu prevăzute în regulamentul respectiv.

Este esențial ca autoritățile de supraveghere să dispună de competențele necesare pentru a evalua și a măsura în mod cuprinzător riscurile la care este expus un grup bancar la nivel consolidat, precum și de flexibilitatea de a-și adapta abordările în materie de supraveghere la noile surse de riscuri. Este important să se evite lacunele dintre consolidarea prudențială și cea contabilă, care ar putea conduce la tranzacții prin care unele active ar fi scoase din sfera consolidării prudențiale, chiar dacă riscurile persistă în cadrul grupului bancar. Lipsa de coerență în definirea termenilor de întreprindere-mamă, filială și control, precum și lipsa de claritate în ceea ce privește definiția întreprinderii prestatoare de servicii auxiliare, a societății financiare holding și a instituției financiare îngreunează aplicarea consecventă a normelor aplicabile în Uniune și detectarea și abordarea corespunzătoare a riscurilor la nivel consolidat de către autoritățile de supraveghere. Prin urmare, definițiile respective ar trebui modificate și clarificate suplimentar. În plus, se consideră oportun ca ABE să investigheze în continuare dacă ar fi posibil ca aceste competențe încredințate autorităților de supraveghere să fie restrânse în mod neintenționat de eventualele discrepanțe sau lacune rămase în dispozițiile de reglementare sau ca efect al interacțiunii lor cu cadrul contabil aplicabil.

Piețele criptoactivelor au crescut rapid în ultimii ani. Pentru a aborda riscurile potențiale pentru instituții cauzate de expunerile lor la criptoactive care nu sunt acoperite suficient de cadrul prudențial existent, BCBS a publicat în decembrie 2022 un standard cuprinzător pentru tratamentul prudențial al expunerilor la criptoactive. Data recomandată de aplicare a standardului respectiv este 1 ianuarie 2025, dar unele elemente tehnice ale standardului au continuat să fie dezvoltate la nivelul BCBS în cursul anilor 2023 și 2024. Având în vedere evoluțiile actuale de pe piețele criptoactivelor și recunoscând importanța punerii în aplicare depline a standardului Basel privind expunerile instituțiilor la criptoactive în dreptul Uniunii, Comisia ar trebui să prezinte o propunere legislativă până la 30 iunie 2025 pentru a pune în aplicare standardul respectiv și ar trebui să specifice tratamentul prudențial aplicabil expunerilor respective în cursul perioadei de tranziție până la punerea în aplicare a respectivului standard. Tratamentul prudențial tranzitoriu ar trebui să țină seama de cadrul juridic introdus prin Regulamentul (UE) 2023/1114 al Parlamentului European și al Consiliului pentru emitenții de criptoactive și să specifice un tratament prudențial al criptoactivelor respective. Prin urmare, în cursul perioadei de tranziție, activele tradiționale tokenizate, inclusiv tokenurile de monedă electronică, ar trebui să fie recunoscute ca prezentând riscuri similare cu activele tradiționale și criptoactivele conforme cu regulamentul respectiv, iar raportarea la activele tradiționale, altele decât o monedă fiduciară unică, ar trebui să beneficieze de un tratament prudențial în conformitate cu cerințele regulamentului menționat. Expunerile față de alte criptoactive, inclusiv instrumente financiare derivate tokenizate pe criptoactive diferite de cele care se califică pentru tratamentul mai favorabil în materie de capital, ar trebui să primească o pondere de risc de 1250 %.

Lipsa de claritate a anumitor aspecte ale cadrului privind pragurile marjelor minime de ajustare pentru operațiunile de finanțare prin instrumente financiare, elaborat de BCBS ca parte a cadrului Basel III finalizat, precum și rezervele cu privire la justificarea economică a aplicării acestuia la anumite tipuri de operațiuni de finanțare prin instrumente financiare au ridicat întrebarea dacă obiectivele prudențiale ale acestui cadru pot fi atinse fără a se crea consecințe nedorite. Prin urmare, Comisia ar trebui să reevalueze punerea în aplicare în dreptul Uniunii a cadrului privind pragurile marjelor minime de ajustare pentru operațiunile de finanțare prin instrumente financiare. Pentru a furniza Comisiei suficiente dovezi în acest sens, ABE, în strânsă cooperare cu ESMA, ar trebui să raporteze Comisiei cu privire la impactul cadrului respectiv și la abordarea cea mai adecvată pentru punerea sa în aplicare în dreptul Uniunii.

În cadrul Basel III finalizat, s-ar putea ca natura pe termen foarte scurt a operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare să nu fie bine reflectată în SA-CR, ceea ce ar conduce la cerințe de fonduri proprii calculate conform acestei abordări care ar putea fi excesiv de mari comparativ cu cerințele de fonduri proprii calculate conform abordării IRB. Prin urmare și având în vedere, de asemenea, introducerea pragului minim privind cerințele de capital, cerințele de fonduri proprii calculate pentru expunerile respective ar putea crește în mod semnificativ, afectând lichiditatea piețelor datoriilor și titlurilor de valoare, inclusiv a piețelor datoriilor suverane. În consecință, ABE ar trebui să raporteze cu privire la caracterul adecvat și impactul standardelor privind riscul de credit pentru operațiunile de finanțare prin instrumente financiare și, în special, dacă ar fi justificată o ajustare a SA-CR pentru expunerile respective pentru a reflecta natura lor pe termen scurt.

Comisia ar trebui să pună în aplicare în dreptul Uniunii standardele Basel III revizuite privind cerințele de fonduri proprii pentru riscul de ajustare a evaluării creditului (CVA), publicate de BCBS în iulie 2020, deoarece respectivele standarde îmbunătățesc, în general, calculul cerințelor de fonduri proprii pentru riscul CVA prin abordarea mai multor probleme observate anterior, în special faptul că actualul cadru privind cerințele de fondu proprii pentru riscul CVA nu reușește să surprindă în mod corespunzător riscul CVA.

La punerea în aplicare a standardelor Basel III inițiale privind tratamentul riscului CVA în dreptul Uniunii, anumite tranzacții au făcut obiectul unor derogări de la calcularea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul CVA. Respectivele derogări au fost convenite pentru a preveni o creștere potențial excesivă a costului anumitor tranzacții cu instrumente financiare derivate, declanșată de introducerea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul CVA, în special atunci când instituțiile nu ar reuși să atenueze riscul CVA al anumitor clienți care nu au putut face schimb de garanții. În conformitate cu impactul estimat calculat de ABE, cerințele de fonduri proprii pentru riscul CVA în conformitate cu standardele Basel III revizuite ar rămâne nejustificat de ridicate pentru tranzacțiile care fac obiectul derogărilor cu clienții respectivi. Pentru a se asigura faptul că clienții respectivi continuă să își acopere riscurile financiare prin tranzacții cu instrumente financiare derivate, derogările ar trebui menținute în momentul punerii în aplicare a standardelor Basel III revizuite.

Cu toate acestea, riscul CVA efectiv al tranzacțiilor care fac obiectul derogărilor ar putea fi o sursă de risc semnificativ pentru instituțiile care aplică derogările respective. Dacă respectivele riscuri se materializează, instituțiile în cauză ar putea suferi pierderi semnificative. Astfel cum a subliniat ABE în raportul său privind CVA din 25 februarie 2015, riscul CVA al tranzacțiilor care fac obiectul derogărilor ridică probleme de natură prudențială care nu sunt abordate în Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Pentru a ajuta autoritățile de supraveghere să monitorizeze riscul CVA care decurge din tranzacțiile care fac obiectul derogărilor, instituțiile ar trebui să raporteze calculul cerințelor de fonduri proprii pentru riscul CVA al tranzacțiilor care fac obiectul derogărilor care ar fi necesare dacă tranzacțiile respective nu ar face obiectul derogărilor. În plus, ABE ar trebui să elaboreze ghiduri pentru a ajuta autoritățile de supraveghere să identifice riscul CVA excesiv și pentru a îmbunătăți armonizarea acțiunilor de supraveghere în respectivul domeniu în întreaga Uniune.

Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte standardele tehnice de reglementare elaborate de ABE în ceea ce privește indicatorii pentru determinarea circumstanțelor extraordinare pentru ajustările de valoare suplimentare; metoda prin care se specifică principalul determinant de risc pentru o poziție și dacă este vorba despre o poziție lungă sau scurtă; procesul de calculare și monitorizare a pozițiilor scurte nete de credit sau scurte nete pe titluri de capital din afara portofoliului de tranzacționare; tratamentul acoperirilor împotriva riscului valutar ale ratelor fondurilor proprii; criteriile pe care instituțiile trebuie să le utilizeze pentru a atribui elemente extrabilanțiere; criteriile pentru expunerile provenite din finanțarea de proiecte de înaltă calitate și pentru expunerile din finanțarea de obiecte de înaltă calitate în contextul finanțărilor specializate pentru care nu este disponibilă o evaluare de credit direct aplicabilă; tipurile de factori care trebuie luați în considerare pentru evaluarea caracterului adecvat al ponderilor de risc; termenul mecanism juridic echivalent pentru asigurarea finalizării bunului imobil aflat în construcție într-un termen rezonabil; condițiile de evaluare a importanței utilizării unui sistem de rating existent; metodologia de evaluare a conformității cu cerințele de utilizare a abordării IRB; clasificarea finanțării proiectelor, a finanțării obiectelor și a finanțării mărfurilor; detalierea claselor de expuneri conform abordării IRB; factorii pentru finanțări specializate; calculul cuantumului ponderat la risc al expunerilor pentru riscul de diminuare a valorii creanței aferent creanțelor achiziționate; evaluarea integrității procesului de atribuire; metodologia utilizată de o instituție pentru estimarea probabilității de nerambursare; bunul imobil comparabil; delta reglementat pentru opțiunile call și put; componentele indicatorului de activitate; ajustarea indicatorului de activitate; definiția unui efort excesiv în contextul calculului pierderilor anuale din riscul operațional; taxonomia de risc a riscului operațional; evaluarea de către autoritățile competente a calculului pierderilor anuale din riscul operațional; ajustările datelor privind pierderile; gestionarea riscului operațional; calcularea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de piață aferent pozițiilor din afara portofoliului de tranzacționare care prezintă un risc valutar sau un risc de marfă; metodologia de evaluare pentru autoritățile competente pentru abordarea standardizată alternativă; portofoliile de tranzacționare ale organismelor de plasament colectiv; criteriile pentru derogarea privind majorarea pentru riscul rezidual; condițiile și indicatorii utilizați pentru a stabili dacă au avut loc circumstanțe extraordinare; criteriile de utilizare a datelor de intrare în modelul de măsurare a riscurilor; criteriile de evaluare a caracterului modelabil al factorilor de risc; condițiile și criteriile conform cărora unei instituții i se poate permite să nu contabilizeze o depășire; criteriile care precizează dacă modificările teoretice ale valorii portofoliului unui birou de tranzacționare sunt fie apropiate, fie suficient de apropiate de modificările ipotetice; condițiile și criteriile de evaluare a riscului CVA care decurge din operațiunile de finanțare prin instrumente financiare evaluate la valoarea justă; marjele aproximative; evaluarea extinderilor și a modificărilor aduse abordării standardizate pentru riscul CVA; și elementele tehnice necesare pentru ca instituțiile să își calculeze cerințele de fonduri proprii în legătură cu anumite criptoactive. Comisia ar trebui să adopte respectivele standarde tehnice de reglementare prin acte delegate, în temeiul articolului 290 din TFUE și în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte standardele tehnice de punere în aplicare elaborate de ABE în ceea ce privește procesul de adoptare a deciziei comune pentru abordarea IRB prezentate de instituțiile-mamă din UE, de societățile financiare holding-mamă din UE și de societățile financiare holding mixte mamă din UE; elementele indicatorului de activitate prin punerea în corespondență a elementelor respective cu celulele de raportare în cauză; formatele uniforme de publicare, instrucțiunile asociate, informațiile privind politica de retransmitere și soluțiile informatice pentru publicarea informațiilor; și publicarea de informații privind ESG. Comisia ar trebui să adopte respectivele standarde tehnice de punere în aplicare prin intermediul unor acte de punere în aplicare în temeiul articolului 291 din TFUE și în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume asigurarea unor cerințe prudențiale uniforme care să se aplice instituțiilor din întreaga Uniune, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.

Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ar trebui să fie modificat în consecință,

Regulamentul (UE) nr. 575/2013 se modifică după cum urmează:

Articolul 4 se modifică după cum urmează:

alineatul (1) se modifică după cum urmează:

la punctul 1, litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

desfășurarea oricăreia dintre activitățile menționate în secțiunea A punctele 3 și 6 din anexa I la Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului, în cazul în care se aplică una dintre următoarele situații, dar întreprinderea nu este un comerciant de mărfuri și de certificate de emisii, un organism de plasament colectiv, o întreprindere de asigurare sau o firmă de investiții pentru care se acordă o derogare de la autorizarea ca instituție de credit în conformitate cu articolul 8a din Directiva 2013/36/UE:

valoarea totală a activelor consolidate ale întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele sale stabilite într-o țară terță, este cel puțin egală cu 30 de miliarde EUR;

valoarea totală a activelor întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele sale stabilite într-o țară terță, este mai mică de 30 de miliarde EUR, iar întreprinderea face parte dintr-un grup în care valoarea totală a activelor consolidate ale tuturor întreprinderilor din grupul respectiv care sunt stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele lor stabilite într-o țară terță, care, la nivel individual, au active totale mai mici de 30 de miliarde EUR și care desfășoară oricare dintre activitățile menționate în anexa I secțiunea A punctele 3 și 6 din Directiva 2014/65/UE, este cel puțin egală cu 30 de miliarde EUR;

valoarea totală a activelor întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele sale stabilite într-o țară terță, este mai mică de 30 de miliarde EUR, iar întreprinderea face parte dintr-un grup în care valoarea totală a activelor consolidate ale tuturor întreprinderilor din grup care desfășoară oricare dintre activitățile menționate în secțiunea A punctele 3 și 6 din anexa I la Directiva 2014/65/UE este cel puțin egală cu 30 de miliarde EUR, în cazul în care supraveghetorul consolidant, în consultare cu colegiul de supraveghetori, decide astfel pentru a contracara eventualele riscuri de eludare sau eventualele riscuri la adresa stabilității financiare a Uniunii;

valoarea totală a activelor consolidate ale întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele sale stabilite într-o țară terță, este cel puțin egală cu 30 de miliarde EUR;

valoarea totală a activelor întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele sale stabilite într-o țară terță, este mai mică de 30 de miliarde EUR, iar întreprinderea face parte dintr-un grup în care valoarea totală a activelor consolidate ale tuturor întreprinderilor din grupul respectiv care sunt stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele lor stabilite într-o țară terță, care, la nivel individual, au active totale mai mici de 30 de miliarde EUR și care desfășoară oricare dintre activitățile menționate în anexa I secțiunea A punctele 3 și 6 din Directiva 2014/65/UE, este cel puțin egală cu 30 de miliarde EUR;

valoarea totală a activelor întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele sale stabilite într-o țară terță, este mai mică de 30 de miliarde EUR, iar întreprinderea face parte dintr-un grup în care valoarea totală a activelor consolidate ale tuturor întreprinderilor din grup care desfășoară oricare dintre activitățile menționate în secțiunea A punctele 3 și 6 din anexa I la Directiva 2014/65/UE este cel puțin egală cu 30 de miliarde EUR, în cazul în care supraveghetorul consolidant, în consultare cu colegiul de supraveghetori, decide astfel pentru a contracara eventualele riscuri de eludare sau eventualele riscuri la adresa stabilității financiare a Uniunii;

punctul 12 se elimină;

punctele 15 și 16 se înlocuiesc cu următorul text:

întreprindere-mamă înseamnă o întreprindere care controlează, în sensul punctului 37, una sau mai multe întreprinderi;

filială înseamnă o întreprindere care este controlată, în sensul punctului 37, de o altă întreprindere; filialele unei filiale sunt considerate de asemenea a fi filiale ale întreprinderii care este întreprinderea lor mamă inițială;

punctul 18 se înlocuiește cu următorul text:

întreprindere prestatoare de servicii auxiliare înseamnă o întreprindere a cărei activitate principală, indiferent dacă este furnizată unor întreprinderi din cadrul grupului sau unor clienți din afara grupului, constă în oricare dintre următoarele:

o prelungire directă a serviciilor bancare;

activități de leasing operațional, deținere sau administrare de bunuri, prestare de servicii de prelucrare a datelor sau orice altă activitate, în măsura în care aceste activități sunt auxiliare serviciilor bancare;

orice altă activitate considerată de ABE similară cu cele menționate la literele (a) și (b);

o prelungire directă a serviciilor bancare;

activități de leasing operațional, deținere sau administrare de bunuri, prestare de servicii de prelucrare a datelor sau orice altă activitate, în măsura în care aceste activități sunt auxiliare serviciilor bancare;

orice altă activitate considerată de ABE similară cu cele menționate la literele (a) și (b);

punctul 20 se înlocuiește cu următorul text:

societate financiară holding înseamnă o întreprindere care îndeplinește toate condițiile următoare:

este o instituție financiară;

nu este o societate financiară holding mixtă;

are cel puțin o filială care este o instituție;

peste 50 % din oricare dintre următorii indicatori sunt asociați, în mod constant, cu filiale care sunt instituții sau instituții financiare și cu activități desfășurate de întreprinderea însăși care nu sunt legate de achiziționarea sau posesia unor dețineri în filiale, atunci când activitățile respective sunt de aceeași natură cu cele desfășurate de instituții sau de instituții financiare:

capitalul propriu al întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

activele întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

veniturile întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

personalul întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

alți indicatori considerați relevanți de către autoritatea competentă.

capitalul propriu al întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

activele întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

veniturile întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

personalul întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

alți indicatori considerați relevanți de către autoritatea competentă.

este o instituție financiară;

nu este o societate financiară holding mixtă;

are cel puțin o filială care este o instituție;

peste 50 % din oricare dintre următorii indicatori sunt asociați, în mod constant, cu filiale care sunt instituții sau instituții financiare și cu activități desfășurate de întreprinderea însăși care nu sunt legate de achiziționarea sau posesia unor dețineri în filiale, atunci când activitățile respective sunt de aceeași natură cu cele desfășurate de instituții sau de instituții financiare:

capitalul propriu al întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

activele întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

veniturile întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

personalul întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

alți indicatori considerați relevanți de către autoritatea competentă.

capitalul propriu al întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

activele întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

veniturile întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

personalul întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

alți indicatori considerați relevanți de către autoritatea competentă.

se introduce următorul punct:

societate de investiții holding înseamnă o societate de investiții holding astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 23 din Regulamentul (UE) 2019/2033;

punctul 26 se înlocuiește cu următorul text:

instituție financiară înseamnă o întreprindere care îndeplinește următoarele două condiții:

nu este o instituție, un holding pur industrial, o entitate special constituită în scopul securitizării, un holding de asigurare, astfel cum este definit la articolul 212 alineatul (1) litera (f) din Directiva 2009/138/CE, sau un holding mixt de asigurare, astfel cum este definit la articolul 212 alineatul (1) litera (g) din directiva menționată, cu excepția cazului în care un holding mixt de asigurare are o instituție-filială;

îndeplinește una sau mai multe din următoarele condiții:

activitatea principală a întreprinderii constă în achiziționarea sau posesia unor dețineri ori desfășurarea uneia sau mai multora dintre activitățile enumerate în anexa I punctele 2-12 și punctele 15, 16 și 17 din Directiva 2013/36/UE ori prestarea unuia (uneia) sau mai multora dintre serviciile sau activitățile enumerate în anexa I secțiunea A sau B din Directiva 2014/65/UE în legătură cu instrumentele financiare enumerate în anexa I secțiunea C din Directiva 2014/65/UE;

întreprinderea este o firmă de investiții, o societate financiară holding mixtă, o societate de investiții holding, un prestator de servicii de plată conform clasificării în temeiul articolului 1 alineatul (1) literele (a)-(d) din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului, o societate de administrare a activelor sau o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare;

activitatea principală a întreprinderii constă în achiziționarea sau posesia unor dețineri ori desfășurarea uneia sau mai multora dintre activitățile enumerate în anexa I punctele 2-12 și punctele 15, 16 și 17 din Directiva 2013/36/UE ori prestarea unuia (uneia) sau mai multora dintre serviciile sau activitățile enumerate în anexa I secțiunea A sau B din Directiva 2014/65/UE în legătură cu instrumentele financiare enumerate în anexa I secțiunea C din Directiva 2014/65/UE;

întreprinderea este o firmă de investiții, o societate financiară holding mixtă, o societate de investiții holding, un prestator de servicii de plată conform clasificării în temeiul articolului 1 alineatul (1) literele (a)-(d) din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului, o societate de administrare a activelor sau o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare;

nu este o instituție, un holding pur industrial, o entitate special constituită în scopul securitizării, un holding de asigurare, astfel cum este definit la articolul 212 alineatul (1) litera (f) din Directiva 2009/138/CE, sau un holding mixt de asigurare, astfel cum este definit la articolul 212 alineatul (1) litera (g) din directiva menționată, cu excepția cazului în care un holding mixt de asigurare are o instituție-filială;

îndeplinește una sau mai multe din următoarele condiții:

activitatea principală a întreprinderii constă în achiziționarea sau posesia unor dețineri ori desfășurarea uneia sau mai multora dintre activitățile enumerate în anexa I punctele 2-12 și punctele 15, 16 și 17 din Directiva 2013/36/UE ori prestarea unuia (uneia) sau mai multora dintre serviciile sau activitățile enumerate în anexa I secțiunea A sau B din Directiva 2014/65/UE în legătură cu instrumentele financiare enumerate în anexa I secțiunea C din Directiva 2014/65/UE;

întreprinderea este o firmă de investiții, o societate financiară holding mixtă, o societate de investiții holding, un prestator de servicii de plată conform clasificării în temeiul articolului 1 alineatul (1) literele (a)-(d) din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului, o societate de administrare a activelor sau o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare;

activitatea principală a întreprinderii constă în achiziționarea sau posesia unor dețineri ori desfășurarea uneia sau mai multora dintre activitățile enumerate în anexa I punctele 2-12 și punctele 15, 16 și 17 din Directiva 2013/36/UE ori prestarea unuia (uneia) sau mai multora dintre serviciile sau activitățile enumerate în anexa I secțiunea A sau B din Directiva 2014/65/UE în legătură cu instrumentele financiare enumerate în anexa I secțiunea C din Directiva 2014/65/UE;

întreprinderea este o firmă de investiții, o societate financiară holding mixtă, o societate de investiții holding, un prestator de servicii de plată conform clasificării în temeiul articolului 1 alineatul (1) literele (a)-(d) din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului, o societate de administrare a activelor sau o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare;

se introduce următorul punct:

holding pur industrial înseamnă o întreprindere care îndeplinește toate condițiile următoare:

activitate sa principală constă în dobândirea sau posesia de dețineri;

nu este menționată la punctul 27 litera (a) sau la punctul 27 literele (d)-(l) de la prezentul alineat și nu este o firmă de investiții sau o societate de administrare a activelor ori un prestator de servicii de plată conform clasificării în temeiul articolului 1 alineatul (1) literele (a)-(d) din Directiva (UE) 2015/2366;

nu deține nicio participație într-o entitate din sectorul financiar;

activitate sa principală constă în dobândirea sau posesia de dețineri;

nu este menționată la punctul 27 litera (a) sau la punctul 27 literele (d)-(l) de la prezentul alineat și nu este o firmă de investiții sau o societate de administrare a activelor ori un prestator de servicii de plată conform clasificării în temeiul articolului 1 alineatul (1) literele (a)-(d) din Directiva (UE) 2015/2366;

nu deține nicio participație într-o entitate din sectorul financiar;

la punctul 27, litera (c) se elimină;

punctul 28 se înlocuiește cu următorul text:

instituție-mamă dintr-un stat membru înseamnă o instituție dintr-un stat membru care are ca filială o instituție sau o instituție financiară ori care deține o participație într-o instituție sau o instituție financiară și care nu este la rândul său o filială a unei alte instituții autorizate în același stat membru sau a unei societăți financiare holding ori a unei societăți financiare holding mixte înființate în același stat membru;

punctul 35 se înlocuiește cu următorul text:

participație înseamnă un interes de participare astfel cum este definit la articolul 2 punctul (2) din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului sau deținerea, directă sau indirectă, a cel puțin 20 % din drepturile de vot sau din capitalul unei întreprinderi;

punctul 37 se înlocuiește cu următorul text:

control înseamnă relația dintre o societate-mamă și o filială, astfel cum sunt descrise la articolul 22 din Directiva 2013/34/UE sau în standardele contabile aplicabile unei instituții în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului, sau o relație similară între orice persoană fizică sau juridică și o întreprindere;

punctul 52 se înlocuiește cu următorul text:

risc operațional înseamnă riscul de pierdere care rezultă fie din utilizarea unor procese, persoane sau sisteme interne inadecvate sau care nu și-au îndeplinit funcția în mod corespunzător, fie din evenimente externe, incluzând riscul juridic, riscul de model și riscul aferent tehnologiei informațiilor și comunicațiilor, fără a se limita la acestea, dar excluzând riscul strategic și riscul reputațional;

se introduc următoarele puncte:

risc juridic înseamnă riscul de pierdere, inclusiv cheltuielile, amenzile, penalitățile sau daunele punitive pe care o instituție le-ar putea suporta ca urmare a unor evenimente care duc la proceduri judiciare, inclusiv următoarele:

acțiuni de supraveghere și tranzacții extrajudiciare;

absența unei acțiuni atunci când o astfel de acțiune este necesară pentru a respecta o obligație juridică;

acțiuni întreprinse pentru a evita respectarea unei obligații juridice;

evenimente legate de o conduită necorespunzătoare, care sunt evenimente ce rezultă din abateri săvârșite cu intenție sau din neglijență, inclusiv prestarea necorespunzătoare de servicii financiare sau furnizarea de informații inadecvate sau înșelătoare privind riscul financiar al produselor vândute de instituție;

nerespectarea oricărei cerințe derivate din dispozițiile statutare sau legislative naționale sau internaționale;

nerespectarea oricărei cerințe derivate din acorduri contractuale sau a unor norme interne și coduri de conduită stabilite în conformitate cu normele și practicile naționale sau internaționale;

nerespectarea normelor de etică;

risc de model înseamnă riscul de pierdere care rezultă în urma unor decizii care se bazează în principal pe rezultatul modelelor interne din cauza erorilor în elaborarea, dezvoltarea, estimarea parametrilor, punerea în aplicare sau utilizarea ori monitorizarea unor astfel de modele, inclusiv din cauza următoarelor:

elaborarea necorespunzătoare a modelului intern ales și a caracteristicilor sale;

verificarea necorespunzătoare a caracterului adecvat al modelului intern ales în ceea ce privește instrumentul financiar care trebuie evaluat sau produsul căruia trebuie să i se stabilească un preț ori a caracterului adecvat al modelului intern ales pentru condițiile de piață aplicabile;

erorile în punerea în aplicare a modelului intern ales;

evaluările incorecte la prețul pieței și măsurarea incorectă a riscului ca urmare a unei erori în momentul înregistrării unei tranzacții în sistemul de tranzacționare;

utilizarea modelului intern ales sau a rezultatelor acestuia într-un scop pentru care modelul respectiv nu a fost conceput sau căruia nu îi era destinat, inclusiv manipularea parametrilor de modelare;

monitorizarea sau validarea tardivă sau ineficace a performanței modelului sau a capacității predictive de a evalua dacă modelul intern ales este în continuare adecvat scopului;

risc TIC înseamnă riscul de pierderi legat de orice circumstanță care poate fi identificată în mod rezonabil în legătură cu utilizarea rețelelor și a sistemelor informatice care, dacă se materializează, ar putea compromite securitatea rețelelor și a sistemelor informatice, a oricărui instrument sau proces dependent de tehnologie, a operațiunilor și proceselor sau a prestării de servicii prin producerea de efecte adverse în mediul digital sau fizic;

risc de mediu, social și de guvernanță sau risc ESG înseamnă riscul de orice impact financiar negativ asupra unei instituții care decurge din impactul actual sau potențial al factorilor de mediu, sociali sau de guvernanță (ESG) asupra contrapărților sau a activelor investite ale instituției respective; riscurile ESG se materializează prin categoriile tradiționale de riscuri financiare;

risc de mediu înseamnă riscul de orice impact financiar negativ asupra unei instituții care decurge din impactul actual sau potențial al factorilor de mediu asupra contrapărților sau a activelor investite ale instituției respective, inclusiv al factorilor legați de tranziția către obiectivele prevăzute la articolul 9 din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului; riscul de mediu include atât riscul fizic, cât și riscul de tranziție;

risc fizic, ca parte a riscului de mediu, înseamnă riscul de orice impact financiar negativ asupra unei instituții care decurge din impactul actual sau potențial al efectelor fizice ale factorilor de mediu asupra contrapărților sau a activelor investite ale instituției respective;

risc de tranziție, ca parte a riscului de mediu, înseamnă riscul de orice impact financiar negativ asupra unei instituții care decurge din impactul actual sau potențial al tranziției la o economie durabilă din punctul de vedere al mediului asupra contrapărților sau a activelor investite ale instituției respective;

risc social înseamnă riscul de orice impact financiar negativ asupra unei instituții care decurge din impactul actual sau potențial al factorilor sociali asupra contrapărților sau a activelor sale investite;

risc de guvernanță înseamnă riscul de orice impact financiar negativ asupra unei instituții care decurge din impactul actual sau potențial al factorilor de guvernanță asupra contrapărților sau a activelor investite ale instituției respective;

acțiuni de supraveghere și tranzacții extrajudiciare;

absența unei acțiuni atunci când o astfel de acțiune este necesară pentru a respecta o obligație juridică;

acțiuni întreprinse pentru a evita respectarea unei obligații juridice;

evenimente legate de o conduită necorespunzătoare, care sunt evenimente ce rezultă din abateri săvârșite cu intenție sau din neglijență, inclusiv prestarea necorespunzătoare de servicii financiare sau furnizarea de informații inadecvate sau înșelătoare privind riscul financiar al produselor vândute de instituție;

nerespectarea oricărei cerințe derivate din dispozițiile statutare sau legislative naționale sau internaționale;

nerespectarea oricărei cerințe derivate din acorduri contractuale sau a unor norme interne și coduri de conduită stabilite în conformitate cu normele și practicile naționale sau internaționale;

nerespectarea normelor de etică;

elaborarea necorespunzătoare a modelului intern ales și a caracteristicilor sale;

verificarea necorespunzătoare a caracterului adecvat al modelului intern ales în ceea ce privește instrumentul financiar care trebuie evaluat sau produsul căruia trebuie să i se stabilească un preț ori a caracterului adecvat al modelului intern ales pentru condițiile de piață aplicabile;

erorile în punerea în aplicare a modelului intern ales;

evaluările incorecte la prețul pieței și măsurarea incorectă a riscului ca urmare a unei erori în momentul înregistrării unei tranzacții în sistemul de tranzacționare;

utilizarea modelului intern ales sau a rezultatelor acestuia într-un scop pentru care modelul respectiv nu a fost conceput sau căruia nu îi era destinat, inclusiv manipularea parametrilor de modelare;

monitorizarea sau validarea tardivă sau ineficace a performanței modelului sau a capacității predictive de a evalua dacă modelul intern ales este în continuare adecvat scopului;

punctele 54, 55 și 56 se înlocuiesc cu următorul text:

probabilitate de nerambursare sau PD înseamnă probabilitatea ca un debitor sau, după caz, o facilitate de credit să intre în stare de nerambursare în decursul unui an și, în contextul riscului de diminuare a valorii creanței, probabilitatea de diminuare a valorii creanței în decursul unei perioade de un an;

pierdere în caz de nerambursare sau LGD înseamnă raportul dintre, pe de o parte, pierderea aferentă unei expuneri legate de o singură facilitate în cazul intrării în stare de nerambursare a unui debitor sau, dacă este cazul, a unei facilități de credit și, pe de altă parte, cuantumul expus la risc în momentul intrării în stare de nerambursare ori la o anumită dată de referință după data intrării în stare de nerambursare, precum și, în contextul riscului de diminuare a valorii creanței, pierderea în caz de diminuare a valorii creanței, care înseamnă raportul dintre, pe de o parte, pierderea aferentă unei expuneri legate de o creanță achiziționată în caz de diminuare a valorii acesteia și, pe de altă parte, cuantumul expus la risc al creanței achiziționate;

factor de conversie sau factor de conversie a creditului sau CCF înseamnă raportul dintre cuantumul neutilizat dintr-un angajament din cadrul unei singure facilități care ar putea fi trasă din respectiva facilitate unică începând cu un anumit moment înainte de intrarea în stare de nerambursare și care, prin urmare, ar deveni expusă la risc în momentul intrării în stare de nerambursare și cuantumul neutilizat dintr-un angajament din cadrul facilității respective, valoarea angajamentului fiind determinată de limita autorizată, cu excepția cazului în care limita neautorizată este mai mare;

punctele 58, 59 și 60 se înlocuiesc cu următorul text:

protecție finanțată a creditului sau FCP înseamnă o tehnică de diminuare a riscului de credit prin care reducerea riscului de credit asociat expunerii unei instituții este derivată din dreptul respectivei instituții, în cazul intrării în stare de nerambursare a debitorului sau a facilității de credit ori al unor alte evenimente de credit specificate legate de debitor, de a lichida anumite active sau sume, de a obține transferul lor, de a și le atribui ori de a le reține sau de a reduce cuantumul expunerii la diferența dintre cuantumul expunerii și cuantumul unei creanțe asupra instituției sau de a-l înlocui cu această diferență;

protecție nefinanțată a creditului sau UFCP înseamnă o tehnică de diminuare a riscului de credit prin care reducerea riscului de credit asociat expunerii unei instituții este derivată din obligația unei părți terțe de a plăti o sumă în cazul intrării în stare de nerambursare a debitorului sau a facilității de credit sau al unor alte evenimente de credit specificate;

instrument asimilat numerarului înseamnă un certificat de depozit, o obligațiune, inclusiv o obligațiune garantată, sau orice alt instrument nesubordonat care a fost emis de o instituție creditoare, pentru care instituția creditoare respectivă a primit deja plata completă și care se rambursează necondiționat de către instituție la valoarea sa nominală;

se introduce următorul punct:

aur fizic înseamnă aur ca produs de bază, inclusiv bare, lingouri și monede de aur, general acceptate în mod normal de piața metalelor prețioase, acolo unde există piețe lichide de metale prețioase, și a căror valoare este determinată de valoarea conținutului de aur, definit de puritate și masă, și nu de interesul numismatic;

se introduce următorul punct:

valoarea bunurilor imobile înseamnă valoarea unui bun imobil locativ sau a unui bun imobil comercial determinată în conformitate cu articolul 229 alineatul (1);

punctul 75 se înlocuiește cu următorul text:

bun imobil locativ înseamnă oricare dintre următoarele:

un bun imobil care are natura unei locuințe și care respectă toate legile și reglementările aplicabile care permit ca bunul să fie ocupat în scop de locuire;

un bun imobil care are natura unei locuințe și se află încă în construcție, cu condiția să se preconizeze că acesta va respecta toate legile și reglementările aplicabile care permit ca bunul să fie ocupat în scopuri de locuire;

dreptul de a locui într-un apartament din societățile cooperative de locuințe situate în Suedia;

terenul accesoriu unui bun menționat la litera (a), (b) sau (c);

un bun imobil care are natura unei locuințe și care respectă toate legile și reglementările aplicabile care permit ca bunul să fie ocupat în scop de locuire;

un bun imobil care are natura unei locuințe și se află încă în construcție, cu condiția să se preconizeze că acesta va respecta toate legile și reglementările aplicabile care permit ca bunul să fie ocupat în scopuri de locuire;

dreptul de a locui într-un apartament din societățile cooperative de locuințe situate în Suedia;

terenul accesoriu unui bun menționat la litera (a), (b) sau (c);

se introduc următoarele puncte:

bun imobil comercial înseamnă orice bun imobil care nu este bun imobil locativ;

expunere aferentă bunurilor imobile generatoare de venituri sau expunere IPRE înseamnă o expunere garantată cu unul sau mai multe bunuri imobile locative sau bunuri imobile comerciale, în cazul căreia îndeplinirea obligațiilor din credite legate de expunere depinde în mod semnificativ de fluxurile de numerar generate de respectivele bunuri imobile cu care este garantată expunerea în cauză, și nu de capacitatea debitorului de a-și îndeplini din alte surse obligațiile din credite, sursa principală a unor astfel de fluxuri de numerar fiind plățile din leasing sau din chirii ori încasările din vânzarea bunului imobil locativ sau a bunului imobil comercial;

expunere aferentă bunurilor imobile care nu generează venituri sau expunere non-IPRE înseamnă orice expunere garantată cu unul sau mai multe bunuri imobile locative sau bunuri imobile comerciale care nu este o expunere IPRE;

expunere garantată cu bunuri imobile locative sau expunere garantată cu ipoteci asupra bunurilor imobile locative înseamnă o expunere garantată cu un bun imobil locativ sau o expunere considerată ca atare în conformitate cu articolul 108 alineatul (4);

expunere garantată cu bunuri imobile comerciale sau expunere garantată cu ipoteci asupra bunurilor imobile comerciale înseamnă o expunere garantată cu un bun imobil comercial;

expunere garantată cu bunuri imobile sau expunere garantată cu ipoteci asupra bunurilor imobile sau expunere garantată cu garanții reale constând în bunuri imobile înseamnă o expunere garantată cu un bun imobil locativ sau un bun imobil comercial sau o expunere considerată ca atare în conformitate cu articolul 108 alineatul (4);

punctul 78 se înlocuiește cu următorul text:

rata de nerambursare pe un an înseamnă raportul dintre numărul de debitori sau, în cazul în care definiția incapacității de rambursare se aplică la nivel de facilitate de credit în temeiul articolului 178 alineatul (1) al doilea paragraf, numărul de facilități de credit în cazul cărora se consideră că a survenit o incapacitate de rambursare în cursul unei perioade care începe cu un an înainte de o dată de observare T și numărul total de debitori, sau, în cazul în care definiția incapacității de rambursare se aplică la nivel de facilitate de credit în temeiul articolului 178 alineatul (1) al doilea paragraf, facilități de credit clasificate în această clasă de rating sau grupă de risc cu un an înainte de acea dată de observare T;

se introduc următoarele puncte:

expuneri aferente achizițiilor de terenuri, dezvoltării și construcțiilor sau expuneri ADC înseamnă expuneri față de societăți sau entități cu scop special care finanțează orice achiziție de terenuri în scopuri de dezvoltare și construcții sau care finanțează dezvoltarea și construirea oricăror bunuri imobile locative sau bunuri imobile comerciale;

expunere non-ADC înseamnă orice expunere garantată cu unul sau mai multe bunuri imobile locative sau bunuri imobile comerciale care nu este o expunere ADC;

punctul 79 se elimină;

punctul 114 se înlocuiește cu următorul text:

deținere indirectă înseamnă orice expunere față de o entitate intermediară care deține o expunere față de instrumente de capital emise de o entitate din sectorul financiar sau față de pasive emise de o instituție în cazul căreia, dacă valoarea instrumentelor de capital emise de entitatea din sectorul financiar sau a pasivelor emise de instituție ar fi scoasă în afara bilanțului definitiv, pierderile înregistrate în consecință de respectiva instituție nu ar fi semnificativ diferite de pierderile pe care instituția le-ar înregistra ca urmare a deținerii directe a acelor instrumente de capital emise de entitatea din sectorul financiar sau a acelor pasive emise de instituție;

punctul 126 se înlocuiește cu următorul text:

deținere sintetică înseamnă o investiție a unei instituții într-un instrument financiar a cărui valoare este direct legată de valoarea instrumentelor de capital emise de o entitate din sectorul financiar sau de valoarea pasivelor emise de o instituție;

la punctul 127, litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

instituțiile sunt consolidate integral în conformitate cu articolul 22 din Directiva 2013/34/UE și sunt incluse în supravegherea pe bază consolidată a unei instituții care este o instituție-mamă dintr-un stat membru în conformitate cu partea întâi titlul II capitolul 2 din prezentul regulament și care face obiectul cerințelor de fonduri proprii;

punctul 144 se înlocuiește cu următorul text:

birou de tranzacționare înseamnă un grup de dealeri clar identificat, care este creat de instituție în conformitate cu articolul 104b alineatul (1) pentru a gestiona împreună un portofoliu de poziții din portofoliul de tranzacționare sau pozițiile din afara portofoliului de tranzacționare menționate la alineatele (5) și (6) de la articolul respectiv, în conformitate cu o strategie de afaceri bine definită și coerentă, și care își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași structuri de gestionare a riscurilor;

la punctul 145, litera (f) se înlocuiește cu următorul text:

activele sau pasivele consolidate ale instituției legate de activitățile cu contrapărți situate în Spațiul Economic European, cu excepția expunerilor intragrup din Spațiul Economic European, depășesc 75 % din totalul activelor și pasivelor consolidate ale instituției, excluzând, în ambele cazuri, expunerile intragrup,

se adaugă următoarele puncte:

expunere reînnoibilă înseamnă orice expunere în cadrul căreia soldul debitorului poate fluctua, până la o limită convenită, în funcție de deciziile acestuia de a lua cu împrumut și de a rambursa;

expunere față de un tranzactor înseamnă orice expunere reînnoibilă care are un istoric de rambursare de cel puțin 12 luni și care este una dintre următoarele:

o expunere în cazul căreia, în mod regulat și cel puțin o dată la 12 luni, soldul care trebuie rambursat la următoarea dată programată de rambursare este determinat ca fiind cuantumul tras la o dată de referință prestabilită, cu o dată de rambursare programată nu mai târziu de 12 luni, cu condiția ca soldul să fi fost rambursat integral la fiecare dată de rambursare programată din ultimele 12 luni;

o facilitate de tip descoperit de cont din care nu s-au efectuat trageri în ultimele 12 luni;

entitate din sectorul combustibililor fosili înseamnă o societate, o întreprindere sau o întreprindere clasificată statistic ca având principala sa activitate economică în sectorul cărbunelui, petrolului sau gazelor, astfel cum este prevăzută în anexa XXXIX modelul 3 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/637 al Comisiei și astfel cum este identificată prin trimitere la codurile din nomenclatorul statistic al activităților economice (NACE a doua revizuire) enumerate în anexa I secțiunile B, C, D și G din Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 al Parlamentului European și al Consiliului; în cazul în care principala activitate economică a unei societăți sau întreprinderi nu este clasificată utilizându-se codurile NACE a doua revizuire prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 sau o clasificare națională derivată din acestea, instituțiile stabilesc cu prudență dacă respectiva societate sau întreprindere își desfășoară activitatea principală într-unul dintre sectoarele respective;

expuneri supuse impactului factorilor de mediu sau sociali înseamnă expuneri care împiedică ambiția Uniunii de a-și atinge obiectivele de reglementare legate de factorii ESG într-un mod care ar putea avea un impact financiar negativ asupra instituțiilor din Uniune;

entitate din sectorul bancar paralel înseamnă o entitate care desfășoară activități bancare în afara cadrului reglementat;

o expunere în cazul căreia, în mod regulat și cel puțin o dată la 12 luni, soldul care trebuie rambursat la următoarea dată programată de rambursare este determinat ca fiind cuantumul tras la o dată de referință prestabilită, cu o dată de rambursare programată nu mai târziu de 12 luni, cu condiția ca soldul să fi fost rambursat integral la fiecare dată de rambursare programată din ultimele 12 luni;

o facilitate de tip descoperit de cont din care nu s-au efectuat trageri în ultimele 12 luni;

se adaugă următoarele paragrafe:

desfășurarea oricăreia dintre activitățile menționate în secțiunea A punctele 3 și 6 din anexa I la Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului, în cazul în care se aplică una dintre următoarele situații, dar întreprinderea nu este un comerciant de mărfuri și de certificate de emisii, un organism de plasament colectiv, o întreprindere de asigurare sau o firmă de investiții pentru care se acordă o derogare de la autorizarea ca instituție de credit în conformitate cu articolul 8a din Directiva 2013/36/UE:

valoarea totală a activelor consolidate ale întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele sale stabilite într-o țară terță, este cel puțin egală cu 30 de miliarde EUR;

valoarea totală a activelor întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele sale stabilite într-o țară terță, este mai mică de 30 de miliarde EUR, iar întreprinderea face parte dintr-un grup în care valoarea totală a activelor consolidate ale tuturor întreprinderilor din grupul respectiv care sunt stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele lor stabilite într-o țară terță, care, la nivel individual, au active totale mai mici de 30 de miliarde EUR și care desfășoară oricare dintre activitățile menționate în anexa I secțiunea A punctele 3 și 6 din Directiva 2014/65/UE, este cel puțin egală cu 30 de miliarde EUR;

valoarea totală a activelor întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele sale stabilite într-o țară terță, este mai mică de 30 de miliarde EUR, iar întreprinderea face parte dintr-un grup în care valoarea totală a activelor consolidate ale tuturor întreprinderilor din grup care desfășoară oricare dintre activitățile menționate în secțiunea A punctele 3 și 6 din anexa I la Directiva 2014/65/UE este cel puțin egală cu 30 de miliarde EUR, în cazul în care supraveghetorul consolidant, în consultare cu colegiul de supraveghetori, decide astfel pentru a contracara eventualele riscuri de eludare sau eventualele riscuri la adresa stabilității financiare a Uniunii;

valoarea totală a activelor consolidate ale întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele sale stabilite într-o țară terță, este cel puțin egală cu 30 de miliarde EUR;

valoarea totală a activelor întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele sale stabilite într-o țară terță, este mai mică de 30 de miliarde EUR, iar întreprinderea face parte dintr-un grup în care valoarea totală a activelor consolidate ale tuturor întreprinderilor din grupul respectiv care sunt stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele lor stabilite într-o țară terță, care, la nivel individual, au active totale mai mici de 30 de miliarde EUR și care desfășoară oricare dintre activitățile menționate în anexa I secțiunea A punctele 3 și 6 din Directiva 2014/65/UE, este cel puțin egală cu 30 de miliarde EUR;

valoarea totală a activelor întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele sale stabilite într-o țară terță, este mai mică de 30 de miliarde EUR, iar întreprinderea face parte dintr-un grup în care valoarea totală a activelor consolidate ale tuturor întreprinderilor din grup care desfășoară oricare dintre activitățile menționate în secțiunea A punctele 3 și 6 din anexa I la Directiva 2014/65/UE este cel puțin egală cu 30 de miliarde EUR, în cazul în care supraveghetorul consolidant, în consultare cu colegiul de supraveghetori, decide astfel pentru a contracara eventualele riscuri de eludare sau eventualele riscuri la adresa stabilității financiare a Uniunii;

întreprindere-mamă înseamnă o întreprindere care controlează, în sensul punctului 37, una sau mai multe întreprinderi;

filială înseamnă o întreprindere care este controlată, în sensul punctului 37, de o altă întreprindere; filialele unei filiale sunt considerate de asemenea a fi filiale ale întreprinderii care este întreprinderea lor mamă inițială;

întreprindere prestatoare de servicii auxiliare înseamnă o întreprindere a cărei activitate principală, indiferent dacă este furnizată unor întreprinderi din cadrul grupului sau unor clienți din afara grupului, constă în oricare dintre următoarele:

o prelungire directă a serviciilor bancare;

activități de leasing operațional, deținere sau administrare de bunuri, prestare de servicii de prelucrare a datelor sau orice altă activitate, în măsura în care aceste activități sunt auxiliare serviciilor bancare;

orice altă activitate considerată de ABE similară cu cele menționate la literele (a) și (b);

o prelungire directă a serviciilor bancare;

activități de leasing operațional, deținere sau administrare de bunuri, prestare de servicii de prelucrare a datelor sau orice altă activitate, în măsura în care aceste activități sunt auxiliare serviciilor bancare;

orice altă activitate considerată de ABE similară cu cele menționate la literele (a) și (b);

societate financiară holding înseamnă o întreprindere care îndeplinește toate condițiile următoare:

este o instituție financiară;

nu este o societate financiară holding mixtă;

are cel puțin o filială care este o instituție;

peste 50 % din oricare dintre următorii indicatori sunt asociați, în mod constant, cu filiale care sunt instituții sau instituții financiare și cu activități desfășurate de întreprinderea însăși care nu sunt legate de achiziționarea sau posesia unor dețineri în filiale, atunci când activitățile respective sunt de aceeași natură cu cele desfășurate de instituții sau de instituții financiare:

capitalul propriu al întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

activele întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

veniturile întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

personalul întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

alți indicatori considerați relevanți de către autoritatea competentă.

capitalul propriu al întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

activele întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

veniturile întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

personalul întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

alți indicatori considerați relevanți de către autoritatea competentă.

este o instituție financiară;

nu este o societate financiară holding mixtă;

are cel puțin o filială care este o instituție;

peste 50 % din oricare dintre următorii indicatori sunt asociați, în mod constant, cu filiale care sunt instituții sau instituții financiare și cu activități desfășurate de întreprinderea însăși care nu sunt legate de achiziționarea sau posesia unor dețineri în filiale, atunci când activitățile respective sunt de aceeași natură cu cele desfășurate de instituții sau de instituții financiare:

capitalul propriu al întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

activele întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

veniturile întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

personalul întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

alți indicatori considerați relevanți de către autoritatea competentă.

capitalul propriu al întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

activele întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

veniturile întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

personalul întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

alți indicatori considerați relevanți de către autoritatea competentă.

societate de investiții holding înseamnă o societate de investiții holding astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 23 din Regulamentul (UE) 2019/2033;

instituție financiară înseamnă o întreprindere care îndeplinește următoarele două condiții:

nu este o instituție, un holding pur industrial, o entitate special constituită în scopul securitizării, un holding de asigurare, astfel cum este definit la articolul 212 alineatul (1) litera (f) din Directiva 2009/138/CE, sau un holding mixt de asigurare, astfel cum este definit la articolul 212 alineatul (1) litera (g) din directiva menționată, cu excepția cazului în care un holding mixt de asigurare are o instituție-filială;

îndeplinește una sau mai multe din următoarele condiții:

activitatea principală a întreprinderii constă în achiziționarea sau posesia unor dețineri ori desfășurarea uneia sau mai multora dintre activitățile enumerate în anexa I punctele 2-12 și punctele 15, 16 și 17 din Directiva 2013/36/UE ori prestarea unuia (uneia) sau mai multora dintre serviciile sau activitățile enumerate în anexa I secțiunea A sau B din Directiva 2014/65/UE în legătură cu instrumentele financiare enumerate în anexa I secțiunea C din Directiva 2014/65/UE;

întreprinderea este o firmă de investiții, o societate financiară holding mixtă, o societate de investiții holding, un prestator de servicii de plată conform clasificării în temeiul articolului 1 alineatul (1) literele (a)-(d) din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului, o societate de administrare a activelor sau o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare;

activitatea principală a întreprinderii constă în achiziționarea sau posesia unor dețineri ori desfășurarea uneia sau mai multora dintre activitățile enumerate în anexa I punctele 2-12 și punctele 15, 16 și 17 din Directiva 2013/36/UE ori prestarea unuia (uneia) sau mai multora dintre serviciile sau activitățile enumerate în anexa I secțiunea A sau B din Directiva 2014/65/UE în legătură cu instrumentele financiare enumerate în anexa I secțiunea C din Directiva 2014/65/UE;

întreprinderea este o firmă de investiții, o societate financiară holding mixtă, o societate de investiții holding, un prestator de servicii de plată conform clasificării în temeiul articolului 1 alineatul (1) literele (a)-(d) din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului, o societate de administrare a activelor sau o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare;

nu este o instituție, un holding pur industrial, o entitate special constituită în scopul securitizării, un holding de asigurare, astfel cum este definit la articolul 212 alineatul (1) litera (f) din Directiva 2009/138/CE, sau un holding mixt de asigurare, astfel cum este definit la articolul 212 alineatul (1) litera (g) din directiva menționată, cu excepția cazului în care un holding mixt de asigurare are o instituție-filială;

îndeplinește una sau mai multe din următoarele condiții:

activitatea principală a întreprinderii constă în achiziționarea sau posesia unor dețineri ori desfășurarea uneia sau mai multora dintre activitățile enumerate în anexa I punctele 2-12 și punctele 15, 16 și 17 din Directiva 2013/36/UE ori prestarea unuia (uneia) sau mai multora dintre serviciile sau activitățile enumerate în anexa I secțiunea A sau B din Directiva 2014/65/UE în legătură cu instrumentele financiare enumerate în anexa I secțiunea C din Directiva 2014/65/UE;

întreprinderea este o firmă de investiții, o societate financiară holding mixtă, o societate de investiții holding, un prestator de servicii de plată conform clasificării în temeiul articolului 1 alineatul (1) literele (a)-(d) din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului, o societate de administrare a activelor sau o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare;

activitatea principală a întreprinderii constă în achiziționarea sau posesia unor dețineri ori desfășurarea uneia sau mai multora dintre activitățile enumerate în anexa I punctele 2-12 și punctele 15, 16 și 17 din Directiva 2013/36/UE ori prestarea unuia (uneia) sau mai multora dintre serviciile sau activitățile enumerate în anexa I secțiunea A sau B din Directiva 2014/65/UE în legătură cu instrumentele financiare enumerate în anexa I secțiunea C din Directiva 2014/65/UE;

întreprinderea este o firmă de investiții, o societate financiară holding mixtă, o societate de investiții holding, un prestator de servicii de plată conform clasificării în temeiul articolului 1 alineatul (1) literele (a)-(d) din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului, o societate de administrare a activelor sau o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare;

holding pur industrial înseamnă o întreprindere care îndeplinește toate condițiile următoare:

activitate sa principală constă în dobândirea sau posesia de dețineri;

nu este menționată la punctul 27 litera (a) sau la punctul 27 literele (d)-(l) de la prezentul alineat și nu este o firmă de investiții sau o societate de administrare a activelor ori un prestator de servicii de plată conform clasificării în temeiul articolului 1 alineatul (1) literele (a)-(d) din Directiva (UE) 2015/2366;

nu deține nicio participație într-o entitate din sectorul financiar;

activitate sa principală constă în dobândirea sau posesia de dețineri;

nu este menționată la punctul 27 litera (a) sau la punctul 27 literele (d)-(l) de la prezentul alineat și nu este o firmă de investiții sau o societate de administrare a activelor ori un prestator de servicii de plată conform clasificării în temeiul articolului 1 alineatul (1) literele (a)-(d) din Directiva (UE) 2015/2366;

nu deține nicio participație într-o entitate din sectorul financiar;

instituție-mamă dintr-un stat membru înseamnă o instituție dintr-un stat membru care are ca filială o instituție sau o instituție financiară ori care deține o participație într-o instituție sau o instituție financiară și care nu este la rândul său o filială a unei alte instituții autorizate în același stat membru sau a unei societăți financiare holding ori a unei societăți financiare holding mixte înființate în același stat membru;

participație înseamnă un interes de participare astfel cum este definit la articolul 2 punctul (2) din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului sau deținerea, directă sau indirectă, a cel puțin 20 % din drepturile de vot sau din capitalul unei întreprinderi;

control înseamnă relația dintre o societate-mamă și o filială, astfel cum sunt descrise la articolul 22 din Directiva 2013/34/UE sau în standardele contabile aplicabile unei instituții în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului, sau o relație similară între orice persoană fizică sau juridică și o întreprindere;

risc operațional înseamnă riscul de pierdere care rezultă fie din utilizarea unor procese, persoane sau sisteme interne inadecvate sau care nu și-au îndeplinit funcția în mod corespunzător, fie din evenimente externe, incluzând riscul juridic, riscul de model și riscul aferent tehnologiei informațiilor și comunicațiilor, fără a se limita la acestea, dar excluzând riscul strategic și riscul reputațional;

risc juridic înseamnă riscul de pierdere, inclusiv cheltuielile, amenzile, penalitățile sau daunele punitive pe care o instituție le-ar putea suporta ca urmare a unor evenimente care duc la proceduri judiciare, inclusiv următoarele:

acțiuni de supraveghere și tranzacții extrajudiciare;

absența unei acțiuni atunci când o astfel de acțiune este necesară pentru a respecta o obligație juridică;

acțiuni întreprinse pentru a evita respectarea unei obligații juridice;

evenimente legate de o conduită necorespunzătoare, care sunt evenimente ce rezultă din abateri săvârșite cu intenție sau din neglijență, inclusiv prestarea necorespunzătoare de servicii financiare sau furnizarea de informații inadecvate sau înșelătoare privind riscul financiar al produselor vândute de instituție;

nerespectarea oricărei cerințe derivate din dispozițiile statutare sau legislative naționale sau internaționale;

nerespectarea oricărei cerințe derivate din acorduri contractuale sau a unor norme interne și coduri de conduită stabilite în conformitate cu normele și practicile naționale sau internaționale;

nerespectarea normelor de etică;

risc de model înseamnă riscul de pierdere care rezultă în urma unor decizii care se bazează în principal pe rezultatul modelelor interne din cauza erorilor în elaborarea, dezvoltarea, estimarea parametrilor, punerea în aplicare sau utilizarea ori monitorizarea unor astfel de modele, inclusiv din cauza următoarelor:

elaborarea necorespunzătoare a modelului intern ales și a caracteristicilor sale;

verificarea necorespunzătoare a caracterului adecvat al modelului intern ales în ceea ce privește instrumentul financiar care trebuie evaluat sau produsul căruia trebuie să i se stabilească un preț ori a caracterului adecvat al modelului intern ales pentru condițiile de piață aplicabile;

erorile în punerea în aplicare a modelului intern ales;

evaluările incorecte la prețul pieței și măsurarea incorectă a riscului ca urmare a unei erori în momentul înregistrării unei tranzacții în sistemul de tranzacționare;

utilizarea modelului intern ales sau a rezultatelor acestuia într-un scop pentru care modelul respectiv nu a fost conceput sau căruia nu îi era destinat, inclusiv manipularea parametrilor de modelare;

monitorizarea sau validarea tardivă sau ineficace a performanței modelului sau a capacității predictive de a evalua dacă modelul intern ales este în continuare adecvat scopului;

risc TIC înseamnă riscul de pierderi legat de orice circumstanță care poate fi identificată în mod rezonabil în legătură cu utilizarea rețelelor și a sistemelor informatice care, dacă se materializează, ar putea compromite securitatea rețelelor și a sistemelor informatice, a oricărui instrument sau proces dependent de tehnologie, a operațiunilor și proceselor sau a prestării de servicii prin producerea de efecte adverse în mediul digital sau fizic;

risc de mediu, social și de guvernanță sau risc ESG înseamnă riscul de orice impact financiar negativ asupra unei instituții care decurge din impactul actual sau potențial al factorilor de mediu, sociali sau de guvernanță (ESG) asupra contrapărților sau a activelor investite ale instituției respective; riscurile ESG se materializează prin categoriile tradiționale de riscuri financiare;

risc de mediu înseamnă riscul de orice impact financiar negativ asupra unei instituții care decurge din impactul actual sau potențial al factorilor de mediu asupra contrapărților sau a activelor investite ale instituției respective, inclusiv al factorilor legați de tranziția către obiectivele prevăzute la articolul 9 din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului; riscul de mediu include atât riscul fizic, cât și riscul de tranziție;

risc fizic, ca parte a riscului de mediu, înseamnă riscul de orice impact financiar negativ asupra unei instituții care decurge din impactul actual sau potențial al efectelor fizice ale factorilor de mediu asupra contrapărților sau a activelor investite ale instituției respective;

risc de tranziție, ca parte a riscului de mediu, înseamnă riscul de orice impact financiar negativ asupra unei instituții care decurge din impactul actual sau potențial al tranziției la o economie durabilă din punctul de vedere al mediului asupra contrapărților sau a activelor investite ale instituției respective;

risc social înseamnă riscul de orice impact financiar negativ asupra unei instituții care decurge din impactul actual sau potențial al factorilor sociali asupra contrapărților sau a activelor sale investite;

risc de guvernanță înseamnă riscul de orice impact financiar negativ asupra unei instituții care decurge din impactul actual sau potențial al factorilor de guvernanță asupra contrapărților sau a activelor investite ale instituției respective;

acțiuni de supraveghere și tranzacții extrajudiciare;

absența unei acțiuni atunci când o astfel de acțiune este necesară pentru a respecta o obligație juridică;

acțiuni întreprinse pentru a evita respectarea unei obligații juridice;

evenimente legate de o conduită necorespunzătoare, care sunt evenimente ce rezultă din abateri săvârșite cu intenție sau din neglijență, inclusiv prestarea necorespunzătoare de servicii financiare sau furnizarea de informații inadecvate sau înșelătoare privind riscul financiar al produselor vândute de instituție;

nerespectarea oricărei cerințe derivate din dispozițiile statutare sau legislative naționale sau internaționale;

nerespectarea oricărei cerințe derivate din acorduri contractuale sau a unor norme interne și coduri de conduită stabilite în conformitate cu normele și practicile naționale sau internaționale;

nerespectarea normelor de etică;

elaborarea necorespunzătoare a modelului intern ales și a caracteristicilor sale;

verificarea necorespunzătoare a caracterului adecvat al modelului intern ales în ceea ce privește instrumentul financiar care trebuie evaluat sau produsul căruia trebuie să i se stabilească un preț ori a caracterului adecvat al modelului intern ales pentru condițiile de piață aplicabile;

erorile în punerea în aplicare a modelului intern ales;

evaluările incorecte la prețul pieței și măsurarea incorectă a riscului ca urmare a unei erori în momentul înregistrării unei tranzacții în sistemul de tranzacționare;

utilizarea modelului intern ales sau a rezultatelor acestuia într-un scop pentru care modelul respectiv nu a fost conceput sau căruia nu îi era destinat, inclusiv manipularea parametrilor de modelare;

monitorizarea sau validarea tardivă sau ineficace a performanței modelului sau a capacității predictive de a evalua dacă modelul intern ales este în continuare adecvat scopului;

probabilitate de nerambursare sau PD înseamnă probabilitatea ca un debitor sau, după caz, o facilitate de credit să intre în stare de nerambursare în decursul unui an și, în contextul riscului de diminuare a valorii creanței, probabilitatea de diminuare a valorii creanței în decursul unei perioade de un an;

pierdere în caz de nerambursare sau LGD înseamnă raportul dintre, pe de o parte, pierderea aferentă unei expuneri legate de o singură facilitate în cazul intrării în stare de nerambursare a unui debitor sau, dacă este cazul, a unei facilități de credit și, pe de altă parte, cuantumul expus la risc în momentul intrării în stare de nerambursare ori la o anumită dată de referință după data intrării în stare de nerambursare, precum și, în contextul riscului de diminuare a valorii creanței, pierderea în caz de diminuare a valorii creanței, care înseamnă raportul dintre, pe de o parte, pierderea aferentă unei expuneri legate de o creanță achiziționată în caz de diminuare a valorii acesteia și, pe de altă parte, cuantumul expus la risc al creanței achiziționate;

factor de conversie sau factor de conversie a creditului sau CCF înseamnă raportul dintre cuantumul neutilizat dintr-un angajament din cadrul unei singure facilități care ar putea fi trasă din respectiva facilitate unică începând cu un anumit moment înainte de intrarea în stare de nerambursare și care, prin urmare, ar deveni expusă la risc în momentul intrării în stare de nerambursare și cuantumul neutilizat dintr-un angajament din cadrul facilității respective, valoarea angajamentului fiind determinată de limita autorizată, cu excepția cazului în care limita neautorizată este mai mare;

protecție finanțată a creditului sau FCP înseamnă o tehnică de diminuare a riscului de credit prin care reducerea riscului de credit asociat expunerii unei instituții este derivată din dreptul respectivei instituții, în cazul intrării în stare de nerambursare a debitorului sau a facilității de credit ori al unor alte evenimente de credit specificate legate de debitor, de a lichida anumite active sau sume, de a obține transferul lor, de a și le atribui ori de a le reține sau de a reduce cuantumul expunerii la diferența dintre cuantumul expunerii și cuantumul unei creanțe asupra instituției sau de a-l înlocui cu această diferență;

protecție nefinanțată a creditului sau UFCP înseamnă o tehnică de diminuare a riscului de credit prin care reducerea riscului de credit asociat expunerii unei instituții este derivată din obligația unei părți terțe de a plăti o sumă în cazul intrării în stare de nerambursare a debitorului sau a facilității de credit sau al unor alte evenimente de credit specificate;

instrument asimilat numerarului înseamnă un certificat de depozit, o obligațiune, inclusiv o obligațiune garantată, sau orice alt instrument nesubordonat care a fost emis de o instituție creditoare, pentru care instituția creditoare respectivă a primit deja plata completă și care se rambursează necondiționat de către instituție la valoarea sa nominală;

aur fizic înseamnă aur ca produs de bază, inclusiv bare, lingouri și monede de aur, general acceptate în mod normal de piața metalelor prețioase, acolo unde există piețe lichide de metale prețioase, și a căror valoare este determinată de valoarea conținutului de aur, definit de puritate și masă, și nu de interesul numismatic;

valoarea bunurilor imobile înseamnă valoarea unui bun imobil locativ sau a unui bun imobil comercial determinată în conformitate cu articolul 229 alineatul (1);

bun imobil locativ înseamnă oricare dintre următoarele:

un bun imobil care are natura unei locuințe și care respectă toate legile și reglementările aplicabile care permit ca bunul să fie ocupat în scop de locuire;

un bun imobil care are natura unei locuințe și se află încă în construcție, cu condiția să se preconizeze că acesta va respecta toate legile și reglementările aplicabile care permit ca bunul să fie ocupat în scopuri de locuire;

dreptul de a locui într-un apartament din societățile cooperative de locuințe situate în Suedia;

terenul accesoriu unui bun menționat la litera (a), (b) sau (c);

un bun imobil care are natura unei locuințe și care respectă toate legile și reglementările aplicabile care permit ca bunul să fie ocupat în scop de locuire;

un bun imobil care are natura unei locuințe și se află încă în construcție, cu condiția să se preconizeze că acesta va respecta toate legile și reglementările aplicabile care permit ca bunul să fie ocupat în scopuri de locuire;

dreptul de a locui într-un apartament din societățile cooperative de locuințe situate în Suedia;

terenul accesoriu unui bun menționat la litera (a), (b) sau (c);

bun imobil comercial înseamnă orice bun imobil care nu este bun imobil locativ;

expunere aferentă bunurilor imobile generatoare de venituri sau expunere IPRE înseamnă o expunere garantată cu unul sau mai multe bunuri imobile locative sau bunuri imobile comerciale, în cazul căreia îndeplinirea obligațiilor din credite legate de expunere depinde în mod semnificativ de fluxurile de numerar generate de respectivele bunuri imobile cu care este garantată expunerea în cauză, și nu de capacitatea debitorului de a-și îndeplini din alte surse obligațiile din credite, sursa principală a unor astfel de fluxuri de numerar fiind plățile din leasing sau din chirii ori încasările din vânzarea bunului imobil locativ sau a bunului imobil comercial;

expunere aferentă bunurilor imobile care nu generează venituri sau expunere non-IPRE înseamnă orice expunere garantată cu unul sau mai multe bunuri imobile locative sau bunuri imobile comerciale care nu este o expunere IPRE;

expunere garantată cu bunuri imobile locative sau expunere garantată cu ipoteci asupra bunurilor imobile locative înseamnă o expunere garantată cu un bun imobil locativ sau o expunere considerată ca atare în conformitate cu articolul 108 alineatul (4);

expunere garantată cu bunuri imobile comerciale sau expunere garantată cu ipoteci asupra bunurilor imobile comerciale înseamnă o expunere garantată cu un bun imobil comercial;

expunere garantată cu bunuri imobile sau expunere garantată cu ipoteci asupra bunurilor imobile sau expunere garantată cu garanții reale constând în bunuri imobile înseamnă o expunere garantată cu un bun imobil locativ sau un bun imobil comercial sau o expunere considerată ca atare în conformitate cu articolul 108 alineatul (4);

rata de nerambursare pe un an înseamnă raportul dintre numărul de debitori sau, în cazul în care definiția incapacității de rambursare se aplică la nivel de facilitate de credit în temeiul articolului 178 alineatul (1) al doilea paragraf, numărul de facilități de credit în cazul cărora se consideră că a survenit o incapacitate de rambursare în cursul unei perioade care începe cu un an înainte de o dată de observare T și numărul total de debitori, sau, în cazul în care definiția incapacității de rambursare se aplică la nivel de facilitate de credit în temeiul articolului 178 alineatul (1) al doilea paragraf, facilități de credit clasificate în această clasă de rating sau grupă de risc cu un an înainte de acea dată de observare T;

expuneri aferente achizițiilor de terenuri, dezvoltării și construcțiilor sau expuneri ADC înseamnă expuneri față de societăți sau entități cu scop special care finanțează orice achiziție de terenuri în scopuri de dezvoltare și construcții sau care finanțează dezvoltarea și construirea oricăror bunuri imobile locative sau bunuri imobile comerciale;

expunere non-ADC înseamnă orice expunere garantată cu unul sau mai multe bunuri imobile locative sau bunuri imobile comerciale care nu este o expunere ADC;

deținere indirectă înseamnă orice expunere față de o entitate intermediară care deține o expunere față de instrumente de capital emise de o entitate din sectorul financiar sau față de pasive emise de o instituție în cazul căreia, dacă valoarea instrumentelor de capital emise de entitatea din sectorul financiar sau a pasivelor emise de instituție ar fi scoasă în afara bilanțului definitiv, pierderile înregistrate în consecință de respectiva instituție nu ar fi semnificativ diferite de pierderile pe care instituția le-ar înregistra ca urmare a deținerii directe a acelor instrumente de capital emise de entitatea din sectorul financiar sau a acelor pasive emise de instituție;

deținere sintetică înseamnă o investiție a unei instituții într-un instrument financiar a cărui valoare este direct legată de valoarea instrumentelor de capital emise de o entitate din sectorul financiar sau de valoarea pasivelor emise de o instituție;

instituțiile sunt consolidate integral în conformitate cu articolul 22 din Directiva 2013/34/UE și sunt incluse în supravegherea pe bază consolidată a unei instituții care este o instituție-mamă dintr-un stat membru în conformitate cu partea întâi titlul II capitolul 2 din prezentul regulament și care face obiectul cerințelor de fonduri proprii;

birou de tranzacționare înseamnă un grup de dealeri clar identificat, care este creat de instituție în conformitate cu articolul 104b alineatul (1) pentru a gestiona împreună un portofoliu de poziții din portofoliul de tranzacționare sau pozițiile din afara portofoliului de tranzacționare menționate la alineatele (5) și (6) de la articolul respectiv, în conformitate cu o strategie de afaceri bine definită și coerentă, și care își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași structuri de gestionare a riscurilor;

activele sau pasivele consolidate ale instituției legate de activitățile cu contrapărți situate în Spațiul Economic European, cu excepția expunerilor intragrup din Spațiul Economic European, depășesc 75 % din totalul activelor și pasivelor consolidate ale instituției, excluzând, în ambele cazuri, expunerile intragrup,

expunere reînnoibilă înseamnă orice expunere în cadrul căreia soldul debitorului poate fluctua, până la o limită convenită, în funcție de deciziile acestuia de a lua cu împrumut și de a rambursa;

expunere față de un tranzactor înseamnă orice expunere reînnoibilă care are un istoric de rambursare de cel puțin 12 luni și care este una dintre următoarele:

o expunere în cazul căreia, în mod regulat și cel puțin o dată la 12 luni, soldul care trebuie rambursat la următoarea dată programată de rambursare este determinat ca fiind cuantumul tras la o dată de referință prestabilită, cu o dată de rambursare programată nu mai târziu de 12 luni, cu condiția ca soldul să fi fost rambursat integral la fiecare dată de rambursare programată din ultimele 12 luni;

o facilitate de tip descoperit de cont din care nu s-au efectuat trageri în ultimele 12 luni;

entitate din sectorul combustibililor fosili înseamnă o societate, o întreprindere sau o întreprindere clasificată statistic ca având principala sa activitate economică în sectorul cărbunelui, petrolului sau gazelor, astfel cum este prevăzută în anexa XXXIX modelul 3 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/637 al Comisiei și astfel cum este identificată prin trimitere la codurile din nomenclatorul statistic al activităților economice (NACE a doua revizuire) enumerate în anexa I secțiunile B, C, D și G din Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 al Parlamentului European și al Consiliului; în cazul în care principala activitate economică a unei societăți sau întreprinderi nu este clasificată utilizându-se codurile NACE a doua revizuire prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 sau o clasificare națională derivată din acestea, instituțiile stabilesc cu prudență dacă respectiva societate sau întreprindere își desfășoară activitatea principală într-unul dintre sectoarele respective;

expuneri supuse impactului factorilor de mediu sau sociali înseamnă expuneri care împiedică ambiția Uniunii de a-și atinge obiectivele de reglementare legate de factorii ESG într-un mod care ar putea avea un impact financiar negativ asupra instituțiilor din Uniune;

entitate din sectorul bancar paralel înseamnă o entitate care desfășoară activități bancare în afara cadrului reglementat;

o expunere în cazul căreia, în mod regulat și cel puțin o dată la 12 luni, soldul care trebuie rambursat la următoarea dată programată de rambursare este determinat ca fiind cuantumul tras la o dată de referință prestabilită, cu o dată de rambursare programată nu mai târziu de 12 luni, cu condiția ca soldul să fi fost rambursat integral la fiecare dată de rambursare programată din ultimele 12 luni;

o facilitate de tip descoperit de cont din care nu s-au efectuat trageri în ultimele 12 luni;

se adaugă următorul alineat:

la punctul 1, litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

desfășurarea oricăreia dintre activitățile menționate în secțiunea A punctele 3 și 6 din anexa I la Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului, în cazul în care se aplică una dintre următoarele situații, dar întreprinderea nu este un comerciant de mărfuri și de certificate de emisii, un organism de plasament colectiv, o întreprindere de asigurare sau o firmă de investiții pentru care se acordă o derogare de la autorizarea ca instituție de credit în conformitate cu articolul 8a din Directiva 2013/36/UE:

valoarea totală a activelor consolidate ale întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele sale stabilite într-o țară terță, este cel puțin egală cu 30 de miliarde EUR;

valoarea totală a activelor întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele sale stabilite într-o țară terță, este mai mică de 30 de miliarde EUR, iar întreprinderea face parte dintr-un grup în care valoarea totală a activelor consolidate ale tuturor întreprinderilor din grupul respectiv care sunt stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele lor stabilite într-o țară terță, care, la nivel individual, au active totale mai mici de 30 de miliarde EUR și care desfășoară oricare dintre activitățile menționate în anexa I secțiunea A punctele 3 și 6 din Directiva 2014/65/UE, este cel puțin egală cu 30 de miliarde EUR;

valoarea totală a activelor întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele sale stabilite într-o țară terță, este mai mică de 30 de miliarde EUR, iar întreprinderea face parte dintr-un grup în care valoarea totală a activelor consolidate ale tuturor întreprinderilor din grup care desfășoară oricare dintre activitățile menționate în secțiunea A punctele 3 și 6 din anexa I la Directiva 2014/65/UE este cel puțin egală cu 30 de miliarde EUR, în cazul în care supraveghetorul consolidant, în consultare cu colegiul de supraveghetori, decide astfel pentru a contracara eventualele riscuri de eludare sau eventualele riscuri la adresa stabilității financiare a Uniunii;

valoarea totală a activelor consolidate ale întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele sale stabilite într-o țară terță, este cel puțin egală cu 30 de miliarde EUR;

valoarea totală a activelor întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele sale stabilite într-o țară terță, este mai mică de 30 de miliarde EUR, iar întreprinderea face parte dintr-un grup în care valoarea totală a activelor consolidate ale tuturor întreprinderilor din grupul respectiv care sunt stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele lor stabilite într-o țară terță, care, la nivel individual, au active totale mai mici de 30 de miliarde EUR și care desfășoară oricare dintre activitățile menționate în anexa I secțiunea A punctele 3 și 6 din Directiva 2014/65/UE, este cel puțin egală cu 30 de miliarde EUR;

valoarea totală a activelor întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele sale stabilite într-o țară terță, este mai mică de 30 de miliarde EUR, iar întreprinderea face parte dintr-un grup în care valoarea totală a activelor consolidate ale tuturor întreprinderilor din grup care desfășoară oricare dintre activitățile menționate în secțiunea A punctele 3 și 6 din anexa I la Directiva 2014/65/UE este cel puțin egală cu 30 de miliarde EUR, în cazul în care supraveghetorul consolidant, în consultare cu colegiul de supraveghetori, decide astfel pentru a contracara eventualele riscuri de eludare sau eventualele riscuri la adresa stabilității financiare a Uniunii;

punctul 12 se elimină;

punctele 15 și 16 se înlocuiesc cu următorul text:

întreprindere-mamă înseamnă o întreprindere care controlează, în sensul punctului 37, una sau mai multe întreprinderi;

filială înseamnă o întreprindere care este controlată, în sensul punctului 37, de o altă întreprindere; filialele unei filiale sunt considerate de asemenea a fi filiale ale întreprinderii care este întreprinderea lor mamă inițială;

punctul 18 se înlocuiește cu următorul text:

întreprindere prestatoare de servicii auxiliare înseamnă o întreprindere a cărei activitate principală, indiferent dacă este furnizată unor întreprinderi din cadrul grupului sau unor clienți din afara grupului, constă în oricare dintre următoarele:

o prelungire directă a serviciilor bancare;

activități de leasing operațional, deținere sau administrare de bunuri, prestare de servicii de prelucrare a datelor sau orice altă activitate, în măsura în care aceste activități sunt auxiliare serviciilor bancare;

orice altă activitate considerată de ABE similară cu cele menționate la literele (a) și (b);

o prelungire directă a serviciilor bancare;

activități de leasing operațional, deținere sau administrare de bunuri, prestare de servicii de prelucrare a datelor sau orice altă activitate, în măsura în care aceste activități sunt auxiliare serviciilor bancare;

orice altă activitate considerată de ABE similară cu cele menționate la literele (a) și (b);

punctul 20 se înlocuiește cu următorul text:

societate financiară holding înseamnă o întreprindere care îndeplinește toate condițiile următoare:

este o instituție financiară;

nu este o societate financiară holding mixtă;

are cel puțin o filială care este o instituție;

peste 50 % din oricare dintre următorii indicatori sunt asociați, în mod constant, cu filiale care sunt instituții sau instituții financiare și cu activități desfășurate de întreprinderea însăși care nu sunt legate de achiziționarea sau posesia unor dețineri în filiale, atunci când activitățile respective sunt de aceeași natură cu cele desfășurate de instituții sau de instituții financiare:

capitalul propriu al întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

activele întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

veniturile întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

personalul întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

alți indicatori considerați relevanți de către autoritatea competentă.

capitalul propriu al întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

activele întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

veniturile întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

personalul întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

alți indicatori considerați relevanți de către autoritatea competentă.

este o instituție financiară;

nu este o societate financiară holding mixtă;

are cel puțin o filială care este o instituție;

peste 50 % din oricare dintre următorii indicatori sunt asociați, în mod constant, cu filiale care sunt instituții sau instituții financiare și cu activități desfășurate de întreprinderea însăși care nu sunt legate de achiziționarea sau posesia unor dețineri în filiale, atunci când activitățile respective sunt de aceeași natură cu cele desfășurate de instituții sau de instituții financiare:

capitalul propriu al întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

activele întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

veniturile întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

personalul întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

alți indicatori considerați relevanți de către autoritatea competentă.

capitalul propriu al întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

activele întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

veniturile întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

personalul întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

alți indicatori considerați relevanți de către autoritatea competentă.

se introduce următorul punct:

societate de investiții holding înseamnă o societate de investiții holding astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 23 din Regulamentul (UE) 2019/2033;

punctul 26 se înlocuiește cu următorul text:

instituție financiară înseamnă o întreprindere care îndeplinește următoarele două condiții:

nu este o instituție, un holding pur industrial, o entitate special constituită în scopul securitizării, un holding de asigurare, astfel cum este definit la articolul 212 alineatul (1) litera (f) din Directiva 2009/138/CE, sau un holding mixt de asigurare, astfel cum este definit la articolul 212 alineatul (1) litera (g) din directiva menționată, cu excepția cazului în care un holding mixt de asigurare are o instituție-filială;

îndeplinește una sau mai multe din următoarele condiții:

activitatea principală a întreprinderii constă în achiziționarea sau posesia unor dețineri ori desfășurarea uneia sau mai multora dintre activitățile enumerate în anexa I punctele 2-12 și punctele 15, 16 și 17 din Directiva 2013/36/UE ori prestarea unuia (uneia) sau mai multora dintre serviciile sau activitățile enumerate în anexa I secțiunea A sau B din Directiva 2014/65/UE în legătură cu instrumentele financiare enumerate în anexa I secțiunea C din Directiva 2014/65/UE;

întreprinderea este o firmă de investiții, o societate financiară holding mixtă, o societate de investiții holding, un prestator de servicii de plată conform clasificării în temeiul articolului 1 alineatul (1) literele (a)-(d) din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului, o societate de administrare a activelor sau o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare;

activitatea principală a întreprinderii constă în achiziționarea sau posesia unor dețineri ori desfășurarea uneia sau mai multora dintre activitățile enumerate în anexa I punctele 2-12 și punctele 15, 16 și 17 din Directiva 2013/36/UE ori prestarea unuia (uneia) sau mai multora dintre serviciile sau activitățile enumerate în anexa I secțiunea A sau B din Directiva 2014/65/UE în legătură cu instrumentele financiare enumerate în anexa I secțiunea C din Directiva 2014/65/UE;

întreprinderea este o firmă de investiții, o societate financiară holding mixtă, o societate de investiții holding, un prestator de servicii de plată conform clasificării în temeiul articolului 1 alineatul (1) literele (a)-(d) din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului, o societate de administrare a activelor sau o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare;

nu este o instituție, un holding pur industrial, o entitate special constituită în scopul securitizării, un holding de asigurare, astfel cum este definit la articolul 212 alineatul (1) litera (f) din Directiva 2009/138/CE, sau un holding mixt de asigurare, astfel cum este definit la articolul 212 alineatul (1) litera (g) din directiva menționată, cu excepția cazului în care un holding mixt de asigurare are o instituție-filială;

îndeplinește una sau mai multe din următoarele condiții:

activitatea principală a întreprinderii constă în achiziționarea sau posesia unor dețineri ori desfășurarea uneia sau mai multora dintre activitățile enumerate în anexa I punctele 2-12 și punctele 15, 16 și 17 din Directiva 2013/36/UE ori prestarea unuia (uneia) sau mai multora dintre serviciile sau activitățile enumerate în anexa I secțiunea A sau B din Directiva 2014/65/UE în legătură cu instrumentele financiare enumerate în anexa I secțiunea C din Directiva 2014/65/UE;

întreprinderea este o firmă de investiții, o societate financiară holding mixtă, o societate de investiții holding, un prestator de servicii de plată conform clasificării în temeiul articolului 1 alineatul (1) literele (a)-(d) din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului, o societate de administrare a activelor sau o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare;

activitatea principală a întreprinderii constă în achiziționarea sau posesia unor dețineri ori desfășurarea uneia sau mai multora dintre activitățile enumerate în anexa I punctele 2-12 și punctele 15, 16 și 17 din Directiva 2013/36/UE ori prestarea unuia (uneia) sau mai multora dintre serviciile sau activitățile enumerate în anexa I secțiunea A sau B din Directiva 2014/65/UE în legătură cu instrumentele financiare enumerate în anexa I secțiunea C din Directiva 2014/65/UE;

întreprinderea este o firmă de investiții, o societate financiară holding mixtă, o societate de investiții holding, un prestator de servicii de plată conform clasificării în temeiul articolului 1 alineatul (1) literele (a)-(d) din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului, o societate de administrare a activelor sau o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare;

se introduce următorul punct:

holding pur industrial înseamnă o întreprindere care îndeplinește toate condițiile următoare:

activitate sa principală constă în dobândirea sau posesia de dețineri;

nu este menționată la punctul 27 litera (a) sau la punctul 27 literele (d)-(l) de la prezentul alineat și nu este o firmă de investiții sau o societate de administrare a activelor ori un prestator de servicii de plată conform clasificării în temeiul articolului 1 alineatul (1) literele (a)-(d) din Directiva (UE) 2015/2366;

nu deține nicio participație într-o entitate din sectorul financiar;

activitate sa principală constă în dobândirea sau posesia de dețineri;

nu este menționată la punctul 27 litera (a) sau la punctul 27 literele (d)-(l) de la prezentul alineat și nu este o firmă de investiții sau o societate de administrare a activelor ori un prestator de servicii de plată conform clasificării în temeiul articolului 1 alineatul (1) literele (a)-(d) din Directiva (UE) 2015/2366;

nu deține nicio participație într-o entitate din sectorul financiar;

la punctul 27, litera (c) se elimină;

punctul 28 se înlocuiește cu următorul text:

instituție-mamă dintr-un stat membru înseamnă o instituție dintr-un stat membru care are ca filială o instituție sau o instituție financiară ori care deține o participație într-o instituție sau o instituție financiară și care nu este la rândul său o filială a unei alte instituții autorizate în același stat membru sau a unei societăți financiare holding ori a unei societăți financiare holding mixte înființate în același stat membru;

punctul 35 se înlocuiește cu următorul text:

participație înseamnă un interes de participare astfel cum este definit la articolul 2 punctul (2) din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului sau deținerea, directă sau indirectă, a cel puțin 20 % din drepturile de vot sau din capitalul unei întreprinderi;

punctul 37 se înlocuiește cu următorul text:

control înseamnă relația dintre o societate-mamă și o filială, astfel cum sunt descrise la articolul 22 din Directiva 2013/34/UE sau în standardele contabile aplicabile unei instituții în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului, sau o relație similară între orice persoană fizică sau juridică și o întreprindere;

punctul 52 se înlocuiește cu următorul text:

risc operațional înseamnă riscul de pierdere care rezultă fie din utilizarea unor procese, persoane sau sisteme interne inadecvate sau care nu și-au îndeplinit funcția în mod corespunzător, fie din evenimente externe, incluzând riscul juridic, riscul de model și riscul aferent tehnologiei informațiilor și comunicațiilor, fără a se limita la acestea, dar excluzând riscul strategic și riscul reputațional;

se introduc următoarele puncte:

risc juridic înseamnă riscul de pierdere, inclusiv cheltuielile, amenzile, penalitățile sau daunele punitive pe care o instituție le-ar putea suporta ca urmare a unor evenimente care duc la proceduri judiciare, inclusiv următoarele:

acțiuni de supraveghere și tranzacții extrajudiciare;

absența unei acțiuni atunci când o astfel de acțiune este necesară pentru a respecta o obligație juridică;

acțiuni întreprinse pentru a evita respectarea unei obligații juridice;

evenimente legate de o conduită necorespunzătoare, care sunt evenimente ce rezultă din abateri săvârșite cu intenție sau din neglijență, inclusiv prestarea necorespunzătoare de servicii financiare sau furnizarea de informații inadecvate sau înșelătoare privind riscul financiar al produselor vândute de instituție;

nerespectarea oricărei cerințe derivate din dispozițiile statutare sau legislative naționale sau internaționale;

nerespectarea oricărei cerințe derivate din acorduri contractuale sau a unor norme interne și coduri de conduită stabilite în conformitate cu normele și practicile naționale sau internaționale;

nerespectarea normelor de etică;

risc de model înseamnă riscul de pierdere care rezultă în urma unor decizii care se bazează în principal pe rezultatul modelelor interne din cauza erorilor în elaborarea, dezvoltarea, estimarea parametrilor, punerea în aplicare sau utilizarea ori monitorizarea unor astfel de modele, inclusiv din cauza următoarelor:

elaborarea necorespunzătoare a modelului intern ales și a caracteristicilor sale;

verificarea necorespunzătoare a caracterului adecvat al modelului intern ales în ceea ce privește instrumentul financiar care trebuie evaluat sau produsul căruia trebuie să i se stabilească un preț ori a caracterului adecvat al modelului intern ales pentru condițiile de piață aplicabile;

erorile în punerea în aplicare a modelului intern ales;

evaluările incorecte la prețul pieței și măsurarea incorectă a riscului ca urmare a unei erori în momentul înregistrării unei tranzacții în sistemul de tranzacționare;

utilizarea modelului intern ales sau a rezultatelor acestuia într-un scop pentru care modelul respectiv nu a fost conceput sau căruia nu îi era destinat, inclusiv manipularea parametrilor de modelare;

monitorizarea sau validarea tardivă sau ineficace a performanței modelului sau a capacității predictive de a evalua dacă modelul intern ales este în continuare adecvat scopului;

risc TIC înseamnă riscul de pierderi legat de orice circumstanță care poate fi identificată în mod rezonabil în legătură cu utilizarea rețelelor și a sistemelor informatice care, dacă se materializează, ar putea compromite securitatea rețelelor și a sistemelor informatice, a oricărui instrument sau proces dependent de tehnologie, a operațiunilor și proceselor sau a prestării de servicii prin producerea de efecte adverse în mediul digital sau fizic;

risc de mediu, social și de guvernanță sau risc ESG înseamnă riscul de orice impact financiar negativ asupra unei instituții care decurge din impactul actual sau potențial al factorilor de mediu, sociali sau de guvernanță (ESG) asupra contrapărților sau a activelor investite ale instituției respective; riscurile ESG se materializează prin categoriile tradiționale de riscuri financiare;

risc de mediu înseamnă riscul de orice impact financiar negativ asupra unei instituții care decurge din impactul actual sau potențial al factorilor de mediu asupra contrapărților sau a activelor investite ale instituției respective, inclusiv al factorilor legați de tranziția către obiectivele prevăzute la articolul 9 din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului; riscul de mediu include atât riscul fizic, cât și riscul de tranziție;

risc fizic, ca parte a riscului de mediu, înseamnă riscul de orice impact financiar negativ asupra unei instituții care decurge din impactul actual sau potențial al efectelor fizice ale factorilor de mediu asupra contrapărților sau a activelor investite ale instituției respective;

risc de tranziție, ca parte a riscului de mediu, înseamnă riscul de orice impact financiar negativ asupra unei instituții care decurge din impactul actual sau potențial al tranziției la o economie durabilă din punctul de vedere al mediului asupra contrapărților sau a activelor investite ale instituției respective;

risc social înseamnă riscul de orice impact financiar negativ asupra unei instituții care decurge din impactul actual sau potențial al factorilor sociali asupra contrapărților sau a activelor sale investite;

risc de guvernanță înseamnă riscul de orice impact financiar negativ asupra unei instituții care decurge din impactul actual sau potențial al factorilor de guvernanță asupra contrapărților sau a activelor investite ale instituției respective;

acțiuni de supraveghere și tranzacții extrajudiciare;

absența unei acțiuni atunci când o astfel de acțiune este necesară pentru a respecta o obligație juridică;

acțiuni întreprinse pentru a evita respectarea unei obligații juridice;

evenimente legate de o conduită necorespunzătoare, care sunt evenimente ce rezultă din abateri săvârșite cu intenție sau din neglijență, inclusiv prestarea necorespunzătoare de servicii financiare sau furnizarea de informații inadecvate sau înșelătoare privind riscul financiar al produselor vândute de instituție;

nerespectarea oricărei cerințe derivate din dispozițiile statutare sau legislative naționale sau internaționale;

nerespectarea oricărei cerințe derivate din acorduri contractuale sau a unor norme interne și coduri de conduită stabilite în conformitate cu normele și practicile naționale sau internaționale;

nerespectarea normelor de etică;

elaborarea necorespunzătoare a modelului intern ales și a caracteristicilor sale;

verificarea necorespunzătoare a caracterului adecvat al modelului intern ales în ceea ce privește instrumentul financiar care trebuie evaluat sau produsul căruia trebuie să i se stabilească un preț ori a caracterului adecvat al modelului intern ales pentru condițiile de piață aplicabile;

erorile în punerea în aplicare a modelului intern ales;

evaluările incorecte la prețul pieței și măsurarea incorectă a riscului ca urmare a unei erori în momentul înregistrării unei tranzacții în sistemul de tranzacționare;

utilizarea modelului intern ales sau a rezultatelor acestuia într-un scop pentru care modelul respectiv nu a fost conceput sau căruia nu îi era destinat, inclusiv manipularea parametrilor de modelare;

monitorizarea sau validarea tardivă sau ineficace a performanței modelului sau a capacității predictive de a evalua dacă modelul intern ales este în continuare adecvat scopului;

punctele 54, 55 și 56 se înlocuiesc cu următorul text:

probabilitate de nerambursare sau PD înseamnă probabilitatea ca un debitor sau, după caz, o facilitate de credit să intre în stare de nerambursare în decursul unui an și, în contextul riscului de diminuare a valorii creanței, probabilitatea de diminuare a valorii creanței în decursul unei perioade de un an;

pierdere în caz de nerambursare sau LGD înseamnă raportul dintre, pe de o parte, pierderea aferentă unei expuneri legate de o singură facilitate în cazul intrării în stare de nerambursare a unui debitor sau, dacă este cazul, a unei facilități de credit și, pe de altă parte, cuantumul expus la risc în momentul intrării în stare de nerambursare ori la o anumită dată de referință după data intrării în stare de nerambursare, precum și, în contextul riscului de diminuare a valorii creanței, pierderea în caz de diminuare a valorii creanței, care înseamnă raportul dintre, pe de o parte, pierderea aferentă unei expuneri legate de o creanță achiziționată în caz de diminuare a valorii acesteia și, pe de altă parte, cuantumul expus la risc al creanței achiziționate;

factor de conversie sau factor de conversie a creditului sau CCF înseamnă raportul dintre cuantumul neutilizat dintr-un angajament din cadrul unei singure facilități care ar putea fi trasă din respectiva facilitate unică începând cu un anumit moment înainte de intrarea în stare de nerambursare și care, prin urmare, ar deveni expusă la risc în momentul intrării în stare de nerambursare și cuantumul neutilizat dintr-un angajament din cadrul facilității respective, valoarea angajamentului fiind determinată de limita autorizată, cu excepția cazului în care limita neautorizată este mai mare;

punctele 58, 59 și 60 se înlocuiesc cu următorul text:

protecție finanțată a creditului sau FCP înseamnă o tehnică de diminuare a riscului de credit prin care reducerea riscului de credit asociat expunerii unei instituții este derivată din dreptul respectivei instituții, în cazul intrării în stare de nerambursare a debitorului sau a facilității de credit ori al unor alte evenimente de credit specificate legate de debitor, de a lichida anumite active sau sume, de a obține transferul lor, de a și le atribui ori de a le reține sau de a reduce cuantumul expunerii la diferența dintre cuantumul expunerii și cuantumul unei creanțe asupra instituției sau de a-l înlocui cu această diferență;

protecție nefinanțată a creditului sau UFCP înseamnă o tehnică de diminuare a riscului de credit prin care reducerea riscului de credit asociat expunerii unei instituții este derivată din obligația unei părți terțe de a plăti o sumă în cazul intrării în stare de nerambursare a debitorului sau a facilității de credit sau al unor alte evenimente de credit specificate;

instrument asimilat numerarului înseamnă un certificat de depozit, o obligațiune, inclusiv o obligațiune garantată, sau orice alt instrument nesubordonat care a fost emis de o instituție creditoare, pentru care instituția creditoare respectivă a primit deja plata completă și care se rambursează necondiționat de către instituție la valoarea sa nominală;

se introduce următorul punct:

aur fizic înseamnă aur ca produs de bază, inclusiv bare, lingouri și monede de aur, general acceptate în mod normal de piața metalelor prețioase, acolo unde există piețe lichide de metale prețioase, și a căror valoare este determinată de valoarea conținutului de aur, definit de puritate și masă, și nu de interesul numismatic;

se introduce următorul punct:

valoarea bunurilor imobile înseamnă valoarea unui bun imobil locativ sau a unui bun imobil comercial determinată în conformitate cu articolul 229 alineatul (1);

punctul 75 se înlocuiește cu următorul text:

bun imobil locativ înseamnă oricare dintre următoarele:

un bun imobil care are natura unei locuințe și care respectă toate legile și reglementările aplicabile care permit ca bunul să fie ocupat în scop de locuire;

un bun imobil care are natura unei locuințe și se află încă în construcție, cu condiția să se preconizeze că acesta va respecta toate legile și reglementările aplicabile care permit ca bunul să fie ocupat în scopuri de locuire;

dreptul de a locui într-un apartament din societățile cooperative de locuințe situate în Suedia;

terenul accesoriu unui bun menționat la litera (a), (b) sau (c);

un bun imobil care are natura unei locuințe și care respectă toate legile și reglementările aplicabile care permit ca bunul să fie ocupat în scop de locuire;

un bun imobil care are natura unei locuințe și se află încă în construcție, cu condiția să se preconizeze că acesta va respecta toate legile și reglementările aplicabile care permit ca bunul să fie ocupat în scopuri de locuire;

dreptul de a locui într-un apartament din societățile cooperative de locuințe situate în Suedia;

terenul accesoriu unui bun menționat la litera (a), (b) sau (c);

se introduc următoarele puncte:

bun imobil comercial înseamnă orice bun imobil care nu este bun imobil locativ;

expunere aferentă bunurilor imobile generatoare de venituri sau expunere IPRE înseamnă o expunere garantată cu unul sau mai multe bunuri imobile locative sau bunuri imobile comerciale, în cazul căreia îndeplinirea obligațiilor din credite legate de expunere depinde în mod semnificativ de fluxurile de numerar generate de respectivele bunuri imobile cu care este garantată expunerea în cauză, și nu de capacitatea debitorului de a-și îndeplini din alte surse obligațiile din credite, sursa principală a unor astfel de fluxuri de numerar fiind plățile din leasing sau din chirii ori încasările din vânzarea bunului imobil locativ sau a bunului imobil comercial;

expunere aferentă bunurilor imobile care nu generează venituri sau expunere non-IPRE înseamnă orice expunere garantată cu unul sau mai multe bunuri imobile locative sau bunuri imobile comerciale care nu este o expunere IPRE;

expunere garantată cu bunuri imobile locative sau expunere garantată cu ipoteci asupra bunurilor imobile locative înseamnă o expunere garantată cu un bun imobil locativ sau o expunere considerată ca atare în conformitate cu articolul 108 alineatul (4);

expunere garantată cu bunuri imobile comerciale sau expunere garantată cu ipoteci asupra bunurilor imobile comerciale înseamnă o expunere garantată cu un bun imobil comercial;

expunere garantată cu bunuri imobile sau expunere garantată cu ipoteci asupra bunurilor imobile sau expunere garantată cu garanții reale constând în bunuri imobile înseamnă o expunere garantată cu un bun imobil locativ sau un bun imobil comercial sau o expunere considerată ca atare în conformitate cu articolul 108 alineatul (4);

punctul 78 se înlocuiește cu următorul text:

rata de nerambursare pe un an înseamnă raportul dintre numărul de debitori sau, în cazul în care definiția incapacității de rambursare se aplică la nivel de facilitate de credit în temeiul articolului 178 alineatul (1) al doilea paragraf, numărul de facilități de credit în cazul cărora se consideră că a survenit o incapacitate de rambursare în cursul unei perioade care începe cu un an înainte de o dată de observare T și numărul total de debitori, sau, în cazul în care definiția incapacității de rambursare se aplică la nivel de facilitate de credit în temeiul articolului 178 alineatul (1) al doilea paragraf, facilități de credit clasificate în această clasă de rating sau grupă de risc cu un an înainte de acea dată de observare T;

se introduc următoarele puncte:

expuneri aferente achizițiilor de terenuri, dezvoltării și construcțiilor sau expuneri ADC înseamnă expuneri față de societăți sau entități cu scop special care finanțează orice achiziție de terenuri în scopuri de dezvoltare și construcții sau care finanțează dezvoltarea și construirea oricăror bunuri imobile locative sau bunuri imobile comerciale;

expunere non-ADC înseamnă orice expunere garantată cu unul sau mai multe bunuri imobile locative sau bunuri imobile comerciale care nu este o expunere ADC;

punctul 79 se elimină;

punctul 114 se înlocuiește cu următorul text:

deținere indirectă înseamnă orice expunere față de o entitate intermediară care deține o expunere față de instrumente de capital emise de o entitate din sectorul financiar sau față de pasive emise de o instituție în cazul căreia, dacă valoarea instrumentelor de capital emise de entitatea din sectorul financiar sau a pasivelor emise de instituție ar fi scoasă în afara bilanțului definitiv, pierderile înregistrate în consecință de respectiva instituție nu ar fi semnificativ diferite de pierderile pe care instituția le-ar înregistra ca urmare a deținerii directe a acelor instrumente de capital emise de entitatea din sectorul financiar sau a acelor pasive emise de instituție;

punctul 126 se înlocuiește cu următorul text:

deținere sintetică înseamnă o investiție a unei instituții într-un instrument financiar a cărui valoare este direct legată de valoarea instrumentelor de capital emise de o entitate din sectorul financiar sau de valoarea pasivelor emise de o instituție;

la punctul 127, litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

instituțiile sunt consolidate integral în conformitate cu articolul 22 din Directiva 2013/34/UE și sunt incluse în supravegherea pe bază consolidată a unei instituții care este o instituție-mamă dintr-un stat membru în conformitate cu partea întâi titlul II capitolul 2 din prezentul regulament și care face obiectul cerințelor de fonduri proprii;

punctul 144 se înlocuiește cu următorul text:

birou de tranzacționare înseamnă un grup de dealeri clar identificat, care este creat de instituție în conformitate cu articolul 104b alineatul (1) pentru a gestiona împreună un portofoliu de poziții din portofoliul de tranzacționare sau pozițiile din afara portofoliului de tranzacționare menționate la alineatele (5) și (6) de la articolul respectiv, în conformitate cu o strategie de afaceri bine definită și coerentă, și care își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași structuri de gestionare a riscurilor;

la punctul 145, litera (f) se înlocuiește cu următorul text:

activele sau pasivele consolidate ale instituției legate de activitățile cu contrapărți situate în Spațiul Economic European, cu excepția expunerilor intragrup din Spațiul Economic European, depășesc 75 % din totalul activelor și pasivelor consolidate ale instituției, excluzând, în ambele cazuri, expunerile intragrup,

se adaugă următoarele puncte:

expunere reînnoibilă înseamnă orice expunere în cadrul căreia soldul debitorului poate fluctua, până la o limită convenită, în funcție de deciziile acestuia de a lua cu împrumut și de a rambursa;

expunere față de un tranzactor înseamnă orice expunere reînnoibilă care are un istoric de rambursare de cel puțin 12 luni și care este una dintre următoarele:

o expunere în cazul căreia, în mod regulat și cel puțin o dată la 12 luni, soldul care trebuie rambursat la următoarea dată programată de rambursare este determinat ca fiind cuantumul tras la o dată de referință prestabilită, cu o dată de rambursare programată nu mai târziu de 12 luni, cu condiția ca soldul să fi fost rambursat integral la fiecare dată de rambursare programată din ultimele 12 luni;

o facilitate de tip descoperit de cont din care nu s-au efectuat trageri în ultimele 12 luni;

entitate din sectorul combustibililor fosili înseamnă o societate, o întreprindere sau o întreprindere clasificată statistic ca având principala sa activitate economică în sectorul cărbunelui, petrolului sau gazelor, astfel cum este prevăzută în anexa XXXIX modelul 3 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/637 al Comisiei și astfel cum este identificată prin trimitere la codurile din nomenclatorul statistic al activităților economice (NACE a doua revizuire) enumerate în anexa I secțiunile B, C, D și G din Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 al Parlamentului European și al Consiliului; în cazul în care principala activitate economică a unei societăți sau întreprinderi nu este clasificată utilizându-se codurile NACE a doua revizuire prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 sau o clasificare națională derivată din acestea, instituțiile stabilesc cu prudență dacă respectiva societate sau întreprindere își desfășoară activitatea principală într-unul dintre sectoarele respective;

expuneri supuse impactului factorilor de mediu sau sociali înseamnă expuneri care împiedică ambiția Uniunii de a-și atinge obiectivele de reglementare legate de factorii ESG într-un mod care ar putea avea un impact financiar negativ asupra instituțiilor din Uniune;

entitate din sectorul bancar paralel înseamnă o entitate care desfășoară activități bancare în afara cadrului reglementat;

o expunere în cazul căreia, în mod regulat și cel puțin o dată la 12 luni, soldul care trebuie rambursat la următoarea dată programată de rambursare este determinat ca fiind cuantumul tras la o dată de referință prestabilită, cu o dată de rambursare programată nu mai târziu de 12 luni, cu condiția ca soldul să fi fost rambursat integral la fiecare dată de rambursare programată din ultimele 12 luni;

o facilitate de tip descoperit de cont din care nu s-au efectuat trageri în ultimele 12 luni;

se adaugă următoarele paragrafe:

desfășurarea oricăreia dintre activitățile menționate în secțiunea A punctele 3 și 6 din anexa I la Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului, în cazul în care se aplică una dintre următoarele situații, dar întreprinderea nu este un comerciant de mărfuri și de certificate de emisii, un organism de plasament colectiv, o întreprindere de asigurare sau o firmă de investiții pentru care se acordă o derogare de la autorizarea ca instituție de credit în conformitate cu articolul 8a din Directiva 2013/36/UE:

valoarea totală a activelor consolidate ale întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele sale stabilite într-o țară terță, este cel puțin egală cu 30 de miliarde EUR;

valoarea totală a activelor întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele sale stabilite într-o țară terță, este mai mică de 30 de miliarde EUR, iar întreprinderea face parte dintr-un grup în care valoarea totală a activelor consolidate ale tuturor întreprinderilor din grupul respectiv care sunt stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele lor stabilite într-o țară terță, care, la nivel individual, au active totale mai mici de 30 de miliarde EUR și care desfășoară oricare dintre activitățile menționate în anexa I secțiunea A punctele 3 și 6 din Directiva 2014/65/UE, este cel puțin egală cu 30 de miliarde EUR;

valoarea totală a activelor întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele sale stabilite într-o țară terță, este mai mică de 30 de miliarde EUR, iar întreprinderea face parte dintr-un grup în care valoarea totală a activelor consolidate ale tuturor întreprinderilor din grup care desfășoară oricare dintre activitățile menționate în secțiunea A punctele 3 și 6 din anexa I la Directiva 2014/65/UE este cel puțin egală cu 30 de miliarde EUR, în cazul în care supraveghetorul consolidant, în consultare cu colegiul de supraveghetori, decide astfel pentru a contracara eventualele riscuri de eludare sau eventualele riscuri la adresa stabilității financiare a Uniunii;

valoarea totală a activelor consolidate ale întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele sale stabilite într-o țară terță, este cel puțin egală cu 30 de miliarde EUR;

valoarea totală a activelor întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele sale stabilite într-o țară terță, este mai mică de 30 de miliarde EUR, iar întreprinderea face parte dintr-un grup în care valoarea totală a activelor consolidate ale tuturor întreprinderilor din grupul respectiv care sunt stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele lor stabilite într-o țară terță, care, la nivel individual, au active totale mai mici de 30 de miliarde EUR și care desfășoară oricare dintre activitățile menționate în anexa I secțiunea A punctele 3 și 6 din Directiva 2014/65/UE, este cel puțin egală cu 30 de miliarde EUR;

valoarea totală a activelor întreprinderii stabilite în Uniune, inclusiv ale oricăreia dintre sucursalele și filialele sale stabilite într-o țară terță, este mai mică de 30 de miliarde EUR, iar întreprinderea face parte dintr-un grup în care valoarea totală a activelor consolidate ale tuturor întreprinderilor din grup care desfășoară oricare dintre activitățile menționate în secțiunea A punctele 3 și 6 din anexa I la Directiva 2014/65/UE este cel puțin egală cu 30 de miliarde EUR, în cazul în care supraveghetorul consolidant, în consultare cu colegiul de supraveghetori, decide astfel pentru a contracara eventualele riscuri de eludare sau eventualele riscuri la adresa stabilității financiare a Uniunii;

întreprindere-mamă înseamnă o întreprindere care controlează, în sensul punctului 37, una sau mai multe întreprinderi;

filială înseamnă o întreprindere care este controlată, în sensul punctului 37, de o altă întreprindere; filialele unei filiale sunt considerate de asemenea a fi filiale ale întreprinderii care este întreprinderea lor mamă inițială;

întreprindere prestatoare de servicii auxiliare înseamnă o întreprindere a cărei activitate principală, indiferent dacă este furnizată unor întreprinderi din cadrul grupului sau unor clienți din afara grupului, constă în oricare dintre următoarele:

o prelungire directă a serviciilor bancare;

activități de leasing operațional, deținere sau administrare de bunuri, prestare de servicii de prelucrare a datelor sau orice altă activitate, în măsura în care aceste activități sunt auxiliare serviciilor bancare;

orice altă activitate considerată de ABE similară cu cele menționate la literele (a) și (b);

o prelungire directă a serviciilor bancare;

activități de leasing operațional, deținere sau administrare de bunuri, prestare de servicii de prelucrare a datelor sau orice altă activitate, în măsura în care aceste activități sunt auxiliare serviciilor bancare;

orice altă activitate considerată de ABE similară cu cele menționate la literele (a) și (b);

societate financiară holding înseamnă o întreprindere care îndeplinește toate condițiile următoare:

este o instituție financiară;

nu este o societate financiară holding mixtă;

are cel puțin o filială care este o instituție;

peste 50 % din oricare dintre următorii indicatori sunt asociați, în mod constant, cu filiale care sunt instituții sau instituții financiare și cu activități desfășurate de întreprinderea însăși care nu sunt legate de achiziționarea sau posesia unor dețineri în filiale, atunci când activitățile respective sunt de aceeași natură cu cele desfășurate de instituții sau de instituții financiare:

capitalul propriu al întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

activele întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

veniturile întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

personalul întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

alți indicatori considerați relevanți de către autoritatea competentă.

capitalul propriu al întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

activele întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

veniturile întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

personalul întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

alți indicatori considerați relevanți de către autoritatea competentă.

este o instituție financiară;

nu este o societate financiară holding mixtă;

are cel puțin o filială care este o instituție;

peste 50 % din oricare dintre următorii indicatori sunt asociați, în mod constant, cu filiale care sunt instituții sau instituții financiare și cu activități desfășurate de întreprinderea însăși care nu sunt legate de achiziționarea sau posesia unor dețineri în filiale, atunci când activitățile respective sunt de aceeași natură cu cele desfășurate de instituții sau de instituții financiare:

capitalul propriu al întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

activele întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

veniturile întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

personalul întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

alți indicatori considerați relevanți de către autoritatea competentă.

capitalul propriu al întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

activele întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

veniturile întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

personalul întreprinderii pe baza situației sale consolidate;

alți indicatori considerați relevanți de către autoritatea competentă.

societate de investiții holding înseamnă o societate de investiții holding astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 23 din Regulamentul (UE) 2019/2033;

instituție financiară înseamnă o întreprindere care îndeplinește următoarele două condiții:

nu este o instituție, un holding pur industrial, o entitate special constituită în scopul securitizării, un holding de asigurare, astfel cum este definit la articolul 212 alineatul (1) litera (f) din Directiva 2009/138/CE, sau un holding mixt de asigurare, astfel cum este definit la articolul 212 alineatul (1) litera (g) din directiva menționată, cu excepția cazului în care un holding mixt de asigurare are o instituție-filială;

îndeplinește una sau mai multe din următoarele condiții:

activitatea principală a întreprinderii constă în achiziționarea sau posesia unor dețineri ori desfășurarea uneia sau mai multora dintre activitățile enumerate în anexa I punctele 2-12 și punctele 15, 16 și 17 din Directiva 2013/36/UE ori prestarea unuia (uneia) sau mai multora dintre serviciile sau activitățile enumerate în anexa I secțiunea A sau B din Directiva 2014/65/UE în legătură cu instrumentele financiare enumerate în anexa I secțiunea C din Directiva 2014/65/UE;

întreprinderea este o firmă de investiții, o societate financiară holding mixtă, o societate de investiții holding, un prestator de servicii de plată conform clasificării în temeiul articolului 1 alineatul (1) literele (a)-(d) din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului, o societate de administrare a activelor sau o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare;

activitatea principală a întreprinderii constă în achiziționarea sau posesia unor dețineri ori desfășurarea uneia sau mai multora dintre activitățile enumerate în anexa I punctele 2-12 și punctele 15, 16 și 17 din Directiva 2013/36/UE ori prestarea unuia (uneia) sau mai multora dintre serviciile sau activitățile enumerate în anexa I secțiunea A sau B din Directiva 2014/65/UE în legătură cu instrumentele financiare enumerate în anexa I secțiunea C din Directiva 2014/65/UE;

întreprinderea este o firmă de investiții, o societate financiară holding mixtă, o societate de investiții holding, un prestator de servicii de plată conform clasificării în temeiul articolului 1 alineatul (1) literele (a)-(d) din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului, o societate de administrare a activelor sau o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare;

nu este o instituție, un holding pur industrial, o entitate special constituită în scopul securitizării, un holding de asigurare, astfel cum este definit la articolul 212 alineatul (1) litera (f) din Directiva 2009/138/CE, sau un holding mixt de asigurare, astfel cum este definit la articolul 212 alineatul (1) litera (g) din directiva menționată, cu excepția cazului în care un holding mixt de asigurare are o instituție-filială;

îndeplinește una sau mai multe din următoarele condiții:

activitatea principală a întreprinderii constă în achiziționarea sau posesia unor dețineri ori desfășurarea uneia sau mai multora dintre activitățile enumerate în anexa I punctele 2-12 și punctele 15, 16 și 17 din Directiva 2013/36/UE ori prestarea unuia (uneia) sau mai multora dintre serviciile sau activitățile enumerate în anexa I secțiunea A sau B din Directiva 2014/65/UE în legătură cu instrumentele financiare enumerate în anexa I secțiunea C din Directiva 2014/65/UE;

întreprinderea este o firmă de investiții, o societate financiară holding mixtă, o societate de investiții holding, un prestator de servicii de plată conform clasificării în temeiul articolului 1 alineatul (1) literele (a)-(d) din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului, o societate de administrare a activelor sau o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare;

activitatea principală a întreprinderii constă în achiziționarea sau posesia unor dețineri ori desfășurarea uneia sau mai multora dintre activitățile enumerate în anexa I punctele 2-12 și punctele 15, 16 și 17 din Directiva 2013/36/UE ori prestarea unuia (uneia) sau mai multora dintre serviciile sau activitățile enumerate în anexa I secțiunea A sau B din Directiva 2014/65/UE în legătură cu instrumentele financiare enumerate în anexa I secțiunea C din Directiva 2014/65/UE;

întreprinderea este o firmă de investiții, o societate financiară holding mixtă, o societate de investiții holding, un prestator de servicii de plată conform clasificării în temeiul articolului 1 alineatul (1) literele (a)-(d) din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului, o societate de administrare a activelor sau o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare;

holding pur industrial înseamnă o întreprindere care îndeplinește toate condițiile următoare:

activitate sa principală constă în dobândirea sau posesia de dețineri;

nu este menționată la punctul 27 litera (a) sau la punctul 27 literele (d)-(l) de la prezentul alineat și nu este o firmă de investiții sau o societate de administrare a activelor ori un prestator de servicii de plată conform clasificării în temeiul articolului 1 alineatul (1) literele (a)-(d) din Directiva (UE) 2015/2366;

nu deține nicio participație într-o entitate din sectorul financiar;

activitate sa principală constă în dobândirea sau posesia de dețineri;

nu este menționată la punctul 27 litera (a) sau la punctul 27 literele (d)-(l) de la prezentul alineat și nu este o firmă de investiții sau o societate de administrare a activelor ori un prestator de servicii de plată conform clasificării în temeiul articolului 1 alineatul (1) literele (a)-(d) din Directiva (UE) 2015/2366;

nu deține nicio participație într-o entitate din sectorul financiar;

instituție-mamă dintr-un stat membru înseamnă o instituție dintr-un stat membru care are ca filială o instituție sau o instituție financiară ori care deține o participație într-o instituție sau o instituție financiară și care nu este la rândul său o filială a unei alte instituții autorizate în același stat membru sau a unei societăți financiare holding ori a unei societăți financiare holding mixte înființate în același stat membru;

participație înseamnă un interes de participare astfel cum este definit la articolul 2 punctul (2) din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului sau deținerea, directă sau indirectă, a cel puțin 20 % din drepturile de vot sau din capitalul unei întreprinderi;

control înseamnă relația dintre o societate-mamă și o filială, astfel cum sunt descrise la articolul 22 din Directiva 2013/34/UE sau în standardele contabile aplicabile unei instituții în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului, sau o relație similară între orice persoană fizică sau juridică și o întreprindere;

risc operațional înseamnă riscul de pierdere care rezultă fie din utilizarea unor procese, persoane sau sisteme interne inadecvate sau care nu și-au îndeplinit funcția în mod corespunzător, fie din evenimente externe, incluzând riscul juridic, riscul de model și riscul aferent tehnologiei informațiilor și comunicațiilor, fără a se limita la acestea, dar excluzând riscul strategic și riscul reputațional;

risc juridic înseamnă riscul de pierdere, inclusiv cheltuielile, amenzile, penalitățile sau daunele punitive pe care o instituție le-ar putea suporta ca urmare a unor evenimente care duc la proceduri judiciare, inclusiv următoarele:

acțiuni de supraveghere și tranzacții extrajudiciare;

absența unei acțiuni atunci când o astfel de acțiune este necesară pentru a respecta o obligație juridică;

acțiuni întreprinse pentru a evita respectarea unei obligații juridice;

evenimente legate de o conduită necorespunzătoare, care sunt evenimente ce rezultă din abateri săvârșite cu intenție sau din neglijență, inclusiv prestarea necorespunzătoare de servicii financiare sau furnizarea de informații inadecvate sau înșelătoare privind riscul financiar al produselor vândute de instituție;

nerespectarea oricărei cerințe derivate din dispozițiile statutare sau legislative naționale sau internaționale;

nerespectarea oricărei cerințe derivate din acorduri contractuale sau a unor norme interne și coduri de conduită stabilite în conformitate cu normele și practicile naționale sau internaționale;

nerespectarea normelor de etică;

risc de model înseamnă riscul de pierdere care rezultă în urma unor decizii care se bazează în principal pe rezultatul modelelor interne din cauza erorilor în elaborarea, dezvoltarea, estimarea parametrilor, punerea în aplicare sau utilizarea ori monitorizarea unor astfel de modele, inclusiv din cauza următoarelor:

elaborarea necorespunzătoare a modelului intern ales și a caracteristicilor sale;

verificarea necorespunzătoare a caracterului adecvat al modelului intern ales în ceea ce privește instrumentul financiar care trebuie evaluat sau produsul căruia trebuie să i se stabilească un preț ori a caracterului adecvat al modelului intern ales pentru condițiile de piață aplicabile;

erorile în punerea în aplicare a modelului intern ales;

evaluările incorecte la prețul pieței și măsurarea incorectă a riscului ca urmare a unei erori în momentul înregistrării unei tranzacții în sistemul de tranzacționare;

utilizarea modelului intern ales sau a rezultatelor acestuia într-un scop pentru care modelul respectiv nu a fost conceput sau căruia nu îi era destinat, inclusiv manipularea parametrilor de modelare;

monitorizarea sau validarea tardivă sau ineficace a performanței modelului sau a capacității predictive de a evalua dacă modelul intern ales este în continuare adecvat scopului;

risc TIC înseamnă riscul de pierderi legat de orice circumstanță care poate fi identificată în mod rezonabil în legătură cu utilizarea rețelelor și a sistemelor informatice care, dacă se materializează, ar putea compromite securitatea rețelelor și a sistemelor informatice, a oricărui instrument sau proces dependent de tehnologie, a operațiunilor și proceselor sau a prestării de servicii prin producerea de efecte adverse în mediul digital sau fizic;

risc de mediu, social și de guvernanță sau risc ESG înseamnă riscul de orice impact financiar negativ asupra unei instituții care decurge din impactul actual sau potențial al factorilor de mediu, sociali sau de guvernanță (ESG) asupra contrapărților sau a activelor investite ale instituției respective; riscurile ESG se materializează prin categoriile tradiționale de riscuri financiare;

risc de mediu înseamnă riscul de orice impact financiar negativ asupra unei instituții care decurge din impactul actual sau potențial al factorilor de mediu asupra contrapărților sau a activelor investite ale instituției respective, inclusiv al factorilor legați de tranziția către obiectivele prevăzute la articolul 9 din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului; riscul de mediu include atât riscul fizic, cât și riscul de tranziție;

risc fizic, ca parte a riscului de mediu, înseamnă riscul de orice impact financiar negativ asupra unei instituții care decurge din impactul actual sau potențial al efectelor fizice ale factorilor de mediu asupra contrapărților sau a activelor investite ale instituției respective;

risc de tranziție, ca parte a riscului de mediu, înseamnă riscul de orice impact financiar negativ asupra unei instituții care decurge din impactul actual sau potențial al tranziției la o economie durabilă din punctul de vedere al mediului asupra contrapărților sau a activelor investite ale instituției respective;

risc social înseamnă riscul de orice impact financiar negativ asupra unei instituții care decurge din impactul actual sau potențial al factorilor sociali asupra contrapărților sau a activelor sale investite;

risc de guvernanță înseamnă riscul de orice impact financiar negativ asupra unei instituții care decurge din impactul actual sau potențial al factorilor de guvernanță asupra contrapărților sau a activelor investite ale instituției respective;

acțiuni de supraveghere și tranzacții extrajudiciare;

absența unei acțiuni atunci când o astfel de acțiune este necesară pentru a respecta o obligație juridică;

acțiuni întreprinse pentru a evita respectarea unei obligații juridice;

evenimente legate de o conduită necorespunzătoare, care sunt evenimente ce rezultă din abateri săvârșite cu intenție sau din neglijență, inclusiv prestarea necorespunzătoare de servicii financiare sau furnizarea de informații inadecvate sau înșelătoare privind riscul financiar al produselor vândute de instituție;

nerespectarea oricărei cerințe derivate din dispozițiile statutare sau legislative naționale sau internaționale;

nerespectarea oricărei cerințe derivate din acorduri contractuale sau a unor norme interne și coduri de conduită stabilite în conformitate cu normele și practicile naționale sau internaționale;

nerespectarea normelor de etică;

elaborarea necorespunzătoare a modelului intern ales și a caracteristicilor sale;

verificarea necorespunzătoare a caracterului adecvat al modelului intern ales în ceea ce privește instrumentul financiar care trebuie evaluat sau produsul căruia trebuie să i se stabilească un preț ori a caracterului adecvat al modelului intern ales pentru condițiile de piață aplicabile;

erorile în punerea în aplicare a modelului intern ales;

evaluările incorecte la prețul pieței și măsurarea incorectă a riscului ca urmare a unei erori în momentul înregistrării unei tranzacții în sistemul de tranzacționare;

utilizarea modelului intern ales sau a rezultatelor acestuia într-un scop pentru care modelul respectiv nu a fost conceput sau căruia nu îi era destinat, inclusiv manipularea parametrilor de modelare;

monitorizarea sau validarea tardivă sau ineficace a performanței modelului sau a capacității predictive de a evalua dacă modelul intern ales este în continuare adecvat scopului;

probabilitate de nerambursare sau PD înseamnă probabilitatea ca un debitor sau, după caz, o facilitate de credit să intre în stare de nerambursare în decursul unui an și, în contextul riscului de diminuare a valorii creanței, probabilitatea de diminuare a valorii creanței în decursul unei perioade de un an;

pierdere în caz de nerambursare sau LGD înseamnă raportul dintre, pe de o parte, pierderea aferentă unei expuneri legate de o singură facilitate în cazul intrării în stare de nerambursare a unui debitor sau, dacă este cazul, a unei facilități de credit și, pe de altă parte, cuantumul expus la risc în momentul intrării în stare de nerambursare ori la o anumită dată de referință după data intrării în stare de nerambursare, precum și, în contextul riscului de diminuare a valorii creanței, pierderea în caz de diminuare a valorii creanței, care înseamnă raportul dintre, pe de o parte, pierderea aferentă unei expuneri legate de o creanță achiziționată în caz de diminuare a valorii acesteia și, pe de altă parte, cuantumul expus la risc al creanței achiziționate;

factor de conversie sau factor de conversie a creditului sau CCF înseamnă raportul dintre cuantumul neutilizat dintr-un angajament din cadrul unei singure facilități care ar putea fi trasă din respectiva facilitate unică începând cu un anumit moment înainte de intrarea în stare de nerambursare și care, prin urmare, ar deveni expusă la risc în momentul intrării în stare de nerambursare și cuantumul neutilizat dintr-un angajament din cadrul facilității respective, valoarea angajamentului fiind determinată de limita autorizată, cu excepția cazului în care limita neautorizată este mai mare;

protecție finanțată a creditului sau FCP înseamnă o tehnică de diminuare a riscului de credit prin care reducerea riscului de credit asociat expunerii unei instituții este derivată din dreptul respectivei instituții, în cazul intrării în stare de nerambursare a debitorului sau a facilității de credit ori al unor alte evenimente de credit specificate legate de debitor, de a lichida anumite active sau sume, de a obține transferul lor, de a și le atribui ori de a le reține sau de a reduce cuantumul expunerii la diferența dintre cuantumul expunerii și cuantumul unei creanțe asupra instituției sau de a-l înlocui cu această diferență;

protecție nefinanțată a creditului sau UFCP înseamnă o tehnică de diminuare a riscului de credit prin care reducerea riscului de credit asociat expunerii unei instituții este derivată din obligația unei părți terțe de a plăti o sumă în cazul intrării în stare de nerambursare a debitorului sau a facilității de credit sau al unor alte evenimente de credit specificate;

instrument asimilat numerarului înseamnă un certificat de depozit, o obligațiune, inclusiv o obligațiune garantată, sau orice alt instrument nesubordonat care a fost emis de o instituție creditoare, pentru care instituția creditoare respectivă a primit deja plata completă și care se rambursează necondiționat de către instituție la valoarea sa nominală;

aur fizic înseamnă aur ca produs de bază, inclusiv bare, lingouri și monede de aur, general acceptate în mod normal de piața metalelor prețioase, acolo unde există piețe lichide de metale prețioase, și a căror valoare este determinată de valoarea conținutului de aur, definit de puritate și masă, și nu de interesul numismatic;

valoarea bunurilor imobile înseamnă valoarea unui bun imobil locativ sau a unui bun imobil comercial determinată în conformitate cu articolul 229 alineatul (1);

bun imobil locativ înseamnă oricare dintre următoarele:

un bun imobil care are natura unei locuințe și care respectă toate legile și reglementările aplicabile care permit ca bunul să fie ocupat în scop de locuire;

un bun imobil care are natura unei locuințe și se află încă în construcție, cu condiția să se preconizeze că acesta va respecta toate legile și reglementările aplicabile care permit ca bunul să fie ocupat în scopuri de locuire;

dreptul de a locui într-un apartament din societățile cooperative de locuințe situate în Suedia;

terenul accesoriu unui bun menționat la litera (a), (b) sau (c);

un bun imobil care are natura unei locuințe și care respectă toate legile și reglementările aplicabile care permit ca bunul să fie ocupat în scop de locuire;

un bun imobil care are natura unei locuințe și se află încă în construcție, cu condiția să se preconizeze că acesta va respecta toate legile și reglementările aplicabile care permit ca bunul să fie ocupat în scopuri de locuire;

dreptul de a locui într-un apartament din societățile cooperative de locuințe situate în Suedia;

terenul accesoriu unui bun menționat la litera (a), (b) sau (c);

bun imobil comercial înseamnă orice bun imobil care nu este bun imobil locativ;

expunere aferentă bunurilor imobile generatoare de venituri sau expunere IPRE înseamnă o expunere garantată cu unul sau mai multe bunuri imobile locative sau bunuri imobile comerciale, în cazul căreia îndeplinirea obligațiilor din credite legate de expunere depinde în mod semnificativ de fluxurile de numerar generate de respectivele bunuri imobile cu care este garantată expunerea în cauză, și nu de capacitatea debitorului de a-și îndeplini din alte surse obligațiile din credite, sursa principală a unor astfel de fluxuri de numerar fiind plățile din leasing sau din chirii ori încasările din vânzarea bunului imobil locativ sau a bunului imobil comercial;

expunere aferentă bunurilor imobile care nu generează venituri sau expunere non-IPRE înseamnă orice expunere garantată cu unul sau mai multe bunuri imobile locative sau bunuri imobile comerciale care nu este o expunere IPRE;

expunere garantată cu bunuri imobile locative sau expunere garantată cu ipoteci asupra bunurilor imobile locative înseamnă o expunere garantată cu un bun imobil locativ sau o expunere considerată ca atare în conformitate cu articolul 108 alineatul (4);

expunere garantată cu bunuri imobile comerciale sau expunere garantată cu ipoteci asupra bunurilor imobile comerciale înseamnă o expunere garantată cu un bun imobil comercial;

expunere garantată cu bunuri imobile sau expunere garantată cu ipoteci asupra bunurilor imobile sau expunere garantată cu garanții reale constând în bunuri imobile înseamnă o expunere garantată cu un bun imobil locativ sau un bun imobil comercial sau o expunere considerată ca atare în conformitate cu articolul 108 alineatul (4);

rata de nerambursare pe un an înseamnă raportul dintre numărul de debitori sau, în cazul în care definiția incapacității de rambursare se aplică la nivel de facilitate de credit în temeiul articolului 178 alineatul (1) al doilea paragraf, numărul de facilități de credit în cazul cărora se consideră că a survenit o incapacitate de rambursare în cursul unei perioade care începe cu un an înainte de o dată de observare T și numărul total de debitori, sau, în cazul în care definiția incapacității de rambursare se aplică la nivel de facilitate de credit în temeiul articolului 178 alineatul (1) al doilea paragraf, facilități de credit clasificate în această clasă de rating sau grupă de risc cu un an înainte de acea dată de observare T;

expuneri aferente achizițiilor de terenuri, dezvoltării și construcțiilor sau expuneri ADC înseamnă expuneri față de societăți sau entități cu scop special care finanțează orice achiziție de terenuri în scopuri de dezvoltare și construcții sau care finanțează dezvoltarea și construirea oricăror bunuri imobile locative sau bunuri imobile comerciale;

expunere non-ADC înseamnă orice expunere garantată cu unul sau mai multe bunuri imobile locative sau bunuri imobile comerciale care nu este o expunere ADC;

deținere indirectă înseamnă orice expunere față de o entitate intermediară care deține o expunere față de instrumente de capital emise de o entitate din sectorul financiar sau față de pasive emise de o instituție în cazul căreia, dacă valoarea instrumentelor de capital emise de entitatea din sectorul financiar sau a pasivelor emise de instituție ar fi scoasă în afara bilanțului definitiv, pierderile înregistrate în consecință de respectiva instituție nu ar fi semnificativ diferite de pierderile pe care instituția le-ar înregistra ca urmare a deținerii directe a acelor instrumente de capital emise de entitatea din sectorul financiar sau a acelor pasive emise de instituție;

deținere sintetică înseamnă o investiție a unei instituții într-un instrument financiar a cărui valoare este direct legată de valoarea instrumentelor de capital emise de o entitate din sectorul financiar sau de valoarea pasivelor emise de o instituție;

instituțiile sunt consolidate integral în conformitate cu articolul 22 din Directiva 2013/34/UE și sunt incluse în supravegherea pe bază consolidată a unei instituții care este o instituție-mamă dintr-un stat membru în conformitate cu partea întâi titlul II capitolul 2 din prezentul regulament și care face obiectul cerințelor de fonduri proprii;

birou de tranzacționare înseamnă un grup de dealeri clar identificat, care este creat de instituție în conformitate cu articolul 104b alineatul (1) pentru a gestiona împreună un portofoliu de poziții din portofoliul de tranzacționare sau pozițiile din afara portofoliului de tranzacționare menționate la alineatele (5) și (6) de la articolul respectiv, în conformitate cu o strategie de afaceri bine definită și coerentă, și care își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași structuri de gestionare a riscurilor;

activele sau pasivele consolidate ale instituției legate de activitățile cu contrapărți situate în Spațiul Economic European, cu excepția expunerilor intragrup din Spațiul Economic European, depășesc 75 % din totalul activelor și pasivelor consolidate ale instituției, excluzând, în ambele cazuri, expunerile intragrup,

expunere reînnoibilă înseamnă orice expunere în cadrul căreia soldul debitorului poate fluctua, până la o limită convenită, în funcție de deciziile acestuia de a lua cu împrumut și de a rambursa;

expunere față de un tranzactor înseamnă orice expunere reînnoibilă care are un istoric de rambursare de cel puțin 12 luni și care este una dintre următoarele:

o expunere în cazul căreia, în mod regulat și cel puțin o dată la 12 luni, soldul care trebuie rambursat la următoarea dată programată de rambursare este determinat ca fiind cuantumul tras la o dată de referință prestabilită, cu o dată de rambursare programată nu mai târziu de 12 luni, cu condiția ca soldul să fi fost rambursat integral la fiecare dată de rambursare programată din ultimele 12 luni;

o facilitate de tip descoperit de cont din care nu s-au efectuat trageri în ultimele 12 luni;

entitate din sectorul combustibililor fosili înseamnă o societate, o întreprindere sau o întreprindere clasificată statistic ca având principala sa activitate economică în sectorul cărbunelui, petrolului sau gazelor, astfel cum este prevăzută în anexa XXXIX modelul 3 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/637 al Comisiei și astfel cum este identificată prin trimitere la codurile din nomenclatorul statistic al activităților economice (NACE a doua revizuire) enumerate în anexa I secțiunile B, C, D și G din Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 al Parlamentului European și al Consiliului; în cazul în care principala activitate economică a unei societăți sau întreprinderi nu este clasificată utilizându-se codurile NACE a doua revizuire prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 sau o clasificare națională derivată din acestea, instituțiile stabilesc cu prudență dacă respectiva societate sau întreprindere își desfășoară activitatea principală într-unul dintre sectoarele respective;

expuneri supuse impactului factorilor de mediu sau sociali înseamnă expuneri care împiedică ambiția Uniunii de a-și atinge obiectivele de reglementare legate de factorii ESG într-un mod care ar putea avea un impact financiar negativ asupra instituțiilor din Uniune;

entitate din sectorul bancar paralel înseamnă o entitate care desfășoară activități bancare în afara cadrului reglementat;

o expunere în cazul căreia, în mod regulat și cel puțin o dată la 12 luni, soldul care trebuie rambursat la următoarea dată programată de rambursare este determinat ca fiind cuantumul tras la o dată de referință prestabilită, cu o dată de rambursare programată nu mai târziu de 12 luni, cu condiția ca soldul să fi fost rambursat integral la fiecare dată de rambursare programată din ultimele 12 luni;

o facilitate de tip descoperit de cont din care nu s-au efectuat trageri în ultimele 12 luni;

Articolul 5 se modifică după cum urmează:

punctul 3 se înlocuiește cu următorul text:

pierdere așteptată sau EL înseamnă raportul, legat de o singură facilitate, dintre, pe de o parte, cuantumul pierderii estimate aferente unei expuneri rezultate din oricare dintre următoarele:

o potențială intrare în stare de nerambursare a unui debitor pe parcursul unui an și, pe de altă parte, cuantumul expus la risc în momentul intrării în stare de nerambursare;

un potențial eveniment de diminuare a valorii creanței pe parcursul unui an și, pe de altă parte, cuantumul expus la risc la data producerii evenimentului de diminuare a valorii creanței;

o potențială intrare în stare de nerambursare a unui debitor pe parcursul unui an și, pe de altă parte, cuantumul expus la risc în momentul intrării în stare de nerambursare;

un potențial eveniment de diminuare a valorii creanței pe parcursul unui an și, pe de altă parte, cuantumul expus la risc la data producerii evenimentului de diminuare a valorii creanței;

se adaugă următoarele puncte:

obligație din credite înseamnă orice obligație care decurge dintr-un contract de credit, inclusiv principalul, dobânda acumulată și comisioanele, datorată de un debitor;

expunere din credite înseamnă orice element bilanțier sau extrabilanțier care are sau poate avea ca rezultat o obligație din credite;

facilitate sau facilitate de credit înseamnă o expunere din credite care decurge dintr-un contract sau dintr-un set de contracte încheiate între un debitor și o instituție;

marjă de prudență înseamnă o majorare încorporată în estimările parametrilor de risc pentru a ține seama de gama preconizată de erori de estimare care pot decurge din deficiențele identificate în ceea ce privește datele, metodele, modelele, modificările standardelor de subscriere, ale apetitului de risc și ale politicilor de colectare și recuperare și orice altă sursă de incertitudine suplimentară, precum și din eroarea de estimare generală;

ajustare adecvată înseamnă impactul asupra estimărilor parametrilor de risc care decurge din aplicarea metodologiilor în cadrul estimării parametrilor de risc pentru a corecta deficiențele identificate în ceea ce privește datele și în ceea ce privește metodele de estimare și pentru a ține seama de modificările standardelor de subscriere, ale apetitului de risc și ale politicilor de colectare și recuperare și de orice altă sursă de incertitudine, în măsura posibilului, în vederea evitării denaturărilor în cadrul estimărilor parametrilor de risc;

întreprindere mică și mijlocie sau IMM înseamnă o societate sau o întreprindere care, conform celor mai recente conturi consolidate, are o cifră de afaceri anuală care nu depășește 50000000 EUR;

angajament înseamnă orice acord contractual, pe care o instituție îl oferă unui client și care este acceptat de clientul respectiv, de a acorda credite, de a achiziționa active sau de a emite substitute de credit; de asemenea, orice astfel de acord care poate fi revocat necondiționat de către instituție în orice moment, fără notificarea prealabilă a unui debitor, sau orice acord care poate fi revocat de către instituție în cazul în care un debitor nu îndeplinește condițiile prevăzute în documentația facilității, inclusiv condițiile care trebuie îndeplinite de debitor înainte de orice tragere inițială sau ulterioară în temeiul acordului, cu excepția cazului în care acordurile contractuale îndeplinesc toate condițiile următoare:

acordurile contractuale în cazul cărora instituția nu primește niciun onorariu sau comision pentru a stabili sau a menține respectivele acorduri contractuale;

acordurile contractuale în cazul cărora clientul are obligația de a prezenta instituției o cerere pentru tragerea inițială și pentru fiecare tragere ulterioară în temeiul acordurilor contractuale respective;

acordurile contractuale în cazul cărora instituția are autoritate deplină, indiferent de îndeplinirea de către client a condițiilor prevăzute în documentația acordului contractual, asupra executării fiecărei trageri;

acordurile contractuale permit instituției să evalueze bonitatea clientului imediat înainte de a decide cu privire la executarea fiecărei trageri, iar instituția a pus în aplicare și aplică proceduri interne care asigură realizarea unei astfel de evaluări înainte de efectuarea fiecărei trageri;

acordurile contractuale care sunt oferite unei entități corporative, inclusiv unui IMM, care este monitorizată îndeaproape în permanență;

angajament revocabil necondiționat înseamnă orice angajament ale cărui condiții permit instituției să anuleze angajamentul, în măsura maximă permisă în temeiul legislației privind protecția consumatorilor și al actelor juridice conexe, după caz, în orice moment, fără notificarea prealabilă a debitorului sau care prevăd efectiv anularea automată ca urmare a unei deteriorări a bonității debitorului.

acordurile contractuale în cazul cărora instituția nu primește niciun onorariu sau comision pentru a stabili sau a menține respectivele acorduri contractuale;

acordurile contractuale în cazul cărora clientul are obligația de a prezenta instituției o cerere pentru tragerea inițială și pentru fiecare tragere ulterioară în temeiul acordurilor contractuale respective;

acordurile contractuale în cazul cărora instituția are autoritate deplină, indiferent de îndeplinirea de către client a condițiilor prevăzute în documentația acordului contractual, asupra executării fiecărei trageri;

acordurile contractuale permit instituției să evalueze bonitatea clientului imediat înainte de a decide cu privire la executarea fiecărei trageri, iar instituția a pus în aplicare și aplică proceduri interne care asigură realizarea unei astfel de evaluări înainte de efectuarea fiecărei trageri;

acordurile contractuale care sunt oferite unei entități corporative, inclusiv unui IMM, care este monitorizată îndeaproape în permanență;

pierdere așteptată sau EL înseamnă raportul, legat de o singură facilitate, dintre, pe de o parte, cuantumul pierderii estimate aferente unei expuneri rezultate din oricare dintre următoarele:

o potențială intrare în stare de nerambursare a unui debitor pe parcursul unui an și, pe de altă parte, cuantumul expus la risc în momentul intrării în stare de nerambursare;

un potențial eveniment de diminuare a valorii creanței pe parcursul unui an și, pe de altă parte, cuantumul expus la risc la data producerii evenimentului de diminuare a valorii creanței;

o potențială intrare în stare de nerambursare a unui debitor pe parcursul unui an și, pe de altă parte, cuantumul expus la risc în momentul intrării în stare de nerambursare;

un potențial eveniment de diminuare a valorii creanței pe parcursul unui an și, pe de altă parte, cuantumul expus la risc la data producerii evenimentului de diminuare a valorii creanței;

obligație din credite înseamnă orice obligație care decurge dintr-un contract de credit, inclusiv principalul, dobânda acumulată și comisioanele, datorată de un debitor;

expunere din credite înseamnă orice element bilanțier sau extrabilanțier care are sau poate avea ca rezultat o obligație din credite;

facilitate sau facilitate de credit înseamnă o expunere din credite care decurge dintr-un contract sau dintr-un set de contracte încheiate între un debitor și o instituție;

marjă de prudență înseamnă o majorare încorporată în estimările parametrilor de risc pentru a ține seama de gama preconizată de erori de estimare care pot decurge din deficiențele identificate în ceea ce privește datele, metodele, modelele, modificările standardelor de subscriere, ale apetitului de risc și ale politicilor de colectare și recuperare și orice altă sursă de incertitudine suplimentară, precum și din eroarea de estimare generală;

ajustare adecvată înseamnă impactul asupra estimărilor parametrilor de risc care decurge din aplicarea metodologiilor în cadrul estimării parametrilor de risc pentru a corecta deficiențele identificate în ceea ce privește datele și în ceea ce privește metodele de estimare și pentru a ține seama de modificările standardelor de subscriere, ale apetitului de risc și ale politicilor de colectare și recuperare și de orice altă sursă de incertitudine, în măsura posibilului, în vederea evitării denaturărilor în cadrul estimărilor parametrilor de risc;

întreprindere mică și mijlocie sau IMM înseamnă o societate sau o întreprindere care, conform celor mai recente conturi consolidate, are o cifră de afaceri anuală care nu depășește 50000000 EUR;

angajament înseamnă orice acord contractual, pe care o instituție îl oferă unui client și care este acceptat de clientul respectiv, de a acorda credite, de a achiziționa active sau de a emite substitute de credit; de asemenea, orice astfel de acord care poate fi revocat necondiționat de către instituție în orice moment, fără notificarea prealabilă a unui debitor, sau orice acord care poate fi revocat de către instituție în cazul în care un debitor nu îndeplinește condițiile prevăzute în documentația facilității, inclusiv condițiile care trebuie îndeplinite de debitor înainte de orice tragere inițială sau ulterioară în temeiul acordului, cu excepția cazului în care acordurile contractuale îndeplinesc toate condițiile următoare:

acordurile contractuale în cazul cărora instituția nu primește niciun onorariu sau comision pentru a stabili sau a menține respectivele acorduri contractuale;

acordurile contractuale în cazul cărora clientul are obligația de a prezenta instituției o cerere pentru tragerea inițială și pentru fiecare tragere ulterioară în temeiul acordurilor contractuale respective;

acordurile contractuale în cazul cărora instituția are autoritate deplină, indiferent de îndeplinirea de către client a condițiilor prevăzute în documentația acordului contractual, asupra executării fiecărei trageri;

acordurile contractuale permit instituției să evalueze bonitatea clientului imediat înainte de a decide cu privire la executarea fiecărei trageri, iar instituția a pus în aplicare și aplică proceduri interne care asigură realizarea unei astfel de evaluări înainte de efectuarea fiecărei trageri;

acordurile contractuale care sunt oferite unei entități corporative, inclusiv unui IMM, care este monitorizată îndeaproape în permanență;

angajament revocabil necondiționat înseamnă orice angajament ale cărui condiții permit instituției să anuleze angajamentul, în măsura maximă permisă în temeiul legislației privind protecția consumatorilor și al actelor juridice conexe, după caz, în orice moment, fără notificarea prealabilă a debitorului sau care prevăd efectiv anularea automată ca urmare a unei deteriorări a bonității debitorului.

acordurile contractuale în cazul cărora instituția nu primește niciun onorariu sau comision pentru a stabili sau a menține respectivele acorduri contractuale;

acordurile contractuale în cazul cărora clientul are obligația de a prezenta instituției o cerere pentru tragerea inițială și pentru fiecare tragere ulterioară în temeiul acordurilor contractuale respective;

acordurile contractuale în cazul cărora instituția are autoritate deplină, indiferent de îndeplinirea de către client a condițiilor prevăzute în documentația acordului contractual, asupra executării fiecărei trageri;

acordurile contractuale permit instituției să evalueze bonitatea clientului imediat înainte de a decide cu privire la executarea fiecărei trageri, iar instituția a pus în aplicare și aplică proceduri interne care asigură realizarea unei astfel de evaluări înainte de efectuarea fiecărei trageri;

acordurile contractuale care sunt oferite unei entități corporative, inclusiv unui IMM, care este monitorizată îndeaproape în permanență;

Se introduce următorul articol:

criptoactiv înseamnă un criptoactiv definit la articolul 3 alineatul (1) punctul 5 din Regulamentul (UE) 2023/1114 al Parlamentului European și al Consiliului care nu este o monedă digitală a unei bănci centrale;

token de monedă electronică înseamnă un token de monedă electronică astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (1) punctul 7 din Regulamentul (UE) 2023/1114;

expunere la criptoactive înseamnă un activ sau un element extrabilanțier legat de un criptoactiv care generează risc de credit, risc de credit al contrapărții, risc de piață, risc operațional sau risc de lichiditate;

activ tradițional înseamnă orice activ, altul decât un criptoactiv, inclusiv:

instrumente financiare, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 50 din prezentul regulament;

fonduri, în sensul definiției de la articolul 4 punctul 25 din Directiva (UE) 2015/2366;

depozite, în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 din Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului, inclusiv depozite structurate;

poziții de securitizare în contextul unei securitizări, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2017/2402;

produse de asigurare generală sau de viață care se încadrează în clasele de asigurare enumerate în anexele I și II la Directiva 2009/138/CE sau contractele de reasigurare și de retrocesiune menționate în directiva respectivă;

produse de pensii, care, în temeiul dreptului intern, sunt recunoscute ca având drept scop principal furnizarea unui venit investitorului în momentul pensionării și care îi conferă acestuia dreptul la anumite beneficii;

sisteme de pensii ocupaționale recunoscute oficial care intră sub incidența Directivei (UE) 2016/2341 a Parlamentului European și a Consiliului sau a Directivei 2009/138/CE;

produse de pensii individuale în cazul cărora dreptul intern prevede o contribuție financiară din partea angajatorului, iar angajatorul sau angajatul nu poate alege produsul de pensii sau furnizorul;

un produs paneuropean de pensii personale, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2019/1238 al Parlamentului European și al Consiliului;

regimuri de securitate socială acoperite de Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului și de Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului;

activ tradițional tokenizat înseamnă un tip de criptoactiv care reprezintă un activ tradițional, inclusiv un token de monedă electronică;

token raportat la active înseamnă un token raportat la active astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (1) punctul 6 din Regulamentul (UE) 2023/1114;

serviciu de criptoactive înseamnă un serviciu de criptoactive astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (1) punctul 16 din Regulamentul (UE) 2023/1114.

instrumente financiare, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 50 din prezentul regulament;

fonduri, în sensul definiției de la articolul 4 punctul 25 din Directiva (UE) 2015/2366;

depozite, în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 din Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului, inclusiv depozite structurate;

poziții de securitizare în contextul unei securitizări, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2017/2402;

produse de asigurare generală sau de viață care se încadrează în clasele de asigurare enumerate în anexele I și II la Directiva 2009/138/CE sau contractele de reasigurare și de retrocesiune menționate în directiva respectivă;

produse de pensii, care, în temeiul dreptului intern, sunt recunoscute ca având drept scop principal furnizarea unui venit investitorului în momentul pensionării și care îi conferă acestuia dreptul la anumite beneficii;

sisteme de pensii ocupaționale recunoscute oficial care intră sub incidența Directivei (UE) 2016/2341 a Parlamentului European și a Consiliului sau a Directivei 2009/138/CE;

produse de pensii individuale în cazul cărora dreptul intern prevede o contribuție financiară din partea angajatorului, iar angajatorul sau angajatul nu poate alege produsul de pensii sau furnizorul;

un produs paneuropean de pensii personale, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2019/1238 al Parlamentului European și al Consiliului;

regimuri de securitate socială acoperite de Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului și de Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului;

Articolul 10a se înlocuiește cu următorul text:

La articolul 13 alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 18 se modifică după cum urmează:

alineatul (2) se elimină;

alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

la alineatul (6), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

la alineatul (7), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

la alineatul (8), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

se introduce următorul alineat:

Articolul 19 se modifică după cum urmează:

la alineatul (1), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

la alineatul (2), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 20 se modifică după cum urmează:

alineatul (1) se modifică după cum urmează:

la primul paragraf, litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

în cazul cererilor pentru aprobările prevăzute la articolul 143 alineatul (1), articolul 151 alineatul (9), articolul 283 și articolul 325az, prezentate de o instituție-mamă din UE și de filialele sale sau în comun de filialele unei societăți financiare holding mamă din UE sau ale unei societăți financiare holding mixte mamă din UE, pentru a decide dacă acordă sau nu aprobarea cerută și pentru a stabili clauzele și condițiile, dacă este cazul, în care ar trebui acordată o astfel de aprobare;

al treilea paragraf se elimină;

în cazul cererilor pentru aprobările prevăzute la articolul 143 alineatul (1), articolul 151 alineatul (9), articolul 283 și articolul 325az, prezentate de o instituție-mamă din UE și de filialele sale sau în comun de filialele unei societăți financiare holding mamă din UE sau ale unei societăți financiare holding mixte mamă din UE, pentru a decide dacă acordă sau nu aprobarea cerută și pentru a stabili clauzele și condițiile, dacă este cazul, în care ar trebui acordată o astfel de aprobare;

alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:

la primul paragraf, litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

în cazul cererilor pentru aprobările prevăzute la articolul 143 alineatul (1), articolul 151 alineatul (9), articolul 283 și articolul 325az, prezentate de o instituție-mamă din UE și de filialele sale sau în comun de filialele unei societăți financiare holding mamă din UE sau ale unei societăți financiare holding mixte mamă din UE, pentru a decide dacă acordă sau nu aprobarea cerută și pentru a stabili clauzele și condițiile, dacă este cazul, în care ar trebui acordată o astfel de aprobare;

al treilea paragraf se elimină;

în cazul cererilor pentru aprobările prevăzute la articolul 143 alineatul (1), articolul 151 alineatul (9), articolul 283 și articolul 325az, prezentate de o instituție-mamă din UE și de filialele sale sau în comun de filialele unei societăți financiare holding mamă din UE sau ale unei societăți financiare holding mixte mamă din UE, pentru a decide dacă acordă sau nu aprobarea cerută și pentru a stabili clauzele și condițiile, dacă este cazul, în care ar trebui acordată o astfel de aprobare;

Articolul 22 se înlocuiește cu următorul text:

La articolul 27 alineatul (1) litera (a), punctul (v) se elimină.

Articolul 34 se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 36 se modifică după cum urmează:

alineatul (1) se modifică după cum urmează:

litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

pentru instituțiile care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor utilizând abordarea bazată pe modele interne de rating (abordarea IRB), deficitul conform IRB, acolo unde este cazul, calculat în conformitate cu articolul 159;

litera (k) se modifică după cum urmează:

punctul (v) se elimină;

se adaugă următorul punct:

expuneri sub formă de unități sau acțiuni deținute într-un OPC cărora li se atribuie o pondere de risc de 1250 % în conformitate cu articolul 132 alineatul (2) al doilea paragraf.

expuneri sub formă de unități sau acțiuni deținute într-un OPC cărora li se atribuie o pondere de risc de 1250 % în conformitate cu articolul 132 alineatul (2) al doilea paragraf.

pentru instituțiile care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor utilizând abordarea bazată pe modele interne de rating (abordarea IRB), deficitul conform IRB, acolo unde este cazul, calculat în conformitate cu articolul 159;

punctul (v) se elimină;

se adaugă următorul punct:

expuneri sub formă de unități sau acțiuni deținute într-un OPC cărora li se atribuie o pondere de risc de 1250 % în conformitate cu articolul 132 alineatul (2) al doilea paragraf.

expuneri sub formă de unități sau acțiuni deținute într-un OPC cărora li se atribuie o pondere de risc de 1250 % în conformitate cu articolul 132 alineatul (2) al doilea paragraf.

se adaugă următorul alineat:

activitatea principală a instituției este achiziționarea, gestionarea și restructurarea expunerilor neperformante în conformitate cu un proces decizional intern clar și eficace pus în aplicare de organul său de conducere;

valoarea contabilă determinată fără a se lua în considerare nicio ajustare pentru riscul de credit a propriilor împrumuturi acordate nu depășește 15 % din totalul activelor sale;

cel puțin 5 % din valoarea contabilă determinată fără a se lua în considerare nicio ajustare pentru riscul de credit a propriilor împrumuturi acordate constituie o refinanțare totală sau parțială sau ajustarea termenilor relevanți ori a expunerilor neperformante achiziționate care se califică drept măsură de restructurare datorată dificultăților financiare în conformitate cu articolul 47b;

valoarea totală a activelor instituției nu depășește 20 de miliarde EUR;

instituția menține în permanență un indicator de finanțare stabilă netă de cel puțin 130 %;

depozitele la vedere ale instituției nu depășesc 5 % din totalul pasivelor instituției.

litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

pentru instituțiile care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor utilizând abordarea bazată pe modele interne de rating (abordarea IRB), deficitul conform IRB, acolo unde este cazul, calculat în conformitate cu articolul 159;

litera (k) se modifică după cum urmează:

punctul (v) se elimină;

se adaugă următorul punct:

expuneri sub formă de unități sau acțiuni deținute într-un OPC cărora li se atribuie o pondere de risc de 1250 % în conformitate cu articolul 132 alineatul (2) al doilea paragraf.

expuneri sub formă de unități sau acțiuni deținute într-un OPC cărora li se atribuie o pondere de risc de 1250 % în conformitate cu articolul 132 alineatul (2) al doilea paragraf.

pentru instituțiile care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor utilizând abordarea bazată pe modele interne de rating (abordarea IRB), deficitul conform IRB, acolo unde este cazul, calculat în conformitate cu articolul 159;

punctul (v) se elimină;

se adaugă următorul punct:

expuneri sub formă de unități sau acțiuni deținute într-un OPC cărora li se atribuie o pondere de risc de 1250 % în conformitate cu articolul 132 alineatul (2) al doilea paragraf.

expuneri sub formă de unități sau acțiuni deținute într-un OPC cărora li se atribuie o pondere de risc de 1250 % în conformitate cu articolul 132 alineatul (2) al doilea paragraf.

activitatea principală a instituției este achiziționarea, gestionarea și restructurarea expunerilor neperformante în conformitate cu un proces decizional intern clar și eficace pus în aplicare de organul său de conducere;

valoarea contabilă determinată fără a se lua în considerare nicio ajustare pentru riscul de credit a propriilor împrumuturi acordate nu depășește 15 % din totalul activelor sale;

cel puțin 5 % din valoarea contabilă determinată fără a se lua în considerare nicio ajustare pentru riscul de credit a propriilor împrumuturi acordate constituie o refinanțare totală sau parțială sau ajustarea termenilor relevanți ori a expunerilor neperformante achiziționate care se califică drept măsură de restructurare datorată dificultăților financiare în conformitate cu articolul 47b;

valoarea totală a activelor instituției nu depășește 20 de miliarde EUR;

instituția menține în permanență un indicator de finanțare stabilă netă de cel puțin 130 %;

depozitele la vedere ale instituției nu depășesc 5 % din totalul pasivelor instituției.

La articolul 46 alineatul (1) litera (a), punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:

deducerile menționate la articolul 36 alineatul (1) literele (a)-(g), litera (k) punctele (ii)-(vi) și literele (l), (m) și (n), cu excepția cuantumului care urmează a fi dedus pentru creanțele privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare și decurg din diferențe temporare;.

Articolul 47c se modifică după cum urmează:

alineatul (4) se modifică după cum urmează:

partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:

litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

1 pentru partea garantată a expunerii neperformante, care se aplică începând din prima zi a celui de al optulea an după clasificarea expunerii drept neperformantă, cu excepția cazului în care furnizorul de protecție eligibil a convenit să își îndeplinească integral și în conformitate cu calendarul de plată contractual inițial toate obligațiile de plată ale debitorului față de instituție, caz în care se aplică un factor 0 pentru partea garantată a expunerii neperformante.

1 pentru partea garantată a expunerii neperformante, care se aplică începând din prima zi a celui de al optulea an după clasificarea expunerii drept neperformantă, cu excepția cazului în care furnizorul de protecție eligibil a convenit să își îndeplinească integral și în conformitate cu calendarul de plată contractual inițial toate obligațiile de plată ale debitorului față de instituție, caz în care se aplică un factor 0 pentru partea garantată a expunerii neperformante.

se introduce următorul alineat:

partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:

litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

1 pentru partea garantată a expunerii neperformante, care se aplică începând din prima zi a celui de al optulea an după clasificarea expunerii drept neperformantă, cu excepția cazului în care furnizorul de protecție eligibil a convenit să își îndeplinească integral și în conformitate cu calendarul de plată contractual inițial toate obligațiile de plată ale debitorului față de instituție, caz în care se aplică un factor 0 pentru partea garantată a expunerii neperformante.

1 pentru partea garantată a expunerii neperformante, care se aplică începând din prima zi a celui de al optulea an după clasificarea expunerii drept neperformantă, cu excepția cazului în care furnizorul de protecție eligibil a convenit să își îndeplinească integral și în conformitate cu calendarul de plată contractual inițial toate obligațiile de plată ale debitorului față de instituție, caz în care se aplică un factor 0 pentru partea garantată a expunerii neperformante.

La articolul 48, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

la litera (a), punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:

articolului 36 alineatul (1) literele (a)-(h), litera (k) punctele (ii)-(vi) și literele (l), (m) și (n), cu excepția creanțelor privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare și decurg din diferențe temporare;

la litera (b), punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:

articolului 36 alineatul (1) literele (a)-(h), litera (k) punctele (ii)-(vi) și literele (l), (m) și (n), cu excepția creanțelor privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare și decurg din diferențe temporare;.

articolului 36 alineatul (1) literele (a)-(h), litera (k) punctele (ii)-(vi) și literele (l), (m) și (n), cu excepția creanțelor privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare și decurg din diferențe temporare;

articolului 36 alineatul (1) literele (a)-(h), litera (k) punctele (ii)-(vi) și literele (l), (m) și (n), cu excepția creanțelor privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare și decurg din diferențe temporare;.

La articolul 49, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

La articolul 60 alineatul (1) litera (a), punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:

articolului 36 alineatul (1) literele (a)-(g), litera (k) punctele (ii)-(vi) și literele (l), (m) și (n), cu excepția creanțelor privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare și decurg din diferențe temporare;.

La articolul 62 primul paragraf, litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

pentru instituțiile care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 3, excedentul conform IRB, înainte de impozite, acolo unde este cazul, calculat în conformitate cu articolul 159, de până la 0,6 % din cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor calculate în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 3.

La articolul 70 alineatul (1) litera (a), punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:

articolului 36 alineatul (1) literele (a)-(g), litera (k) punctele (ii)-(vi) și literele (l), (m) și (n), cu excepția cuantumului care urmează a fi dedus pentru creanțele privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare și decurg din diferențe temporare;.

La articolul 72b alineatul (3) primul paragraf, teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

La articolul 72i alineatul (1) litera (a), punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:

articolului 36 alineatul (1) literele (a)-(g), litera (k) punctele (ii)-(vi) și literele (l), (m) și (n), cu excepția cuantumului care urmează a fi dedus pentru creanțele privind impozitul amânat care se bazează pe profitabilitatea viitoare și decurg din diferențe temporare;.

Articolul 74 se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 84 se modifică după cum urmează:

alineatul (1) se modifică după cum urmează:

la primul paragraf, litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

fonduri proprii de nivel 1 de bază ale filialei minus cel mai mic dintre următoarele cuantumuri:

cuantumul fondurilor proprii de nivel 1 de bază ale filialei respective necesar pentru respectarea următoarelor cerințe:

în cazul în care filiala este una dintre cele menționate la articolul 81 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, dar nu o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

în cazul în care filiala este o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 sau a eventualelor norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

cuantumul fondurilor proprii de nivel 1 de bază consolidate aferente filialei respective care este necesar pe bază consolidată pentru respectarea sumei cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

în cazul în care filiala este una dintre cele menționate la articolul 81 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, dar nu o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

în cazul în care filiala este o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 sau a eventualelor norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

cuantumul fondurilor proprii de nivel 1 de bază ale filialei respective necesar pentru respectarea următoarelor cerințe:

în cazul în care filiala este una dintre cele menționate la articolul 81 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, dar nu o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

în cazul în care filiala este o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 sau a eventualelor norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

cuantumul fondurilor proprii de nivel 1 de bază consolidate aferente filialei respective care este necesar pe bază consolidată pentru respectarea sumei cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

în cazul în care filiala este una dintre cele menționate la articolul 81 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, dar nu o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

în cazul în care filiala este o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 sau a eventualelor norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

se adaugă următorul paragraf:

fonduri proprii de nivel 1 de bază ale filialei minus cel mai mic dintre următoarele cuantumuri:

cuantumul fondurilor proprii de nivel 1 de bază ale filialei respective necesar pentru respectarea următoarelor cerințe:

în cazul în care filiala este una dintre cele menționate la articolul 81 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, dar nu o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

în cazul în care filiala este o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 sau a eventualelor norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

cuantumul fondurilor proprii de nivel 1 de bază consolidate aferente filialei respective care este necesar pe bază consolidată pentru respectarea sumei cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

în cazul în care filiala este una dintre cele menționate la articolul 81 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, dar nu o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

în cazul în care filiala este o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 sau a eventualelor norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

cuantumul fondurilor proprii de nivel 1 de bază ale filialei respective necesar pentru respectarea următoarelor cerințe:

în cazul în care filiala este una dintre cele menționate la articolul 81 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, dar nu o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

în cazul în care filiala este o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 sau a eventualelor norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

cuantumul fondurilor proprii de nivel 1 de bază consolidate aferente filialei respective care este necesar pe bază consolidată pentru respectarea sumei cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

în cazul în care filiala este una dintre cele menționate la articolul 81 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, dar nu o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

în cazul în care filiala este o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 sau a eventualelor norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

la alineatul (5), litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

consolidează o instituție-filială în care înregistrează doar dețineri minoritare în temeiul relației de control, în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 37;.

la primul paragraf, litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

fonduri proprii de nivel 1 de bază ale filialei minus cel mai mic dintre următoarele cuantumuri:

cuantumul fondurilor proprii de nivel 1 de bază ale filialei respective necesar pentru respectarea următoarelor cerințe:

în cazul în care filiala este una dintre cele menționate la articolul 81 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, dar nu o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

în cazul în care filiala este o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 sau a eventualelor norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

cuantumul fondurilor proprii de nivel 1 de bază consolidate aferente filialei respective care este necesar pe bază consolidată pentru respectarea sumei cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

în cazul în care filiala este una dintre cele menționate la articolul 81 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, dar nu o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

în cazul în care filiala este o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 sau a eventualelor norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

cuantumul fondurilor proprii de nivel 1 de bază ale filialei respective necesar pentru respectarea următoarelor cerințe:

în cazul în care filiala este una dintre cele menționate la articolul 81 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, dar nu o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

în cazul în care filiala este o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 sau a eventualelor norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

cuantumul fondurilor proprii de nivel 1 de bază consolidate aferente filialei respective care este necesar pe bază consolidată pentru respectarea sumei cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

în cazul în care filiala este una dintre cele menționate la articolul 81 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, dar nu o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

în cazul în care filiala este o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 sau a eventualelor norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

se adaugă următorul paragraf:

fonduri proprii de nivel 1 de bază ale filialei minus cel mai mic dintre următoarele cuantumuri:

cuantumul fondurilor proprii de nivel 1 de bază ale filialei respective necesar pentru respectarea următoarelor cerințe:

în cazul în care filiala este una dintre cele menționate la articolul 81 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, dar nu o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

în cazul în care filiala este o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 sau a eventualelor norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

cuantumul fondurilor proprii de nivel 1 de bază consolidate aferente filialei respective care este necesar pe bază consolidată pentru respectarea sumei cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

în cazul în care filiala este una dintre cele menționate la articolul 81 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, dar nu o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

în cazul în care filiala este o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 sau a eventualelor norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

cuantumul fondurilor proprii de nivel 1 de bază ale filialei respective necesar pentru respectarea următoarelor cerințe:

în cazul în care filiala este una dintre cele menționate la articolul 81 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, dar nu o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

în cazul în care filiala este o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 sau a eventualelor norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

cuantumul fondurilor proprii de nivel 1 de bază consolidate aferente filialei respective care este necesar pe bază consolidată pentru respectarea sumei cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

în cazul în care filiala este una dintre cele menționate la articolul 81 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, dar nu o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

în cazul în care filiala este o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 sau a eventualelor norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1 de bază;

consolidează o instituție-filială în care înregistrează doar dețineri minoritare în temeiul relației de control, în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 37;.

La articolul 85, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

fondurile proprii de nivel 1 ale filialei minus cel mai mic dintre următoarele cuantumuri:

cuantumul fondurilor proprii de nivel 1 aferente filialei necesar pentru respectarea următoarelor:

în cazul în care filiala este una dintre cele menționate la articolul 81 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, dar nu o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1;

în cazul în care filiala este o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 sau a eventualelor norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1;

cuantumul fondurilor proprii de nivel 1 consolidate aferente filialei respective care este necesar pe bază consolidată pentru respectarea sumei cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1;

în cazul în care filiala este una dintre cele menționate la articolul 81 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, dar nu o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1;

în cazul în care filiala este o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 sau a eventualelor norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1;

cuantumul fondurilor proprii de nivel 1 aferente filialei necesar pentru respectarea următoarelor:

în cazul în care filiala este una dintre cele menționate la articolul 81 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, dar nu o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1;

în cazul în care filiala este o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 sau a eventualelor norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1;

cuantumul fondurilor proprii de nivel 1 consolidate aferente filialei respective care este necesar pe bază consolidată pentru respectarea sumei cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1;

în cazul în care filiala este una dintre cele menționate la articolul 81 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, dar nu o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1;

în cazul în care filiala este o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 sau a eventualelor norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1;

se adaugă următorul paragraf:

fondurile proprii de nivel 1 ale filialei minus cel mai mic dintre următoarele cuantumuri:

cuantumul fondurilor proprii de nivel 1 aferente filialei necesar pentru respectarea următoarelor:

în cazul în care filiala este una dintre cele menționate la articolul 81 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, dar nu o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1;

în cazul în care filiala este o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 sau a eventualelor norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1;

cuantumul fondurilor proprii de nivel 1 consolidate aferente filialei respective care este necesar pe bază consolidată pentru respectarea sumei cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1;

în cazul în care filiala este una dintre cele menționate la articolul 81 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, dar nu o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1;

în cazul în care filiala este o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 sau a eventualelor norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1;

cuantumul fondurilor proprii de nivel 1 aferente filialei necesar pentru respectarea următoarelor:

în cazul în care filiala este una dintre cele menționate la articolul 81 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, dar nu o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1;

în cazul în care filiala este o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 sau a eventualelor norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1;

cuantumul fondurilor proprii de nivel 1 consolidate aferente filialei respective care este necesar pe bază consolidată pentru respectarea sumei cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1;

în cazul în care filiala este una dintre cele menționate la articolul 81 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, dar nu o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1;

în cazul în care filiala este o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 sau a eventualelor norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii de nivel 1;

La articolul 87, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

fondurile proprii ale filialei minus cel mai mic dintre următoarele cuantumuri:

cuantumul fondurilor proprii ale filialei necesar pentru respectarea următoarelor:

în cazul în care filiala este una dintre cele menționate la articolul 81 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, dar nu o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii;

în cazul în care filiala este o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 sau a eventualelor norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii;

cuantumul fondurilor proprii aferente filialei respective care este necesar pe bază consolidată pentru respectarea sumei cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii;

în cazul în care filiala este una dintre cele menționate la articolul 81 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, dar nu o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii;

în cazul în care filiala este o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 sau a eventualelor norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii;

cuantumul fondurilor proprii ale filialei necesar pentru respectarea următoarelor:

în cazul în care filiala este una dintre cele menționate la articolul 81 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, dar nu o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii;

în cazul în care filiala este o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 sau a eventualelor norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii;

cuantumul fondurilor proprii aferente filialei respective care este necesar pe bază consolidată pentru respectarea sumei cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii;

în cazul în care filiala este una dintre cele menționate la articolul 81 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, dar nu o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii;

în cazul în care filiala este o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 sau a eventualelor norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii;

se adaugă următorul paragraf:

fondurile proprii ale filialei minus cel mai mic dintre următoarele cuantumuri:

cuantumul fondurilor proprii ale filialei necesar pentru respectarea următoarelor:

în cazul în care filiala este una dintre cele menționate la articolul 81 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, dar nu o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii;

în cazul în care filiala este o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 sau a eventualelor norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii;

cuantumul fondurilor proprii aferente filialei respective care este necesar pe bază consolidată pentru respectarea sumei cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii;

în cazul în care filiala este una dintre cele menționate la articolul 81 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, dar nu o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii;

în cazul în care filiala este o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 sau a eventualelor norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii;

cuantumul fondurilor proprii ale filialei necesar pentru respectarea următoarelor:

în cazul în care filiala este una dintre cele menționate la articolul 81 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, dar nu o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii;

în cazul în care filiala este o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 sau a eventualelor norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii;

cuantumul fondurilor proprii aferente filialei respective care este necesar pe bază consolidată pentru respectarea sumei cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii;

în cazul în care filiala este una dintre cele menționate la articolul 81 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, dar nu o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din prezentul regulament, a cerințelor menționate la articolele 458 și 459 din prezentul regulament, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE și a cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 punctul 6 din respectiva directivă sau a cerințelor prevăzute de eventualele norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii;

în cazul în care filiala este o firmă de investiții sau o societate holding de investiții intermediară, suma cerinței prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, a cerințelor specifice de fonduri proprii menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2019/2034 sau a eventualelor norme locale în materie de supraveghere din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe trebuie să fie îndeplinite de fondurile proprii;

Se introduce următorul articol:

Articolul 89 se modifică după cum urmează:

alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

alineatul (4) se elimină.

Articolul 92 se modifică după cum urmează:

alineatele (3) și (4) se înlocuiesc cu următorul text:

cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de credit, inclusiv riscul de credit al contrapărții, și pentru riscul de diminuare a valorii creanței, calculate în conformitate cu titlul II din prezenta parte și cu articolul 379, în ceea ce privește toate activitățile economice ale unei instituții, excluzând cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor din portofoliul de tranzacționare al instituției;

cerințele de fonduri proprii aplicabile portofoliului de tranzacționare al unei instituții, pentru:

riscul de piață, calculat în conformitate cu titlul IV din prezenta parte;

expunerile mari care depășesc limitele prevăzute la articolele 395-401, în măsura în care o instituție este autorizată să depășească limitele respective, determinate în conformitate cu partea a patra;

cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață, calculate în conformitate cu titlul IV din prezenta parte, pentru toate activitățile economice din afara portofoliului de tranzacționare care prezintă un risc valutar sau de marfă;

cerințele de fonduri proprii pentru riscul de decontare, calculat în conformitate cu articolele 378 și 380;

cerințele de fonduri proprii pentru riscul de ajustare a evaluării creditului, calculate în conformitate cu titlul VI din prezenta parte;

cerințele de fonduri proprii pentru riscul operațional, calculate în conformitate cu titlul III din prezenta parte;

cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de credit al contrapărții care decurge din portofoliul de tranzacționare ale instituției pentru următoarele tipuri de tranzacții și acorduri, calculate în conformitate cu titlul II din prezenta parte:

contractele enumerate în anexa II și instrumentele financiare derivate de credit;

tranzacțiile de răscumpărare, operațiunile de dare sau luare de titluri de valoare sau mărfuri cu împrumut pe bază de titluri de valoare sau mărfuri;

tranzacțiile de creditare în marjă pe bază de titluri de valoare sau mărfuri;

tranzacțiile cu termen lung de decontare.

riscul de piață, calculat în conformitate cu titlul IV din prezenta parte;

expunerile mari care depășesc limitele prevăzute la articolele 395-401, în măsura în care o instituție este autorizată să depășească limitele respective, determinate în conformitate cu partea a patra;

contractele enumerate în anexa II și instrumentele financiare derivate de credit;

tranzacțiile de răscumpărare, operațiunile de dare sau luare de titluri de valoare sau mărfuri cu împrumut pe bază de titluri de valoare sau mărfuri;

tranzacțiile de creditare în marjă pe bază de titluri de valoare sau mărfuri;

tranzacțiile cu termen lung de decontare.

se adaugă următoarele alineate:

cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de credit, inclusiv riscul de credit al contrapărții, și pentru riscul de diminuare a valorii creanței, menționate la alineatul (4) litera (a), precum și pentru riscul de credit al contrapărții care decurge din portofoliul de tranzacționare menționat la litera (g) de la alineatul respectiv, se calculează fără a se utiliza niciuna dintre următoarele abordări:

abordarea bazată pe modele interne pentru acordurile-cadru de compensare prevăzută la articolul 221;

abordarea bazată pe modele interne de rating prevăzută în titlul II, capitolul 3;

abordarea securitizării bazată pe modele interne de rating prevăzută la articolele 258, 259 și 260 și abordarea bazată pe evaluări interne prevăzută la articolul 265;

metoda modelului intern prevăzută în titlul II capitolul 6 secțiunea 6;

cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață pentru portofoliul de tranzacționare menționat la alineatul (4) litera (b) punctul (i) se calculează fără a se utiliza:

abordarea bazată pe modele interne alternativă prevăzută în titlul IV capitolul 1b; sau

orice abordare enumerată la litera (a) de la prezentul alineat, după caz;

cerințele de fonduri proprii pentru toate activitățile economice din afara portofoliului de tranzacționare ale unei instituții care prezintă un risc valutar sau un risc de marfă menționate la alineatul (4) litera (c) de la prezentul articol se calculează fără a se utiliza abordarea bazată pe modele interne alternativă prevăzută în titlul IV capitolul 1b.

abordarea bazată pe modele interne pentru acordurile-cadru de compensare prevăzută la articolul 221;

abordarea bazată pe modele interne de rating prevăzută în titlul II, capitolul 3;

abordarea securitizării bazată pe modele interne de rating prevăzută la articolele 258, 259 și 260 și abordarea bazată pe evaluări interne prevăzută la articolul 265;

metoda modelului intern prevăzută în titlul II capitolul 6 secțiunea 6;

abordarea bazată pe modele interne alternativă prevăzută în titlul IV capitolul 1b; sau

orice abordare enumerată la litera (a) de la prezentul alineat, după caz;

cerințele de fonduri proprii menționate la alineatul (4) literele (d), (e) și (f) le includ pe cele care rezultă din toate activitățile economice ale unei instituții;

instituțiile multiplică cu 12,5 cerințele de fonduri proprii prevăzute la alineatul (4) literele (b)-(f).

cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de credit, inclusiv riscul de credit al contrapărții, și pentru riscul de diminuare a valorii creanței, calculate în conformitate cu titlul II din prezenta parte și cu articolul 379, în ceea ce privește toate activitățile economice ale unei instituții, excluzând cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor din portofoliul de tranzacționare al instituției;

cerințele de fonduri proprii aplicabile portofoliului de tranzacționare al unei instituții, pentru:

riscul de piață, calculat în conformitate cu titlul IV din prezenta parte;

expunerile mari care depășesc limitele prevăzute la articolele 395-401, în măsura în care o instituție este autorizată să depășească limitele respective, determinate în conformitate cu partea a patra;

cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață, calculate în conformitate cu titlul IV din prezenta parte, pentru toate activitățile economice din afara portofoliului de tranzacționare care prezintă un risc valutar sau de marfă;

cerințele de fonduri proprii pentru riscul de decontare, calculat în conformitate cu articolele 378 și 380;

cerințele de fonduri proprii pentru riscul de ajustare a evaluării creditului, calculate în conformitate cu titlul VI din prezenta parte;

cerințele de fonduri proprii pentru riscul operațional, calculate în conformitate cu titlul III din prezenta parte;

cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de credit al contrapărții care decurge din portofoliul de tranzacționare ale instituției pentru următoarele tipuri de tranzacții și acorduri, calculate în conformitate cu titlul II din prezenta parte:

contractele enumerate în anexa II și instrumentele financiare derivate de credit;

tranzacțiile de răscumpărare, operațiunile de dare sau luare de titluri de valoare sau mărfuri cu împrumut pe bază de titluri de valoare sau mărfuri;

tranzacțiile de creditare în marjă pe bază de titluri de valoare sau mărfuri;

tranzacțiile cu termen lung de decontare.

riscul de piață, calculat în conformitate cu titlul IV din prezenta parte;

expunerile mari care depășesc limitele prevăzute la articolele 395-401, în măsura în care o instituție este autorizată să depășească limitele respective, determinate în conformitate cu partea a patra;

contractele enumerate în anexa II și instrumentele financiare derivate de credit;

tranzacțiile de răscumpărare, operațiunile de dare sau luare de titluri de valoare sau mărfuri cu împrumut pe bază de titluri de valoare sau mărfuri;

tranzacțiile de creditare în marjă pe bază de titluri de valoare sau mărfuri;

tranzacțiile cu termen lung de decontare.

cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de credit, inclusiv riscul de credit al contrapărții, și pentru riscul de diminuare a valorii creanței, menționate la alineatul (4) litera (a), precum și pentru riscul de credit al contrapărții care decurge din portofoliul de tranzacționare menționat la litera (g) de la alineatul respectiv, se calculează fără a se utiliza niciuna dintre următoarele abordări:

abordarea bazată pe modele interne pentru acordurile-cadru de compensare prevăzută la articolul 221;

abordarea bazată pe modele interne de rating prevăzută în titlul II, capitolul 3;

abordarea securitizării bazată pe modele interne de rating prevăzută la articolele 258, 259 și 260 și abordarea bazată pe evaluări interne prevăzută la articolul 265;

metoda modelului intern prevăzută în titlul II capitolul 6 secțiunea 6;

cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață pentru portofoliul de tranzacționare menționat la alineatul (4) litera (b) punctul (i) se calculează fără a se utiliza:

abordarea bazată pe modele interne alternativă prevăzută în titlul IV capitolul 1b; sau

orice abordare enumerată la litera (a) de la prezentul alineat, după caz;

cerințele de fonduri proprii pentru toate activitățile economice din afara portofoliului de tranzacționare ale unei instituții care prezintă un risc valutar sau un risc de marfă menționate la alineatul (4) litera (c) de la prezentul articol se calculează fără a se utiliza abordarea bazată pe modele interne alternativă prevăzută în titlul IV capitolul 1b.

abordarea bazată pe modele interne pentru acordurile-cadru de compensare prevăzută la articolul 221;

abordarea bazată pe modele interne de rating prevăzută în titlul II, capitolul 3;

abordarea securitizării bazată pe modele interne de rating prevăzută la articolele 258, 259 și 260 și abordarea bazată pe evaluări interne prevăzută la articolul 265;

metoda modelului intern prevăzută în titlul II capitolul 6 secțiunea 6;

abordarea bazată pe modele interne alternativă prevăzută în titlul IV capitolul 1b; sau

orice abordare enumerată la litera (a) de la prezentul alineat, după caz;

cerințele de fonduri proprii menționate la alineatul (4) literele (d), (e) și (f) le includ pe cele care rezultă din toate activitățile economice ale unei instituții;

instituțiile multiplică cu 12,5 cerințele de fonduri proprii prevăzute la alineatul (4) literele (b)-(f).

La articolul 92a alineatul (1), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

o rată bazată pe riscuri de 18 %, care reprezintă fondurile proprii și pasivele eligibile ale instituției exprimate ca procent din cuantumul total al expunerii la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3);.

Articolul 94 se modifică după cum urmează:

la alineatul (1), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

la alineatul (2), literele (a) și (b) se înlocuiesc cu următorul text:

pentru contractele enumerate în anexa II punctul 1, contractele referitoare la titluri de capital la care se face referire la punctul 3 din anexa respectivă și instrumentele financiare derivate de credit, instituțiile pot exclude pozițiile respective din cerința de fonduri proprii menționată la articolul 92 alineatul (4) litera (b) și alineatul (5) litera (b);

pentru pozițiile din portofoliul de tranzacționare, altele decât cele menționate la litera (a) de la prezentul alineat, instituțiile pot înlocui cerința de fonduri proprii menționată la articolul 92 alineatul (4) litera (b) și alineatul (5) litera (b) cu cerința calculată în conformitate cu articolul 92 alineatul (4) litera (a) și alineatul (5) litera (a).

alineatul (3) se modifică după cum urmează:

la primul paragraf, litera (c) se înlocuiește cu textul următor:

valoarea absolută a poziției lungi agregate se adună cu valoarea absolută a poziției scurte agregate.

se adaugă următoarele paragrafe:

valoarea absolută a poziției lungi agregate se adună cu valoarea absolută a poziției scurte agregate.

se adaugă următorul alineat:

pentru contractele enumerate în anexa II punctul 1, contractele referitoare la titluri de capital la care se face referire la punctul 3 din anexa respectivă și instrumentele financiare derivate de credit, instituțiile pot exclude pozițiile respective din cerința de fonduri proprii menționată la articolul 92 alineatul (4) litera (b) și alineatul (5) litera (b);

pentru pozițiile din portofoliul de tranzacționare, altele decât cele menționate la litera (a) de la prezentul alineat, instituțiile pot înlocui cerința de fonduri proprii menționată la articolul 92 alineatul (4) litera (b) și alineatul (5) litera (b) cu cerința calculată în conformitate cu articolul 92 alineatul (4) litera (a) și alineatul (5) litera (a).

la primul paragraf, litera (c) se înlocuiește cu textul următor:

valoarea absolută a poziției lungi agregate se adună cu valoarea absolută a poziției scurte agregate.

se adaugă următoarele paragrafe:

valoarea absolută a poziției lungi agregate se adună cu valoarea absolută a poziției scurte agregate.

La articolul 95 alineatul (2), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

suma elementelor menționate la articolul 92 alineatul (4) literele (a)-(e) și litera (g) după aplicarea articolului 92 alineatul (6);.

La articolul 96 alineatul (2), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

articolul 92 alineatul (4) literele (a)-(e) și litera (g) după aplicarea articolului 92 alineatul (6);.

La articolul 102, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 104 se înlocuiește cu următorul text:

instrumentele care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 325 alineatele (6), (7) și (8) pentru includere în portofoliul de tranzacționare pe bază de corelație alternativă (ACTP);

instrumentele care ar da naștere unei poziții scurte nete de credit sau unei poziții scurte nete pe titluri de capital din afara portofoliului de tranzacționare, cu excepția datoriilor proprii ale instituției, mai puțin atunci când pozițiile respective îndeplinesc criteriile menționate la litera (e);

instrumentele care rezultă din angajamente de subscriere a titlurilor de valoare, în cazul în care angajamentele de subscriere respective se referă numai la titlurile care se preconizează că vor fi achiziționate de către instituție la data decontării;

instrumentele clasificate fără echivoc ca fiind destinate tranzacționării în conformitate cu cadrul contabil aplicabil instituției;

instrumentele care rezultă din activitățile de formare a pieței;

pozițiile deținute cu intenția tranzacționării în OPC-uri, cu condiția ca respectivele OPC să îndeplinească cel puțin una dintre condițiile prevăzute la alineatul (8);

titlurile de capital cotate;

operațiunile de finanțare prin instrumente financiare legate de tranzacționare;

opțiunile sau alte instrumente financiare derivate încorporate în datoriile proprii ale instituției din afara portofoliului de tranzacționare care sunt legate de riscul de credit sau de riscul privind titlurile de capital.

instrumentele desemnate pentru includerea într-un depozit de securitizare (securitisation warehouse);

instrumentele legate de deținerile de bunuri imobile;

titlurile de capital necotate;

instrumentele legate de credite de retail și pentru IMM-uri;

pozițiile pe alte OPC-uri decât cele menționate la alineatul (2) litera (f);

contractele derivate și OPC-urile cu unul sau mai multe dintre instrumentele-suport menționate la prezentul alineat literele (a)-(d);

instrumentele deținute pentru acoperirea unui anumit risc aferent uneia sau mai multor poziții pe un instrument menționat la prezentul alineat literele (a)-(f), (h) și (i);

datoriile proprii ale instituției, cu excepția cazului în care astfel de instrumente îndeplinesc criteriile menționate la alineatul (2) litera (e) sau criteriile menționate la alineatul (2) al treilea paragraf;

instrumentele din fonduri de hedging.

instituția este în măsură să obțină informații suficiente cu privire la expunerile-suport individuale ale OPC-ului;

instituția nu este în măsură să obțină informații suficiente cu privire la expunerile-suport individuale ale OPC-ului, dar cunoaște conținutul mandatului OPC-ului și poate obține cotații de preț zilnice pentru OPC.

Articolul 104a se modifică după cum urmează:

la alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

se adaugă următorul alineat:

Articolul 104b se modifică după cum urmează:

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

se adaugă următoarele alineate:

Se introduce următorul articol:

cuantumul maxim al poziției de risc care este exclus din cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață este limitat la cuantumul poziției de risc care neutralizează sensibilitatea oricăreia dintre ratele fondurilor proprii la variațiile nefavorabile ale cursurilor de schimb;

poziția de risc este exclusă din cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață timp de cel puțin șase luni;

instituția a instituit un cadru adecvat de gestionare a riscurilor pentru a acoperi variațiile nefavorabile ale cursurilor de schimb pentru oricare dintre ratele fondurilor sale proprii, inclusiv o strategie clară de acoperire a riscurilor și o structură clară de guvernanță;

instituția a furnizat autorității competente o justificare pentru excluderea unei poziții de risc din cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață, detaliile poziției de risc respective și cuantumul care trebuie exclus.

pozițiile de risc pe care o instituție și le poate asuma în mod deliberat pentru a acoperi, cel puțin parțial, riscurile prezentate de variațiile nefavorabile ale cursurilor de schimb pentru oricare dintre ratele fondurilor sale proprii menționate la alineatul (1);

modul de determinare a cuantumului maxim menționat la alineatul (1) litera (a) de la prezentul articol și modul în care o instituție trebuie să excludă acest cuantum pentru fiecare dintre abordările prevăzute la articolul 325 alineatul (1);

criteriile care trebuie îndeplinite de cadrul de gestionare a riscurilor al unei instituții menționat la alineatul (1) litera (c) pentru a fi considerat adecvat în sensul prezentului articol.

Articolul 106 se modifică după cum urmează:

alineatele (3) și (4) se înlocuiesc cu următorul text:

se introduce următorul alineat:

alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

pentru a calcula cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață utilizând abordările menționate la articolul 325 alineatul (1) literele (a), (b) și (c), poziția a fost atribuită unui portofoliu distinct de celelalte poziții din portofoliul de tranzacționare, a cărui strategie de afaceri este dedicată exclusiv gestionării și diminuării riscului de piață aferent acoperirilor interne ale expunerii la riscul de rată a dobânzii;

pentru a calcula cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață utilizând abordarea menționată la articolul 325 alineatul (1) litera (b), poziția a fost atribuită unui birou de tranzacționare a cărui strategie de afaceri este dedicată exclusiv gestionării și diminuării riscului de piață aferent acoperirilor interne ale expunerii la riscul de rată a dobânzii;

instituția a documentat pe deplin modul în care poziția diminuează riscul de rată a dobânzii rezultat din poziții din afara portofoliului de tranzacționare în scopul cerințelor prevăzute la articolele 84 și 98 din Directiva 2013/36/UE.

se introduc următoarele alineate:

respectivul birou de tranzacționare poate deschide și alte poziții de risc de rată a dobânzii cu părți terțe sau cu alte birouri de tranzacționare ale instituției, cu condiția ca pozițiile respective să îndeplinească cerințele de includere în portofoliul de tranzacționare menționate la articolul 104 și ca acele alte birouri de tranzacționare să compenseze perfect riscul de piață al acelor alte poziții de risc de rată a dobânzii prin deschiderea de poziții de risc de rată a dobânzii de semn opus cu părți terțe;

biroului de tranzacționare respectiv nu i se atribuie alte poziții din portofoliul de tranzacționare decât cele menționate la litera (a) de la prezentul alineat;

prin derogare de la articolul 104b, biroul de tranzacționare respectiv nu este supus cerințelor prevăzute la alineatele (1), (2) și (3) de la articolul menționat.

alineatele (6) și (7) se înlocuiesc cu următorul text:

poziția pe instrumentul financiar derivat este recunoscută ca acoperire eligibilă în conformitate cu articolul 386;

în cazul în care poziția pe instrumentul financiar derivat face obiectul oricăreia dintre cerințele prevăzute la articolul 325c alineatul (2) litera (b) sau (c) sau la articolul 325e alineatul (1) litera (c), instituția compensează perfect riscul de piață al respectivei poziții pe instrumentul financiar derivat prin deschiderea de poziții de semn opus cu părți terțe.

pentru a calcula cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață utilizând abordările menționate la articolul 325 alineatul (1) literele (a), (b) și (c), poziția a fost atribuită unui portofoliu distinct de celelalte poziții din portofoliul de tranzacționare, a cărui strategie de afaceri este dedicată exclusiv gestionării și diminuării riscului de piață aferent acoperirilor interne ale expunerii la riscul de rată a dobânzii;

pentru a calcula cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață utilizând abordarea menționată la articolul 325 alineatul (1) litera (b), poziția a fost atribuită unui birou de tranzacționare a cărui strategie de afaceri este dedicată exclusiv gestionării și diminuării riscului de piață aferent acoperirilor interne ale expunerii la riscul de rată a dobânzii;

instituția a documentat pe deplin modul în care poziția diminuează riscul de rată a dobânzii rezultat din poziții din afara portofoliului de tranzacționare în scopul cerințelor prevăzute la articolele 84 și 98 din Directiva 2013/36/UE.

respectivul birou de tranzacționare poate deschide și alte poziții de risc de rată a dobânzii cu părți terțe sau cu alte birouri de tranzacționare ale instituției, cu condiția ca pozițiile respective să îndeplinească cerințele de includere în portofoliul de tranzacționare menționate la articolul 104 și ca acele alte birouri de tranzacționare să compenseze perfect riscul de piață al acelor alte poziții de risc de rată a dobânzii prin deschiderea de poziții de risc de rată a dobânzii de semn opus cu părți terțe;

biroului de tranzacționare respectiv nu i se atribuie alte poziții din portofoliul de tranzacționare decât cele menționate la litera (a) de la prezentul alineat;

prin derogare de la articolul 104b, biroul de tranzacționare respectiv nu este supus cerințelor prevăzute la alineatele (1), (2) și (3) de la articolul menționat.

poziția pe instrumentul financiar derivat este recunoscută ca acoperire eligibilă în conformitate cu articolul 386;

în cazul în care poziția pe instrumentul financiar derivat face obiectul oricăreia dintre cerințele prevăzute la articolul 325c alineatul (2) litera (b) sau (c) sau la articolul 325e alineatul (1) litera (c), instituția compensează perfect riscul de piață al respectivei poziții pe instrumentul financiar derivat prin deschiderea de poziții de semn opus cu părți terțe.

La articolul 107, alineatele (1), (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

ca expuneri față de o instituție, pentru alte tipuri de expuneri față de o CPC calificată;

ca expuneri față de o societate, pentru alte tipuri de expuneri față de o CPC necalificată.

Articolul 108 se înlocuiește cu următorul text:

majoritatea împrumuturilor acordate persoanelor fizice pentru achiziționarea de bunuri imobile locative în statul membru respectiv nu sunt acordate sub forma juridică de ipotecă;

majoritatea împrumuturilor acordate persoanelor fizice pentru achiziționarea de bunuri imobile locative în statul membru respectiv sunt garantate de un furnizor de protecție cu o evaluare a creditului efectuată de o ECAI desemnată care corespunde nivelului 1 sau 2 de calitate a creditului, care este obligat să ramburseze integral împrumutul instituției în cazul în care debitorul inițial intră în stare de nerambursare;

instituția are dreptul legal de a constitui o ipotecă asupra bunului imobil locativ în cazul în care furnizorul de protecție menționat la litera (b) nu își îndeplinește obligațiile care derivă din garanția oferită sau devine incapabil de a-și îndeplini obligațiile respective.

în cazul unei expuneri tratate conform abordării standardizate, expunerea îndeplinește toate cerințele pentru a fi atribuită clasei de expuneri expuneri garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile din cadrul abordării standardizate, în temeiul articolelor 124 și 125, cu excepția faptului că instituția care acordă împrumutul nu deține o ipotecă asupra bunului imobil locativ;

în cazul unei expuneri tratate conform abordării IRB, expunerea îndeplinește toate cerințele pentru a fi atribuită clasei de expuneri expuneri de tip retail garantate cu bunuri imobile locative din cadrul abordării IRB menționate la articolul 147 alineatul (2) litera (d) punctul (ii), cu excepția faptului că instituția care acordă împrumutul nu deține o ipotecă asupra bunului imobil locativ;

la acordarea împrumutului nu există niciun drept de ipotecă asupra bunului imobil locativ, iar pentru împrumuturile acordate începând cu 1 ianuarie 2014 debitorul se angajează prin contract să nu acorde niciun drept de ipotecă fără acordul instituției care a acordat inițial împrumutul;

furnizorul de protecție este un furnizor de protecție eligibil, astfel cum se menționează la articolul 201, și dispune de o evaluare a creditului efectuată de o ECAI desemnată care corespunde nivelului 1 sau 2 de calitate a creditului;

furnizorul de protecție este o instituție sau o entitate din sectorul financiar care face obiectul unor cerințe de fonduri proprii comparabile cu cele aplicabile instituțiilor sau întreprinderilor de asigurare;

furnizorul de protecție a instituit un fond de garantare reciprocă finanțat integral sau o protecție echivalentă pentru întreprinderile de asigurare în scopul de a absorbi pierderile din riscul de credit, a căror calibrare este revizuită periodic de autoritatea sa competentă și face obiectul unor simulări de criză periodice, efectuate cel puțin o dată la doi ani;

instituția are dreptul contractual și legal de a constitui o ipotecă asupra bunului imobil locativ în cazul în care furnizorul de protecție nu își îndeplinește obligațiile care derivă din garanția oferită sau devine incapabil de a-și îndeplini obligațiile respective.

Se introduce următorul articol:

Articolul 111 se înlocuiește cu următorul text:

100 % pentru elementele din banda 1;

50 % pentru elementele din banda 2;

40 % pentru elementele din banda 3;

20 % pentru elementele din banda 4;

10 % pentru elementele din banda 5.

procentajul menționat la alineatul (2) de la prezentul articol aplicabil elementului cu privire la care este asumat angajamentul;

procentajul menționat la alineatul (2) de la prezentul articol aplicabil tipului de angajament.

criteriile pe care instituțiile trebuie să le utilizeze pentru a încadra elementele extrabilanțiere, cu excepția elementelor deja incluse în anexa I, în benzile 1-5 menționate în anexa I;

factorii care ar putea limita capacitatea instituțiilor de a anula angajamentele revocabile necondiționat menționate în anexa I;

procesul de notificare a ABE cu privire la clasificarea de către instituții a altor elemente extrabilanțiere care prezintă riscuri similare cu cele menționate în anexa I.

Articolul 112 se modifică după cum urmează:

litera (i) se înlocuiește cu următorul text:

expuneri garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile și expuneri ADC;

litera (k) se înlocuiește cu următorul text:

expuneri din datorii subordonate;.

expuneri garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile și expuneri ADC;

expuneri din datorii subordonate;.

Articolul 113 se modifică după cum urmează:

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

la alineatul (6), primul paragraf se modifică după cum urmează:

partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:

litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

contrapartea este o instituție sau o instituție financiară care face obiectul unor cerințe prudențiale adecvate;.

contrapartea este o instituție sau o instituție financiară care face obiectul unor cerințe prudențiale adecvate;.

partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:

litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

contrapartea este o instituție sau o instituție financiară care face obiectul unor cerințe prudențiale adecvate;.

contrapartea este o instituție sau o instituție financiară care face obiectul unor cerințe prudențiale adecvate;.

Articolul 115 se modifică după cum urmează:

se introduce următorul alineat:

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

la alineatul (2), primul paragraf se modifică după cum urmează:

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

la alineatul (4), primul paragraf se modifică după cum urmează:

alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 116 se modifică după cum urmează:

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

la alineatul (4) se adaugă următorul paragraf:

La articolul 117 alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

La articolul 119, alineatele (2) și (3) se elimină.

La articolul 120, alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

Articolul 121 se înlocuiește cu următorul text:

dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare, expunerile față de instituții se încadrează în clasa de rating A:

instituția are capacitatea adecvată de a-și îndeplini angajamentele financiare, inclusiv rambursările principalului și ale dobânzii, în timp util, pe durata de viață preconizată a activelor sau a expunerilor și indiferent de ciclurile economice și de condițiile comerciale;

instituția îndeplinește sau depășește cerința prevăzută la articolul 92 alineatul (1) din prezentul regulament, ținând seama de articolul 458 alineatul (2) litera (d) punctele (i) și (vi) și de articolul 459 litera (a) din prezentul regulament, după caz, cerințele specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE, cerința amortizorului combinat definită la articolul 128 punctul 6 din Directiva 2013/36/UE sau orice cerințe locale de supraveghere sau de reglementare echivalente și suplimentare din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe sunt publicate și trebuie să fie îndeplinite cu fonduri proprii de nivel 1 de bază, cu fonduri proprii de nivel 1 sau cu fonduri proprii, după caz;

informațiile care specifică dacă cerințele menționate la punctul (ii) de la prezenta literă au fost îndeplinite sau depășite de către instituție sunt publice sau sunt puse la dispoziția instituției creditoare în alt mod;

evaluarea efectuată de către instituția creditoare în conformitate cu articolul 79 din Directiva 2013/36/UE nu a arătat că instituția nu îndeplinește condițiile prevăzute la punctele (i) și (ii) de la prezenta literă;

dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare, dar una sau mai multe dintre condițiile de la litera (a) din prezentul alineat nu sunt îndeplinite, expunerile față de instituții se încadrează în clasa de rating B:

instituția face obiectul unui risc de credit substanțial, inclusiv al unor capacități de rambursare care depind de existența unor condiții economice sau comerciale stabile sau favorabile;

instituția îndeplinește sau depășește cerința prevăzută la articolul 92 alineatul (1) din prezentul regulament, ținând seama de articolul 458 alineatul (2) litera (d) punctul (i) și de articolul 459 litera (a) din prezentul regulament, după caz, cerințele specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE sau orice cerințe locale de supraveghere sau de reglementare echivalente și suplimentare din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe sunt publicate și trebuie să fie îndeplinite cu fonduri proprii de nivel 1 de bază, cu fonduri proprii de nivel 1 sau cu fonduri proprii, după caz;

informațiile care specifică dacă cerințele menționate la punctul (ii) de la prezenta literă au fost îndeplinite sau depășite de către instituție sunt publice sau sunt puse la dispoziția instituției creditoare în alt mod;

evaluarea efectuată de către instituția creditoare în conformitate cu articolul 79 din Directiva 2013/36/UE nu a arătat că instituția nu îndeplinește condițiile prevăzute la punctele (i) și (ii) de la prezenta literă;

în cazul în care expunerile față de instituții nu se încadrează în clasa de rating A sau în clasa de rating B sau în cazul în care este îndeplinită oricare dintre condițiile următoare, expunerile față de instituții se încadrează în clasa de rating C:

instituția are riscuri de nerambursare semnificative și marje de siguranță limitate;

existența unor condiții comerciale, financiare sau economice nefavorabile este foarte susceptibilă să ducă sau a dus la incapacitatea instituției de a-și îndeplini angajamentele financiare;

în cazul în care legea prevede auditarea situațiilor financiare ale instituției, auditorul extern a emis o opinie de audit contrară sau a exprimat îndoieli serioase privind capacitatea instituției de a-și continua activitatea în situațiile sale financiare auditate sau în rapoartele auditate pe care le-a redactat în ultimele 12 luni.

instituția are capacitatea adecvată de a-și îndeplini angajamentele financiare, inclusiv rambursările principalului și ale dobânzii, în timp util, pe durata de viață preconizată a activelor sau a expunerilor și indiferent de ciclurile economice și de condițiile comerciale;

instituția îndeplinește sau depășește cerința prevăzută la articolul 92 alineatul (1) din prezentul regulament, ținând seama de articolul 458 alineatul (2) litera (d) punctele (i) și (vi) și de articolul 459 litera (a) din prezentul regulament, după caz, cerințele specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE, cerința amortizorului combinat definită la articolul 128 punctul 6 din Directiva 2013/36/UE sau orice cerințe locale de supraveghere sau de reglementare echivalente și suplimentare din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe sunt publicate și trebuie să fie îndeplinite cu fonduri proprii de nivel 1 de bază, cu fonduri proprii de nivel 1 sau cu fonduri proprii, după caz;

informațiile care specifică dacă cerințele menționate la punctul (ii) de la prezenta literă au fost îndeplinite sau depășite de către instituție sunt publice sau sunt puse la dispoziția instituției creditoare în alt mod;

evaluarea efectuată de către instituția creditoare în conformitate cu articolul 79 din Directiva 2013/36/UE nu a arătat că instituția nu îndeplinește condițiile prevăzute la punctele (i) și (ii) de la prezenta literă;

instituția face obiectul unui risc de credit substanțial, inclusiv al unor capacități de rambursare care depind de existența unor condiții economice sau comerciale stabile sau favorabile;

instituția îndeplinește sau depășește cerința prevăzută la articolul 92 alineatul (1) din prezentul regulament, ținând seama de articolul 458 alineatul (2) litera (d) punctul (i) și de articolul 459 litera (a) din prezentul regulament, după caz, cerințele specifice de fonduri proprii menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/UE sau orice cerințe locale de supraveghere sau de reglementare echivalente și suplimentare din țări terțe, în măsura în care aceste cerințe sunt publicate și trebuie să fie îndeplinite cu fonduri proprii de nivel 1 de bază, cu fonduri proprii de nivel 1 sau cu fonduri proprii, după caz;

informațiile care specifică dacă cerințele menționate la punctul (ii) de la prezenta literă au fost îndeplinite sau depășite de către instituție sunt publice sau sunt puse la dispoziția instituției creditoare în alt mod;

evaluarea efectuată de către instituția creditoare în conformitate cu articolul 79 din Directiva 2013/36/UE nu a arătat că instituția nu îndeplinește condițiile prevăzute la punctele (i) și (ii) de la prezenta literă;

instituția are riscuri de nerambursare semnificative și marje de siguranță limitate;

existența unor condiții comerciale, financiare sau economice nefavorabile este foarte susceptibilă să ducă sau a dus la incapacitatea instituției de a-și îndeplini angajamentele financiare;

în cazul în care legea prevede auditarea situațiilor financiare ale instituției, auditorul extern a emis o opinie de audit contrară sau a exprimat îndoieli serioase privind capacitatea instituției de a-și continua activitatea în situațiile sale financiare auditate sau în rapoartele auditate pe care le-a redactat în ultimele 12 luni.

expunerile încadrate în clasa de rating A, B sau C care îndeplinesc oricare dintre următoarele condiții primesc o pondere de risc pentru expunerile pe termen scurt în conformitate cu tabelul 1:

expunerea are o scadență inițială de cel mult trei luni;

expunerea are o scadență inițială de cel mult șase luni și rezultă din circulația mărfurilor peste frontierele naționale;

expunerile încadrate în clasa de rating A care nu sunt expuneri pe termen scurt primesc o pondere de risc de 30 % dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

expunerea nu îndeplinește niciuna dintre condițiile prevăzute la litera (a);

rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază a instituției este mai mare sau egală cu 14 %;

indicatorul efectului de levier al instituției este egal sau mai mare de 5 %;

expunerile încadrate în clasa de rating A, B sau C care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la litera (a) sau (b) primesc o pondere de risc în conformitate cu tabelul 1.

expunerea are o scadență inițială de cel mult trei luni;

expunerea are o scadență inițială de cel mult șase luni și rezultă din circulația mărfurilor peste frontierele naționale;

expunerea nu îndeplinește niciuna dintre condițiile prevăzute la litera (a);

rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază a instituției este mai mare sau egală cu 14 %;

indicatorul efectului de levier al instituției este egal sau mai mare de 5 %;

Articolul 122 se modifică după cum urmează:

la alineatul (1), tabelul 6 se înlocuiește cu următorul text:

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

Se introduce următorul articol:

expunerile sunt față de o entitate care a fost creată în mod special pentru a finanța sau a administra active corporale sau sunt expuneri comparabile din punct de vedere economic cu astfel de expuneri;

expunerea nu este legată de finanțarea de bunuri imobile locative sau bunuri imobile comerciale și se încadrează în definițiile expunerilor la finanțarea de obiecte, la finanțarea de proiecte sau la finanțarea de mărfuri prevăzute la alineatul (3);

acordurile contractuale care reglementează obligația legată de expunere îi conferă instituției un grad substanțial de control asupra activelor și a veniturilor pe care le generează acestea;

sursa principală de rambursare a obligației legate de expunere este reprezentată de venitul generat de activele finanțate, și nu de capacitatea independentă de rambursare a societății comerciale în ansamblul său.

în cazul în care scopul unei expuneri provenind din finanțări specializate este de a finanța achiziționarea unor active corporale, incluzând nave, aeronave, sateliți, automotoare și flote, iar veniturile care urmează să fie generate de activele respective iau forma unor fluxuri de numerar generate de activele corporale specifice care au fost finanțate și gajate sau atribuite creditorului (expuneri din finanțarea de obiecte), instituțiile aplică o pondere de risc de 100 %;

în cazul în care scopul unei expuneri provenind din finanțări specializate este de a asigura finanțarea pe termen scurt a unor rezerve, stocuri sau creanțe aferente mărfurilor tranzacționate la bursă, incluzând țiței, metale sau culturi, iar veniturile care urmează să fie generate de rezervele, stocurile sau creanțele respective constau în încasările din vânzarea mărfurilor (expuneri din finanțarea de mărfuri), instituțiile aplică o pondere de risc de 100 %;

în cazul în care scopul unei expuneri provenind din finanțări specializate este de a finanța un proiect individual, fie sub forma construirii unei noi instalații de investiții sau a refinanțării unei instalații existente, cu sau fără îmbunătățiri, pentru dezvoltarea sau achiziționarea unor instalații mari, complexe și costisitoare, incluzând centrale electrice, uzine de prelucrare chimică, mine, infrastructuri de transport, infrastructuri de mediu și infrastructuri de telecomunicații, în care instituția creditoare ia în considerare în principal veniturile generate de proiectul finanțat atât ca sursă a rambursării, cât și ca garanție pentru împrumut (expuneri din finanțarea de proiecte), instituțiile aplică următoarele ponderi de risc:

130 % în cazul în care proiectul de care este legată expunerea se află în faza preoperațională;

cu condiția să nu se aplice ajustarea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de credit menționată la articolul 501a, 80 % în cazul în care proiectul de care este legată expunerea se află în faza operațională, iar expunerea îndeplinește toate criteriile următoare:

există restricții contractuale privind capacitatea debitorului de a desfășura activități care ar putea fi în detrimentul creditorilor, inclusiv restricția potrivit căreia nu pot fi emise noi titluri de datorie fără consimțământul furnizorilor de titluri de datorie existenți;

debitorul are suficiente fonduri de rezervă, finanțate în totalitate cu numerar sau prin alte aranjamente financiare, cu o entitate pentru a acoperi nevoile în materie de finanțare de urgență și de capital circulant pe durata de viață a proiectului finanțat, cu condiția ca entitatea să primească un rating ECAI cu un nivel de calitate a creditului de cel puțin 3 emis cu o ECAI recunoscută sau, în cazul instituțiilor care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor și cuantumurile pierderilor așteptate în conformitate cu capitolul 3, în cazul în care entitatea nu dispune de o evaluare a creditului emisă de o ECAI recunoscută, ca entitatea respectivă să primească un rating intern de credit echivalent cu un nivel de calitate a creditului de cel puțin 3 din partea instituției, cu condiția ca entitatea respectivă să fie evaluată intern de instituție în conformitate cu dispozițiile capitolului 3 secțiunea 6;

proiectul de care este legată expunerea generează fluxuri de numerar previzibile și care acoperă toate rambursările viitoare ale împrumutului;

în cazul în care veniturile debitorului nu sunt finanțate prin plăți efectuate de un număr mare de utilizatori, sursa de rambursare a obligației depinde de o singură contraparte principală, iar contrapartea principală respectivă este una dintre următoarele:

o bancă centrală, o administrație centrală, o administrație regională sau o autoritate locală, cu condiția ca acestora să li se atribuie o pondere de risc de 0 %, în conformitate cu articolele 114 și 115, sau un rating ECAI cu un nivel de calitate a creditului de cel puțin 3 emis de o ECAI recunoscută sau, în cazul instituțiilor care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor și cuantumurile pierderilor așteptate în conformitate cu capitolul 3, în cazul în care banca centrală, administrația centrală, administrația regională sau autoritatea locală nu dispun de o evaluare a creditului emisă de o ECAI recunoscută, acestea primesc un rating de credit intern echivalent cu un nivel de calitate a creditului de cel puțin 3 din partea instituției, cu condiția să fie evaluate intern de instituție în conformitate cu dispozițiile capitolului 3 secțiunea 6;

o entitate din sectorul public, cu condiția ca aceasta să primească o pondere de risc de cel mult 20 % în conformitate cu articolul 116 sau un rating ECAI cu un nivel de calitate a creditului de cel puțin 3 emis de o ECAI recunoscută sau, în cazul instituțiilor care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor și cuantumurile pierderilor așteptate în conformitate cu capitolul 3, în cazul în care entitatea din sectorul public nu dispune de o evaluare a creditului emisă de o ECAI recunoscută, ca entitatea din sectorul public respectivă să primească un rating intern de credit echivalent cu un nivel de calitate a creditului de cel puțin 3 din partea instituției, cu condiția ca entitatea respectivă să fie evaluată intern de instituție în conformitate cu dispozițiile capitolului 3 secțiunea 6;

o entitate corporativă căreia i s-a atribuit un rating ECAI cu un nivel de calitate a creditului de cel puțin 3 de către o ECAI recunoscută sau, în cazul instituțiilor care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor și cuantumurile pierderilor așteptate în conformitate cu capitolul 3, în cazul în care entitatea corporativă nu dispune de o evaluare a creditului emisă de o ECAI recunoscută, ca entitatea corporativă respectivă să primească un rating intern de credit echivalent cu un nivel de calitate a creditului de cel puțin 3 din partea instituției, cu condiția ca entitatea respectivă să fie evaluată intern de instituție în conformitate cu dispozițiile capitolului 3 secțiunea 6;

clauzele contractuale care reglementează expunerea față de debitor prevăd un grad ridicat de protecție pentru instituția creditoare în cazul în care debitorul intră în stare de nerambursare;

contrapartea principală sau alte contrapărți care îndeplinesc în mod similar criteriile de eligibilitate pentru contrapartea principală protejează în mod eficace instituția creditoare împotriva pierderilor rezultate din încetarea proiectului;

toate activele și contractele necesare pentru exploatarea proiectului au fost gajate în favoarea instituției creditoare în măsura permisă de legislația aplicabilă;

instituția creditoare este în măsură să preia controlul asupra entității debitoare în cazul unui eveniment de nerambursare;

o bancă centrală, o administrație centrală, o administrație regională sau o autoritate locală, cu condiția ca acestora să li se atribuie o pondere de risc de 0 %, în conformitate cu articolele 114 și 115, sau un rating ECAI cu un nivel de calitate a creditului de cel puțin 3 emis de o ECAI recunoscută sau, în cazul instituțiilor care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor și cuantumurile pierderilor așteptate în conformitate cu capitolul 3, în cazul în care banca centrală, administrația centrală, administrația regională sau autoritatea locală nu dispun de o evaluare a creditului emisă de o ECAI recunoscută, acestea primesc un rating de credit intern echivalent cu un nivel de calitate a creditului de cel puțin 3 din partea instituției, cu condiția să fie evaluate intern de instituție în conformitate cu dispozițiile capitolului 3 secțiunea 6;

o entitate din sectorul public, cu condiția ca aceasta să primească o pondere de risc de cel mult 20 % în conformitate cu articolul 116 sau un rating ECAI cu un nivel de calitate a creditului de cel puțin 3 emis de o ECAI recunoscută sau, în cazul instituțiilor care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor și cuantumurile pierderilor așteptate în conformitate cu capitolul 3, în cazul în care entitatea din sectorul public nu dispune de o evaluare a creditului emisă de o ECAI recunoscută, ca entitatea din sectorul public respectivă să primească un rating intern de credit echivalent cu un nivel de calitate a creditului de cel puțin 3 din partea instituției, cu condiția ca entitatea respectivă să fie evaluată intern de instituție în conformitate cu dispozițiile capitolului 3 secțiunea 6;

o entitate corporativă căreia i s-a atribuit un rating ECAI cu un nivel de calitate a creditului de cel puțin 3 de către o ECAI recunoscută sau, în cazul instituțiilor care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor și cuantumurile pierderilor așteptate în conformitate cu capitolul 3, în cazul în care entitatea corporativă nu dispune de o evaluare a creditului emisă de o ECAI recunoscută, ca entitatea corporativă respectivă să primească un rating intern de credit echivalent cu un nivel de calitate a creditului de cel puțin 3 din partea instituției, cu condiția ca entitatea respectivă să fie evaluată intern de instituție în conformitate cu dispozițiile capitolului 3 secțiunea 6;

100 % în cazul în care proiectul de care este legată expunerea se află în faza operațională și expunerea nu îndeplinește condițiile prevăzute la punctul (ii);

există restricții contractuale privind capacitatea debitorului de a desfășura activități care ar putea fi în detrimentul creditorilor, inclusiv restricția potrivit căreia nu pot fi emise noi titluri de datorie fără consimțământul furnizorilor de titluri de datorie existenți;

debitorul are suficiente fonduri de rezervă, finanțate în totalitate cu numerar sau prin alte aranjamente financiare, cu o entitate pentru a acoperi nevoile în materie de finanțare de urgență și de capital circulant pe durata de viață a proiectului finanțat, cu condiția ca entitatea să primească un rating ECAI cu un nivel de calitate a creditului de cel puțin 3 emis cu o ECAI recunoscută sau, în cazul instituțiilor care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor și cuantumurile pierderilor așteptate în conformitate cu capitolul 3, în cazul în care entitatea nu dispune de o evaluare a creditului emisă de o ECAI recunoscută, ca entitatea respectivă să primească un rating intern de credit echivalent cu un nivel de calitate a creditului de cel puțin 3 din partea instituției, cu condiția ca entitatea respectivă să fie evaluată intern de instituție în conformitate cu dispozițiile capitolului 3 secțiunea 6;

proiectul de care este legată expunerea generează fluxuri de numerar previzibile și care acoperă toate rambursările viitoare ale împrumutului;

în cazul în care veniturile debitorului nu sunt finanțate prin plăți efectuate de un număr mare de utilizatori, sursa de rambursare a obligației depinde de o singură contraparte principală, iar contrapartea principală respectivă este una dintre următoarele:

o bancă centrală, o administrație centrală, o administrație regională sau o autoritate locală, cu condiția ca acestora să li se atribuie o pondere de risc de 0 %, în conformitate cu articolele 114 și 115, sau un rating ECAI cu un nivel de calitate a creditului de cel puțin 3 emis de o ECAI recunoscută sau, în cazul instituțiilor care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor și cuantumurile pierderilor așteptate în conformitate cu capitolul 3, în cazul în care banca centrală, administrația centrală, administrația regională sau autoritatea locală nu dispun de o evaluare a creditului emisă de o ECAI recunoscută, acestea primesc un rating de credit intern echivalent cu un nivel de calitate a creditului de cel puțin 3 din partea instituției, cu condiția să fie evaluate intern de instituție în conformitate cu dispozițiile capitolului 3 secțiunea 6;

o entitate din sectorul public, cu condiția ca aceasta să primească o pondere de risc de cel mult 20 % în conformitate cu articolul 116 sau un rating ECAI cu un nivel de calitate a creditului de cel puțin 3 emis de o ECAI recunoscută sau, în cazul instituțiilor care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor și cuantumurile pierderilor așteptate în conformitate cu capitolul 3, în cazul în care entitatea din sectorul public nu dispune de o evaluare a creditului emisă de o ECAI recunoscută, ca entitatea din sectorul public respectivă să primească un rating intern de credit echivalent cu un nivel de calitate a creditului de cel puțin 3 din partea instituției, cu condiția ca entitatea respectivă să fie evaluată intern de instituție în conformitate cu dispozițiile capitolului 3 secțiunea 6;

o entitate corporativă căreia i s-a atribuit un rating ECAI cu un nivel de calitate a creditului de cel puțin 3 de către o ECAI recunoscută sau, în cazul instituțiilor care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor și cuantumurile pierderilor așteptate în conformitate cu capitolul 3, în cazul în care entitatea corporativă nu dispune de o evaluare a creditului emisă de o ECAI recunoscută, ca entitatea corporativă respectivă să primească un rating intern de credit echivalent cu un nivel de calitate a creditului de cel puțin 3 din partea instituției, cu condiția ca entitatea respectivă să fie evaluată intern de instituție în conformitate cu dispozițiile capitolului 3 secțiunea 6;

clauzele contractuale care reglementează expunerea față de debitor prevăd un grad ridicat de protecție pentru instituția creditoare în cazul în care debitorul intră în stare de nerambursare;

contrapartea principală sau alte contrapărți care îndeplinesc în mod similar criteriile de eligibilitate pentru contrapartea principală protejează în mod eficace instituția creditoare împotriva pierderilor rezultate din încetarea proiectului;

toate activele și contractele necesare pentru exploatarea proiectului au fost gajate în favoarea instituției creditoare în măsura permisă de legislația aplicabilă;

instituția creditoare este în măsură să preia controlul asupra entității debitoare în cazul unui eveniment de nerambursare;

o bancă centrală, o administrație centrală, o administrație regională sau o autoritate locală, cu condiția ca acestora să li se atribuie o pondere de risc de 0 %, în conformitate cu articolele 114 și 115, sau un rating ECAI cu un nivel de calitate a creditului de cel puțin 3 emis de o ECAI recunoscută sau, în cazul instituțiilor care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor și cuantumurile pierderilor așteptate în conformitate cu capitolul 3, în cazul în care banca centrală, administrația centrală, administrația regională sau autoritatea locală nu dispun de o evaluare a creditului emisă de o ECAI recunoscută, acestea primesc un rating de credit intern echivalent cu un nivel de calitate a creditului de cel puțin 3 din partea instituției, cu condiția să fie evaluate intern de instituție în conformitate cu dispozițiile capitolului 3 secțiunea 6;

o entitate din sectorul public, cu condiția ca aceasta să primească o pondere de risc de cel mult 20 % în conformitate cu articolul 116 sau un rating ECAI cu un nivel de calitate a creditului de cel puțin 3 emis de o ECAI recunoscută sau, în cazul instituțiilor care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor și cuantumurile pierderilor așteptate în conformitate cu capitolul 3, în cazul în care entitatea din sectorul public nu dispune de o evaluare a creditului emisă de o ECAI recunoscută, ca entitatea din sectorul public respectivă să primească un rating intern de credit echivalent cu un nivel de calitate a creditului de cel puțin 3 din partea instituției, cu condiția ca entitatea respectivă să fie evaluată intern de instituție în conformitate cu dispozițiile capitolului 3 secțiunea 6;

o entitate corporativă căreia i s-a atribuit un rating ECAI cu un nivel de calitate a creditului de cel puțin 3 de către o ECAI recunoscută sau, în cazul instituțiilor care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor și cuantumurile pierderilor așteptate în conformitate cu capitolul 3, în cazul în care entitatea corporativă nu dispune de o evaluare a creditului emisă de o ECAI recunoscută, ca entitatea corporativă respectivă să primească un rating intern de credit echivalent cu un nivel de calitate a creditului de cel puțin 3 din partea instituției, cu condiția ca entitatea respectivă să fie evaluată intern de instituție în conformitate cu dispozițiile capitolului 3 secțiunea 6;

în sensul literei (c) punctul (ii) subpunctul 3, fluxurile de numerar generate nu sunt considerate previzibile decât în cazul în care o parte semnificativă din venituri îndeplinește una sau mai multe dintre următoarele condiții:

veniturile sunt bazate pe disponibilitate, ceea ce înseamnă că, odată terminată construcția, debitorul are dreptul, atât timp cât sunt îndeplinite condițiile contractuale, la plăți din partea contrapărților contractuale care să acopere costurile de exploatare și de întreținere, costurile cu serviciul datoriei și rentabilitatea capitalurilor proprii pe măsură ce debitorul desfășoară proiectul, iar plățile respective nu fac obiectul unor fluctuații ale cererii, cum ar fi nivelurile de trafic, și sunt ajustate, în general, doar din cauza lipsei de performanță sau a indisponibilității activului pentru public;

veniturile fac obiectul unei reglementări privind rata de rentabilitate;

veniturile fac obiectul unui contract cu obligații de plată necondiționate (take-or-pay contract);

în sensul literei (c), faza operațională înseamnă faza în care entitatea creată în mod specific pentru finanțarea proiectului, sau care este comparabilă din punct de vedere economic, îndeplinește ambele condiții următoare:

entitatea are un flux de numerar net pozitiv care este suficient pentru a acoperi orice obligație contractuală rămasă;

entitatea are o datorie pe termen lung în scădere.

130 % în cazul în care proiectul de care este legată expunerea se află în faza preoperațională;

cu condiția să nu se aplice ajustarea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de credit menționată la articolul 501a, 80 % în cazul în care proiectul de care este legată expunerea se află în faza operațională, iar expunerea îndeplinește toate criteriile următoare:

există restricții contractuale privind capacitatea debitorului de a desfășura activități care ar putea fi în detrimentul creditorilor, inclusiv restricția potrivit căreia nu pot fi emise noi titluri de datorie fără consimțământul furnizorilor de titluri de datorie existenți;