Decizia (UE) 2022/1206 a Consiliului din 12 iulie 2022 privind aderarea Uniunii Europene la Convenția privind recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești străine în materie civilă sau comercială

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 81 alineatul (2) litera (a) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere aprobarea Parlamentului European,

Convenția privind recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești străine în materie civilă sau comercială (denumită în continuare convenția) a fost încheiată la 2 iulie 2019 sub auspiciile Conferinței de la Haga de Drept Internațional Privat.

Convenția urmărește să promoveze accesul la justiție la nivel global printr-o cooperare judiciară internațională consolidată. Mai precis, convenția urmărește să reducă riscurile și costurile aferente litigiilor transfrontaliere și soluționării acestora și, prin urmare, să faciliteze comerțul, investițiile și mobilitatea la nivel internațional.

Uniunea a participat activ la negocierile care au condus la adoptarea convenției și împărtășește obiectivele acesteia.

În prezent, cetățenii și întreprinderile din Uniune care doresc ca o hotărâre pronunțată în Uniune să fie recunoscută și executată într-o țară terță se confruntă cu un peisaj juridic dispersat din cauza absenței unui cadru internațional cuprinzător pentru recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești străine în materie civilă și comercială. Creșterea fluxurilor comerciale și de investiții internaționale a sporit riscurile juridice pentru cetățenii și întreprinderile din Uniune.

Prin urmare, această situație ar trebui să fie abordată prin instituirea unui sistem previzibil de recunoaștere și executare transfrontalieră a hotărârilor judecătorești în materie civilă sau comercială. Respectivele obiective pot fi realizate numai prin aderarea la un sistem de recunoaștere reciprocă și executare a hotărârilor judecătorești între state, precum cel adoptat în cadrul convenției. În același timp, convenția ar permite recunoașterea și executarea în Uniune a hotărârilor judecătorești pronunțate în țări terțe numai în cazul în care principiile fundamentale ale dreptului Uniunii sunt respectate.

În temeiul articolului 26 din convenție, organizațiile regionale de integrare economică care au competențe în ceea ce privește unele sau toate materiile care fac obiectul convenției, cum ar fi Uniunea, pot semna, accepta sau aproba convenția ori adera la aceasta.

În temeiul articolului 3 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea are competență exclusivă în ceea ce privește încheierea unui acord internațional în măsura în care aceasta ar putea aduce atingere normelor comune sau ar putea modifica domeniul de aplicare a acestora. Convenția afectează legislația Uniunii, în special Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului. Prin urmare, Uniunea are competență exclusivă în toate materiile care fac obiectul convenției.

În temeiul articolului 24 alineatul (3) și al articolului 28 din convenție, aderarea la convenție poate avea loc înainte de intrarea sa în vigoare.

Prin urmare, Uniunea ar trebui să adere la convenție.

În momentul aderării la convenție, Uniunea ar trebui să declare, în conformitate cu articolul 27 din convenție, că are competență cu privire la toate materiile care fac obiectul convenției. Prin urmare, statele membre și-ar asuma obligații în temeiul convenției ca urmare a aderării Uniunii.

În cazurile care implică închirierea de spații nerezidențiale, Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 conferă competență exclusivă instanțelor din statul membru în care este situat bunul imobil. Convenția nu include astfel de norme jurisdicționale exclusive pentru închirierea de spații nerezidențiale. Prin urmare, în momentul aderării la convenție, Uniunea ar trebui să declare, în conformitate cu articolul 18 din convenție, că nu va aplica convenția pentru închirierea de bunuri imobile nerezidențiale situate în Uniune.

Irlanda are obligații în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1215/2012 și, prin urmare, participă la adoptarea prezentei decizii.

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică,

Se aprobă, în numele Uniunii, aderarea Uniunii Europene la Convenția privind recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești străine în materie civilă sau comercială.

Președintele Consiliului desemnează persoana sau persoanele împuternicite să depună, în numele Uniunii, instrumentul de aderare menționat la articolul 24 alineatul (4) din convenție (denumit în continuare instrumentul).

La depunerea instrumentului, Uniunea face următoarea declarație în temeiul articolului 27 alineatul (1) din convenție:Uniunea Europeană declară, în conformitate cu articolul 27 alineatul (1) din convenție, că are competență asupra tuturor materiilor care fac obiectul prezentei convenții. Statele sale membre nu vor semna, ratifica, accepta sau aproba convenția, însă vor avea obligații în temeiul convenției ca urmare a aderării Uniunii Europene.În sensul prezentei declarații, termenul Uniunea Europeană nu include Regatul Danemarcei, în temeiul articolelor 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

La depunerea instrumentului, Uniunea face următoarea declarație, în conformitate cu articolul 18 din convenție, cu privire la închirierea de bunuri imobile nerezidențiale:Uniunea Europeană declară, în conformitate cu articolul 18 din convenție, că nu va aplica convenția în cazul închirierii de bunuri imobile nerezidențiale situate în Uniunea Europeană.

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Bruxelles, 12 iulie 2022.Pentru ConsiliuPreședinteleZ. Stanjura