Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/636 a Comisiei din 8 mai 2020 de modificare a Deciziei 2008/477/CE în ceea ce privește o actualizare a condițiilor tehnice relevante aplicabile benzii de frecvențe de 2 500-2 690 MHz [notificată cu numărul C(2020) 2831] (Text cu relevanță pentru SEE)

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Decizia nr. 676/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind cadrul de reglementare pentru politica de gestionare a spectrului de frecvențe radio în Comunitatea Europeană (Decizia privind spectrul de frecvențe radio), în special articolul 4 alineatul (3),

Decizia 2008/477/CE a Comisiei a armonizat condițiile tehnice de utilizare a benzii de frecvențe de 2 500-2 690 MHz (banda de frecvențe de 2,6 GHz) pentru sistemele terestre capabile să furnizeze servicii de comunicații electronice (electronic communications services – ECS) în Uniune, vizând în principal serviciile pe suport radio de bandă largă pentru utilizatorii finali.

Articolul 6 alineatul (3) din Decizia nr. 243/2012/UE a Parlamentului European și a Consiliului impune statelor membre obligația de a ajuta furnizorii de ECS să își modernizeze în mod regulat rețelele cu cele mai recente și mai eficiente tehnologii, în vederea generării propriilor lor frecvențe recuperate (dividend digital), în conformitate cu principiile neutralității tehnologiei și serviciului.

Comunicarea Comisiei privind Conectivitatea pentru o piață unică digitală competitivă – către o societate europeană a gigabiților stabilește noi obiective în materie de conectivitate pentru Uniune, care trebuie atinse prin utilizarea pe scară largă și adoptarea de rețele de foarte mare capacitate. În acest scop, Comunicarea Comisiei intitulată Un plan de acțiune privind 5G în Europa identifică necesitatea unor acțiuni la nivelul Uniunii, constând inclusiv în identificarea și armonizarea spectrului de frecvențe 5G pe baza avizului Grupului pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio (RSPG), pentru a asigura acoperirea 5G neîntreruptă a tuturor zonelor urbane și a rutelor majore de transport terestre până în 2025.

În cele două avize ale RSPG privind foaia de parcurs strategică în perspectiva 5G pentru Europa (16 noiembrie 2016 și 30 ianuarie 2019), RSPG a identificat necesitatea de a se asigura că condițiile tehnice și de reglementare pentru toate benzile armonizate deja pentru rețelele mobile sunt adecvate utilizării 5G. Banda de frecvențe de 2,6 GHz este o astfel de bandă, utilizată în prezent în Uniune în principal pentru cea de a patra generație de sisteme pe suport radio în bandă largă (și anume Long Term Evolution – LTE).

La 12 iulie 2018, în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Decizia nr. 676/2002/CE, Comisia a încredințat Conferinței Europene a Administrațiilor de Poștă și Telecomunicații (CEPT) mandatul de a revizui condițiile tehnice armonizate pentru anumite benzi de frecvențe armonizate la nivelul UE, printre care banda de frecvențe de 2,6 GHz, și de a dezvolta condiții tehnice armonizate cât mai puțin restrictive, adecvate pentru sistemele terestre pe suport radio din generația următoare (5G).

La 5 iulie 2019, CEPT a publicat un raport (Raportul 72 al CEPT) în care examina, între altele, condițiile tehnice armonizate ale UE în banda de frecvențe de 2,6 GHz pe baza conceptului de mască de spectru față de marginea blocului (block edge mask – BEM), în contextul introducerii în această bandă a sistemelor terestre pe suport radio de generație următoare (5G). În special, raportul stabilește condiții tehnice armonizate pentru sistemele de antene inactive și active (non-AAS și AAS), care sunt utilizate în sisteme capabile să furnizeze servicii de comunicații electronice pe suport radio în bandă largă (WBB ECS) în moduri de funcționare sincronizate și nesincronizate. Totodată, raportul se pronunță asupra coexistenței unor sisteme AAS și non-AAS WBB ECS și a unor WBB ECS bazate pe modul duplex cu diviziune în frecvență (FDD) sau duplex cu diviziune în timp (TDD) în interiorul benzii. În același timp, se abordează coexistența WBB ECS în interiorul benzii și a altor servicii în benzile de frecvențe adiacente.

Raportul 72 al CEPT constată o utilizare nepereche foarte limitată [fie în mod TDD, fie în legătură descendentă suplimentară (Supplemental Downlink – SDL)] în afara subbenzii de 2 570-2 620 MHz, subliniind că această utilizare ar trebui să facă obiectul unei armonizări ulterioare și al unei programări coordonate la nivelul UE, din cauza riscului de interferențe la frontierele naționale. În vederea eliminării acestui risc, ar trebui evitată flexibilitatea utilizării nepereche în afara subbenzii respective, așa cum prevăd dispozițiile armonizate ale UE privind canalele pentru banda de frecvențe 2,6 GHz. Statele membre pot să aleagă funcționarea în mod TDD sincronizat, semisincronizat sau nesincronizat în subbanda 2 570-2 620 MHz și să asigure o utilizare eficientă a spectrului, având în vedere Rapoartele 296 și 308 ale Comitetului pentru comunicații electronice privind sincronizarea.

Concluziile Raportului 72 al CEPT ar trebui aplicate în întreaga Uniune și puse în aplicare fără întârziere de către statele membre, cu excepția cazurilor justificate în mod corespunzător. Acest lucru va favoriza disponibilitatea și utilizarea benzii de frecvențe de 2,6 GHz pentru implementarea tehnologiei 5G, respectând, în același timp, principiile neutralității tehnologiei și serviciului.

Noțiunea de desemnare și punere la dispoziție a benzii de frecvențe 2,6 GHz în contextul prezentei decizii se referă la următoarele etape: (i) adaptarea cadrului juridic național privind alocarea frecvențelor pentru a include utilizarea prevăzută a acestei benzi în condițiile tehnice armonizate stabilite prin prezenta decizie, (ii) inițierea tuturor măsurilor necesare pentru a asigura coexistența cu utilizarea existentă în această bandă, în măsura în care este necesar, și (iii) inițierea măsurilor adecvate, susținută de lansarea unui proces de consultare a părților interesate, după caz, pentru a permite utilizarea acestei benzi în conformitate cu cadrul juridic aplicabil la nivelul Uniunii, inclusiv cu condițiile tehnice armonizate prevăzute în prezenta decizie.

Pot fi necesare acorduri transfrontaliere între statele membre și cu țări din afara UE pentru a asigura punerea în aplicare de către statele membre a parametrilor stabiliți în prezenta decizie, evitându-se astfel interferențele prejudiciabile și îmbunătățindu-se eficiența și evitând fragmentarea utilizării spectrului de frecvențe radio.

Prin urmare, Decizia 2008/477/CE ar trebui modificată în consecință.

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului pentru spectrul de frecvențe radio,

Decizia 2008/477/CE se modifică după cum urmează:

La articolul 2, alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

Anexa se înlocuiește cu textul din anexa la prezenta decizie.

Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 8 mai 2020.Pentru ComisieThierry BretonMembru al Comisiei

ANEXĂ

ANEXĂPARAMETRII MENȚIONAȚI LA ARTICOLUL 2

DEFINIȚII

Sisteme de antene active (AAS) înseamnă o stație de bază și un sistem de antene în care amplitudinea și/sau faza dintre elementele antenei sunt ajustate continuu, obținând astfel o diagramă a antenei care variază ca răspuns la variațiile pe termen scurt ale mediului radio. Această ajustare exclude reglarea fasciculului pe termen lung, cum ar fi înclinarea electrică fixă în jos. În stațiile de bază AAS, sistemul de antene este integrat în cadrul sistemului sau al produsului stației de bază.

Sisteme de antene inactive (non-AAS) înseasmnă o stație de bază și un sistem de antene care furnizează unul sau mai mulți conectori de antenă, care sunt conectați la unul sau mai multe elemente de antene pasive, concepute separat, pentru a emite unde radio. Spectrul de amplitudini și spectrul de faze ale semnalelor către elementele antenei nu sunt ajustate continuu ca răspuns la variațiile pe termen scurt ale mediului radio.

Funcționarea sincronizată înseamnă funcționarea a două sau mai multe rețele duplex cu diviziune în timp (TDD), în care nu se produc simultan transmisii în legătură ascendentă (UL) și transmisii în legătură descendentă (DL), ceea ce înseamnă că, în orice moment, toate rețelele transmit fie în legătură descendentă, fie în legătură ascendentă. Acest lucru necesită alinierea tuturor transmisiilor DL și UL ale tuturor rețelele TDD implicate, precum și sincronizarea începutului cadrului pentru toate rețelele.

Funcționarea nesincronizată înseamnă operarea a două sau mai multe rețele TDD dintre care, în orice moment, cel puțin o rețea transmite în DL și cel puțin o rețea transmite în UL. Acest lucru se poate întâmpla dacă rețelele TDD fie nu aliniază toate transmisiile DL și UL, fie nu se sincronizează la începutul cadrului.

Funcționarea semisincronizată înseamnă funcționarea a două sau mai multe rețele TDD, atunci când o parte a cadrului corespunde funcționării sincronizate, iar cealaltă parte corespunde funcționării nesincronizate. Acest lucru necesită adoptarea aceleiași structuri a cadrului pentru toate rețelele TDD implicate, inclusiv a intervalelor în care nu se specifică direcția UL/DL, precum și sincronizarea începutului cadrului pentru toate rețelele.

Puterea echivalentă izotropic radiată (EIRP) este produsul dintre puterea furnizată antenei și câștigul antenei într-o direcție dată, pentru o antenă izotropă (câștig absolut sau izotrop).

Puterea totală radiată (PTR) reprezintă puterea radiată de o antenă compozită. Aceasta este egală cu puterea totală de intrare condusă în setul de antene, din care se scad pierderile eventuale din setul de antene. PTR este integrala puterii emise în diferite direcții din întreaga sferă de radiație, după cum se arată în formula următoare:

unde P(θ,φ) este puterea radiată de un set de antene în direcția (θ, φ), dată de formula:

unde PTx reprezintă puterea condusă (măsurată în wați), care este introdusă în sistemul rețelei, și g(θ, φ) reprezintă câștigul direcțional al sistemului rețelei de-a lungul direcției (θ, φ).

PARAMETRI GENERALI

Lărgimile blocurilor alocate sunt multipli de 5,0 MHz;

În banda de frecvențe 2 500-2 690 MHz, ecartul duplex în modul duplex cu diviziune în frecvență (FDD – Frequency Division Duplex) este de 120 MHz, transmisia stației terminale (legătura ascendentă) fiind situată în partea inferioară a benzii care începe la 2500 MHz și se termină la 2570 MHz, iar transmisia stației de bază (legătura descendentă) fiind situată în partea superioară a benzii care începe la 2620 MHz și se termină la 2690 MHz;

Subbanda de frecvențe 2 570-2 620 MHz se utilizează pentru modul duplex cu diviziune în timp sau a transmisiei stației de bază (exclusiv legătură descendentă). Orice bandă de gardă necesară pentru a asigura compatibilitatea utilizării frecvențelor fie la limita de 2570 MHz, fie la cea de 2620 MHz se stabilește la nivel național și se alege în subbanda de frecvențe 2 570-2 620 MHz.

CONDIȚII TEHNICE PENTRU STAȚIILE DE BAZĂ – MASCA DE SPECTRU FAȚĂ DE MARGINEA BLOCULUI

Următorii parametri tehnici pentru stațiile de bază, denumiți măști de spectru față de marginea blocului (Block Edge Mask – BEM), reprezintă o componentă esențială a condițiilor necesare pentru a garanta coexistența dintre rețele învecinate în absența unor acorduri bilaterale sau multilaterale între operatorii unor astfel de rețele vecine. De asemenea, se pot utiliza parametri tehnici mai puțin stricți, conveniți de toți operatorii afectați ai rețelelor vizate, dacă acești operatori continuă să respecte condițiile tehnice aplicabile pentru protecția celorlalte servicii, aplicații sau rețele și obligațiile care derivă din coordonarea transfrontalieră.

BEM cuprinde mai multe elemente, prezentate în tabelul 1. Limita de putere în interiorul blocului se aplică unui bloc alocat unui operator. Limita de putere de referință, destinată protejării spectrului altor operatori în cadrul benzii de frecvențe de 2,6 GHz, și limitele de putere ale regiunilor de tranziție, care permit accesul filtrului din interiorul blocului la limita de putere de referință, reprezintă elemente din afara blocului.

Limitele de putere sunt prezentate separat pentru non-AAS și AAS. În cazul non-AAS, limitele de putere se aplică valorilor medii ale puterii echivalente izotropic radiate (EIRP). În cazul AAS, limitele de putere se aplică valorilor medii ale PTR. Media EIRP sau media PTR se măsoară prin calcularea mediei într-un interval mediu de timp și într-o lărgime de bandă de frecvențe de măsurat. În domeniul timp, media EIRP sau media PTR este calculată pe porțiunile active ale emisiilor de semnal și corespunde unui reglaj unic al comenzii de putere. În domeniul frecvenței, media EIRP sau media PTR se determină în lărgimea de bandă de frecvențe de măsurat, astfel cum este indicată în tabelele 2-8 de mai jos. În general și în absența unor dispoziții contrare, limitele de putere BEM corespund puterii totale radiate de dispozitivul în cauză, inclusiv de toate antenele de transmisie, cu excepția cazului cerințelor de bază și de tranziție pentru stațiile de bază non-AAS, care sunt determinate pentru fiecare antenă.

PTR este o măsură a puterii radiate în mod real de antenă. EIRP și PTR sunt echivalente pentru antenele izotrope.

Este posibil ca lărgimea reală a benzii de frecvențe măsurate a echipamentelor de măsură utilizate pentru efectuarea testelor de conformitate să fie mai mică decât lărgimea benzii de frecvențe măsurate specificată în tabelele respective.

Limita de referință suplimentară pentru stațiile de bază AAS FDD este o limită de putere în afara blocului care poate fi aplicată pentru a reduce zona de coordonare cu serviciul de radioastronomie (SRA) în banda de frecvențe adiacentă de 2 690-2 700 MHz în zone geografice specifice.

Măsurile aplicabile la nivel național, cum ar fi limitele dfp, în scopul protejării diferitelor tipuri de radare care funcționează la o frecvență mai mare de 2700 MHz ar fi în continuare aplicabile, avându-se însă în vedere că ar putea să fie mai complicat pentru operatori să respecte limitele dfp deoarece sistemele AAS nu pot fi echipate cu filtre externe suplimentare.

Echipamentele care operează în această bandă pot utiliza, de asemenea, alte limite EIRP sau PTR decât cele stabilite mai jos, cu condiția să se aplice tehnici de atenuare corespunzătoare, conforme cu Directiva 2014/53/UE a Parlamentului European și a Consiliului și care oferă cel puțin un nivel de protecție echivalent cu cel prevăzut de cerințele esențiale ale directivei respective.

Directiva 2014/53/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor radio și de abrogare a Directivei 1999/5/CE (JO L 153, 22.5.2014, p. 62).

Exemplu de elemente BEM pentru o stație de bază și de limite de putere pentru stațiile non-AAS

Exemplu de elemente BEM pentru o stație de bază și de limite de putere pentru stațiile non-AAS

Notă explicativă la figură

Limita BEM aplicabilă este întotdeauna cea situată imediat deasupra numărului respectiv (și anume de la 1 la 5).

Coexistența rețelelor adiacente din punct de vedere geografic care utilizează și blocuri de frecvențe adiacente în banda de frecvențe 2,6 GHz ar putea necesita măsuri specifice de atenuare a interferențelor radio. De regulă, în cazul a două rețele TDD adiacente nesincronizate sau al unei rețele TDD adiacente unei rețele FDD, ar trebui aplicată o separare a frecvenței de cel puțin 5 MHz. O astfel de separare ar trebui să fie pusă în aplicare fie prin lăsarea unui bloc de 5 MHz nefolosit ca bloc de gardă, fie prin utilizarea unui astfel de bloc de 5 MHz cu parametri BEM mai restrictivi (bloc de frecvențe restricționat). Orice utilizare a unui bloc de gardă de 5 MHz ar prezenta un risc sporit de interferențe.

Pentru a realiza coexistența unor rețele FDD și TDD adiacente, ar trebui introdus blocul de frecvențe restricționat 2 570-2 575 MHz (cu excepția funcționării exclusive în modul de operare în legătură descendentă TDD) pentru toate configurațiile adiacente (i) FDD-AAS cu TDD-non-AAS și (ii) FDD-non-AAS cu TDD-AAS. Mai mult, blocul de frecvențe 2 615-2 620 MHz, imediat adiacent legăturii descendente FDD, poate prezenta un risc crescut de interferențe din cauza emisiilor generate de legătura descendentă FDD.

BEM pentru un bloc de frecvențe, altul decât un bloc de frecvențe restricționat, se construiește prin combinarea tabelelor 2, 3 și 4 astfel încât limita pentru fiecare frecvență să fie dată de valoarea mai ridicată dintre valorile limitelor de referință și de putere în interiorul blocului.

BEM pentru un bloc de frecvențe restricționat se construiește prin combinarea tabelelor 3 și 5 în așa fel încât limita pentru fiecare frecvență să fie dată de valoarea mai ridicată dintre valorile limitelor de referință și de putere în interiorul blocului.

Mai mult, în cazul stațiilor de bază cu restricții privind poziționarea antenei, adică atunci când antenele stației de bază sunt amplasate în interior sau unde înălțimea antenei este inferioară unei anumite valori, un stat membru poate utiliza limite de putere BEM alternative. În aceste cazuri, BEM pentru un bloc de frecvențe restricționat pentru stații non-AAS poate fi în conformitate cu tabelul 6, cu condiția ca la frontierele geografice alte state membre să se aplice tabelul 3, iar tabelul 5 să rămână valabil la nivel național. Pentru stațiile AAS cu restricții privind poziționarea antenei, pot fi necesare, de la caz la caz, măsuri alternative la nivel național față de cele menționate în tabelul 3 sau în tabelul 5.

Notă explicativă la tabelul 3

Ambele limite – EIRP și PTR – sunt integrate într-o lățime de bandă de 1 MHz.

Notă explicativă la tabelul 7

Aceste limite de putere pot fi aplicate pentru a reduce dimensiunea zonei de coordonare cu SRA în zone geografice specifice. În funcție de dimensiunea zonei de coordonare necesare pentru protejarea stației (stațiilor) SRA, ar putea fi necesară și o coordonare transfrontalieră. La nivel național pot fi necesare măsuri suplimentare în vederea protejării stațiilor SRA.

CONDIȚII TEHNICE PENTRU STAȚIILE TERMINALE

Tabelul 1Definițiile elementelor BEM

Tabelul 2Limita de putere în interiorul blocului pentru stațiile de bază non-AAS și AAS

Tabelul 3Limitele de putere de referință pentru stațiile de bază non-AAS și AAS

Tabelul 4Limitele de putere în regiunea de tranziție pentru stațiile de bază non-AAS și AAS

Tabelul 5Limita de putere în interiorul blocului pentru stațiile de bază non-AAS și AAS în cazul blocurilor restricționate

Tabelul 6Limitele de putere pentru blocurile restricționate pentru stațiile de bază non-AAS cu restricții suplimentare privind poziționarea antenei

Tabelul 7Limita de referință suplimentară pentru stațiile de bază AAS FDD în ceea ce privește serviciul de radioastronomie

Tabelul 8Limitele de putere în interiorul blocului pentru stațiile terminale