Orientarea (UE) 2022/508 a Băncii Centrale Europene din 25 martie 2022 de modificare a Orientării (UE) 2017/697 a Băncii Centrale Europene privind exercitarea opțiunilor și marjelor de apreciere prevăzute în dreptul Uniunii de către autoritățile naționale competente în legătură cu instituțiile mai puțin semnificative (BCE/2017/9) (BCE/2022/12)

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, în special articolul 6 alineatul (1) și articolul 6 alineatul (5) literele (a) și (c),

La 4 aprilie 2017, Banca Centrală Europeană (BCE) a adoptat Orientarea (UE) 2017/697 a Băncii Centrale Europene (BCE/2017/9) (denumită în continuare Orientarea privind opțiuni și marje de apreciere) prin care a stabilit politicile generale pentru exercitarea anumitor opțiuni și marje de apreciere prevăzute de legislația Uniunii de către autoritățile naționale competente (ANC) în ceea ce privește instituțiile mai puțin semnificative. Legislația adoptată ulterior Orientării privind opțiuni și marje de apreciere a modificat sau eliminat anumite opțiuni și marje de apreciere prevăzute de legislația Uniunii care erau incluse în Orientarea privind opțiuni și marje de apreciere. Prin urmare, sunt necesare anumite modificări subsecvente ale Orientării privind opțiuni și marje de apreciere.

În ceea ce privește ratele de ieșire de aplicat în cazul depozitelor retail stabile, anumiți factori au împiedicat aplicarea practică a marjei de apreciere prevăzute la articolul 13 din Regulamentul (UE) 2016/445 al Băncii Centrale Europene (BCE/2016/4) și la articolul 7 din Orientarea privind opțiuni și marje de apreciere în temeiul căreia autoritățile competente pot autoriza instituțiile să aplice o rată de ieșire de 3 % depozitelor retail stabile acoperite de o schemă de garantare a depozitelor, cu condiția aprobării prealabile de către Comisia Europeană în conformitate cu articolul 24 alineatele (4) și (5) din Regulamentul delegat (UE) 2015/61 al Comisiei. Este nevoie de analize și probe suplimentare pentru a demonstra că ratele de retragere pentru depozitele retail stabile acoperite de schema de garantare a depozitelor astfel cum se prevede la articolul 24 alineatul (5) din Regulamentul delegat (UE) 2015/61 ar fi mai mici de 3 % pe durata oricărei perioade de criză parcurse și care se încadrează în scenariile menționate la articolul 5 din Regulamentul delegat (UE) 2015/61. În lipsa unor astfel de analize și probe, politica generală care autorizează aplicarea ratei de ieșire de 3% ar trebui eliminată din Regulamentul (CE) nr. 2016/445 (BCE/2016/4) și din Orientarea privind opțiuni și marje de apreciere.

Opțiunea acordată autorităților competente prin articolul 12 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din Regulamentul delegat (UE) 2015/6 cu privire la identificarea principalilor indici bursieri în scopul identificării acțiunilor care s-ar putea califica drept active de nivel 2B în indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate ar trebui exercitată consecvent pentru instituțiile semnificative și mai puțin semnificative. Marja de apreciere este menită să asigure faptul că instituțiile de credit includ în amortizorul lor de lichiditate doar acțiunile care sunt incluse în indicii pentru care poate fi asumată lichiditatea pe piață a acțiunilor suport. De vreme ce nici caracterul semnificativ, nici mărimea unei instituții de credit nu are un impact direct asupra lichidității pe piață a acțiunilor suport din indicii relevanți, nu ar fi potrivit să se aplice un tratament diferențiat pentru instituțiile semnificative și mai puțin semnificative.

Marja de apreciere acordată autorităților competente prin articolul 12 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) 2015/61 de a deroga de la alineatul (1) litera (b) punctele (ii) și (iii) de la același articol în cazul în care instituțiile de credit care, în conformitate cu actele lor constitutive, nu sunt în măsură, din motive legate de practicarea unui cult religios, să dețină active purtătoare de dobânzi ar trebui exercitată consecvent pentru instituțiile semnificative și mai puțin semnificative pentru a armoniza criteriile de identificare a activelor de nivel 2B în ceea ce privește titluri de creanță emise de societăți comerciale.

Marja de apreciere acordată autorităților competente prin articolul 428p alineatul (10) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în legătură cu cerința privind indicatorul de finanțare stabilă netă (NSFR) conform căreia autoritățile competente pot stabili factorii de finanțare stabilă necesară care trebuie aplicați expunerilor extrabilanțiere care nu sunt menționate în capitolul 4 din titlul IV al părții șase din acel regulament, ar trebui exercitată consecvent pentru instituțiile semnificative și mai puțin semnificative. Politica legată de instituțiile semnificative leagă factorii de finanțare stabilă necesară din NSFR cu ratele de ieșire aplicate în indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate (LCR), lăsând totodată flexibilitate BCE pentru a stabili diferiți factori de finanțare stabilă necesară. Această abordare asigură un echilibru, în scopul simplității și prudenței, între alinierea factorilor de aplicat în calcularea NSFR cu factorii stabiliți în scopul LCR și, în același timp, permiterea unui tratament diferit în cazurile în care această legătură nu ar reflecta în mod adecvat riscul de finanțare asociat. Nu este necesar și nici adecvat să se devieze de la acea abordare în ceea ce privește instituțiile mai puțin semnificative, întrucât metodologia pentru aplicarea factorilor de finanțare stabilă necesară la aceste expuneri extrabilanțiere nu ar trebui, în principiu, să varieze între instituții de credit. Din același motiv, marja de apreciere acordată autorităților competente prin articolul 428aq alineatul (10) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește NSFR calculat conform abordării simplificate ar trebui exercitată în mod similar.

Marja de apreciere acordată autorităților competente prin articolul 428q alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 prin care acestea stabilesc perioada de grevare cu sarcini pentru activele separate în conformitate cu expunerea-suport a acelor active ar trebui exercitată la fel pentru instituțiile semnificative și mai puțin semnificative. Activele care au fost separate și de care nu se poate dispune în mod liber ar trebui considerate ca grevate cu sarcini pentru o perioadă corespunzătoare cu termenul obligațiilor față de clienții instituțiilor respective la care se referă cerința de separare, și prin urmare ar trebui finanțate corespunzător pentru perioada respectivă. Acest raționament se aplică indiferent de mărimea instituției în cauză. Marja de apreciere acordată autorităților competente prin articolul 428ar alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește NSFR calculat conform abordării simplificate ar trebui exercitată în mod similar pentru motivele enumerate mai sus și pentru că nu există motive prudențiale care să justifice o diferență în abordare în ceea ce privește NSFR calculat conform abordării simplificate. Dispozițiile care implementează în prezenta orientare opțiunile și marjele de apreciere în ceea ce privește exceptarea expunerilor intragrup de la aplicarea limitelor expunerilor mari prevăzute la articolul 400 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ar trebui să fie modificate și aplicate în mod consecvent pentru instituțiile semnificative și mai puțin semnificative. În timpul scurs de la adoptarea Regulamentului (UE) 2016/445 (BCE/2016/4) a crescut nivelul preocupărilor de natură prudențială ale BCE cu privire la practicile de înregistrare contabilă ale instituțiilor de credit în ceea ce privește entitățile stabilite în țări terțe. Sfera de aplicare a acestei opțiuni ar trebui, prin urmare, limitată la expunerile intragrup față de entități stabilite în Uniune, ceea ce ar avea ca efect faptul că expunerile intragrup față de entități stabilite în țări terțe ar putea fi exceptate de la limitele relevante pentru expunerile mari numai după o evaluare prealabilă în scopul supravegherii efectuată pentru fiecare caz în parte.

În plus, Orientarea privind opțiuni și marje de apreciere ar trebui modificată pentru a permite ca, pe lângă excepția deplină disponibilă în prezent, instituțiile de credit care îndeplinesc criteriile relevante prin respectarea limitei cantitative pentru valoarea expunerilor relevante să poată beneficia de o excepție parțială. O astfel de aplicare extinsă a marjei de apreciere ar trebui să contribuie la menținerea unor condiții de concurență echitabile pentru instituțiile de credit din statele membre participante, și să limiteze riscurile de concentrare rezultate din expuneri specifice și să asigure aplicarea în cadrul MUS a acelorași standarde minime.

Prin urmare, Orientarea (UE) 2017/697 (BCE/2017/9) ar trebui modificată în mod corespunzător,

Orientarea (UE) 2017/697 (BCE/2017/9) se modifică după cum urmează:

Articolul 5 se elimină.

Articolul 6 se înlocuiește cu următorul text:

Expunerile enumerate la articolul 400 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sunt exceptate de la aplicarea articolului 395 alineatul (1) din acel regulament pentru 80 % din valoarea nominală a obligațiunilor garantate, dacă sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 400 alineatul (3) din acel regulament.

Expunerile enumerate la articolul 400 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sunt exceptate de la aplicarea articolului 395 alineatul (1) din acel regulament pentru 80 % din valoarea expunerii acestora, dacă sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 400 alineatul (3) din acel regulament.

Expunerile enumerate la articolul 400 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 asumate de o instituție de credit față de întreprinderile prevăzute la acea literă sunt exceptate de la aplicarea articolului 395 alineatul (1) din acel regulament, dacă aceste întreprinderi sunt stabilite în Uniune și dacă sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 400 alineatul (3) din acel regulament, astfel cum sunt detaliate în anexa I la prezenta orientare, și în măsura în care aceste întreprinderi sunt acoperite de aceeași supraveghere pe bază consolidată în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013, Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului sau cu standarde echivalente în vigoare într-o țară terță, astfel cum se detaliază în anexa I la prezenta orientare.

Expunerile enumerate la articolul 400 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sunt exceptate de la aplicarea articolului 395 alineatul (1) din acel regulament, dacă sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 400 alineatul (3) din acel regulament, astfel cum sunt detaliate în anexa II la prezenta orientare.

Expunerile enumerate la articolul 400 alineatul (2) literele (e)-(l) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sunt exceptate în întregime sau, în cazul articolului 400 alineatul (2) litera (i), sunt exceptate până la valoarea maximă permisă de la aplicarea articolului 395 alineatul (1) din acel regulament, dacă sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 400 alineatul (3) din acel regulament.

ANC solicită instituțiilor mai puțin semnificative să evalueze dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 400 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în anexa corespunzătoare la prezenta orientare aplicabilă expunerii respective. O ANC poate verifica în orice moment această evaluare și poate solicita instituțiilor de credit să depună documentația prevăzută în anexa relevantă în acest scop.

Prezentul articol se aplică doar în cazurile în care statul membru relevant nu a exercitat opțiunea prevăzută la articolul 493 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pentru a acorda o excepție totală sau parțială de la expunerea respectivă.

Articolul 7 se elimină.

În secțiunea IV, după secțiunea Lichiditate se introduc următoarele secțiuni și articolele 7a-7f:

indicii incluși în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1646 al Comisiei;

orice indice bursier principal, neinclus la litera (i), dintr-un stat membru sau dintr-o țară terță, astfel cum a fost identificat în sensul prezentului punct de către autoritatea competentă a unui stat membru sau de către autoritatea publică relevantă dintr-o țară terță;

orice indice bursier principal, neinclus la litera (i) sau (ii), care cuprinde societăți-lider din jurisdicția relevantă.

Articolul 8 se elimină.

Anexa se modifică în conformitate cu anexa I la prezenta orientare.

Se adaugă anexa II în conformitate cu anexa II la prezenta orientare.

Prezenta orientare produce efecte din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

ANC respectă prezenta orientare de la 1 octombrie 2022.

Adoptată la Frankfurt pe Main, 25 martie 2022.Pentru Consiliul guvernatorilor BCEPreședintele BCEChristine Lagarde

ANEXA I

Anexa la Orientarea (UE) 2017/697 (BCE/2017/9) se înlocuiește cu textul următor:

ANEXA ICondiții pentru evaluarea unei excepții de la limita expunerilor mari, în conformitate cu articolul 400 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și articolul 6 litera (c) din prezenta orientare

Prezenta anexă se aplică pentru excepțiile de la limita expunerilor mari prevăzute la articolul 6 litera (c) din prezenta orientare. În sensul articolului 6 litera (c) țările terțe enumerate în anexa I la Decizia de punere în aplicare 2014/908/UE a Comisieisunt considerate echivalente.

Decizia de punere în aplicare 2014/908/UE a Comisiei din 12 decembrie 2014 privind echivalența cerințelor de supraveghere și de reglementare din anumite țări și teritorii terțe în scopul tratării expunerilor în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 359, 16.12.2014, p. 155).

ANC solicită instituțiilor mai puțin semnificative să ia în considerare următoarele criterii atunci când evaluează dacă o expunere menționată la articolul 400 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 îndeplinește condițiile pentru o exceptare de la limita expunerilor mari, în conformitate cu articolul 400 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

În scopul evaluării măsurii în care natura specifică a expunerii, contrapărții sau relației dintre instituția de credit și contraparte elimină sau reduce riscul expunerii, astfel cum se prevede la articolul 400 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile mai puțin semnificative trebuie să ia în considerare dacă:

sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 113 alineatul (6) literele (b), (c) și (e) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în special măsura în care contrapartea face obiectul acelorași proceduri de evaluare, de măsurare și de control al riscurilor ca și instituția de credit și măsura în care sistemele informatice sunt integrate sau, cel puțin, pe deplin armonizate. În plus, acestea trebuie să ia în considerare dacă există orice obstacole majore de natură juridică sau practică actuale sau anticipate care să împiedice rambursarea în termen de către contraparte a expunerii către instituția de credit, altfel decât în cazul unei situații de redresare sau rezoluție, atunci când trebuie puse în aplicare restricțiile stabilite în Directiva 2014/59/UE a Parlamentului și a Consiliului;

Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).

expunerile intragrup sunt justificate de structura de finanțare și strategia grupului;

procesul prin care se ia o decizie de aprobare a unei expuneri față de contrapartea intragrup și procesul de monitorizare și reexaminare aplicabil acestor expuneri, la nivel individual și la nivel consolidat, acolo unde este cazul, sunt similare celor aplicate creditelor către terți;

procedurile de gestionare a riscurilor, sistemul informatic și raportarea internă ale instituției de credit îi permit acesteia să verifice în mod permanent și să se asigure că expunerile mari față de întreprinderile din grup se aliniază la strategia sa de risc la nivel de entitate juridică și la nivel consolidat, după caz.

În scopul evaluării măsurii în care orice risc de concentrare rezidual poate fi rezolvat prin alte mijloace la fel de eficace, cum ar fi cadrul de administrare, procesele și mecanismele prevăzute la articolul 81 din Directiva 2013/36/UE, astfel cum se prevede la articolul 400 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile mai puțin semnificative trebuie să ia în considerare dacă:

instituția de credit deține procese, proceduri și mecanisme de control robuste, la nivel individual și la nivel consolidat, după caz, pentru a se asigura că utilizarea excepției nu va duce la un risc de concentrare care se situează în afara strategiei sale de risc sau este contrară principiilor bunei administrări interne a lichidității în cadrul grupului;

instituția de credit a luat în considerare în mod oficial riscul de concentrare care decurge din expunerile intragrup ca parte a cadrului său general de evaluare a riscurilor;

instituția de credit are un cadru de control al riscurilor, la nivelul entității juridice și la nivel consolidat, după caz, care monitorizează în mod adecvat expunerile propuse;

riscul de concentrare rezultat a fost sau va fi identificat în mod clar în procesul de evaluare a adecvării capitalului intern (ICAAP) al instituției de credit și va fi gestionat în mod activ. Cadrul de administrare, procesele și mecanismele de gestionare a riscului de concentrare vor fi evaluate în procesul de supraveghere și evaluare;

există elemente de probă conform cărora gestionarea riscului de concentrare corespunde planului de redresare al grupului.

În scopul verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute la alineatele (1) și (2), ANC pot solicita instituțiilor mai puțin semnificative să depună următoarea documentație:

O scrisoare semnată de reprezentantul legal al instituției de credit, cu aprobarea organului de conducere, potrivit căreia instituția de credit îndeplinește toate condițiile pentru o exceptare, astfel cum se prevede la articolul 400 alineatul (2) litera (c) și articolul 400 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

O opinie juridică, emisă fie de un terț extern independent, fie de un departament juridic intern, și aprobată de organul de conducere, care demonstrează că nu există obstacole care să împiedice rambursarea în termen de către o contraparte a expunerilor către instituția de credit, care decurg fie din reglementările aplicabile, inclusiv reglementările fiscale, fie din acorduri obligatorii din punct de vedere juridic.

O declarație semnată de reprezentantul legal și aprobată de organul de conducere care precizează că:

nu există obstacole practice care să împiedice rambursarea în termen de către o contraparte a expunerilor către instituția de credit;

expunerile intragrup sunt justificate de structura de finanțare și strategia grupului;

procesul prin care se ia o decizie de aprobare a unei expuneri față o contraparte intragrup și procesul de monitorizare și reexaminare aplicabil acestor expuneri, la nivel de entitate juridică și la nivel consolidat, sunt similare celor aplicate creditelor către terți;

riscul de concentrare care decurge din expunerile intragrup a fost luat în considerare ca parte a cadrului general de evaluare a riscurilor al instituției de credit.

Documentație semnată de reprezentantul legal și aprobată de organul de conducere care atestă că procedurile de evaluare, măsurare și control al riscurilor ale instituției de credit sunt aceleași ca ale contrapărții și că procedurile de gestionare a riscurilor, sistemul informatic și raportarea internă ale instituției de credit permit organului de conducere să monitorizeze în mod permanent nivelul expunerii mari și compatibilitatea acesteia cu strategia de risc a instituției de credit la nivel de entitate juridică și la nivel consolidat, după caz, și cu principiile bunei administrări interne a lichidității în cadrul grupului.

Documentație care arată că ICAAP identifică în mod clar riscul de concentrare care decurge din expunerile mari intragrup și că acest risc este gestionat în mod activ.

Documentație care arată că gestionarea riscului de concentrare corespunde planului de redresare al grupului.

În scopul evaluării măsurii în care natura specifică a expunerii, contrapărții sau relației dintre instituția de credit și contraparte elimină sau reduce riscul expunerii, astfel cum se prevede la articolul 400 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile mai puțin semnificative trebuie să ia în considerare dacă:

sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 113 alineatul (6) literele (b), (c) și (e) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în special măsura în care contrapartea face obiectul acelorași proceduri de evaluare, de măsurare și de control al riscurilor ca și instituția de credit și măsura în care sistemele informatice sunt integrate sau, cel puțin, pe deplin armonizate. În plus, acestea trebuie să ia în considerare dacă există orice obstacole majore de natură juridică sau practică actuale sau anticipate care să împiedice rambursarea în termen de către contraparte a expunerii către instituția de credit, altfel decât în cazul unei situații de redresare sau rezoluție, atunci când trebuie puse în aplicare restricțiile stabilite în Directiva 2014/59/UE a Parlamentului și a Consiliului;

expunerile intragrup sunt justificate de structura de finanțare și strategia grupului;

procesul prin care se ia o decizie de aprobare a unei expuneri față de contrapartea intragrup și procesul de monitorizare și reexaminare aplicabil acestor expuneri, la nivel individual și la nivel consolidat, acolo unde este cazul, sunt similare celor aplicate creditelor către terți;

procedurile de gestionare a riscurilor, sistemul informatic și raportarea internă ale instituției de credit îi permit acesteia să verifice în mod permanent și să se asigure că expunerile mari față de întreprinderile din grup se aliniază la strategia sa de risc la nivel de entitate juridică și la nivel consolidat, după caz.

În scopul evaluării măsurii în care orice risc de concentrare rezidual poate fi rezolvat prin alte mijloace la fel de eficace, cum ar fi cadrul de administrare, procesele și mecanismele prevăzute la articolul 81 din Directiva 2013/36/UE, astfel cum se prevede la articolul 400 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile mai puțin semnificative trebuie să ia în considerare dacă:

instituția de credit deține procese, proceduri și mecanisme de control robuste, la nivel individual și la nivel consolidat, după caz, pentru a se asigura că utilizarea excepției nu va duce la un risc de concentrare care se situează în afara strategiei sale de risc sau este contrară principiilor bunei administrări interne a lichidității în cadrul grupului;

instituția de credit a luat în considerare în mod oficial riscul de concentrare care decurge din expunerile intragrup ca parte a cadrului său general de evaluare a riscurilor;

instituția de credit are un cadru de control al riscurilor, la nivelul entității juridice și la nivel consolidat, după caz, care monitorizează în mod adecvat expunerile propuse;

riscul de concentrare rezultat a fost sau va fi identificat în mod clar în procesul de evaluare a adecvării capitalului intern (ICAAP) al instituției de credit și va fi gestionat în mod activ. Cadrul de administrare, procesele și mecanismele de gestionare a riscului de concentrare vor fi evaluate în procesul de supraveghere și evaluare;

există elemente de probă conform cărora gestionarea riscului de concentrare corespunde planului de redresare al grupului.

sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 113 alineatul (6) literele (b), (c) și (e) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în special măsura în care contrapartea face obiectul acelorași proceduri de evaluare, de măsurare și de control al riscurilor ca și instituția de credit și măsura în care sistemele informatice sunt integrate sau, cel puțin, pe deplin armonizate. În plus, acestea trebuie să ia în considerare dacă există orice obstacole majore de natură juridică sau practică actuale sau anticipate care să împiedice rambursarea în termen de către contraparte a expunerii către instituția de credit, altfel decât în cazul unei situații de redresare sau rezoluție, atunci când trebuie puse în aplicare restricțiile stabilite în Directiva 2014/59/UE a Parlamentului și a Consiliului;

expunerile intragrup sunt justificate de structura de finanțare și strategia grupului;

procesul prin care se ia o decizie de aprobare a unei expuneri față de contrapartea intragrup și procesul de monitorizare și reexaminare aplicabil acestor expuneri, la nivel individual și la nivel consolidat, acolo unde este cazul, sunt similare celor aplicate creditelor către terți;

procedurile de gestionare a riscurilor, sistemul informatic și raportarea internă ale instituției de credit îi permit acesteia să verifice în mod permanent și să se asigure că expunerile mari față de întreprinderile din grup se aliniază la strategia sa de risc la nivel de entitate juridică și la nivel consolidat, după caz.

instituția de credit deține procese, proceduri și mecanisme de control robuste, la nivel individual și la nivel consolidat, după caz, pentru a se asigura că utilizarea excepției nu va duce la un risc de concentrare care se situează în afara strategiei sale de risc sau este contrară principiilor bunei administrări interne a lichidității în cadrul grupului;

instituția de credit a luat în considerare în mod oficial riscul de concentrare care decurge din expunerile intragrup ca parte a cadrului său general de evaluare a riscurilor;

instituția de credit are un cadru de control al riscurilor, la nivelul entității juridice și la nivel consolidat, după caz, care monitorizează în mod adecvat expunerile propuse;

riscul de concentrare rezultat a fost sau va fi identificat în mod clar în procesul de evaluare a adecvării capitalului intern (ICAAP) al instituției de credit și va fi gestionat în mod activ. Cadrul de administrare, procesele și mecanismele de gestionare a riscului de concentrare vor fi evaluate în procesul de supraveghere și evaluare;

există elemente de probă conform cărora gestionarea riscului de concentrare corespunde planului de redresare al grupului.

O scrisoare semnată de reprezentantul legal al instituției de credit, cu aprobarea organului de conducere, potrivit căreia instituția de credit îndeplinește toate condițiile pentru o exceptare, astfel cum se prevede la articolul 400 alineatul (2) litera (c) și articolul 400 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

O opinie juridică, emisă fie de un terț extern independent, fie de un departament juridic intern, și aprobată de organul de conducere, care demonstrează că nu există obstacole care să împiedice rambursarea în termen de către o contraparte a expunerilor către instituția de credit, care decurg fie din reglementările aplicabile, inclusiv reglementările fiscale, fie din acorduri obligatorii din punct de vedere juridic.

O declarație semnată de reprezentantul legal și aprobată de organul de conducere care precizează că:

nu există obstacole practice care să împiedice rambursarea în termen de către o contraparte a expunerilor către instituția de credit;

expunerile intragrup sunt justificate de structura de finanțare și strategia grupului;

procesul prin care se ia o decizie de aprobare a unei expuneri față o contraparte intragrup și procesul de monitorizare și reexaminare aplicabil acestor expuneri, la nivel de entitate juridică și la nivel consolidat, sunt similare celor aplicate creditelor către terți;

riscul de concentrare care decurge din expunerile intragrup a fost luat în considerare ca parte a cadrului general de evaluare a riscurilor al instituției de credit.

Documentație semnată de reprezentantul legal și aprobată de organul de conducere care atestă că procedurile de evaluare, măsurare și control al riscurilor ale instituției de credit sunt aceleași ca ale contrapărții și că procedurile de gestionare a riscurilor, sistemul informatic și raportarea internă ale instituției de credit permit organului de conducere să monitorizeze în mod permanent nivelul expunerii mari și compatibilitatea acesteia cu strategia de risc a instituției de credit la nivel de entitate juridică și la nivel consolidat, după caz, și cu principiile bunei administrări interne a lichidității în cadrul grupului.

Documentație care arată că ICAAP identifică în mod clar riscul de concentrare care decurge din expunerile mari intragrup și că acest risc este gestionat în mod activ.

Documentație care arată că gestionarea riscului de concentrare corespunde planului de redresare al grupului.

nu există obstacole practice care să împiedice rambursarea în termen de către o contraparte a expunerilor către instituția de credit;

expunerile intragrup sunt justificate de structura de finanțare și strategia grupului;

procesul prin care se ia o decizie de aprobare a unei expuneri față o contraparte intragrup și procesul de monitorizare și reexaminare aplicabil acestor expuneri, la nivel de entitate juridică și la nivel consolidat, sunt similare celor aplicate creditelor către terți;

riscul de concentrare care decurge din expunerile intragrup a fost luat în considerare ca parte a cadrului general de evaluare a riscurilor al instituției de credit.

ANEXA II

Următoarea anexă se adaugă la Orientarea (UE) 2017/697 (BCE/2017/9):

ANEXA IICondiții pentru evaluarea unei exceptări de la limita expunerilor mari, în conformitate cu articolul 400 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și articolul 6 litera (d) din prezenta orientare

ANC solicită instituțiilor mai puțin semnificative să ia în considerare următoarele criterii atunci când evaluează dacă o expunere menționată la articolul 400 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 îndeplinește condițiile pentru o exceptare de la limita expunerilor mari, în conformitate cu articolul 400 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

În scopul evaluării măsurii în care natura specifică a expunerii, a organului regional sau central sau a relației dintre instituția de credit și organul regional sau central elimină sau reduce riscul expunerii, astfel cum se prevede la articolul 400 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile mai puțin semnificative trebuie să ia în considerare dacă:

există orice obstacole majore de natură juridică sau practică actuale sau anticipate care să împiedice rambursarea în termen de către contraparte a expunerii către instituția de credit, altfel decât în cazul unei situații de redresare sau rezoluție, atunci când trebuie puse în aplicare restricțiile stabilite în Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului;

expunerile propuse corespund activităților comerciale obișnuite și modelului de afaceri al instituției de credit sau sunt justificate de structura de finanțare a rețelei;

procesul prin care se ia o decizie de aprobare a unei expuneri față de organul central al instituției de credit și procesul de monitorizare și reexaminare aplicabil acestor expuneri, la nivel individual și la nivel consolidat, acolo unde este cazul, sunt similare celor aplicate creditelor către terți;

procedurile de gestionare a riscurilor, sistemul informatic și raportarea internă ale instituției de credit îi permit acesteia să verifice în mod permanent și să se asigure că expunerile mari față de organul său regional sau central sunt compatibile cu strategia sa de risc.

În scopul evaluării măsurii în care orice risc de concentrare rezidual poate fi rezolvat prin alte mijloace la fel de eficace, cum ar fi cadrul de administrare, procesele și mecanismele prevăzute la articolul 81 din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului, astfel cum se prevede la articolul 400 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile mai puțin semnificative trebuie să ia în considerare dacă:

Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).

instituția de credit deține procese, proceduri și mecanisme de control robuste pentru a se asigura că utilizarea excepției nu va duce la un risc de concentrare care se situează în afara strategiei sale de risc;

instituția de credit a luat în considerare în mod oficial riscul de concentrare care decurge din expunerile față de organul său regional sau central ca parte a cadrului său general de evaluare a riscurilor;

instituția de credit are un cadru de control al riscurilor care monitorizează în mod adecvat expunerile propuse;

riscul de concentrare rezultat a fost sau va fi identificat în mod clar în procesul de evaluare a adecvării capitalului intern (ICAAP) al instituției de credit și va fi gestionat în mod activ. Cadrul de administrare, procesele și mecanismele de gestionare a riscului de concentrare vor fi evaluate în procesul de supraveghere și evaluare.

În plus față de condițiile stabilite la alineatul (1), ANC solicită instituțiilor mai puțin semnificative să ia în considerare, în scopul evaluării măsurii în care organul regional sau central cu care este asociată în cadrul unei rețele instituția de credit este responsabil de operațiunile de compensare în numerar, astfel cum se prevede la articolul 400 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, dacă statutul sau actul constitutiv al organului central sau regional conține în mod explicit astfel de responsabilități, inclusiv următoarele, fără a se limita la acestea:

finanțare de pe piață pentru întreaga rețea;

compensarea lichidității în cadrul rețelei, în limitele articolului 10 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

furnizarea de lichiditate către instituțiile de credit afiliate;

absorbția excesului de lichiditate al instituțiilor de credit afiliate.

În scopul verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute la alineatele (1) și (2), ANC pot solicita instituțiilor mai puțin semnificative să depună următoarea documentație:

o scrisoare semnată de reprezentantul legal al instituției de credit, cu aprobarea organului de conducere, potrivit căreia instituția de credit îndeplinește toate condițiile stabilite la articolul 400 alineatul (2) litera (d) și articolul 400 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pentru acordarea unei excepții;

o opinie juridică, emisă fie de un terț extern independent, fie de un departament juridic intern, și aprobată de organul de conducere, care demonstrează că nu există obstacole care să împiedice rambursarea în termen de către un organ regional sau central a expunerilor către instituția de credit, care decurg fie din reglementările aplicabile, inclusiv reglementările fiscale, fie din acorduri obligatorii din punct de vedere juridic;

o declarație semnată de reprezentantul legal și aprobată de organul de conducere care precizează că:

nu există obstacole practice pentru rambursarea în termen de către un organ regional sau central a expunerilor către instituția de credit;

expunerile organului regional sau central sunt justificate de structura de finanțare a rețelei;

procesul prin care se ia o decizie de aprobare a unei expuneri față un organ regional sau central și procesul de monitorizare și reexaminare aplicabil acestor expuneri, la nivel de entitate juridică și la nivel consolidat, sunt similare celor aplicate creditelor către terți;

riscul de concentrare care decurge din expunerile față de organul regional sau central a fost luat în considerare ca parte a cadrului general de evaluare a riscurilor al instituției de credit;

documentație semnată de reprezentantul legal și aprobată de organul de conducere care atestă că procedurile de evaluare, măsurare și control al riscurilor ale instituției de credit sunt aceleași ca ale organului regional sau central și că procedurile de gestionare a riscurilor, sistemul informatic și raportarea internă ale instituției de credit permit organului de conducere să monitorizeze în mod permanent nivelul expunerii mari și compatibilitatea acesteia cu strategia de risc a instituției de credit la nivel de entitate juridică și la nivel consolidat, după caz, și cu principiile bunei administrări interne a lichidității în cadrul rețelei;

documentație care arată că ICAAP identifică în mod clar riscul de concentrare care decurge din expunerile mari față de organul regional sau central și că acest risc este gestionat în mod activ;

documentație care arată că gestionarea riscului de concentrare corespunde planului de redresare al rețelei.

În scopul evaluării măsurii în care natura specifică a expunerii, a organului regional sau central sau a relației dintre instituția de credit și organul regional sau central elimină sau reduce riscul expunerii, astfel cum se prevede la articolul 400 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile mai puțin semnificative trebuie să ia în considerare dacă:

există orice obstacole majore de natură juridică sau practică actuale sau anticipate care să împiedice rambursarea în termen de către contraparte a expunerii către instituția de credit, altfel decât în cazul unei situații de redresare sau rezoluție, atunci când trebuie puse în aplicare restricțiile stabilite în Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului;

expunerile propuse corespund activităților comerciale obișnuite și modelului de afaceri al instituției de credit sau sunt justificate de structura de finanțare a rețelei;

procesul prin care se ia o decizie de aprobare a unei expuneri față de organul central al instituției de credit și procesul de monitorizare și reexaminare aplicabil acestor expuneri, la nivel individual și la nivel consolidat, acolo unde este cazul, sunt similare celor aplicate creditelor către terți;

procedurile de gestionare a riscurilor, sistemul informatic și raportarea internă ale instituției de credit îi permit acesteia să verifice în mod permanent și să se asigure că expunerile mari față de organul său regional sau central sunt compatibile cu strategia sa de risc.

În scopul evaluării măsurii în care orice risc de concentrare rezidual poate fi rezolvat prin alte mijloace la fel de eficace, cum ar fi cadrul de administrare, procesele și mecanismele prevăzute la articolul 81 din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului, astfel cum se prevede la articolul 400 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile mai puțin semnificative trebuie să ia în considerare dacă:

instituția de credit deține procese, proceduri și mecanisme de control robuste pentru a se asigura că utilizarea excepției nu va duce la un risc de concentrare care se situează în afara strategiei sale de risc;

instituția de credit a luat în considerare în mod oficial riscul de concentrare care decurge din expunerile față de organul său regional sau central ca parte a cadrului său general de evaluare a riscurilor;

instituția de credit are un cadru de control al riscurilor care monitorizează în mod adecvat expunerile propuse;

riscul de concentrare rezultat a fost sau va fi identificat în mod clar în procesul de evaluare a adecvării capitalului intern (ICAAP) al instituției de credit și va fi gestionat în mod activ. Cadrul de administrare, procesele și mecanismele de gestionare a riscului de concentrare vor fi evaluate în procesul de supraveghere și evaluare.

există orice obstacole majore de natură juridică sau practică actuale sau anticipate care să împiedice rambursarea în termen de către contraparte a expunerii către instituția de credit, altfel decât în cazul unei situații de redresare sau rezoluție, atunci când trebuie puse în aplicare restricțiile stabilite în Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului;

expunerile propuse corespund activităților comerciale obișnuite și modelului de afaceri al instituției de credit sau sunt justificate de structura de finanțare a rețelei;

procesul prin care se ia o decizie de aprobare a unei expuneri față de organul central al instituției de credit și procesul de monitorizare și reexaminare aplicabil acestor expuneri, la nivel individual și la nivel consolidat, acolo unde este cazul, sunt similare celor aplicate creditelor către terți;

procedurile de gestionare a riscurilor, sistemul informatic și raportarea internă ale instituției de credit îi permit acesteia să verifice în mod permanent și să se asigure că expunerile mari față de organul său regional sau central sunt compatibile cu strategia sa de risc.

instituția de credit deține procese, proceduri și mecanisme de control robuste pentru a se asigura că utilizarea excepției nu va duce la un risc de concentrare care se situează în afara strategiei sale de risc;

instituția de credit a luat în considerare în mod oficial riscul de concentrare care decurge din expunerile față de organul său regional sau central ca parte a cadrului său general de evaluare a riscurilor;

instituția de credit are un cadru de control al riscurilor care monitorizează în mod adecvat expunerile propuse;

riscul de concentrare rezultat a fost sau va fi identificat în mod clar în procesul de evaluare a adecvării capitalului intern (ICAAP) al instituției de credit și va fi gestionat în mod activ. Cadrul de administrare, procesele și mecanismele de gestionare a riscului de concentrare vor fi evaluate în procesul de supraveghere și evaluare.

finanțare de pe piață pentru întreaga rețea;

compensarea lichidității în cadrul rețelei, în limitele articolului 10 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

furnizarea de lichiditate către instituțiile de credit afiliate;

absorbția excesului de lichiditate al instituțiilor de credit afiliate.

o scrisoare semnată de reprezentantul legal al instituției de credit, cu aprobarea organului de conducere, potrivit căreia instituția de credit îndeplinește toate condițiile stabilite la articolul 400 alineatul (2) litera (d) și articolul 400 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pentru acordarea unei excepții;

o opinie juridică, emisă fie de un terț extern independent, fie de un departament juridic intern, și aprobată de organul de conducere, care demonstrează că nu există obstacole care să împiedice rambursarea în termen de către un organ regional sau central a expunerilor către instituția de credit, care decurg fie din reglementările aplicabile, inclusiv reglementările fiscale, fie din acorduri obligatorii din punct de vedere juridic;

o declarație semnată de reprezentantul legal și aprobată de organul de conducere care precizează că:

nu există obstacole practice pentru rambursarea în termen de către un organ regional sau central a expunerilor către instituția de credit;

expunerile organului regional sau central sunt justificate de structura de finanțare a rețelei;

procesul prin care se ia o decizie de aprobare a unei expuneri față un organ regional sau central și procesul de monitorizare și reexaminare aplicabil acestor expuneri, la nivel de entitate juridică și la nivel consolidat, sunt similare celor aplicate creditelor către terți;

riscul de concentrare care decurge din expunerile față de organul regional sau central a fost luat în considerare ca parte a cadrului general de evaluare a riscurilor al instituției de credit;

documentație semnată de reprezentantul legal și aprobată de organul de conducere care atestă că procedurile de evaluare, măsurare și control al riscurilor ale instituției de credit sunt aceleași ca ale organului regional sau central și că procedurile de gestionare a riscurilor, sistemul informatic și raportarea internă ale instituției de credit permit organului de conducere să monitorizeze în mod permanent nivelul expunerii mari și compatibilitatea acesteia cu strategia de risc a instituției de credit la nivel de entitate juridică și la nivel consolidat, după caz, și cu principiile bunei administrări interne a lichidității în cadrul rețelei;

documentație care arată că ICAAP identifică în mod clar riscul de concentrare care decurge din expunerile mari față de organul regional sau central și că acest risc este gestionat în mod activ;

documentație care arată că gestionarea riscului de concentrare corespunde planului de redresare al rețelei.

nu există obstacole practice pentru rambursarea în termen de către un organ regional sau central a expunerilor către instituția de credit;

expunerile organului regional sau central sunt justificate de structura de finanțare a rețelei;

procesul prin care se ia o decizie de aprobare a unei expuneri față un organ regional sau central și procesul de monitorizare și reexaminare aplicabil acestor expuneri, la nivel de entitate juridică și la nivel consolidat, sunt similare celor aplicate creditelor către terți;

riscul de concentrare care decurge din expunerile față de organul regional sau central a fost luat în considerare ca parte a cadrului general de evaluare a riscurilor al instituției de credit;