Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2223 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 decembrie 2020 de modificare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013 în ceea ce privește cooperarea cu Parchetul European și eficacitatea investigațiilor Oficiului European de Luptă Antifraudă

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 325,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 106a,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Curții de Conturi,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

Prin adoptarea Directivei (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului și a Regulamentului (UE) 2017/1939 al Consiliului, au fost consolidate în mod substanțial mijloacele de drept penal aflate la dispoziția Uniunii pentru protecția intereselor sale financiare. Instituirea Parchetului European (EPPO) reprezintă o prioritate esențială pentru politica Uniunii în domeniul justiției penale și al luptei împotriva fraudei, având competența de a desfășura investigații penale și de a transmite unei instanțe un act de punere în mișcare a acțiunii penale în legătură cu infracțiunile care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, în înțelesul Directivei (UE) 2017/1371, în statele membre participante.

Pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii, Oficiul European de Luptă Antifraudă (denumit în continuare oficiul) efectuează investigații administrative care vizează abateri administrative și comportamente infracționale. La încheierea investigațiilor sale, oficiul poate adresa recomandări judiciare autorităților naționale de urmărire penală pentru a le permite acestor autorități să pună în mișcare acțiuni penale în statele membre. În statele membre participante la EPPO, oficiul va sesiza EPPO cu privire la infracțiunile suspectate și va colabora cu EPPO în cadrul investigațiilor acestuia.

Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului ar trebui să fie modificat și adaptat ca urmare a adoptării Regulamentului (UE) 2017/1939. Dispozițiile Regulamentului (UE) 2017/1939 care reglementează raporturile dintre oficiu și EPPO ar trebui să fie reflectate și completate de dispozițiile Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013, pentru a garanta cel mai înalt nivel de protecție a intereselor financiare ale Uniunii prin crearea de sinergii între oficiu și EPPO, asigurând totodată strânsa cooperare, schimbul de informații, complementaritatea și evitarea suprapunerilor .

Având în vedere obiectivul lor comun de a proteja integritatea bugetului Uniunii, oficiul și EPPO ar trebui să stabilească și să mențină un raport strâns bazat pe principiul cooperării loiale și care urmărește să asigure complementaritatea mandatelor lor și coordonarea acțiunii lor, în special în ceea ce privește domeniul de aplicare al cooperării consolidate pentru instituirea EPPO. Raportul dintre oficiu și EPPO ar trebui să contribuie la garantarea faptului că sunt utilizate toate mijloacele pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii.

Conform Regulamentului (UE) 2017/1939, oficiului, precum și tuturor instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii și autorităților competente ale statelor membre le revine obligația de a sesiza EPPO, fără întârzieri nejustificate, comportamentele infracționale pe care le suspectează și cu privire la care EPPO ar putea să își exercite competența. Deoarece oficiului îi revine mandatul de a efectua investigații administrative în cazurile de fraudă sau de corupție și orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, acesta are un rol ideal și dispune de mijloacele necesare pentru a acționa ca partener și sursă privilegiată de informații pentru EPPO.

Elementele care indică un posibil comportament infracțional care ține de competența EPPO se pot regăsi în alegațiile inițiale primite de oficiu sau pot să apară numai în cursul investigației administrative începute de oficiu pentru suspectarea unei abateri administrative. Pentru a-și respecta obligația de a sesiza EPPO, oficiul ar trebui, așadar, să sesizeze comportamentul infracțional suspectat în orice moment înainte de începerea investigațiilor sau în cursul investigațiilor sale.

Regulamentul (UE) 2017/1939 precizează elementele minime pe care ar trebui să le conțină sesizările. S-ar putea ca oficiul să aibă nevoie să efectueze o evaluare preliminară a alegațiilor pentru a verifica aceste elemente și pentru a strânge informațiile necesare. Oficiul ar trebui să efectueze o astfel de evaluare cât mai repede posibil și prin mijloace care nu riscă să compromită o eventuală investigație penală viitoare. După ce își finalizează evaluarea, oficiul ar trebui să sesizeze EPPO atunci când suspectează o infracțiune din sfera sa de competență.

Având în vedere cunoștințele de specialitate ale oficiului, instituțiile, organele, oficiile și agențiile instituite prin tratate sau în temeiul acestora (denumite în continuare instituțiile, organele, oficiile și agențiile) ar trebui să se poată adresa oficiului pentru a efectua o astfel de evaluare preliminară a alegațiilor care le sunt aduse la cunoștință.

În conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1939, oficiul nu ar trebui, în principiu, să înceapă o investigație administrativă paralelă cu o investigație desfășurată de EPPO referitor la aceleași fapte. Cu toate acestea, în anumite cazuri, protecția intereselor financiare ale Uniunii poate necesita efectuarea de către oficiu, înainte de încheierea procedurilor penale începute de EPPO, a unei investigații administrative complementare cu scopul de a stabili dacă ar trebui instituite măsuri asigurătorii sau luate acțiuni financiare, disciplinare sau administrative. Desfășurarea unei astfel de investigații complementare ar putea fi adecvată, printre altele, pentru recuperarea unor sume datorate bugetului Uniunii care fac obiectul unor termene de prescripție, atunci când sumele expuse riscului sunt foarte ridicate sau atunci când este necesar să se evite cheltuieli suplimentare în situații de risc prin măsuri administrative.

În scopul aplicării cerinței privind evitarea suprapunerii investigațiilor, noțiunea aceleași fapte ar trebui să fie interpretată din perspectiva jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) privind principiul ne bis in idem, în sensul că faptele materiale care fac obiectul investigației sunt identice sau în esență aceleași și sunt înțelese în sensul existenței unui ansamblu de circumstanțe concrete legate indisolubil unele de altele în timp și spațiu.

Regulamentul (UE) 2017/1939 prevede că EPPO poate solicita oficiului să desfășoare investigații administrative complementare. În absența unei astfel de solicitări astfel de investigații complementare ar trebui să poată fi desfășurate la inițiativa oficiului, în anumite condiții, după consultarea EPPO. În special, EPPO ar trebui să poată formula obiecții cu privire la începerea sau continuarea unei investigații de către oficiu sau cu privire la desfășurarea de către oficiu a anumitor acțiuni care au legătură cu una dintre investigațiile sale, în special în vederea menținerii eficacității investigației și a competențelor sale. Oficiul ar trebui să se abțină de la a desfășura o acțiune în legătură cu care EPPO a formulat o obiecție. În cazul în care începe o investigație în absența unei obiecții din partea EPPO, oficiul ar trebui să desfășoare investigația respectivă, cu consultarea permanentă a EPPO.

Oficiul ar trebui să sprijine activ investigațiile desfășurate de EPPO. În acest sens, EPPO ar trebui să îi poată solicita oficiului să sprijine sau să completeze investigațiile sale penale prin exercitarea competențelor care îi revin în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013. Oficiul ar trebui să acorde sprijin în limitele competențelor sale și în cadrul prevăzut de regulamentul menționat.

Pentru asigurarea coordonării, cooperării și transparenței efective, oficiul și EPPO ar trebui să facă schimb de informații în mod permanent. Schimbul de informații anterior începerii investigațiilor de către oficiu sau de către EPPO este deosebit de important pentru a asigura o coordonarea corespunzătoare între acțiunile acestora, pentru a asigura complementaritatea și pentru a evita suprapunerile. În acest scop, oficiul și EPPO ar trebui să utilizeze funcțiile de tip răspuns pozitiv/negativ ale sistemelor lor de gestionare a cazurilor. Oficiul și EPPO ar trebui să precizeze, în cadrul acordurilor lor de lucru, procedura și condițiile aplicabile respectivului schimb de informații. Pentru a asigura aplicarea corespunzătoare a normelor care urmăresc evitarea suprapunerilor și asigurarea complementarității, oficiul și EPPO ar trebui să stabilească de comun acord termenele pentru schimbul de informații.

Raportul Comisiei din 2 octombrie 2017 privind evaluarea aplicării Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013 (denumit în continuare raportul de evaluare al Comisiei) a concluzionat că modificările aduse în 2013 cadrului juridic au adus îmbunătățiri evidente în ceea ce privește desfășurarea investigațiilor, cooperarea cu partenerii și drepturile persoanelor vizate. În același timp, raportul de evaluare al Comisiei a evidențiat anumite deficiențe care au impact asupra eficacității și a eficienței investigațiilor.

Cele mai evidente constatări din raportul de evaluare al Comisiei ar trebui să fie abordate prin modificarea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013. Modificarea respectivă se impune pe termen scurt pentru a consolida cadrul care reglementează investigațiile oficiului, pentru ca acesta să rămână puternic și pe deplin funcțional, care să completeze, prin investigații administrative, abordarea EPPO bazată pe dreptul penal, fără a altera mandatul sau competențele oficiului. Modificarea respectivă privește, în principal, domeniile în care lipsa de claritate a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013 ar putea împiedica buna desfășurare a investigațiilor oficiului, cum ar fi efectuarea de verificări și inspecții la fața locului, posibilitatea de a accesa informații privind conturile bancare sau admisibilitatea rapoartelor de caz întocmite de oficiu ca mijloace de probă în cadrul procedurilor administrative sau judiciare.

Modificarea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013 nu aduce atingere garanțiilor procedurale aplicabile în cadrul investigațiilor. Oficiului îi revine obligația de a aplica garanțiile procedurale prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 și în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului, precum și garanțiile procedurale cuprinse în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Cadrul menționat prevede obligația oficiului de a realiza investigații în mod obiectiv, imparțial și confidențial, căutând mijloace de probă în favoarea și împotriva persoanelor vizate, și de a desfășura activități de investigație pe baza unei autorizații scrise și în urma unui control al legalității. Oficiul are obligația să asigure respectarea drepturilor persoanelor vizate de investigațiile sale, inclusiv prezumția de nevinovăție și dreptul de a evita autoincriminarea. Atunci când sunt audiate, persoanele vizate au, printre altele, dreptul de a fi asistate de o persoană la alegerea lor, de a aproba procesul-verbal al audierii și de a utiliza oricare dintre limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii. Persoanele vizate au, de asemenea, dreptul de a formula observații privind elementele de fapt ale cazului înainte de a fi redactate concluziile.

Persoanele care raportează cazuri de fraudă sau de corupție și orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii ar trebui să beneficieze de protecție în temeiul Directivei (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului.

În cazul în care oficiul întreprinde, în limitele mandatului său, măsuri de sprijin la cererea EPPO, pentru a proteja admisibilitatea mijloacelor de probă, precum și drepturile fundamentale și garanțiile procedurale, evitând în același timp suprapunerea investigațiilor și asigurând o cooperare eficientă și complementară, oficiul și EPPO, acționând în strânsă cooperare, ar trebui să asigure respectarea garanțiilor procedurale aplicabile prevăzute în capitolul VI din Regulamentul (UE) 2017/1939.

Oficiul are competența să efectueze verificări și inspecții la fața locului, ceea ce îi permite să aibă acces în sediile și la documentele agenților economici în cadrul investigațiilor sale în cazurile suspectate de fraudă ori corupție sau de orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii. Astfel de verificări și inspecții la fața locului se desfășoară în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 și cu Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96, care, în anumite cazuri, condiționează exercitarea competențelor respective de respectarea condițiilor prevăzute de dreptul intern. Raportul de evaluare al Comisiei a constatat că nu este foarte precis în ce măsură se aplică dreptul intern, ceea ce afectează eficacitatea activităților de investigare ale oficiului.

Prin urmare, este necesar să fie precizat în ce cazuri se aplică dreptul intern în cursul investigațiilor desfășurate de oficiu, fără a fi alterate competențele de care dispune oficiul sau modul în care se aplică Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 statelor membre, fiind astfel reflectată hotărârea din 3 mai 2018 a Tribunalului în cauza T-48/16, Sigma Orionis SA/Comisia Europeană.

În cazurile în care agentul economic vizat se supune verificării și inspecției la fața locului, desfășurarea de către oficiu a verificărilor și a inspecțiilor la fața locului ar trebui să fie reglementată exclusiv de dreptul Uniunii. Astfel i s-ar permite oficiului să își exercite competențele de investigare în mod eficace și coerent în toate statele membre, în scopul de a contribui la un nivel ridicat de protecție a intereselor financiare ale Uniunii pe întreg teritoriul Uniunii, în conformitate cu articolul 325 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

În situațiile în care oficiul trebuie să recurgă la asistența autorităților competente ale statelor membre, în special în cazul în care un agent economic se opune verificării și inspecției la fața locului, statele membre ar trebui să se asigure că acțiunea oficiului este eficace și să ofere asistența necesară în conformitate cu normele procedurale relevante de drept intern. Pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii, atunci când analizează oportunitatea de a recupera sumele în cauză aplicând corecții financiare statelor membre, în conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii, Comisia ar trebui să ia în considerare nerespectarea de către un stat membru a obligației de a coopera cu oficiul.

În temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013, oficiul poate să încheie acorduri administrative cu autoritățile competente ale statelor membre, cum ar fi serviciile de coordonare antifraudă, precum și cu instituțiile, organele, oficiile și agențiile pentru a preciza modalitățile de cooperare în temeiul regulamentului menționat, în special în ceea ce privește transmiterea de informații, desfășurarea investigațiilor și orice acțiune ulterioară acestora.

Prin modificarea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013 ar trebui să fie introdusă obligația agenților economici de a coopera cu oficiul, conform obligației care le revine în temeiul Regulamentului (Euratom, CE) nr. 2185/96 de a permite accesul pentru efectuarea verificărilor și a inspecțiilor la fața locului la sedii, terenuri, mijloace de transportsau alte spații în care își desfășoară activitatea, precum și conform obligației prevăzute la articolul 129 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului potrivit căreia orice persoană sau entitate care primește fonduri din partea Uniunii are obligația să coopereze pe deplin în scopul protejării intereselor financiare ale Uniunii, inclusiv în contextul investigațiilor efectuate de către oficiu.

În cadrul respectivei obligații de cooperare, oficiul ar trebui să poată să solicite agenților economici să pună la dispoziție informații relevante, în cazul în care ar fi putut fi implicați în faptele care fac obiectul investigației sau ar putea deține astfel de informații. Atunci când dau curs acestor solicitări, agenții economici nu ar trebui să fie obligați să facă declarații autoincriminatoare, dar ar trebui să fie obligați să răspundă la întrebări privind fapte și să furnizeze documente, chiar dacă informațiile respective ar putea fi folosite pentru a stabili existența unei activități ilegale comise de către aceștia sau de către un alt agent economic. Pentru a asigura eficacitatea investigațiilor în contextul metodelor actuale de lucru, oficiul ar trebui să poată solicita accesul la informațiile conținute în echipamentele private utilizate în scopuri profesionale. Oficiului ar trebui să i se acorde acces în aceeași măsură și în aceleași condiții ca și autorităților naționale de control și numai atunci când oficiul are suspiciuni întemeiate că conținutul unor astfel de echipamente poate fi relevant pentru investigație, în conformitate cu principiile necesității și proporționalității și ar trebui să vizeze numai informațiile relevante pentru investigație.

Agenții economici ar trebui să poată utiliza oricare dintre limbile oficiale ale statului membru în care are loc verificarea și ar trebui să aibă dreptul de a fi asistați de către o persoană la alegerea lor, inclusiv de către o persoană care acordă asistență juridică externă, în cursul verificărilor și al inspecțiilor la fața locului. Cu toate acestea, prezența unei persoane care acordă asistență juridică nu ar trebui să reprezinte o condiție legală pentru validitatea verificărilor și a inspecțiilor la fața locului. Pentru a asigura eficacitatea verificărilor și a inspecțiilor la fața locului, în special în ceea ce privește riscul ca probele să dispară, oficiul ar trebui să poată avea acces la sedii, terenuri, mijloace de transport sau alte spații în care își desfășoară activitatea fără să aștepte ca agentul economic să consulte o persoană care acordă asistență juridică. Înainte de a începe verificarea și inspecția la fața locului, oficiul ar trebui să accepte numai o perioadă de timp scurtă și rezonabilă pentru consultarea unei persoane care acordă asistență juridică. Orice astfel de perioadă ar trebui să se limiteze la minimul strict necesar.

Pentru a asigura transparența atunci când efectuează verificări și inspecții la fața locului, oficiul ar trebui să ofere agenților economici informații adecvate cu privire la obligația lor de a coopera și la consecințele unui refuz de a coopera, precum și cu privire la procedura care se aplică, inclusiv cu privire la garanțiile procedurale.

În cadrul investigațiilor interne și, dacă este necesar, în cadrul investigațiilor externe, oficiul are acces la toate informațiile relevante deținute de instituții, organe, oficii și agenții. Astfel cum se sugerează în raportul de evaluare al Comisiei, este necesar să se clarifice faptul că acest acces ar trebui să fie posibil indiferent de tipul de suport pe care sunt stocate informațiile sau datele respective, pentru a reflecta evoluția progresului tehnologic. În cursul investigațiilor interne, oficiul ar trebui să poată solicita accesul la informațiile conținute în echipamentele private utilizate în scopuri profesionale în situațiile în care are suspiciuni întemeiate că conținutul acestora ar putea fi relevant pentru investigație. Instituția, organul, oficiul sau agenția implicată ar trebui să poată impune oficiului condiții specifice de acces. Accesul oficiului ar trebui să respecte principiile necesității și proporționalității și ar trebui să vizeze numai informațiile relevante pentru investigație. În vederea garantării unui nivel de acces efectiv și coerent pentru oficiu, precum și a unui nivel ridicat de protecție a drepturilor fundamentale ale persoanelor vizate, instituțiile, organele, oficiile și agențiile ar trebui să asigure coerența normelor privind accesul la echipamentele private adoptate de diferitele instituții, organe, oficii și agenții pentru a crea condiții echivalente, în conformitate cu Acordul interinstituțional din 25 mai 1999 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Comunităților Europene privind investigațiile interne efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF).

În scopul stabilirii unui cadru mai coerent pentru investigațiile oficiului, în situațiile în care nu se justifică existența unor norme divergente, normele aplicabile investigațiilor interne și externe ar trebui armonizate și mai mult, astfel încât să se elimine anumite inconsecvențe identificate în raportul de evaluare al Comisiei. De exemplu, rapoartele și recomandările redactate în urma unei investigații externe ar trebui să fie transmise, dacă este necesar, instituției, organului, oficiului sau agenției în cauză pentru a lua măsurile adecvate, astfel cum se întâmplă în cazul investigațiilor interne. Dacă este posibil, în conformitate cu mandatul său, oficiul ar trebui să sprijine instituția, organul, oficiul sau agenția în cauză să ia măsurile necesare ca urmare a recomandărilor sale. În cazul în care oficiul nu începe o investigație, acesta ar trebui să fie în măsură să transmită informațiile relevante autorităților statelor membre sau instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor, pentru a se întreprinde măsurile adecvate. Oficiul ar trebui să transmită astfel de informații atunci când decide să nu înceapă o investigație, în pofida unor suspiciuni suficiente de fraudă, de corupție sau de orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii. Înainte de a proceda astfel, oficiul ar trebui să analizeze cu atenția cuvenită o posibilă interferență cu investigațiile în desfășurare ale EPPO.

Având în vedere marea diversitate a cadrelor instituționale naționale, statele membre ar trebui să aibă, în temeiul principiului cooperării loiale, posibilitatea de a notifica oficiului autoritățile competente să întreprindă acțiuni în urma recomandărilor oficiului, precum și autoritățile care trebuie să fie informate, printre altele în scopuri financiare, statistice sau de monitorizare, în vederea îndeplinirii atribuțiilor relevante ale acestora. Printre autoritățile respective se pot afla și serviciile naționale de coordonare antifraudă. În conformitate cu jurisprudența consacrată a CJUE, recomandările oficiului incluse în rapoartele sale nu au efecte juridice obligatorii în raport cu astfel de autorități ale statelor membre sau cu instituțiile, organele, oficiile și agențiile.

Oficiul ar trebui să dispună de mijloacele necesare pentru a urmări traseul banilor în scopul descoperirii unui modus operandi tipic pentru numeroase comportamente frauduloase. În cooperare cu autoritățile naționale și cu asistența oferită de acestea, oficiul poate să obțină informații cu privire la conturile bancare, relevante pentru activitatea sa de investigație, deținute de instituții de credit în mai multe state membre. Pentru a asigura o abordare eficace în întreaga Uniune, Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 ar trebui să prevadă obligația autorităților naționale competente de a furniza oficiului informații privind conturile bancare, în cadrul obligației generale care le revine de a acorda asistență oficiului. Statele membre ar trebui să notifice Comisiei autoritățile competente prin intermediul cărora urmează să aibă loc o astfel de cooperare. Atunci când acordă o astfel de asistență oficiului, autoritățile naționale ar trebui să acționeze în aceleași condiții ca și cele care se aplică autorităților naționale competente ale statului membru în cauză.

Pentru protecția și respectarea garanțiilor procedurale și a drepturilor fundamentale, Comisia ar trebui să creeze o funcție internă sub forma unui inspector de garanții procedurale (denumit în continuare inspectorul), care, în vederea unei utilizări eficiente a resurselor, ar trebui să aparțină din punct de vedere administrativ de Comitetul de supraveghere și să beneficieze de resurse adecvate. Inspectorul ar trebui să gestioneze plângerile într-un mod pe deplin independent, inclusiv în raport cu Comitetul de supraveghere și cu oficiul, și ar trebui să aibă acces la toate informațiile necesare pentru a-și îndeplini atribuțiile.

O persoană interesată ar trebui să poată adresa inspectorului o plângere cu privire la respectarea garanțiilor procedurale de către oficiu sau la încălcarea normelor aplicabile investigațiilor oficiului, în special pentru încălcarea cerințelor procedurale sau a drepturilor fundamentale. În acest scop, ar trebui să se instituie un mecanism de gestionare a plângerilor. Inspectorul ar trebui să fie responsabil de emiterea de recomandări ca răspuns la astfel de plângeri, sugerând, dacă este necesar, soluții la chestiunile invocate în plângere. Inspectorul ar trebui să examineze plângerea printr-o procedură rapidă contradictorie, permițând totodată oficiului să-și continue investigația în curs. Inspectorul ar trebui să ofere autorului plângerii și oficiului posibilitatea de a formula observații cu privire la chestiunea invocată în plângere, precum și posibilitatea de a soluționa această chestiune. Directorul general ar trebui să ia măsurile adecvate indicate conform recomandării inspectorului. Directorul general ar trebui să se poată abate, în cazuri argumentate în mod corespunzător, de la recomandarea inspectorului. Argumentele pentru care directorul general se abate de la recomandarea inspectorului ar trebui să fie anexate la raportul final al investigației.

Pentru a crește gradul de transparență și de răspundere, inspectorul ar trebui să prezinte informații cu privire la mecanismul de gestionare a plângerilor în raportul său anual. Raportul anual ar trebui să indice, îndeosebi, numărul plângerilor primite, tipurile de încălcare a obligațiilor procedurale și a drepturilor fundamentale vizate, activitățile vizate și, dacă este posibil, măsurile luate de oficiu în urma gestionării plângerilor.

Transmiterea timpurie a informațiilor de către oficiu în scopul adoptării măsurilor asigurătorii constituie un instrument esențial pentru protecția intereselor financiare ale Uniunii. Pentru a se asigura o cooperare strânsă în acest sens între oficiu și instituții, organe, oficii și agenții, acestea din urmă ar trebui să aibă posibilitatea de a consulta în orice moment oficiul în vederea luării unei decizii privind eventualele măsuri asigurătorii adecvate, inclusiv măsurile de salvgardare a mijloacelor de probă.

Rapoartele redactate de oficiu constituie mijloace de probă admisibile în procedurile administrative sau judiciare în același mod și în aceleași condiții ca și rapoartele administrative redactate de inspectorii administrativi naționali. Potrivit raportului de evaluare al Comisiei, această regulă nu asigură în mod suficient eficacitatea activităților oficiului în unele state membre. Pentru a spori eficacitatea și utilizarea consecventă a rapoartelor oficiului, Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 ar trebui să prevadă admisibilitatea unor astfel de rapoarte atât în cadrul procedurilor judiciare care nu sunt de natură penală în fața instanțelor naționale, cât și în cadrul procedurilor administrative din statele membre. Regula care prevede echivalența cu rapoartele redactate de inspectorii administrativi naționali ar trebui să continue să se aplice în cazul procedurilor judiciare naționale de natură penală. Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 ar trebui să prevadă, de asemenea, admisibilitatea rapoartelor elaborate de oficiu în cadrul procedurilor administrative și judiciare la nivelul Uniunii.

Serviciile de coordonare antifraudă ale statelor membre au fost introduse prin Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 pentru a facilita cooperarea efectivă și schimbul efectiv de informații, inclusiv de informații de natură operațională, între oficiu și statele membre. În raportul de evaluare al Comisiei s-a concluzionat că acestea au avut o contribuție pozitivă la activitatea oficiului. Raportul de evaluare al Comisiei a identificat, de asemenea, necesitatea ca rolul respectivelor servicii de coordonare antifraudă să fie mai bine clarificat, astfel încât să se asigure că oficiului i se acordă toată asistența necesară pentru a garanta eficacitatea investigațiilor sale, lăsând totodată organizarea și competențele serviciilor de coordonare antifraudă în responsabilitatea fiecărui stat membru. În această privință, serviciile de coordonare antifraudă ar trebui să fie în măsură să furnizeze sau să coordoneze asistența necesară oficiului pentru ca acesta să își îndeplinească în mod eficace sarcinile, înaintea, în timpul sau la sfârșitul unei investigații interne sau externe.

Datoria oficiului de a acorda statelor membre asistență în vederea coordonării acțiunilor acestora pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii reprezintă un element esențial al mandatului său de a sprijini cooperarea transfrontalieră dintre statele membre. Ar trebui să se stabilească norme mai detaliate pentru a facilita activitățile de coordonare ale oficiului și cooperarea sa, în acest context, cu autoritățile statelor membre, cu țările terțe și cu organizațiile internaționale. Normele respective nu ar trebui să aducă atingere exercitării de către oficiu a competențelor conferite Comisiei prin dispoziții specifice care reglementează asistența reciprocă dintre autoritățile administrative ale statelor membre și cooperarea dintre aceste autorități și Comisie, în special prin Regulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului și prin Regulamentul (UE) nr. 608/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, precum și activitățile de coordonare legate de fondurile structurale și de investiții europene.

Ar trebui să se clarifice faptul că, atunci când autoritățile competente ale statelor membre, inclusiv serviciile de coordonare antifraudă, acționează în cooperare cu oficiul sau cu alte autorități competente în scopul protejării intereselor financiare ale Uniunii, acestora continuă să li se aplice dreptul intern.

Serviciile de coordonare antifraudă ar trebui să poată oferi asistență oficiului în contextul activităților de coordonare și să poată coopera între ele, astfel încât să se consolideze și mai mult mecanismele disponibile pentru cooperarea în domeniul luptei antifraudă.

Autoritățile competente ale statelor membre, precum și instituțiile, organele, oficiile și agențiile ar trebui să ia măsurile indicate într-o recomandare a oficiului. Pentru a permite oficiului să monitorizeze evoluția cazurilor sale, în cazul în care oficiul adresează recomandări judiciare autorităților naționale de urmărire penală ale unui stat membru, statele membre ar trebui, la cererea oficiului, să îi transmită acestuia din urmă hotărârea definitivă a instanței naționale. Pentru a menține pe deplin independența judiciară, o astfel de transmitere ar trebui să aibă loc numai după ce procedurile judiciare relevante au devenit definitive și după ce hotărârea judecătorească definitivă a devenit publică.

Pentru a completa normele procedurale privind desfășurarea investigațiilor prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013, oficiul ar trebui să stabilească orientări privind procedurile de investigare, pe care personalul său să le respecte.

Ar trebui să se clarifice faptul că oficiul poate participa la echipe comune de anchetă constituite în conformitate cu dreptul Uniunii și are dreptul de a face schimb de informații operaționale dobândite în acest cadru. Utilizarea unor astfel de informații face obiectul condițiilor și garanțiilor prevăzute în dreptul Uniunii pe baza căruia au fost constituite echipele comune de anchetă. Atunci când participă la astfel de echipe comune de anchetă, oficiul acționează într-o capacitate de sprijin și își asumă rolul de partener sub rezerva constrângerilor juridice care ar putea exista în dreptul Uniunii și în dreptul intern.

În cel mult cinci ani de la data stabilită în conformitate cu articolul 120 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2017/1939, Comisia ar trebui să evalueze aplicarea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013, în special eficiența cooperării dintre oficiu și EPPO, pentru a analiza dacă sunt indicate modificări pe baza experienței acumulate în ceea ce privește cooperarea respectivă. Comisia ar trebui să prezinte, dacă este cazul, o nouă propunere legislativă cuprinzătoare în termen de cel mult doi ani de la evaluarea respectivă.

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume acela de a consolida protecția intereselor financiare ale Uniunii prin adaptarea funcționării oficiului la instituirea EPPO și prin sporirea eficacității investigațiilor desfășurate de oficiu, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, ci poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, prin adoptarea unor norme care să reglementeze raporturile dintre oficiu și EPPO pentru a spori eficacitatea desfășurării investigațiilor de către acestea, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului menționat.

Prezentul regulament nu modifică competențele și responsabilitățile statelor membre de a lua măsuri pentru combaterea fraudei, a corupției și a oricărei alte activități ilegale care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii.

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului și a emis observații oficiale la 23 iulie 2018.

Prin urmare, Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 ar trebui modificat în consecință,

Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 se modifică după cum urmează:

Articolul 1 se modifică după cum urmează:

la alineatul (3), litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului;

Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului.

se introduce următorul alineat:

alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului;

Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului.

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

punctul 3 se înlocuiește cu următorul text:

act de fraudă, de corupție și orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii au înțelesul atribuit acestor termeni de actele relevante ale Uniunii, iar noțiunea de orice altă activitate ilegală include abaterile, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95;;

punctul 4 se înlocuiește cu următorul text:

investigații administrative (investigații) înseamnă orice inspecție, verificare sau altă măsură întreprinsă de oficiu, în conformitate cu articolele 3 și 4, în vederea atingerii obiectivelor stabilite la articolul 1 și în vederea determinării, dacă este necesar, a caracterului de abatere al activităților care fac obiectul investigației; aceste investigații nu afectează competențele EPPO sau ale autorităților competente ale statelor membre de a începe și desfășura proceduri penale;;

se adaugă următorul punct:

membru al unei instituții înseamnă un membru al Parlamentului European, un membru al Consiliului European, un reprezentant al unui stat membru la nivel ministerial în cadrul Consiliului, un membru al Comisiei, un membru al Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), un membru al Consiliului guvernatorilor Băncii Centrale Europene sau un membru al Curții de Conturi, în ceea ce privește obligațiile impuse de dreptul Uniunii în contextul atribuțiilor pe care aceștia le exercită în respectiva calitate.

act de fraudă, de corupție și orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii au înțelesul atribuit acestor termeni de actele relevante ale Uniunii, iar noțiunea de orice altă activitate ilegală include abaterile, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95;;

investigații administrative (investigații) înseamnă orice inspecție, verificare sau altă măsură întreprinsă de oficiu, în conformitate cu articolele 3 și 4, în vederea atingerii obiectivelor stabilite la articolul 1 și în vederea determinării, dacă este necesar, a caracterului de abatere al activităților care fac obiectul investigației; aceste investigații nu afectează competențele EPPO sau ale autorităților competente ale statelor membre de a începe și desfășura proceduri penale;;

membru al unei instituții înseamnă un membru al Parlamentului European, un membru al Consiliului European, un reprezentant al unui stat membru la nivel ministerial în cadrul Consiliului, un membru al Comisiei, un membru al Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), un membru al Consiliului guvernatorilor Băncii Centrale Europene sau un membru al Curții de Conturi, în ceea ce privește obligațiile impuse de dreptul Uniunii în contextul atribuțiilor pe care aceștia le exercită în respectiva calitate.

Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 4 se modifică după cum urmează:

alineatele (1)-(4) se înlocuiesc cu următorul text:

oficiul are dreptul de acces imediat și inopinat la orice informații și date relevante care au legătură cu faptele ce fac obiectul investigației și care sunt deținute de instituții, organe, oficii și agenții, indiferent de tipul de suport pe care sunt stocate, precum și în sediile acestora. În cazul în care echipamente private sunt utilizate în scopuri profesionale, echipamentele respective pot face obiectul inspecției efectuate de oficiu. Echipamentele respective pot face obiectul inspecției de către oficiu numai în măsura în care echipamentele respective sunt utilizate în scopuri profesionale în conformitate cu condițiile stabilite în deciziile adoptate de instituția, organul, oficiul sau agenția relevantă și numai atunci când oficiul are suspiciuni întemeiate că conținutul lor poate fi relevant pentru investigație.

oficiul poate solicita informații verbale, inclusiv prin audieri, precum și informații scrise de la funcționari, alți agenți, membrii instituțiilor sau organelor, șefii oficiilor sau agențiilor sau membrii personalului, documentate în mod riguros în conformitate cu normele Uniunii aplicabile în materie de confidențialitate și de protecție a datelor.

la alineatul (8), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

oficiul are dreptul de acces imediat și inopinat la orice informații și date relevante care au legătură cu faptele ce fac obiectul investigației și care sunt deținute de instituții, organe, oficii și agenții, indiferent de tipul de suport pe care sunt stocate, precum și în sediile acestora. În cazul în care echipamente private sunt utilizate în scopuri profesionale, echipamentele respective pot face obiectul inspecției efectuate de oficiu. Echipamentele respective pot face obiectul inspecției de către oficiu numai în măsura în care echipamentele respective sunt utilizate în scopuri profesionale în conformitate cu condițiile stabilite în deciziile adoptate de instituția, organul, oficiul sau agenția relevantă și numai atunci când oficiul are suspiciuni întemeiate că conținutul lor poate fi relevant pentru investigație.

oficiul poate solicita informații verbale, inclusiv prin audieri, precum și informații scrise de la funcționari, alți agenți, membrii instituțiilor sau organelor, șefii oficiilor sau agențiilor sau membrii personalului, documentate în mod riguros în conformitate cu normele Uniunii aplicabile în materie de confidențialitate și de protecție a datelor.

Articolul 5 se modifică după cum urmează:

alineatele (1), (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

alineatele (5) și (6) se înlocuiesc cu următorul text:

Articolul 7 se modifică după cum urmează:

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

informațiile disponibile la nivelul mecanismelor centralizate automatizate menționate la articolul 32a alineatul (3) din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului;

evidența tranzacțiilor, atunci când acest lucru este strict necesar în scopul investigației.

alineatul (6) se modifică după cum urmează:

la primul paragraf, litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

orice informație care ar putea ajuta instituția, organul, oficiul sau agenția în cauză să decidă cu privire la măsurile administrative asigurătorii adecvate care trebuie luate în scopul de a proteja interesele financiare ale Uniunii;;

al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

orice informație care ar putea ajuta instituția, organul, oficiul sau agenția în cauză să decidă cu privire la măsurile administrative asigurătorii adecvate care trebuie luate în scopul de a proteja interesele financiare ale Uniunii;;

alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:

informațiile disponibile la nivelul mecanismelor centralizate automatizate menționate la articolul 32a alineatul (3) din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului;

evidența tranzacțiilor, atunci când acest lucru este strict necesar în scopul investigației.

la primul paragraf, litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

orice informație care ar putea ajuta instituția, organul, oficiul sau agenția în cauză să decidă cu privire la măsurile administrative asigurătorii adecvate care trebuie luate în scopul de a proteja interesele financiare ale Uniunii;;

al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

orice informație care ar putea ajuta instituția, organul, oficiul sau agenția în cauză să decidă cu privire la măsurile administrative asigurătorii adecvate care trebuie luate în scopul de a proteja interesele financiare ale Uniunii;;

Articolul 8 se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 9 se modifică după cum urmează:

la alineatul (2), al patrulea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

la alineatul (4), al doilea și al treilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:

Se introduc următoarele articole:

depunerea unei plângeri;

schimbul de informații dintre Comitetul de supraveghere, inspector și directorul general;

procesul de abordare de către oficiu a chestiunilor invocate în plângere;

examinarea plângerilor într-o procedură contradictorie, în conformitate cu alineatul (6) primul paragraf;

emiterea și comunicarea recomandării inspectorului;

cazurile justificate în mod corespunzător în care directorul general se poate abate, de la recomandarea inspectorului și cu privire la procedura care trebuie să fie urmată în aceste cazuri.

Articolul 10 se modifică după cum urmează:

se introduc următoarele alineate:

la alineatul (4), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 11 se modifică după cum urmează:

la alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

în procedurile judiciare fără caracter penal în fața instanțelor naționale și în procedurile administrative din statele membre;

în procedurile penale ale statului membru în care utilizarea acestora se dovedește necesară, în același mod și în aceleași condiții ca și rapoartele administrative întocmite de inspectorii administrativi naționali și sunt supuse acelorași reguli de evaluare ca și cele aplicabile rapoartelor administrative întocmite de către inspectorii administrativi naționali și au aceeași valoare probatorie ca rapoartele respective;

în cadrul procedurilor judiciare în fața CJUE și în cadrul procedurilor administrative din cadrul instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor.

alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

alineatul (6) se elimină;

alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:

în procedurile judiciare fără caracter penal în fața instanțelor naționale și în procedurile administrative din statele membre;

în procedurile penale ale statului membru în care utilizarea acestora se dovedește necesară, în același mod și în aceleași condiții ca și rapoartele administrative întocmite de inspectorii administrativi naționali și sunt supuse acelorași reguli de evaluare ca și cele aplicabile rapoartelor administrative întocmite de către inspectorii administrativi naționali și au aceeași valoare probatorie ca rapoartele respective;

în cadrul procedurilor judiciare în fața CJUE și în cadrul procedurilor administrative din cadrul instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor.

Articolul 12 se modifică după cum urmează:

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

se adaugă următorul alineat:

Se introduc următoarele articole:

furnizarea de informații, analize (inclusiv analize criminalistice), cunoștințe de specialitate și sprijin operațional;

facilitarea coordonării de acțiuni specifice ale autorităților administrative naționale competente și ale organelor Uniunii;

desfășurarea de investigații administrative.

informații cu privire la investigația desfășurată de EPPO, în măsura în care acestea sunt relevante pentru scopul cererii;

măsurile pe care EPPO îi solicită oficiului să le întreprindă;

dacă este cazul, termenele preconizate pentru a da curs cererii.

La articolul 13 alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 15 se modifică după cum urmează:

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

la alineatul (8), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

La articolul 16, alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

prioritățile strategice ale politicilor de investigare ale oficiului;

avizele și rapoartele de activitate ale Comitetului de supraveghere prevăzute în temeiul articolului 15;

rapoartele directorului general în temeiul articolului 17 alineatul (4) și, după caz, orice alte rapoarte ale instituțiilor care au legătură cu mandatul oficiului;

cadrul relațiilor dintre oficiu și instituții, organe, oficii și agenții, în special EPPO, inclusiv eventualele probleme orizontale și sistemice întâmpinate în cursul acțiunilor ulterioare rapoartelor finale de investigație ale oficiului;

cadrul relațiilor dintre oficiu și autoritățile competente ale statelor membre, inclusiv eventualele probleme orizontale și sistemice întâlnite în cursul acțiunilor ulterioare rapoartelor finale de investigație ale oficiului;

relațiile dintre oficiu și autoritățile competente din țări terțe, precum și cu organizațiile internaționale, în cadrul acordurilor menționate în prezentul regulament;

eficacitatea activității oficiului în ceea ce privește executarea mandatului său.

Articolul 17 se modifică după cum urmează:

alineatele (2)-(5) se înlocuiesc cu următorul text:

cazurile în care recomandările directorului general nu au fost urmate;

cazurile în care s-au transmis informații autorităților judiciare ale statelor membre sau EPPO;

cazurile în care acesta a decis să nu înceapă o investigație și cazurile clasate;

durata investigațiilor, în conformitate cu articolul 7 alineatul (8).

alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:

la alineatul (8), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

practicile care trebuie respectate în executarea mandatului oficiului;

normele detaliate care reglementează procedurile de investigare;

garanțiile procedurale;

elemente detaliate privind procedurile interne de consultare și control, inclusiv controlul legalității;

protecția datelor și politicile privind comunicarea și accesul la documente, astfel cum sunt prevăzute la articolul 10 alineatul (3b);

relațiile cu EPPO.;

la alineatul (9), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

cazurile în care recomandările directorului general nu au fost urmate;

cazurile în care s-au transmis informații autorităților judiciare ale statelor membre sau EPPO;

cazurile în care acesta a decis să nu înceapă o investigație și cazurile clasate;

durata investigațiilor, în conformitate cu articolul 7 alineatul (8).

practicile care trebuie respectate în executarea mandatului oficiului;

normele detaliate care reglementează procedurile de investigare;

garanțiile procedurale;

elemente detaliate privind procedurile interne de consultare și control, inclusiv controlul legalității;

protecția datelor și politicile privind comunicarea și accesul la documente, astfel cum sunt prevăzute la articolul 10 alineatul (3b);

relațiile cu EPPO.;

Articolul 19 se înlocuiește cu următorul text:

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Cu toate acestea, articolele 12c-12f din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013, astfel cum au fost introduse prin punctul 13 de la articolul 1 din prezentul regulament, se aplică de la data care se stabilește în conformitate cu articolul 120 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2017/1939.

Adoptat la Bruxelles, 23 decembrie 2020.Pentru Parlamentul EuropeanPreședinteleD. M. SassoliPentru ConsiliuPreședinteleM. Roth