Regulamentul delegat (UE) 2017/180 al Comisiei din 24 octombrie 2016 de completare a Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare pentru standardele de evaluare pe bază de portofolii de referință și pentru procedurile de transmitere reciprocă a evaluărilor (Text cu relevanță pentru SEE. )

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

Având în vedere Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE, în special articolul 78 alineatul (7) al treilea paragraf,

Este necesar să se stabilească standarde pentru evaluarea de către autoritățile competente a metodelor interne adoptate de instituții pentru calcularea cerințelor de fonduri proprii și să se prevadă norme detaliate în ceea ce privește procedurile pentru transmiterea reciprocă a acestor evaluări între autoritățile competente abilitate să monitorizeze gama de valori ponderate la risc ale expunerilor sau cerințele de fonduri proprii ale instituțiilor care au aprobare să utilizeze metodele interne pentru calcularea valorilor respective sau a cerințelor de fonduri proprii.

Evaluarea calității abordărilor avansate ale instituțiilor permite un exercițiu de comparare a metodelor interne la nivelul Uniunii în cadrul căruia Autoritatea Bancară Europeană (ABE) sprijină autoritățile competente să evalueze subestimarea potențială a cerințelor de fonduri proprii. Normele privind procedurile pentru transmiterea reciprocă a evaluărilor ar trebui să conțină dispoziții adecvate privind calendarul transmiterii evaluărilor către autoritățile competente relevante și către ABE.

Autoritățile competente responsabile cu supravegherea instituțiilor care aparțin unui grup ce face obiectul supravegherii pe bază consolidată au un interes legitim ca metodele interne utilizate de instituțiile respective să fie de calitate întrucât acestea contribuie, de la bun început, la decizia comună de aprobare a metodelor interne, în temeiul articolului 20 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului. Normele privind procedurile pentru transmiterea reciprocă a evaluărilor efectuate în conformitate cu articolul 78 alineatul (3) din Directiva 2013/36/UE ar trebui să precizeze, de asemenea, modul în care se aplică obligațiile generale de cooperare și de schimb de informații în cadrul colegiilor de supraveghetori în contextul specific al exercițiului de evaluare comparativă.

Pentru a se asigura transmiterea reciprocă, într-un mod eficient și practic, a evaluărilor efectuate în conformitate cu articolul 78 alineatul (3) din Directiva 2013/36/UE, autoritățile competente ar trebui să comunice estimările sau punctele lor de vedere cu privire la nivelul subestimării potențiale a cerințelor de fonduri proprii care rezultă din metodele interne utilizate de către instituții, precum și raționamentul pe care se bazează concluziile evaluării realizate de autoritățile competente. În plus, măsurile corective aplicate efectiv sau preconizate de către autoritățile competente în conformitate cu articolul 78 alineatul (4) din directiva menționată sunt relevante și pentru toate celelalte autorități competente responsabile cu supravegherea instituțiilor care aparțin unui grup ce face obiectul supravegherii pe bază consolidată, întrucât acestea au un interes legitim ca metodele interne utilizate de către instituțiile respective să fie permanent de calitate. Mai mult decât atât, măsurile corective aplicate efectiv sau preconizate de către autoritățile competente ar trebui, de asemenea, să fie aduse la cunoștința ABE în conformitate cu articolul 107 alineatul (1) din directivă, întrucât acestea sunt necesare pentru îndeplinirea sarcinilor ABE.

Raportul elaborat de ABE pentru a sprijini autoritățile competente în evaluarea calității metodelor interne este un element fundamental al exercițiului de evaluare comparativă, întrucât acesta conține rezultatele comparării instituțiilor relevante cu instituțiile analoage la nivelul Uniunii. Prin urmare, informațiile conținute în raportul ABE ar trebui să constituie baza pe care autoritățile competente decid ce firme și portofolii ar trebui evaluate cu o atenție deosebită, astfel cum se prevede le articolul 78 alineatul (3) primul paragraf din Directiva 2013/36/UE.

Rezultatele evaluării calității metodelor interne depind de calitatea datelor raportate de instituțiile relevante în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/2070 al Comisiei, care trebuie, de asemenea, să fie consecvente și comparabile. Prin urmare, autoritățile competente ar trebui să aibă obligația de a confirma aplicarea corectă de către instituții a respectivului regulament de punere în aplicare, în special în ceea ce privește aplicarea opțiunii de care dispun instituțiile de a nu raporta anumite portofolii individuale.

Atunci când autoritățile competente calculează valorile de referință pe baza abordării standardizate, ar trebui să se efectueze, din prudență, o ajustare a cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de credit care rezultă din aplicarea abordării standardizate. Această ajustare ar trebui stabilită la nivelul aplicat pentru calcularea pragului Basel I conform dispozițiilor tranzitorii, pe baza articolului 500 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

În prezent, nu se consideră că este adecvat să se calculeze valori de referință pe baza abordării standardizate în cazul riscului de piață, întrucât aceste valori pot duce la denaturări. Diferențele metodologice importante în calcularea cerințelor de fonduri proprii conform abordării standardizate și a metodelor interne, generate în special de diferențele pronunțate în ceea ce privește agregarea și diversificarea pozițiilor individuale, fac ca o comparație între cei doi indicatori pentru riscul de piață aferent portofoliilor mici să nu ofere o indicație pertinentă a subestimării potențiale a cerințelor de fonduri proprii. Atunci când se iau în considerare calculele conform abordării standardizate pentru evaluarea modelelor pentru riscul de credit, acestea ar trebui folosite numai ca valori de referință pentru evaluare, și nu ca praguri.

Atunci când evaluează calitatea globală a metodelor interne ale instituțiilor și a gradului de variabilitate observată în anumite metode, autoritățile competente nu ar trebui să se concentreze exclusiv pe rezultate, ci ar trebui să își propună să determine principalii factori care influențează variabilitatea și să tragă concluzii referitoare la metodele diferite de modelare. Prin urmare, autoritățile competente ar trebui să aibă obligația de a lua în considerare rezultatele calculelor alternative pentru stabilirea valorii la risc (VaR) și a valorii la risc în situație de criză (sVaR) pe baza seriilor cronologice de profit și pierderi.

Având în vedere faptul că rolul autorităților competente în analizarea și confirmarea calității metodelor interne este esențial, pe lângă informațiile raportate de instituții în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/2070, autoritățile competente ar trebui să își exercitate competențele de care dispun în temeiul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 pentru a aproba și a analiza metodele interne în mod proactiv, prin solicitarea tuturor informațiilor suplimentare utile pentru evaluarea continuă a calității metodelor interne.

Pentru evaluarea riscului de piață, testarea ex post, bazată atât pe modificările ipotetice, cât și pe modificările efective ale valorii portofoliului, trebuie deja efectuată zilnic pentru pozițiile de la sfârșitul zilei din întregul portofoliu, astfel cum se prevede la articolul 366 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Numărul depășirilor trebuie comunicat autorităților competente și este utilizat în mod regulat pentru a evalua rezultatele modelului și pentru a determina factorii de majorare a multiplicatorilor aplicabili VaR și sVaR, prevăzuți de reglementări. În consecință, nicio testare ex post suplimentară nu ar trebui să fie efectuată sau evaluată pentru portofoliile aferente riscului de piață calculat cu metoda internă.

Faptul că rezultatul exercițiului de analiză comparativă pentru un anumit portofoliu este o valoare extremă sau este identificat în raportul ABE ca necesitând o analizare din partea autorităților competente nu ar trebui să însemne neapărat că modelul utilizat de instituție este incorect sau eronat. În acest sens, evaluările efectuate de autoritățile competente ar trebui să fie utilizate ca un instrument care să asigure un nivel mai aprofundat de cunoaștere a modelelor și a ipotezelor de modelare utilizate de instituții. În plus, analiza diferențelor potențiale dintre cerințele de fonduri proprii pentru riscul de credit raportate de către instituții în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/2070 și cerințele de fonduri proprii pentru riscul de credit obținute prin utilizarea parametrilor de risc observați de-a lungul timpului (date efective) ar trebui utilizată de către autoritățile competente ca un substituent al subestimării semnificative și sistematice a cerințelor de fonduri proprii, dar nu ar trebui niciodată să înlocuiască validarea corespunzătoare a metodei interne.

Atunci când utilizează rezultatele analizei comparative, autoritățile competente ar trebui să ia în considerare posibilele limitări în ceea ce privește datele și să reflecte aceste limitări în evaluarea lor, după cum consideră necesar. ABE ar trebui să calculeze, pe baza informațiilor colectate, indicatori suplimentari bazați pe date efective, care vor contribui în continuare la analiză. În mod similar, având în vedere că cerințele de fonduri proprii produse de modelele pentru riscul de piață depind de fiecare portofoliu și că concluziile obținute la niveluri dezagregate nu pot fi extrapolate, fără o analiză critică, la portofoliile deținute efectiv de instituții, concluziile preliminare bazate numai pe nivelurile totale de capital care rezultă din portofolii agregate ar trebui analizate cu prudență. Atunci când evaluează rezultatele obținute, autoritățile competente ar trebui să ia în considerare faptul că chiar și portofoliile agregate care cuprind cele mai multe instrumente vor fi foarte diferite de un portofoliu real în termeni de dimensiune și structură. În plus, dat fiind că majoritatea instituțiilor nu vor putea modela toate portofoliile neagregate, s-ar putea ca rezultatele să nu fie comparabile în toate cazurile. Mai mult decât atât, ar trebui să se aibă în vedere faptul că datele nu vor reflecta toate acțiunile care vizează fondurile proprii, cum ar fi limitările privind beneficiile din diversificare sau majorările de fonduri proprii introduse pentru a compensa deficiențele de modelare cunoscute sau lipsa unor factori de risc.

Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de reglementare transmise Comisiei de Autoritatea Bancară Europeană.

Autoritatea Bancară Europeană a organizat consultări publice deschise cu privire la proiectul de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului,

Autoritățile competente care efectuează evaluări anuale ale calității metodelor interne ale instituțiilor în conformitate cu articolul 78 alineatul (3) din Directiva 2013/36/UE transmit evaluările respective tuturor celorlalte autorități competente și Autorității Bancare Europene (ABE) în termen de trei luni de la punerea în circulație a raportului întocmit de ABE, care este menționat la articolul 78 alineatul (3) al doilea paragraf din directivă.

La primirea evaluărilor menționate la alineatul (1), ABE le transmite autorităților competente relevante responsabile pentru supravegherea instituțiilor care aparțin unui grup ce face obiectul supravegherii pe bază consolidată, în cazul în care autoritățile competente care au elaborat evaluările respective nu au făcut deja acest lucru.

Atunci când transmit evaluările efectuate în conformitate cu articolul 78 alineatul (3) din Directiva 2013/36/UE, autoritățile competente furnizează următoarele informații:

concluziile și raționamentele care stau la baza evaluării, pe baza aplicării standardelor de evaluare menționate la articolele 3-11;

opiniile cu privire la nivelul subestimării potențiale a cerințelor de fonduri proprii generate de metodele interne utilizate de instituții.

La efectuarea evaluării menționate la articolul 78 alineatul (3) primul paragraf din Directiva 2013/36/UE, autoritățile competente identifică metodele interne care necesită o evaluare specifică în mod proporțional cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor inerente modelului de afaceri, precum și cu relevanța pentru instituție a portofoliilor incluse în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/2070 în funcție de profilul de risc al instituției. Autoritățile competente iau în considerare, de asemenea, analiza inclusă în raportul ABE menționat la articolul 78 alineatul (3) al doilea paragraf din Directiva 2013/36/UE, după cum urmează:

tratează valorile rezultate din modelare, considerate ca fiind extreme în raportul ABE, drept o indicație a unor diferențe semnificative în ceea ce privește cerințele de fonduri proprii în conformitate cu articolul 78 alineatul (3) primul paragraf din Directiva 2013/36/UE;

tratează valorile rezultate din modelare și deviația standard a valorilor respective pentru expunerile incluse în același portofoliu de referință sau în portofolii de referință similare care sunt identificate în raportul ABE drept o indicație preliminară a unor diferențe semnificative și a unui nivel de diversitate scăzut sau ridicat, după caz, în ceea ce privește cerințele de fonduri proprii în conformitate cu articolul 78 alineatul (3) primul paragraf din Directiva 2013/36/UE;

tratează diferențele potențiale calculate în conformitate cu articolul 4 din prezentul regulament drept o indicație preliminară a subestimării semnificative și sistematice a cerințelor de fonduri proprii în conformitate cu articolul 78 alineatul (3) primul paragraf din Directiva 2013/36/UE;

tratează diferențele potențiale dintre parametrii de risc estimați raportați de instituții în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/2070 și parametrii de risc observați de-a lungul timpului (datele efective) raportați de instituții în conformitate cu respectivul regulament de punere în aplicare drept o indicație preliminară a unor diferențe semnificative în ceea ce privește cerințele de fonduri proprii în conformitate cu articolul 78 alineatul (3) primul paragraf din Directiva 2013/36/UE;

tratează diferențele potențiale dintre cerințele de fonduri proprii pentru riscul de credit raportate de către instituții în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/2070 și cerințele de fonduri proprii pentru riscul de credit obținute prin utilizarea datelor efective de către instituții în conformitate cu regulamentul de punere în aplicare menționat sau calculate de ABE în raportul menționat la articolul 78 alineatul (3) al doilea paragraf din Directiva 2013/36/UE drept o indicație preliminară a subestimării semnificative și sistematice a cerințelor de fonduri proprii în conformitate cu articolul 78 alineatul (3) primul paragraf din directiva respectivă. Atunci când utilizează raportul întocmit de ABE, autoritățile competente pot lua în considerare posibilele limitări în ceea ce privește datele și reflectă aceste limitări în evaluarea efectuată, după cum consideră necesar.

Atunci când efectuează evaluarea menționată la alineatul (1) din prezentul articol, autoritățile competente aplică standardele de evaluare prevăzute la articolele 6-11.

Autoritățile competente calculează diferențele potențiale menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (c) prin scăderea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de credit raportate de către instituții în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/2070 din cerințele de fonduri proprii pentru riscul de credit rezultate din aplicarea abordării standardizate. În plus, autoritățile competente calculează statisticile de referință privind diferențele respective după cum urmează:

pentru portofoliile cu frecvență de nerambursare scăzută (low default portfolios – LDP), la nivelul portofoliului excluzând expunerile față de administrațiile centrale și băncile centrale ale statelor membre care sunt denominate și finanțate în moneda națională, astfel cum se menționează la articolul 114 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

pentru portofoliile cu frecvență de nerambursare ridicată (high default portfolios – HDP), la nivelul portofoliului.

Pentru calcularea statisticilor de referință menționate la alineatul (1) al prezentului articol, autoritățile competente utilizează cerințele de fonduri proprii pentru riscul de credit, ajustate la nivelul aplicat pentru calcularea pragului Basel I conform dispozițiilor tranzitorii prevăzute la articolul 500 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

În sensul dispozițiilor prevăzute la articolul 3 alineatul (1) literele (d) și (e), autoritățile competente utilizează datele efective medii pentru un an și pentru cinci ani pentru calcularea diferențelor.

Atunci când efectuează evaluarea menționată la articolul 3 alineatul (1) din prezentul regulament, autoritățile competente evaluează respectarea de către instituții a cerințelor Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/2070, în cazul în care instituțiile au exercitat opțiunea prevăzută la articolul 3 alineatul (2) din regulamentul de punere în aplicare menționat pentru a transmite raportări mai limitate în temeiul regulamentului respectiv. În acest demers, autoritățile competente confirmă motivele și justificările eventualelor limitări ale raportării pe care instituțiile le-au furnizat în temeiul respectivului regulament de punere în aplicare.

Atunci când efectuează evaluarea menționată la articolul 3 alineatul (1), autoritățile competente analizează raționamentele care au stat la baza subestimării semnificative și sistematice a cerințelor de fonduri proprii și a nivelului de diversitate scăzut sau ridicat al acestora, astfel cum sunt menționate la alineatul respectiv, după cum urmează:

pentru evaluările referitoare la metodele pentru riscul de credit, prin aplicarea standardelor menționate la articolele 7 și 8;

pentru evaluările referitoare la metodele pentru riscul de piață, prin aplicarea standardelor menționate la articolele 9-11.

Atunci când efectuează evaluarea menționată la articolul 3 alineatul (1) în ceea ce privește metodele pentru riscul de credit, autoritățile competente utilizează cel puțin informațiile privind metodele interne aplicate portofoliilor de referință în scopul supravegherii care sunt incluse în următoarele documentele, după caz:

raportul ABE menționat la articolul 78 alineatul (3) al doilea paragraf din Directiva 2013/36/UE;

rapoartele de validare periodice ale instituției;

documentația referitoare la model, inclusiv manuale, documentația privind elaborarea și calibrarea modelului și metodologia pentru metoda internă;

rapoartele aferente controalelor la sediu.

Atunci când efectuează evaluarea menționată la articolul 3 alineatul (1) în ceea ce privește metodele pentru riscul de credit, autoritățile competente iau în considerare următoarele elemente, după caz:

dacă instituția utilizează sau nu estimări proprii ale pierderii în caz de nerambursare și factori de conversie în conformitate cu articolul 143 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

sfera de acoperire a modelului și reprezentativitatea portofoliilor de referință;

caracteristicile principale ale modelelor care permit diferențierea, de exemplu, între modele elaborate și calibrate la nivelul centralizat al grupului (globale) și modele elaborate și calibrate la nivelul statului gazdă (locale), între modelele de la furnizori și modelele instituției, între modelele elaborate și calibrate folosind date interne și modelele elaborate și calibrate folosind date externe;

data de aprobare a modelului și data de elaborare a modelului;

compararea ratelor de nerambursare estimate cu ratele observate pe o perioada de timp relevantă;

compararea pierderilor în caz de nerambursare preconizate pentru un declin economic cu pierderile în caz de nerambursare observate;

compararea expunerilor la riscul de nerambursare estimate cu cele observate;

durata seriilor cronologice utilizate și, după caz, includerea anilor în care s-au întâmpinat dificultăți sau a naturii și gradului de semnificație al ajustărilor efectuate pentru a reflecta condițiile defavorabile, adăugând marje de prudență în calibrarea modelelor;

modificările recente survenite în ceea ce privește componența portofoliului instituției căruia i se aplică metoda internă;

situația micro și macroeconomică a portofoliului instituției, strategia de risc și strategia de afaceri, precum și procedurile interne, cum ar fi procedurile de redresare pentru activele intrate în stare de nerambursare (procedurile de restructurare);

poziția curentă în cadrul ciclului, filosofia în materie de rating (sistem de rating bazat pe un moment de timp sau pe întregul ciclu economic) și ciclicitatea observată în cadrul modelului;

numărul claselor de rating și dimensiunile utilizate de instituții pentru modelele aferente probabilității de nerambursare, pierderii în caz de nerambursare și factorul de conversie;

definițiile utilizate de instituție pentru ratele de nerambursare și de însănătoșire;

includerea sau nu a unor proceduri de restructurare deschise în cadrul seriilor cronologice utilizate pentru calibrarea modelelor pentru pierderea în caz de nerambursare, dacă este cazul.

Atunci când autoritățile competente consideră că informațiile menționate la alineatul (1) nu sunt suficiente pentru a desprinde concluzii privind elementele enumerate la alineatul (2), acestea colectează cu promptitudine de la instituții informațiile suplimentare pe care le consideră necesare pentru a-și finaliza evaluarea.

Atunci când efectuează evaluarea menționată la articolul 3 alineatul (1) în ceea ce privește contrapărțile din portofoliile LDP prevăzute în formularul 101 din anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/2070, autoritățile competente evaluează dacă diferențele dintre cerințele de fonduri proprii pentru riscul de credit ale unei instituții și cele ale instituțiilor analoage sunt determinate de oricare dintre următoarele:

clasarea diferită a contrapărților incluse în eșantioanele de portofolii LDP sau nivelurile diferite ale probabilității de nerambursare atribuite fiecărei clase de rating;

tipurile de facilități specifice, instrumentele de garanții reale sau localizarea contrapărții;

caracterul eterogen al probabilității de nerambursare, pierderii în caz de nerambursare, maturității sau factoriilor de conversie;

practicile de constituire a garanțiilor reale;

nivelul de independență față de evaluările de rating externe și frecvența de actualizare a ratingului stabilit intern.

În cazul în care o instituție clasifică o contraparte ca fiind în stare de nerambursare, în timp ce alte instituții o clasifică drept performantă sau invers, autoritățile competente aplică respectivei contrapărți abordarea prevăzută la alineatul (1).

Atunci când efectuează evaluarea menționată la articolul 3 alineatul (1), autoritățile competente utilizează cel puțin informațiile privind metodele interne pentru portofoliile de referință în scopul supravegherii care sunt incluse în următoarele documentele, după caz:

raportul ABE menționat la articolul 78 alineatul (3) al doilea paragraf din Directiva 2013/36/UE;

rapoartele de validare ale instituției, realizate de către părți calificate independente, atunci când se elaborează inițial modelul intern și când se efectuează modificări semnificative asupra modelului intern. Aceste informații includ teste pentru a demonstra că ipotezele metodei interne sunt adecvate și nu subestimează sau supraestimează riscul, teste ex post specifice concepute în conformitate cu riscurile și structurile portofoliilor, precum și utilizarea portofoliilor ipotetice pentru a avea siguranța că metoda internă este în măsură să țină cont de trăsături structurale particulare care pot apărea, cum ar fi riscul de neadecvare și riscul de concentrare la un nivel semnificativ;

notificări cu privire la numărul și la justificarea depășirilor zilnice din cadrul testării ex post, observate în cursul anului precedent, pe baza testării ex post a modificărilor ipotetice și efective ale valorii portofoliului;

documentația referitoare la model, inclusiv manuale, documentația privind elaborarea și calibrarea modelului și metodologia pentru metodele interne;

rapoartele aferente controalelor la sediu.

Atunci când efectuează evaluarea menționată la articolul 3 alineatul (1), autoritățile competente iau în considerare următoarele elemente, după caz:

selectarea metodologiei VaR aplicate de instituție;

sfera de acoperire a modelului și reprezentativitatea portofoliilor de referință;

justificarea și motivele aplicate în cazul în care un factor de risc este inclus în modelul de tarifare utilizat de instituție, dar nu și în modelul de măsurare a riscului;

setul de factori de risc incluși care corespund ratelor dobânzii pe fiecare monedă în care instituția înregistrează poziții bilanțiere și extrabilanțiere sensibile la rata dobânzii;

numărul de benzi de maturitate în care este împărțită fiecare curbă de randament;

metodologia aplicată pentru a capta riscul legat de variațiile, imperfect corelate, ale diferitelor curbe de randament;

setul de factori de risc incluși în model care corespund aurului și valutelor individuale în care sunt denominate pozițiile instituției;

numărul de factori de risc utilizați pentru a capta riscul de devalorizare a acțiunilor;

metodologia aplicată pentru a evalua riscul care rezultă din poziții mai puțin lichide și din poziții cu transparență limitată a prețurilor în scenarii realiste de piață;

evidența substituenților utilizați în model și evaluarea impactului acestora asupra indicatorilor de risc;

durata seriilor cronologice utilizate pentru VaR;

metodologia aplicată pentru a determina perioada de criză aferentă sVaR și caracterul adecvat al perioadei de criză selectate pentru analiza comparativă a portofoliilor;

metodologiile aplicate în modelul de măsurare a riscului pentru a capta caracterul neliniar al opțiunilor, în special în cazul în care instituția utilizează o metodă bazată pe aproximări Taylor în loc de o reevaluare integrală, și al altor produse, precum și pentru a capta riscul de corelație și riscul de neadecvare;

metodologiile aplicate pentru a capta riscul de neadecvare legat de denumire și dacă acestea sunt sensibile la diferențele semnificative de natură idiosincrasică între poziții similare, dar nu identice;

metodologiile aplicate pentru a capta riscul de eveniment;

pentru riscurile de nerambursare și de migrație adiționale interne (IRC), metodologiile aplicate pentru a determina orizonturile de lichiditate pentru fiecare poziție, precum și probabilitatea de nerambursare, pierderea în caz de nerambursare și matricele de tranziție utilizate în cadrul simulării menționate la articolul 374 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

pentru metoda internă utilizată pentru tranzacționarea pe bază de corelație, metodologiile aplicate pentru a capta riscurile enumerate la articolul 377 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și ipotezele aferente corelațiilor dintre factorii de risc relevanți incluși în model.

Atunci când autoritățile competente consideră că informațiile menționate la alineatul (1) nu sunt suficiente pentru a desprinde concluzii privind elementele enumerate la alineatul (2), acestea colectează cu promptitudine de la instituții informațiile suplimentare pe care le consideră necesare pentru a-și finaliza evaluarea.

Atunci când efectuează evaluarea menționată la articolul 3 alineatul (1) în ceea ce privește metodele pentru riscul de piață, autoritățile competente aplică standardele prevăzute la alineatele (2)-(8) din prezentul articol.

Atunci când se evaluează cauzele diferențelor în ceea ce privește valorile aferente VaR, autoritățile competente iau în considerare următoarele:

calculele alternative omogenizate ale VaR pe care ABE le poate prezenta în raportul menționat la articolul 78 alineatul (3) al doilea paragraf din Directiva 2013/36/UE, utilizând datele disponibile privind profitul și pierderea;

dispersia observată în ceea ce privește indicatorul VaR furnizat de instituții în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/2070.

În cazul instituțiilor care folosesc simulări istorice, autoritățile competente evaluează variabilitatea observată atât în calculele alternative omogenizate ale VaR, cât și în datele privind VaR raportate de către instituții, care sunt menționate la alineatul (2), pentru a stabili efectul diferitelor opțiuni aplicate de instituții în cadrul simulării istorice.

Autoritățile competente evaluează dispersia între instituții în ceea ce privește anumiți factori de risc incluși în fiecare dintre portofoliile de referință neagregate, utilizând volatilitatea observată și corelația observată în ceea ce privește vectorul profit și pierdere furnizat de instituțiile care aplică simulări istorice pentru portofoliile neagregate.

Autoritățile competente analizează modelele VaR ale unei instituții pentru portofoliile care ar putea prezenta serii cronologice pentru profit și pierdere care diferă în mod semnificativ de seriile cronologice pentru profit și pierdere ale instituțiilor analoage, astfel cum sunt identificate în raportul ABE menționat la articolul 78 alineatul (3) al doilea paragraf din Directiva 2013/36/UE, chiar și atunci când cerința de fonduri proprii finală pentru portofoliul respectiv este similară cu cea raportată de instituțiile analoage în termeni absoluți.

În plus, pentru VaR, sVaR, IRC și modelele utilizate pentru activitățile de tranzacționare pe bază de corelație, autoritățile competente evaluează efectul factorilor de reglementare care influențează variabilitatea, utilizând datele prezentate în raportul ABE menționat la articolul 78 alineatul (3) al doilea paragraf din Directiva 2013/36/UE prin gruparea rezultatelor indicatorilor în funcție de diferitele opțiuni de modelare.

După ce sunt evaluate cauzele variabilității care decurg din diferitele opțiuni prevăzute de reglementări, autoritățile competente evaluează dacă partea rămasă din variabilitatea și subestimarea cerințelor de fonduri proprii este determinată de unul sau mai multe dintre următoarele elemente:

neînțelegeri privind pozițiile sau factorii de risc implicați;

punerea în aplicare incompletă a modelului;

lipsa unor factori de risc;

diferențele în ceea ce privește calibrarea sau seriile de date utilizate în simulările de modelare;

factorii de risc suplimentari incluși în model;

ipotezele alternative aplicate în cadrul modelului;

diferențele generate de metodologia VaR aplicată de instituție.

Autoritățile competente efectuează o comparație între rezultatele obținute pe baza portofoliilor care diferă numai din cauza unui anumit factor de risc, pentru a stabili dacă instituțiile au încorporat factorul de risc respectiv în modelele interne în același mod ca instituțiile analoage.

Atunci când evaluează nivelul fondurilor proprii pentru fiecare instituție, autoritățile competente țin seama de următoarele două elemente:

nivelul de fonduri proprii pe portofolii neagregate;

efectul beneficiilor din diversificare aplicate de fiecare instituție în portofoliile agregate, prin compararea sumei fondurilor proprii pentru portofoliile neagregate menționate la litera (a) din prezentul alineat cu nivelul fondurilor proprii pentru portofoliul agregat, astfel cum este prezentat în raportul ABE menționat la articolul 78 alineatul (3) al doilea paragraf din Directiva 2013/36/UE.

Atunci când evaluează nivelul fondurilor proprii pentru fiecare instituție, autoritățile competente țin seama și de următoarele două elemente:

efectul majorărilor în scopuri de supraveghere;

efectul acțiunilor de supraveghere care nu este reflectat în datele colectate de către ABE.

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptat la Bruxelles, 24 octombrie 2016.Pentru ComisiePreședinteleJean-Claude Juncker