Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/1945 a Comisiei din 21 februarie 2020 privind documentele care trebuie eliberate de statele membre în temeiul articolului 18 alineatele (1) și (4) și al articolului 26 din Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice [notificată cu numărul C(2020) 1114]

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană,

având în vedere Decizia (UE) 2020/135 a Consiliului din 30 ianuarie 2020 referitoare la încheierea Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, în special articolul 5,

Articolul 18 alineatul (1) din Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (denumit în continuare acordul) prevede că statul-gazdă poate impune resortisanților Regatului Unit, membrilor de familie ai acestora și altor persoane care își au reședința pe teritoriul său în conformitate cu condițiile stabilite în titlul II din acord să solicite un nou statut de rezident care să le confere drepturile prevăzute în titlul respectiv și un document care să ateste acest statut.

În conformitate cu articolul 18 alineatul (4) din acord, în cazul în care un stat-gazdă a hotărât să nu impună resortisanților Regatului Unit, membrilor de familie ai acestora și altor persoane care își au reședința pe teritoriul său în conformitate cu condițiile stabilite în titlul II din acord solicitarea noului statut de rezident drept condiție pentru șederea legală, persoanele eligibile pentru acordarea dreptului de ședere au dreptul să obțină, în conformitate cu condițiile prevăzute în Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului, un document de ședere care include o mențiune privind faptul că documentul a fost eliberat în conformitate cu acordul.

Articolul 26 din acord prevede că statul de desfășurare a activității profesionale poate impune resortisanților Regatului Unit care au drepturi ca lucrători frontalieri în temeiul titlului II din acord să solicite un document care să certifice faptul că dețin astfel de drepturi în temeiul titlului respectiv și că acești resortisanți au dreptul să li se elibereze un astfel de document.

Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 al Consiliului instituie un model uniform de permis de ședere pentru resortisanții țărilor terțe. Acest model conține toate informațiile necesare și respectă standarde tehnice foarte înalte, în special în ceea ce privește garanțiile împotriva contrafacerii și falsificării.

Prin urmare, acest model ar trebui utilizat și pentru documentele de ședere care urmează să fie eliberate resortisanților Regatului Unit, membrilor de familie ai acestora și altor persoane care își au reședința pe teritoriul unui stat membru în conformitate cu condițiile prevăzute în titlul II din acord după retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană.

Acest model este, de asemenea, adecvat pentru documentele care urmează să fie eliberate resortisanților Regatului Unit care au drepturi ca lucrători frontalieri în statul membru de desfășurare a activității profesionale.

Dat fiind că aceste documente vor servi drept dovadă a drepturilor acordate în temeiul titlului II din acord, o mențiune care să indice că respectivele documente au fost emise în temeiul acordului ar trebui inclusă în câmpul nr. 10 Tipul permisului.

Statele membre ar trebui să indice în câmpul nr. 12 Observații dacă permisul de ședere este eliberat în temeiul articolului 18 alineatul (1) sau al articolului 18 alineatul (4) din acord.

Pentru a se asigura că identitatea titularului poate fi verificată fără îndoieli, documentele ar trebui să aibă o perioadă minimă de valabilitate de cinci ani și o perioadă maximă de valabilitate de zece ani, astfel încât fotografia titularului să poată fi actualizată.

În conformitate cu articolul 19 alineatul (2) din acord, documentele eliberate de statele membre în temeiul articolului 18 alineatul (1) din acord ar trebui să producă efecte numai după încheierea perioadei de tranziție prevăzute la articolul 126 din acord.

Cu toate acestea, statele membre pot să înceapă deja să elibereze permise de ședere resortisanților Regatului Unit în temeiul articolului 18 alineatul (1) sau al articolului 18 alineatul (4) din acord în cursul perioadei de tranziție, dacă decid să facă acest lucru din motive administrative sau de altă natură. Totuși, Regulamentul (CE) nr. 1030/2002, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2017/1954 al Parlamentului European și al Consiliului, nu este încă pe deplin aplicabil. Prin urmare, statele membre ar trebui să utilizeze modelul actual de permis de ședere pentru resortisanții țărilor terțe prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1030/2002, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 380/2008 al Consiliului până când Regulamentul (UE) 2017/1954 devine aplicabil.

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului instituit prin articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1683/95 al Consiliului,

La eliberarea unui document de ședere în temeiul articolului 18 alineatul (1) sau (4) din acord, statele membre utilizează modelul prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1030/2002, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2017/1954.

Câmpul nr. 10 Tipul permisului din anexa la Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 se completează cu mențiunea articolul 50 din TUE. Statele membre indică în câmpul nr. 12 Observații din anexa la Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 dacă permisul de ședere este eliberat în temeiul articolului 18 alineatul (1) sau al articolului 18 alineatul (4) din acord.

Perioada de valabilitate a documentului de ședere este de minimum cinci ani și de maximum zece ani.

Statele membre eliberează documentele prevăzute la articolul 26 din acord sub forma modelului uniform de permis de mic trafic de frontieră pentru resortisanții țărilor terțe, prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1030/2002, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2017/1954.

Câmpul nr. 10 Tipul permisului din anexa la Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 se completează cu mențiunea articolul 50 din TUE – lucrător transfrontalier.

Perioada de valabilitate a documentului este de minimum cinci ani și de maximum zece ani.

Până când vor pune în aplicare Regulamentul (UE) 2017/1954, statele membre utilizează modelul prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1030/2002, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 380/2008, utilizând mențiunile prevăzute la articolele 1 și 2 din prezenta decizie.

Statele membre aplică prezenta decizie cel târziu din ziua următoare încheierii perioadei de tranziție.

Prezenta decizie se adresează tuturor statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 21 februarie 2020.Pentru ComisieYlva JohanssonMembru al Comisiei