Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1901 al Comisiei din 18 octombrie 2017 de înregistrare a unei denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Danbo (IGP)]

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare, în special articolul 52 alineatul (3) litera (b),

Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 a intrat în vigoare la 3 ianuarie 2013. Regulamentul respectiv a abrogat și a înlocuit Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare.

În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare, cererea Danemarcei de înregistrare a denumirii Danbo ca indicație geografică protejată (IGP) a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Austria, Argentina, împreună cu Centro de la Industria Lechera (Federația industriei produselor lactate din Argentina), Australia, împreună cu Dairy Australia (Federația australiană a industriei produselor lactate), Noua Zeelandă, împreună cu Dairy Companies Association of New Zealand (Asociația neozeelandeză a societăților producătoare de lactate), Uruguay, Office of the United States Trade Representative (Biroul reprezentantului comercial al Statelor Unite) și Consortium for Common Food Names of the United States (Consorțiul pentru denumirile comune ale produselor alimentare din Statele Unite) au transmis declarații de opoziție în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006. Aceste declarații de opoziție au fost considerate admisibile în temeiul articolului 7 alineatul (3) din regulamentul menționat, cu excepția declarației de opoziție a Austriei, care nu a fost primită înaintea termenului-limită prevăzut.

Declarațiile de opoziție au vizat nerespectarea condițiilor prevăzute la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, înlocuit de articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, argumentând în special că Danbo nu deține o caracteristică specifică, o reputație sau alte caracteristici care pot fi atribuite originii geografice. De asemenea, declarațiile de opoziție susțin că denumirea Danbo nu s-ar califica drept denumire negeografică tradițională și că nu există circumstanțe excepționale care să justifice desemnarea întregului teritoriu al Danemarcei drept arie geografică delimitată. În plus, declarațiile de opoziție au susținut că denumirea Danbo a devenit denumire generică în sensul articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, înlocuit de articolul 6 alineatul (1) și de articolul 41 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012. În acest sens, declarațiile de opoziție au evidențiat că Danbo face obiectul unui Standard Codex Alimentarius din 1966 și, de asemenea, este inclus în anexa B la Convenția de la Stresa din 1951. Caracterul generic al denumirii ar fi demonstrat de faptul că Danbo are propria sa linie tarifară. Mai mult, declarațiile de opoziție menționează importanța producției și consumului de Danbo în mai multe state UE și țări terțe, dintre care unele au un standard juridic specific pentru acest produs.

Prin scrisorile din 18 septembrie 2012, în conformitate cu articolul 7 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, Comisia a invitat părțile interesate să desfășoare consultări corespunzătoare.

Dat fiind că nu s-a ajuns la niciun acord până la termenul prevăzut, Comisia ar trebui să adopte o decizie în conformitate cu procedura menționată la articolul 52 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

În ceea ce privește afirmația potrivit căreia denumirea Danbo nu este în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, înlocuit de articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, ar trebui menționat faptul că dispoziția relevantă în vigoare nu precizează că o țară este un caz excepțional în ceea ce privește indicațiile geografice. De asemenea, nu mai este necesar să se evalueze dacă Danbo este o denumire negeografică tradițională. Înregistrarea denumirii Danbo ca IGP este solicitată, de fapt, pe baza reputației produsului, care poate fi atribuită originii sale geografice în sensul articolului 5 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 și care este descrisă pe larg în documentul unic publicat și în caietul de sarcini al produsului. Oponenții nu au furnizat o argumentare valabilă prin care să conteste respectiva descriere.

Oponenții au transmis câteva dovezi prin care vizau a demonstra că denumirea în cauză este generică. Totuși, faptul de a avea un Standard Codex Alimentarius specific, precum și o includere a denumirii Danbo în anexa B la Convenția de la Stresa nu implică faptul că denumirea în cauză a devenit generică ipso facto. Potrivit celor indicate de Curtea de Justiție în jurisprudența sa consacrată, codurile tarifare se referă la chestiuni vamale și, prin urmare, nu sunt relevante pentru drepturile de proprietate intelectuală. Mai mult, datele limitate care au fost transmise în ceea ce privește, în special, producerea de Danbo în afara Uniunii Europene nu sunt pertinente ținând seama de principiul teritorialității inerent Regulamentului (UE) nr. 1151/2012, conform căruia eventualul caracter generic trebuie evaluat în raport cu teritoriul Uniunii. Modul în care este percepută denumirea în afara Uniunii Europene și eventuala existență a unor standarde de producție normative conexe în țări terțe nu sunt considerate relevante pentru prezenta decizie.

În cadrul procedurii de opoziție nu au fost furnizate dovezi referitoare la importurile de astfel de brânză din țări terțe în Uniunea Europeană. Prin urmare, nu există motive pentru acordarea unei perioade de tranziție în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 anumitor producători din țări terțe.

Legătura dintre Danemarca și Danbo este bazată pe reputație. Danemarca a prezentat numeroase mențiuni și publicații specializate care demonstrează că există o legătură bazată pe reputație între Danemarca și Danbo. În plus, reputația produsului este confirmată prin participarea la expoziții și concursuri, atât naționale, cât și internaționale, și prin câștigarea a numeroase premii.

În ceea ce privește teritoriul UE, brânza Danbo se produce esențialmente în Danemarca și este, de asemenea, comercializată în principal în Danemarca.

Danemarca a oferit dovezi incontestabile potrivit cărora cunoașterea și consumul brânzei Danbo sunt puternic concentrate în Danemarca, majoritatea covârșitoare a consumatorilor danezi recunoscând legătura strânsă a produsului cu Danemarca. În afara Danemarcei, cunoașterea acestei brânze este extrem de limitată. Această necunoaștere nu poate duce la concluzia că denumirea Danbo poate fi considerată generică.

Având în vedere elementele de mai sus, denumirea Danbo ar trebui înregistrată în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate.

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru politica în domeniul calității produselor agricole,

Se înregistrează denumirea Danbo (IGP).

Denumirea menționată la primul paragraf identifică un produs din clasa 1.3. Brânzeturi din anexa XI la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 668/2014 al Comisiei.

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptat la Bruxelles, 18 octombrie 2017.Pentru ComisiePreședinteleJean-Claude Juncker