Regulamentul delegat (UE) 2017/580 al Comisiei din 24 iunie 2016 de completare a Regulamentului (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare pentru păstrarea datelor pertinente privind ordinele referitoare la instrumente financiare (Text cu relevanță pentru SEE. )

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, în special articolul 25 alineatul (3) al patrulea paragraf,

Operatorii locurilor de tranzacționare ar trebui să fie liberi să stabilească modalitatea în care păstrează evidența datelor pertinente legate de toate ordinele referitoare la instrumente financiare. Însă, pentru a permite colectarea, compararea și analiza eficace și eficientă a datelor pertinente referitoare la ordine în scopul monitorizării pieței, ar trebui ca, în cazul în care o autoritate competentă solicită informațiile respective în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, acestea să îi fie puse la dispoziție pe baza unor standarde și formate uniforme.

Pentru a asigura claritatea și securitatea juridică și pentru a evita dubla stocare a acelorași informații, prezentul regulament ar trebui să vizeze toate elementele de date referitoare la ordine, inclusiv detaliile care trebuie raportate în conformitate cu articolul 26 alineatele (1) și (3).

Pentru a depista și a investiga în mod eficace abuzurile de piață potențiale sau tentativele de abuz de piață, este necesar ca autoritățile competente să identifice cu promptitudine persoanele și entitățile care ar putea avea o participare semnificativă la procesele legate de ordinele de tranzacționare, inclusiv membrii sau participanții la locurile de tranzacționare, entitățile responsabile pentru deciziile de investiții și de executare, brokerii neexecutanți și clienții în numele cărora sunt inițiate ordinele. În consecință, operatorii locurilor de tranzacționare ar trebui să prevadă pentru aceste părți denumiri de identificare.

Pentru a permite autorităților competente să identifice mai eficient modelele suspecte de comportament potențial abuziv care provin de la un singur client, inclusiv în situațiile în care acesta își desfășoară activitatea prin intermediul unor firme de investiții, operatorii locurilor de tranzacționare ar trebui să înregistreze identitatea clienților în numele cărora membrii sau participanții au transmis ordinul. Operatorii ar trebui să identifice clienții respectivi prin identificatori unici pentru a facilita identificarea sigură și eficientă a acestor persoane și a permite, astfel, o analiză mai eficace a potențialelor abuzuri de piață în care ar putea fi implicați aceștia.

Operatorii locurilor de tranzacționare nu ar trebui să fie obligați să înregistreze identificatori pentru toți clienții din lanțul de tranzacționare, ci numai pentru clientul în numele căruia membrul sau participantul a transmis ordinul.

Identificarea strategiilor de formare a pieței sau a activităților similare este importantă pentru a permite depistarea eficientă a situațiilor de manipulare a pieței. Aceasta le permite autorităților competente să distingă între fluxul de ordine provenind de la o firmă de investiții care acționează pe baza unor termeni prestabiliți de către emitentul instrumentului care face obiectul ordinului sau de către locul de tranzacționare căruia îi este transmis ordinul și fluxul de ordine provenind de la o firmă de investiții care acționează din proprie inițiativă sau la instrucțiunile clientului său.

Ar trebui să se păstreze o evidență a datei și orei exacte, precum și a detaliilor cu privire la orice plasare, modificare, anulare, respingere și executare a unui ordin. Acest lucru permite monitorizarea modificărilor aduse ordinului pe toată durata ciclului său de viață, ceea ce poate prezenta importanță pentru depistarea și evaluarea potențialelor practici de manipulare a pieței și a comportamentelor de utilizare abuzivă a informațiilor privilegiate privind ordinele (front running).

Pentru a avea o imagine precisă și completă asupra registrului de ordine al unui loc de tranzacționare, autoritățile competente au nevoie de informații privind ședințele de tranzacționare în care sunt tranzacționate instrumente financiare. Aceste informații pot fi folosite în principal pentru a se stabili când încep și când se termină perioadele de licitație sau de tranzacționare continuă și dacă ordinele cauzează declanșarea neplanificată a unor mecanisme de întrerupere temporară a tranzacționării (circuit breakers). Informațiile respective sunt necesare, de asemenea, pentru a identifica modul în care ordinele vor interacționa între ele, în special în situațiile în care, precum în cazul licitațiilor, ședințele de tranzacționare se încheie în momente aleatorii. Informațiile privind prețurile și volumele orientative rezultate în urma licitației de tip uncrossing ar fi utile, de asemenea, pentru analizarea posibilelor manipulări ale licitației. Având în vedere că un singur ordin poate afecta fie prețul, fie volumul rezultat în urma licitației de tip uncrossing sau ambele elemente, autoritățile competente au nevoie să cunoască impactul fiecărui ordin asupra acestor valori. Fără aceste informații, ar fi dificil să se identifice ordinul care a afectat valorile în cauză. În plus, fiecărui eveniment relevant ar trebui să i se atribuie un număr secvențial pentru a determina succesiunea evenimentelor în cazul în care două sau mai multe evenimente au loc în același timp.

Specificarea poziției ordinelor într-un registru de ordine permite reconstituirea registrului de ordine, precum și analizarea succesiunii executării ordinelor, care reprezintă un element important al supravegherii abuzurilor de piață. Poziția atribuită unui ordin depinde de modul în care sistemul de tranzacționare stabilește prioritatea. Prin urmare, operatorii locurilor de tranzacționare ar trebui să atribuie un grad de prioritate ordinelor și să păstreze o evidență a detaliilor privind prioritatea acordată ordinelor prin metoda preț-vizibilitate-timp sau prin metoda dimensiune-timp.

Pentru a permite o monitorizare eficace a pieței, este necesar să se poată face legătura dintre ordine și tranzacțiile corespunzătoare acestora. În consecință, operatorii locurilor de tranzacționare ar trebui să prevadă coduri distincte de identificare a tranzacțiilor, care să facă legătura dintre ordine și tranzacții.

Operatorii locurilor de tranzacționare ar trebui ca, pentru fiecare ordin primit, să înregistreze și să păstreze o evidență a tipului de ordin și a instrucțiunilor specifice aferente care, împreună, determină modul în care fiecare ordin urmează să fie prelucrat de motoarele lor de corelare, în conformitate cu propriile lor clasificări. Aceste informații detaliate sunt esențiale pentru ca autoritățile competente să fie în măsură să monitorizeze, în cadrul supravegherii abuzurilor de piață, activitatea de tranzacționare dintr-un anumit registru de ordine al unui loc de tranzacționare și, în special, să reproducă modul în care se comportă fiecare ordin în registrul de ordine. Cu toate acestea, având în vedere gama largă de noi tipuri de ordine existente și potențiale concepute de operatorii locurilor de tranzacționare, precum și specificitățile tehnice ale acestora din urmă, este posibil ca păstrarea acestor informații detaliate în conformitate cu sistemul de clasificare intern al operatorilor să nu permită în prezent autorităților competente să reproducă în mod consecvent activitatea din registrul de ordine a tuturor locurilor de tranzacționare. Prin urmare, pentru ca autoritățile competente să fie în măsură să localizeze cu precizie fiecare ordin în registrul de ordine, operatorii locurilor de tranzacționare ar trebui, de asemenea, să clasifice fiecare ordin primit fie ca ordin-limită, în cazul în care ordinul este tranzacționabil, fie ca ordin-stop, în cazul în care ordinul devine tranzacționabil numai după producerea unui eveniment de preț prestabilit.

Din rațiuni de consecvență și pentru a asigura buna funcționare a piețelor financiare, este necesar ca dispozițiile prezentului regulament și cele ale Regulamentului (UE) nr. 600/2014 să se aplice de la aceeași dată.

Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare transmise Comisiei de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA).

ESMA a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor, instituit în temeiul articolului 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului,

Operatorii locurilor de tranzacționare păstrează la dispoziția autorității lor competente detaliile, prevăzute la articolele 2-13, ale fiecărui ordin afișat de sistemele lor, astfel cum se specifică în a doua și a treia coloană din tabelul 2 din anexă, în măsura în care acestea se referă la ordinul în cauză.

În cazul în care autoritățile competente solicită oricare din detaliile menționate la alineatul (1), în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, operatorii locurilor de tranzacționare transmit aceste informații utilizând standardele și formatele prevăzute în a patra coloană din tabelul 2 din anexa la prezentul regulament.

Pentru toate ordinele, operatorii locurilor de tranzacționare păstrează o evidență a următoarelor elemente:

membrul sau participantul la locul de tranzacționare care a transmis ordinul către locul de tranzacționare, identificat astfel cum se specifică în câmpul 1 din tabelul 2 din anexă;

persoana sau algoritmul computerizat din cadrul membrului sau al participantului la locul de tranzacționare căruia îi este transmis ordinul care este responsabil(ă) pentru decizia de investiție în legătură cu ordinul, identificat(ă) astfel cum se precizează în câmpul 4 din tabelul 2 din anexă;

persoana sau algoritmul computerizat din cadrul membrului sau al participantului la locul de tranzacționare care este responsabil(ă) pentru executarea ordinului, identificat(ă) astfel cum se precizează în câmpul 5 din tabelul 2 din anexă;

membrul sau participantul la locul de tranzacționare care a direcționat ordinul către locul de tranzacționare pe seama și în numele unui alt membru sau participant al locului de tranzacționare, identificat ca broker neexecutant, astfel cum se precizează în câmpul 6 din tabelul 2 din anexă;

clientul în numele căruia membrul sau participantul la locul de tranzacționare a transmis ordinul către locul de tranzacționare, identificat astfel cum se precizează în câmpul 3 din tabelul 2 din anexă.

În cazul în care un membru, un participant sau un client al locului de tranzacționare este autorizat în temeiul legislației unui stat membru să aloce un ordin clientului său în urma transmiterii ordinului către locul de tranzacționare și nu a alocat încă ordinul clientului său în momentul transmiterii ordinului, respectivul ordin trebuie identificat astfel cum se precizează în câmpul 3 din tabelul 2 din anexă.

În cazul în care mai multe ordine sunt transmise locului de tranzacționare sub forma unui ordin agregat, ordinul agregat trebuie identificat astfel cum se precizează în câmpul 3 din tabelul 2 din anexă.

Calitatea în care acționează membrul sau participantul la locul de tranzacționare atunci când transmite un ordin este descrisă astfel cum se precizează în câmpul 7 din tabelul 2 din anexă.

Următoarele ordine sunt identificate astfel cum se precizează în câmpul 8 din tabelul 2 din anexă:

un ordin transmis către un loc de tranzacționare de către un membru sau un participant în cadrul unei strategii de formare a pieței, conform articolelor 17 și 48 din Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului;

un ordin transmis către un loc de tranzacționare de către un membru sau un participant în cadrul oricărei alte activități de furnizare de lichidități efectuate pe baza unor termeni prestabiliți fie de către emitentul instrumentului care face obiectul ordinului, fie de către respectivul loc de tranzacționare.

Operatorii locurilor de tranzacționare păstrează o evidență a datei și orei la care s-a produs fiecare dintre evenimentele menționate în câmpul 21 din tabelul 2 din anexa la prezentul regulament, cu gradul de acuratețe prevăzut la articolul 2 din Regulamentul delegat (UE) 2017/574 al Comisiei, astfel cum se precizează în câmpul 9 din tabelul 2 din anexa la prezentul regulament. Toate evenimentele menționate în câmpul 21 din tabelul 2 din anexa la prezentul regulament, cu excepția datei și orei la care a avut loc respingerea ordinelor de către sistemele locului de tranzacționare, se înregistrează cu ajutorul ceasurilor profesionale pe care le utilizează motoarele de corelare ale locului de tranzacționare.

Operatorii locurilor de tranzacționare păstrează o evidență a datei și orei pentru fiecare element de date menționat în câmpurile 49, 50 și 51 din tabelul 2 care figurează în anexa la prezentul regulament, cu gradul de acuratețe prevăzut la articolul 2 din Regulamentul delegat (UE) 2017/574.

Operatorii locurilor de tranzacționare păstrează o evidență a perioadelor de valabilitate și a restricțiilor legate de ordine care sunt enumerate în câmpurile 10 și 11 din tabelul 2 din anexă.

Evidențele cuprinzând datele și orele corespunzătoare perioadelor de valabilitate se păstrează astfel cum se precizează în câmpul 12 din tabelul 2 din anexă pentru fiecare perioadă de valabilitate.

Operatorii locurilor de tranzacționare care exploatează sisteme de tranzacționare aplicând metoda de stabilire a priorității în funcție de preț-vizibilitate-timp păstrează pentru toate ordinele o evidență a mărcii temporale care determină prioritatea, astfel cum se precizează în câmpul 13 din tabelul 2 din anexă. Marca temporală care determină prioritatea se păstrează în evidență cu același grad de acuratețe precizat la articolul 4 alineatul (1).

Operatorii locurilor de tranzacționare care exploatează sisteme de tranzacționare aplicând metoda de stabilire a priorității în funcție de dimensiune-timp păstrează o evidență a cantităților care determină prioritatea ordinelor, astfel cum se precizează în câmpul 14 din tabelul 2 din anexă, precum și a mărcii temporale care determină prioritatea menționate la alineatul (1).

Operatorii locurilor de tranzacționare care utilizează o combinație între metoda preț-vizibilitate-timp și metoda dimensiune-timp și care afișează ordinele în registrul lor de ordine în funcție de prioritatea stabilită în raport cu factorul timp trebuie să respecte prevederile de la alineatul (1).

Operatorii locurilor de tranzacționare care utilizează o combinație între metoda preț-vizibilitate-timp și metoda dimensiune-timp și afișează ordinele în registrul lor de ordine în funcție de prioritatea stabilită prin metoda dimensiune-timp trebuie să respecte prevederile de la alineatul (2).

Operatorii locurilor de tranzacționare trebuie să atribuie un număr secvențial pentru toate evenimentele, astfel cum se precizează în câmpul 15 din tabelul 2 din anexă, și să păstreze o evidență a acestor numere.

Operatorii locurilor de tranzacționare prevăd un cod de identificare individual pentru fiecare ordin, astfel cum se precizează în câmpul 20 din tabelul 2 din anexă. Codul de identificare trebuie să fie unic pentru fiecare registru de ordine, zi de tranzacționare și instrument financiar. Acesta se aplică de la primirea ordinului de către operatorul locului de tranzacționare și până la ștergerea ordinului din registrul de ordine. Codul de identificare se aplică inclusiv ordinelor respinse, indiferent de motivul respingerii acestora.

Operatorul locului de tranzacționare păstrează o evidență a detaliilor pertinente referitoare la ordinele de strategie cu funcționalitate implied (SOIF) care sunt difuzate către public astfel cum se precizează în anexă. Câmpul 33 din tabelul 2 din anexă trebuie să includă o declarație conform căreia ordinul respectiv este un ordin implicit.

Ordinele transmise către un loc de tranzacționare care permite o strategie de direcționare sunt identificate de către locul de tranzacționare respectiv ca fiind direcționate, astfel cum se precizează în câmpul 33 din tabelul 2 din anexă, în cazul în care acestea sunt direcționate către un alt loc de tranzacționare. Ordinele transmise către un loc de tranzacționare care permite o strategie de direcționare păstrează același cod de identificare pe toată durata lor de viață, indiferent dacă eventualele cantități rămase sunt reînscrise în registrul de ordine în care au fost introduse inițial.

Operatorii locurilor de tranzacționare păstrează o evidență a detaliilor menționate la rubrica 21 din tabelul 2 din anexă cu privire la ordinele noi.

Operatorii locurilor de tranzacționare păstrează o evidență a tipului de ordin pentru fiecare ordin primit utilizând propria lor clasificare, astfel cum se precizează în câmpul 22 din tabelul 2 din anexă.

Operatorii locurilor de tranzacționare clasifică fiecare ordin primit fie ca ordin-limită, fie ca ordin-stop, astfel cum se precizează în câmpul 23 din tabelul 2 din anexă.

Operatorii locurilor de tranzacționare păstrează o evidență a tuturor detaliilor legate de preț menționate în secțiunea I din tabelul 2 din anexă, în măsura în care acestea se referă la ordine.

Operatorii locurilor de tranzacționare păstrează o evidență a tuturor instrucțiunilor referitoare la ordine primite pentru fiecare ordin, astfel cum se precizează în secțiunea J din tabelul 2 din anexă.

Operatorii locurilor de tranzacționare prevăd un cod individual de identificare a tranzacției pentru fiecare tranzacție care rezultă în urma executării totale sau parțiale a unui ordin, astfel cum se precizează în câmpul 48 din tabelul 2 din anexă.

Operatorii locurilor de tranzacționare păstrează o evidență a detaliilor referitoare la ordine, astfel cum se precizează în secțiunea K din tabelul 2 din anexă.

În cazul în care autoritățile competente solicită detaliile menționate în secțiunea K, în conformitate cu articolul 1, sunt considerate detalii referitoare la ordinul vizat de solicitare și detaliile menționate în câmpurile 9 și 15-18 din tabelul 2 din anexă.

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la data menționată la articolul 55 al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 600/2014.

Adoptat la Bruxelles, 24 iunie 2016.Pentru ComisiePreședinteleJean-Claude Juncker

ANEXĂ

Tabelul 1Legendă pentru tabelul 2

Tabelul 2Detalii privind ordinele