Document UE

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012, în special articolul 213 alineatul (5),

după consultarea contabilului Comisiei,

Utilizarea instrumentelor financiare, a garanțiilor bugetare și a asistenței financiare permite o utilizare eficace și eficientă a resurselor bugetare ale Uniunii. Prin urmare, provizionarea fondurilor de garantare este necesară pentru a veni în întâmpinarea eventualei mobilizări a unui volum semnificativ de credite de plată atunci când este necesar.

În conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului și cu Regulamentul (UE) 2017/1601 al Parlamentului European și al Consiliului, Comisia gestionează activele din fondul de garantare al Fondului european pentru investiții strategice și din fondul de garantare al Fondului european pentru dezvoltare durabilă. Banca Europeană de Investiții (BEI) gestionează activele din Fondul de garantare pentru acțiuni externe, în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 480/2009 al Consiliului.

De la data aplicării cadrului financiar multianual post-2020, Comisia propune instituirea a două noi garanții bugetare cuprinzătoare. Este vorba despre garanția InvestEU din cadrul înțelegerii comune parțiale a colegiuitorilor cu privire la Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Programului InvestEU și despre garanția pentru acțiunea externă din cadrul Propunerii de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI). În conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din înțelegerea comună parțială a colegiuitorilor cu privire la Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Programului InvestEU, provizioanele pentru garanția InvestEU pot fi constituite, printre altele, prin contribuțiile statelor membre. Garanția pentru acțiunea externă care sprijină operațiunile care fac obiectul unor garanții bugetare, asistența macrofinanciară și împrumuturile către țări terțe în temeiul Deciziei 77/270/Euratom a Consiliului ar trebui să fie instituită pe baza garanției FEDD existente și a Fondului de garantare pentru acțiuni externe. Soldul activelor nete existent la 31 decembrie 2020 în Fondul de garantare FEDD și în Fondul de garantare pentru acțiuni externe ar trebui să fie transferat în fondul comun de provizionare.

Provizioanele constituite pentru a acoperi datoriile financiare care decurg din instrumentele financiare, garanțiile bugetare sau asistența financiară ar trebui să se păstreze într-un fond comun de provizionare. În conformitate cu articolul 211 alineatul (4) și cu articolul 212 alineatul (1) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 (denumit în continuare Regulamentul financiar), fondul comun de provizionare ar trebui să fie constituit din următoarele resurse: contribuții de la bugetul general al Uniunii, în conformitate cu reglementările aplicabile, în special cu regulamentul de instituire a cadrului financiar multianual, după examinarea posibilităților de realocare; profiturile obținute din investirea resurselor deținute în fondul comun de provizionare; cuantumurile recuperate de la debitorii care nu și-au achitat datoriile, în conformitate cu procedura de recuperare prevăzută în acordul de garantare sau de împrumut; venituri și orice alte plăți primite de Uniune în conformitate cu acordul de garantare sau de împrumut; după caz, contribuții în numerar de la statele membre și terțe părți către instrumentele financiare, garanțiile bugetare sau asistența financiară a Uniunii.

Resursele fondului comun de provizionare ar trebui să fie alocate în compartimente care corespund fiecăruia dintre instrumentele contribuitoare. Gestionarea fondurilor din compartimentele subiacente ca pe un grup de active de mari dimensiuni prezintă mai multe avantaje. Acest lucru asigură economii operaționale de scară în materie de gestionare a activelor. O astfel de gestionare permite, de asemenea, obținerea de beneficii mai ample prin diversificarea activelor și reducerea numerarului și a activelor echivalente cu numerarul care trebuie deținute în conformitate cu rata efectivă de provizionare prevăzută la articolul 213 din Regulamentul financiar.

Normele aplicabile provizionării și fondului comun de provizionare ar trebui să ofere un cadru de control intern solid pentru a se obține o utilizare eficientă și eficace a resurselor bugetare ale UE și pentru a se asigura gestionarea și distribuirea eficientă a fondurilor.

Orientările pentru gestionarea activelor fondului comun de provizionare ar trebui să asigure lichiditatea necesară pentru a răspunde tuturor ieșirilor solicitate, cum ar fi acoperirea completă și promptă a cererilor de executare a garanției și conservarea capitalului dincolo de orizontul de investiții al fondului, cu un nivel ridicat de încredere. Activele ar trebui gestionate de către administratorul financiar pe baza unei strategii de investiții exprimate sub forma unei alocări strategice a activelor, care să reflecte obiectivele de investiții și toleranța la risc. Strategia de investiții ar trebui să fie reflectată într-un criteriu de referință strategic (denumit în continuare criteriul de referință). Criteriul de referință ar trebui să fie stabilit în acord cu bunele practici ale sectorului.

Abaterea de la criteriul de referință în ceea ce privește alocarea activelor și/sau caracteristicile de risc ale portofoliului ar trebui să fie permisă, în anumite limite, în vederea creșterii rentabilității preconizate. Cu toate acestea, se înțelege că modificările semnificative ale condițiilor de piață sau alți factori care influențează mediul investițional pot duce la abateri de la valorile preconizate ale portofoliului.

Gestionarea activelor ar trebui efectuată utilizând o sferă de investiții care să asigure echilibrul adecvat între riscuri și recompense și lichiditatea necesară a portofoliului. Instrumentele derivate nu ar trebui utilizate în scopuri speculative. Criteriile de selecție a activelor ar trebui să țină seama pe deplin de obiectivele Comisiei legate de consolidarea cadrului financiar durabil și de echitatea socială. Practicile în materie de investiții de mediu, sociale și de guvernanță (environmental, social and governance – ESG), cu trimitere în special la Comunicarea Comisiei privind Pactul verde european, devin din ce în ce mai importante, iar Comisia ar trebui să conducă prin puterea exemplului în acest domeniu.

Administratorul financiar ar trebui să păstreze un volum minim de resurse ale fondului în numerar sau în active echivalente cu numerarul (denumit în continuare rezervă de lichiditate), în conformitate cu normele prudențiale, ținând seama de previziunile privind plățile furnizate de serviciile ordonatoare de instrumente financiare, garanții bugetare sau asistență financiară în conformitate cu articolul 212 și cu articolul 213 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul financiar.

Adoptarea și punerea în aplicare a strategiei de investiții ar trebui să facă obiectul unei structuri de guvernanță care să asigure independența funcției de gestionare a riscurilor. Este necesar să se delimiteze în mod clar rolul administratorului financiar de cel al contabilului, precum și de cel al serviciilor Comisiei care execută instrumentele financiare, garanțiile bugetare sau asistența financiară aferente diferitelor compartimente ale fondului comun de provizionare și al căror personal îndeplinește atribuțiile corespunzătoare delegate ordonatorului de credite (denumite în continuare servicii ordonatoare).

Administratorul financiar ar trebui să supravegheze punerea în aplicare a strategiei de investiții în conformitate cu normele și procedurile care trebuie stabilite de către contabil, cu regulile prudențiale și cu principiul bunei gestiuni financiare. În conformitate cu articolul 213 alineatul (3) din Regulamentul financiar, administratorul financiar ar trebui, de asemenea, să calculeze rata efectivă de provizionare și să transmită anual Parlamentului European și Consiliului un raport privind fondul comun de provizionare, în conformitate cu articolul 214 din regulamentul menționat.

Comisia a emis o comunicare către Parlamentul European și către Consiliu în temeiul evaluării independente menționate la articolul 212 din Regulamentul financiar. Comunicarea confirmă faptul că gestionarea financiară a activelor fondului comun de provizionare trebuie să fie efectuată de către Comisie.

Administratorul financiar nu ar trebui să aibă responsabilități incompatibile în temeiul Regulamentului financiar; cu alte cuvinte, aceste responsabilități ar trebui să fie separate de cele ale serviciilor ordonatoare pentru instrumentele contribuitoare sau de cele ale contabilului.

Direcția Generală Buget are experiență consacrată în gestionarea mai multor portofolii de investiții și dispune de un cadru de guvernanță adecvat și de norme interne care pot asigura o gestionare financiară eficientă a activelor fondului comun de provizionare. Aceleași sarcini au fost îndeplinite, până la 31 decembrie 2019, de Direcția Generală Afaceri Economice și Financiare (DG ECFIN). În conformitate cu decizia președintelui Comisiei din 1 decembrie 2019 privind organizarea responsabilităților membrilor Comisiei [P(2019)1], Direcția L Trezorerie și operațiuni financiare a DG ECFIN este transferată de la DG ECFIN la Direcția Generală Buget, cu excepția echipei care lucrează la aprofundarea uniunii economice și monetare, care rămâne în cadrul DG ECFIN. Prin urmare, este necesar să se asigure o delimitare clară a rolului administratorului financiar în cadrul Comisiei și să se delege responsabilitățile și sarcinile administratorului financiar către directorul general al Direcției Generale Buget.

În conformitate cu articolul 212 alineatul (3) din Regulamentul financiar, contabilul trebuie să stabilească procedurile care trebuie aplicate operațiunilor legate de venituri și cheltuieli și, de comun acord cu administratorul financiar, procedurile aplicabile activelor și pasivelor legate de fondul comun de provizionare.

Serviciile ordonatoare pentru instrumente financiare, garanții bugetare sau asistență financiară ar trebui să monitorizeze în mod activ pasivele financiare aflate în responsabilitatea lor și să informeze administratorul financiar cu privire la evoluțiile acestora în fiecare an și fără întârziere, atunci când apar modificări semnificative.

Comisia ar trebui să specifice modul în care administratorul financiar, contabilul și serviciile ordonatoare trebuie să își îndeplinească rolurile și responsabilitățile prevăzute în prezenta decizie și ar trebui să stabilească funcționarea structurii de guvernanță pentru gestionarea fondului comun de provizionare. Un act administrativ intern și un acord privind nivelul serviciilor între administratorul financiar și serviciile ordonatoare ar trebui să stabilească normele suplimentare care sunt necesare pentru aplicarea prezentei decizii.

Resursele Fondului european pentru investiții strategice și ale Fondului european pentru dezvoltare durabilă existente, pentru care existau fonduri de garantare specifice, ar trebui să fie cuprinse în două compartimente ale fondului comun de provizionare. Prin urmare, este necesar să se abroge orientările corespunzătoare privind gestionarea activelor pentru aceste fonduri de garantare.

În conformitate cu articolul 282 alineatul (3) litera (g) din Regulamentul financiar, dispozițiile care instituie fondul comun de provizionare se aplică de la data aplicării cadrului financiar multianual post-2020. Prin urmare, prezenta decizie ar trebui să se aplice de la aceeași dată,

Având în vedere articolul 211 alineatul (4) și articolul 212 alineatul (1) din Regulamentul financiar, fondul comun de provizionare cuprinde în special provizioanele următoarelor instrumente contribuitoare prevăzute în actele legislative care instituie următoarele garanții bugetare și asistență financiară:

garanția aferentă Fondului european pentru investiții strategice;

garanția aferentă Fondului european pentru dezvoltare durabilă și Fondul de garantare pentru acțiuni externe.

Fondul comun de provizionare cuprinde, de asemenea, provizioanele unor instrumente contribuitoare suplimentare, sub rezerva intrării în vigoare a dispozițiilor relevante ale actelor juridice propuse care instituie garanțiile bugetare, instrumentele financiare și asistența financiară aferente instrumentelor contribuitoare respective.

În plus, având în vedere articolul 279 alineatul (3) din Regulamentul financiar, provizioanele instrumentelor contribuitoare suplimentare pot fi transferate, în numerar sau ca titluri corespunzătoare unor active financiare eligibile, în fondul comun de provizionare, în special în următoarele situații:

instrumentele financiare existente, cu un portofoliu restant mare de active din aceeași sferă de investiții ca fondul comun de provizionare, astfel cum se prevede la articolul 8 din prezentul regulament, atunci când acest fapt este în conformitate cu articolul 279 alineatul (3) din Regulamentul financiar;

alte instrumente de politică ale Comisiei care au achiziționat portofolii restante mari de active din aceeași sferă de investiții ca fondul comun de provizionare, astfel cum este definit la articolul 8;

statele membre care solicită gestionarea unei eventuale contribuții din fonduri în regim de gestionare partajată a resurselor, astfel cum se prevede în sensul compartimentului statului membru în cauză din cadrul programului InvestEU.

Transferul de provizioane suplimentare către fondul comun de provizionare menționat la alineatul (3) este notificat administratorului financiar și convenit în prealabil cu acesta de către un serviciu ordonator.

Pentru orice angajamente existente menținute în afara fondului comun de provizionare, în temeiul articolului 279 alineatul (3) din Regulamentul financiar, rămân în vigoare orientările și instrucțiunile de gestionare a activelor deja convenite.

Fondul comun de provizionare este gestionat astfel încât să asigure lichiditatea necesară pentru a răspunde pe deplin și prompt tuturor ieșirilor solicitate și cererilor de executare a garanției și pentru a realiza conservarea capitalului dincolo de orizontul de investiții al fondului, cu un nivel ridicat de încredere.

Pentru a atinge obiectivul general prevăzut la alineatul (1), administratorul financiar al fondului comun de provizionare gestionează activele în conformitate cu regulile prudențiale și cu principiile bunei gestiuni financiare și cu respectarea normelor și procedurilor stabilite de contabilul Comisiei.

Portofoliul fondului comun de provizionare este constituit astfel încât să se asigure un grad ridicat de diversificare pe clase de active eligibile, zone geografice, emitenți și scadențe, pentru a se gestiona fluctuațiile valorii portofoliului.

Resursele fondului comun de provizionare se repartizează în compartimente corespunzătoare fiecăruia dintre instrumentele contribuitoare, astfel cum sunt descrise la articolul 1.

Cota-parte aferentă compartimentelor se stabilește în mod proporțional, reflectând contribuțiile la activele fondului comun de provizionare și retragerile din acesta pentru fiecare instrument contribuitor.

Orice pasiv suportat de instrumentele contribuitoare subiacente este acoperit prin utilizarea activelor fondului comun de provizionare, până la cota-parte aferentă compartimentului relevant. Orice retragere în exces este excepțională, temporară și se rambursează de către instrumentul contribuitor la valoarea nominală.

Dacă activele din fondul comun de provizionare corespunzătoare cotei-părți aferente compartimentului relevant sunt epuizate, Comisia solicită autorității bugetare creditele necesare pentru îndeplinirea angajamentelor asumate.

În cazuri excepționale, în conformitate cu articolul 30 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul financiar, Comisia poate transfera, în secțiunea proprie a bugetului, credite de la postul bugetar al unei garanții bugetare către postul bugetar al unei alte garanții bugetare, în cazuri excepționale în care resursele provizionate din fondul comun de provizionare aferente acesteia din urmă nu sunt suficiente pentru a onora o cerere de executare a garanției, sub rezerva restabilirii ulterioare a sumei transferate în conformitate cu procedura prevăzută în temeiul articolului 30 alineatul (1) litera (g) și al articolului 212 alineatul (4) din Regulamentul financiar.

În conformitate cu articolul 211 alineatul (7) din Regulamentul financiar, Comisia prezintă, cât mai rapid posibil, un raport către autoritatea bugetară atunci când valoarea cotelor-părți aferente oricărui compartiment scade sub 50 % din sumele prevăzute după aplicarea ratei efective de provizionare și din nou dacă această valoare scade sub 30 % din sumele prevăzute.

Onorarea cererilor de executare a garanției corespunzătoare instrumentelor financiare, garanțiilor bugetare și asistenței financiare acoperite de fondul comun de provizionare (denumite în continuare cereri de executare a garanției) trebuie să asigure trasabilitatea și înregistrarea acestor transferuri în sistemul contabil al Comisiei.

Cererile de executare a garanției și alte cereri de plată relevante pot fi onorate în numerar și/sau prin vânzarea activelor din fondul comun de provizionare și/sau prin acorduri repo, în limitele de risc aplicabile.

La primirea unei cereri de executare a garanției sau a unei cereri de plată relevante de la un partener de implementare sau în scopul de a păstra o cantitate minimă de resurse în numerar sau în active echivalente cu numerarul în rezerva de lichiditate, în conformitate cu articolul 212 și cu articolul 213 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul financiar, la trezoreria centrală a Comisiei, serviciul ordonator responsabil pentru instrumentul contribuitor emite un ordin de realimentare pentru a restabili valoarea liniei corespunzătoare a rezervei de lichiditate. Pe baza acestor ordine de realimentare, trezoreria Comisiei solicită transferul sumelor către un cont special creat pentru gestionarea acestor cereri de executare a garanției sau cereri de plată, iar din contul respectiv sumele în cauză sunt puse la dispoziția serviciilor ordonatoare, care le pot folosi pentru efectuarea plăților către partenerii de implementare.

Serviciile ordonatoare comunică informații în avans cu privire la toate cererile de executare a garanției sau cererile de plată relevante, de îndată ce aceste informații devin disponibile, pentru a permite administratorului financiar să se pregătească în mod adecvat pentru a răspunde acestor cereri de executare a garanției și cereri de plată. Serviciile ordonatoare pentru instrumentele contribuitoare monitorizează în mod activ pasivele financiare aflate în responsabilitatea lor, pentru a furniza previziuni privind veniturile și, în măsura în care sunt disponibile, informații timpurii privind cererile de executare a garanției așteptate.

Raportul anual privind funcționarea fondului comun de provizionare include informații despre cererile de executare a garanției și cererile de plată relevante onorate de fondul comun de provizionare.

Administratorul financiar pregătește o strategie de investiții care să orienteze gestionarea activelor fondului comun de provizionare, pentru a se atinge obiectivele de investiții prevăzute la articolul 2. Această strategie de investiții este exprimată sub forma unei alocări strategice a activelor, care stabilește valori-țintă orientative ale alocărilor pentru diferite categorii de active financiare eligibile din portofoliu.

Administratorul financiar transpune alocarea strategică a activelor într-un criteriu de referință strategic (denumit în continuare criteriu de referință), iar performanța fondului comun de provizionare este comparată cu acesta.

Strategia de investiții și criteriul de referință sunt propuse de administratorul financiar și aprobate de contabil, în urma consultării serviciilor ordonatoare și în colaborare cu acestea.

Strategia de investiții și criteriul de referință pot fi modificate în cazul unei modificări documentate și motivate în mod adecvat a condițiilor economice, în cazul unei modificări substanțiale a nevoilor și a situației instrumentelor contribuitoare sau în cazul unei modificări semnificative a estimărilor intrărilor și ieșirilor. Procedura de modificare a strategiei de investiții este aceeași cu cea aplicată la adoptarea inițială. Strategia de investiții se stabilește ținând seama de orizontul de investiții și de toleranța la risc a fondului comun de provizionare.

Orizontul de investiții al fondului comun de provizionare reflectă orizonturile de investiții combinate ale diferitelor instrumente contribuitoare, ținând seama de profilul temporal al contribuțiilor bugetare și de estimările intrărilor și ieșirilor furnizate de serviciile ordonatoare responsabile pentru instrumentele contribuitoare înainte de stabilirea strategiei inițiale de investiții și apoi anual, de-a lungul întregii durate de viață a instrumentului contribuitor, sau în cazul în care se prefigurează schimbări semnificative.

Administratorul financiar definește toleranța la risc a fondului comun de provizionare ca fiind valoarea maximă a pierderilor din activitățile de gestionare a activelor pe care fondul comun de provizionare o poate suporta. Toleranța la risc este exprimată prin parametri de risc cum ar fi valoarea la risc, stabiliți cu un grad foarte mare de încredere, astfel încât probabilitatea ca pierderile efective să depășească pierderile maxime așteptate să fie foarte mică.

Administratorul financiar pune în aplicare strategia de investiții ținând seama de orientările pentru gestionarea activelor și de reglementările și procedurile relevante.

Administratorul financiar supraveghează funcționarea proceselor prevăzute în prezenta decizie.

Administratorul financiar prezintă rapoarte în conformitate cu articolul 11.

Serviciul de gestionare a riscurilor al administratorului financiar raportează contabilului orice preocupare semnificativă legată de gestionarea financiară solidă și prudentă a activelor.

Administratorul financiar supraveghează achizițiile tuturor serviciilor de asistență relevante (contabilitate, analize, soluții de tranzacționare) care sunt necesare pentru a asigura punerea eficientă în aplicare a strategiei de investiții.

Pentru a asigura punerea eficace și eficientă în aplicare a strategiei de investiții, administratorul financiar este mandatat să delege funcții sau procese specifice furnizorilor de servicii acreditați, care dețin toate autorizațiile necesare pentru efectuarea serviciilor alocate. Activitățile care pot fi delegate sunt următoarele:

evaluarea și contabilizarea activelor și cotelor-părți aferente compartimentelor fondului comun de provizionare;

păstrarea în siguranță, depozitarea și administrarea activelor fondului comun de provizionare;

construirea, evaluarea și actualizarea indicilor de referință și a datelor de piață.

Administratorul financiar stabilește cel puțin o dată pe lună valoarea activului net (VAN) pentru fondul comun de provizionare. Orice tranzacție (flux de intrare/ieșire) se evaluează la VAN la sfârșitul lunii.

Profiturile sau pierderile generale rezultate din investirea activelor, astfel cum sunt reflectate de VAN aferentă fondului comun de provizionare, se alocă proporțional cu cota-parte aferentă compartimentelor corespunzătoare instrumentelor financiare, garanțiilor bugetare și asistenței financiare în cauză.

Evaluarea portofoliului se realizează prin metodele și procedurile de evaluare propuse de administratorul financiar și aprobate de contabil. Aceste metode și proceduri pot include prețuri de închidere ale pieței, prețuri evaluate extern, prețuri cotate pe piața activă și, dacă acestea nu sunt disponibile, modele de evaluare interne sau externe. Dacă activele au fost cumpărate sau vândute, se utilizează prețurile de tranzacționare.

Performanța portofoliului este evaluată pe baza valorii juste, ținând seama de prețurile de piață ale instrumentelor. Performanța portofoliului se calculează atât în sens absolut, cât și relativ la criteriul de referință prevăzut la articolul 5.

Costurile directe de gestionare a activelor fondului comun de provizionare sunt absorbite de activele fondului comun de provizionare. Aceste costuri de gestionare a activelor includ cheltuieli de depozitare, de audit extern, de tranzacționare și de acoperire a riscului, comisioane bancare și costuri aferente tranzacțiilor de dare cu împrumut a titlurilor de valoare și altor operațiuni eligibile în conformitate cu articolul 8.

Costurile infrastructurii de tranzacționare, inclusiv costurile serviciilor de date legate direct de gestionarea activelor fondului comun de provizionare pot fi deduse din activele fondului.

Fondul comun de provizionare investește exclusiv în:

active de pe piața monetară exprimate în euro;

titluri cu venit fix;

investiții colective reglementate în instrumente de datorie și de capital.

Fondul comun de provizionare obține expunerea la aceste clase de active prin investiții în următoarele instrumente sau prin angajarea în următoarele operațiuni:

depozite;

instrumente ale pieței monetare și fonduri ale pieței monetare care oferă lichidități zilnice, reglementate de Regulamentul (UE) 2017/1131 al Parlamentului European și al Consiliului;

instrumente de datorie, precum obligațiuni, titluri de stat pe termen scurt și mediu și instrumente securitizate în conformitate cu criteriile în materie de simplitate, transparență și standardizare (STS) prevăzute în Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului;

organisme de plasament colectiv reglementate de Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului, inclusiv fonduri tranzacționate la bursă care investesc în instrumente de capital sau de datorie în cazul cărora pierderile maxime nu pot depăși sumele investite;

acorduri repo, în conformitate cu articolul 212 alineatul (2) din Regulamentul financiar;

acorduri reverse repo;

operațiuni de dare cu împrumut a titlurilor de valoare cu sisteme de compensare recunoscute precum Clearstream și Euroclear sau cu instituții financiare de top specializate în acest tip de operațiuni.

Instrumentele derivate, sub formă de contracte la termen de tip forward și futures și sub formă de swap-uri, se utilizează exclusiv în scopul gestionării eficiente a portofoliului, și nu în scop speculativ sau de optimizarea a pozițiilor. Instrumentele derivate pot fi utilizate pentru ajustarea duratei, atenuarea riscului de credit sau a altor riscuri relevante sau pentru modificări ale alocării activelor coerente cu politica de investiții.

Activele fondului comun de provizionare pot fi investite în obligațiuni foarte lichide acoperite împotriva riscurilor, exprimate în dolari SUA și emise de entități suverane și supranaționale exclusiv în scopul diversificării și expunerii la o altă curbă a ratei dobânzii. Orice risc valutar este acoperit prin utilizarea adecvată a swap-urilor sau a altor instrumente de acoperire a riscului asociat valutelor străine, astfel cum se specifică la alineatul (3).

Administratorul financiar poate, sub rezerva acordului contabilului, să extindă sfera investițiilor eligibile pentru a include și alte clase de active și operațiuni de investiții coerente cu strategia și obiectivele de investiții, precum și valutele altor economii avansate, astfel cum sunt publicate periodic în lista întocmită de Fondul Monetar Internațional, cu condiția acoperirii riscului valutar. Orice decizie de a include noi clase de active, operațiuni de investiții sau valute ale economiilor avansate trebuie însoțită de o justificare argumentată – pentru fiecare clasă de active, operațiune sau valută – a modului în care posibilitățile de investiții extinse vor îmbunătăți performanța fondului comun de provizionare din punctul de vedere al raportului risc/randament. Aceasta include o evaluare a capacităților operaționale necesare pentru a sprijini aceste noi posibilități de investiție.

Administratorul financiar nu poate investi cu bună știință activele fondului comun de provizionare în titluri emise de societăți despre care s-a constatat, printr-o hotărâre judecătorească sau printr-o decizie administrativă definitivă, că au fost implicate în activități:

considerate ilegale sau interzise din motive etice sau morale în temeiul cadrului de reglementare al Uniunii și al convențiilor și acordurilor internaționale;

legate de dezvoltarea, producția și comerțul cu muniție sau armament care sunt interzise de dreptul internațional aplicabil.

Activele fondului comun de provizionare nu pot fi investite în titluri de valoare emise de societăți care generează peste 25 % din veniturile lor anuale totale, cu cunoștința administratorului financiar, prin desfășurarea activităților enumerate mai jos:

jocuri de noroc (activități legate de producție, construcție, distribuție, prelucrare, comercializare sau software);

produse și activități legate de tutun (producție, distribuție, prelucrare și comercializare);

comerțul cu sex și infrastructura, serviciile și media legate de acesta.

Strategia de investiții a fondului comun de provizionare este pusă în aplicare în conformitate cu obiectivul de politică al Uniunii de a încuraja finanțarea durabilă și echitatea socială, asigurând totodată în cea mai mare măsură coerența cu obiectivul de conservare a capitalului fondului comun de provizionare.

Punerea în aplicare a politicii de investiții a fondului comun de provizionare respectă toate reglementările relevante care promovează instrumentele financiare de mediu, sociale și de guvernanță (ESG) și respectă, de asemenea, standardele, sistemele, criteriile și procesele relevante stabilite în cadrul de reglementare al Uniunii.

Administratorul financiar se consultă cu grupul tehnic de experți privind finanțarea durabilă sau cu succesorul acestuia în ceea ce privește implementarea factorilor ESG în strategia de investiții pentru fondul comun de provizionare.

Administratorul financiar monitorizează profilul ESG al fondului comun de provizionare și prezintă periodic rapoarte asupra acestuia, inclusiv în cadrul raportului anual menționat la articolul 11.

Raportul anual prevăzut la articolul 214 alineatul (2) din Regulamentul financiar include informații esențiale despre structura generală a portofoliului, numărul de cereri, numărul de tranzacții și performanța raportată la criteriul de referință.

Raportul anual conține observații privind performanța generală a fondului comun de provizionare și orice evoluții semnificative legate de rezultatele și operațiunile fondului comun de provizionare din cursul anului.

Contabilul asigură pregătirea la timp a situațiilor contabile anuale pentru activele deținute de fondul comun de provizionare și consolidarea acestora în situațiile contabile anuale ale Uniunii.

Administratorul financiar furnizează toate informațiile și asistența necesară contabilului, la cererea acestuia, în vederea îndeplinirii acestei cerințe.

Administratorul financiar pregătește rapoarte lunare de risc și performanță.

Administratorul financiar furnizează informații despre situația și performanța fondului comun de provizionare, la cererea contabilului, a Parlamentului European sau a Consiliului și a Curții de Conturi Europene.

Decizia C(2016) 165 a Comisiei și Decizia C(2017) 7693 a Comisiei se abrogă.

Comisia deleagă responsabilitățile și sarcinile administratorului financiar către directorul general al Direcției Generale Buget, cu excepția obligațiilor de raportare menționate la articolul 214 alineatul (2) din Regulamentul financiar.

Directorul general al Direcției Generale Buget îndeplinește aceste responsabilități și sarcini în mod constant și transmite colegiului comisarilor toate recomandările și rapoartele privind funcționarea fondului comun de provizionare.

Prezenta decizie se aplică de la data aplicării cadrului financiar multianual post-2020.

Adoptată la Bruxelles, 25 februarie 2020.Pentru ComisieJohannes HahnMembru al Comisiei