Decizia (UE) 2017/848 a Comisiei din 17 mai 2017 de stabilire a unor criterii și standarde metodologice privind starea ecologică bună a apelor marine și a specificațiilor și metodelor standardizate de monitorizare și evaluare, precum și de abrogare a Deciziei 2010/477/UE (Text cu relevanță pentru SEE. )

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru Strategia pentru mediul marin), în special articolul 9 alineatul (3) și articolul 11 alineatul (4),

Decizia 2010/477/UE a Comisiei a stabilit criterii pentru a fi utilizate de către statele membre în vederea stabilirii stării ecologice bune a apelor lor marine și pentru a le îndruma pe acestea în evaluările lor cu privire la starea respectivă în primul ciclu de punere în aplicare a Directivei 2008/56/CE.

Decizia 2010/477/UE a confirmat faptul că se impune realizarea de progrese științifice și tehnice suplimentare pentru a susține elaborarea sau revizuirea unor astfel de criterii pentru anumiți descriptori calitativi, precum și dezvoltarea în continuare a normelor metodologice, în strânsă coordonare cu instituirea de programe de monitorizare. În plus, decizia respectivă a stabilit faptul că ar fi potrivit ca revizuirea să se realizeze cât mai curând posibil după finalizarea evaluării prevăzute la articolul 12 din Directiva 2008/56/CE, în timp util pentru a sprijini actualizarea reușită a strategiilor marine al căror termen limită este 2018, în temeiul articolului 17 din Directiva 2008/56/CE.

În 2012, pe baza evaluării inițiale a apelor lor marine, efectuată în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Directiva 2008/56/CE, statele membre au raportat cu privire la starea ecologică a apelor lor marine și au informat Comisia cu privire la faptul că au determinat că starea ecologică este bună și cu privire la obiectivele lor de mediu în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) și articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2008/56/CE. Evaluarea de către Comisie a rapoartelor statelor membre respective, efectuată în conformitate cu articolul 12 din Directiva 2008/56/CE, a evidențiat faptul că se impune, de urgență, depunerea mai multor eforturi pentru ca statele membre să ajungă la o stare ecologică bună până în 2020. Rezultatele au arătat faptul că se impune îmbunătățirea semnificativă a calității și consecvenței în determinarea stării ecologice bune de către statele membre. În plus, în evaluare s-a recunoscut faptul că, în punerea în aplicare a Directivei 2008/56/CE, cooperarea regională trebuie să joace un rol central. De asemenea, s-a subliniat faptul că este necesar ca statele membre să se bazeze mai sistematic pe standardele care derivă din legislația Uniunii sau, în cazul în care acestea nu există, pe standardele stabilite prin convențiile privind mările regionale sau prin alte acorduri internaționale.

Pentru a asigura faptul că cel de-al doilea ciclu de punere în aplicare a strategiilor marine din statele membre contribuie în continuare la realizarea obiectivelor Directivei 2008/56/CE și conduce la obținerea unor determinări mai consecvente ale stării ecologice bune, în raportul său privind prima fază de punere în aplicare, Comisia a recomandat serviciilor Comisiei și statelor membre să colaboreze la nivelul Uniunii pentru a revizui, consolida și îmbunătăți Decizia 2010/477/UE, cu scopul de a obține un set de criterii și norme metodologice mai clare, mai simple, mai concise, mai coerente și comparabile pentru stabilirea stării ecologice bune și, în același timp, să analizeze anexa III la Directiva 2008/56/CE și, dacă este necesar, să o revizuiască și să elaboreze orientări specifice pentru a se asigura o abordare mai coerentă și mai consecventă a evaluărilor efectuate în următorul ciclu de punere în aplicare.

Pe baza acestor concluzii, procesul de revizuire a început în anul 2013, când Comitetul de reglementare înființat în temeiul articolului 25 alineatul (1) din Directiva 2008/56/CE a aprobat o foaie de parcurs care cuprinde mai multe etape (etapa tehnică și științifică, consultarea și procesul decizional). În cursul acestui proces, Comisia a consultat toate părțile interesate, inclusiv convențiile privind mările regionale.

Pentru a facilita viitoarele actualizări ale evaluării inițiale a apelor marine ale statelor membre și determinarea stării ecologice bune a acestora, precum și pentru a asigura un grad mai mare de coerență în punerea în aplicare a Directivei 2008/56/CE pe teritoriul Uniunii, este necesar să se clarifice, să se revizuiască sau să se introducă criterii și norme metodologice, specificații și metode standardizate care să fie utilizate de statele membre, în raport cu elementele prevăzute în prezent în Decizia 2010/477/UE. Drept urmare, numărul criteriilor pe care statele membre trebuie să le monitorizeze și să le evalueze ar trebui redus, aplicându-se o abordare bazată pe riscuri pentru criteriile menținute, pentru a permite statelor membre să își concentreze eforturile asupra principalelor presiuni antropice care afectează apele acestora. În cele din urmă, ar trebui să se prevadă dispoziții suplimentare pentru criterii și utilizarea acestora, inclusiv pentru valorile-prag sau stabilirea acestora, permițându-se astfel să se aprecieze în ce măsură se obține o stare ecologică bună în toate apele marine ale Uniunii.

În conformitate cu angajamentul asumat de Comisie în adoptarea comunicării sale adresate Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor: O mai bună legiferare pentru rezultate mai bune – O agendă a UE, prezenta decizie ar trebui să asigure coerența cu alte acte legislative ale Uniunii. Pentru a asigura o mai mare consecvență și comparabilitate la nivelul Uniunii cu privire la determinările de către statele membre a stării ecologice bune și pentru a evita suprapunerile inutile, este oportun să se ia în considerare standardele și metodele de monitorizare și de evaluare relevante existente din legislația Uniunii, inclusiv Directiva 92/43/CEE a Consiliului, Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului, Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 al Comisiei, Regulamentul (CE) nr. 1967/2006 al Consiliului, Directiva 2008/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului, Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului și Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului.

Pentru fiecare dintre descriptorii calitativi enumerați în anexa I la Directiva 2008/56/CE și pe baza listelor orientative din anexa III la directiva respectivă, se impune definirea criteriilor, inclusiv a elementelor aferente criteriilor și, dacă este cazul, a valorilor-prag de utilizat. Valorile-prag sunt menite să contribuie la stabilirea de către statele membre a unui set de caracteristici pentru starea ecologică bună și la fundamentarea evaluării efectuate de acestea pentru a determina în ce măsură se obține starea ecologică bună. De asemenea, este necesar să se stabilească norme metodologice, inclusiv dimensiunile geografice pentru evaluare și modul în care ar trebui utilizate criteriile. Aceste criterii și norme metodologice vor asigura consecvența și vor permite efectuarea de comparații între regiuni sau subregiuni marine în cadrul evaluărilor efectuate pentru a se determina în ce măsură se obține starea ecologică bună.

Pentru a asigura comparabilitatea dintre detaliile referitoare la orice actualizări realizate de către statele membre ca urmare a examinării anumitor elemente din strategiile lor marine, transmise în temeiul articolului 17 alineatul (3) din Directiva 2008/56/CE, ar trebui să se stabilească specificații și metode standardizate de monitorizare și evaluare, luând în considerare specificațiile și standardele existente la nivel unional sau internațional, inclusiv la nivel regional sau subregional.

Statele membre ar trebui să aplice criteriile, normele metodologice, specificațiile și metodele standardizate de monitorizare și evaluare prevăzute în prezenta decizie în combinație cu elemente ecosistemului, presiunile și activitățile antropice menționate în lista orientativă din anexa III la Directiva 2008/56/CE și, prin raportare la evaluarea inițială efectuată în temeiul articolului 8 alineatul (1) din directiva menționată, atunci când stabilește un set de caracteristici pentru starea ecologică bună în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din directiva respectivă și atunci când instituie programe de monitorizare coordonate în temeiul articolului 11 din directiva respectivă.

Pentru a stabili o legătură clară între determinarea unui set de caracteristici pentru starea ecologică bună și evaluarea progreselor înregistrate în vederea obținerii acesteia, este necesar ca respectivele criterii și norme metodologice să fie organizate pe baza descriptorilor calitativi prevăzuți în anexa I la Directiva 2008/56/CE, luându-se în considerare lista orientativă a elementelor ecosistemului, presiunilor și activităților antropice din anexa III la directiva respectivă. Unele dintre aceste criterii și norme metodologice se referă, în special, la evaluarea stării ecologice sau a presiunilor și impacturilor predominante în conformitate cu litera (a), respectiv (b) de la articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2008/56/CE.

În cazurile în care nu sunt prevăzute valori-prag, statele membre ar trebui să stabilească valori-prag prin cooperare la nivelul Uniunii, la nivel regional sau subregional, de exemplu prin raportare la valorile existente sau prin dezvoltarea de noi standarde în cadrul convențiilor privind mările regionale. În cazurile în care ar trebui să se stabilească valori-prag prin cooperare la nivelul Uniunii (pentru descriptorii privind deșeurile marine, zgomotul subacvatic și integritatea fundului mării), acest lucru se va realiza în cadrul Strategiei comune de implementare instituite de statele membre și Comisie în sensul Directivei 2008/56/CE. Odată stabilite prin cooperare la nivelul Uniunii, la nivel regional sau subregional, aceste valori prag vor fi integrate în seturile de caracteristici pentru o stare ecologică bună ale statelor membre doar atunci când acestea sunt transmise Comisiei în cadrul raportării statelor membre respective în temeiul articolului 17 alineatul (3) din Directiva 2008/56/CE. Până când se stabilesc astfel de valori-prag prin cooperare la nivelul Uniunii, la nivel regional sau subregional, statele membre ar trebui să poată utiliza, ca substituenți, valorile-prag stabilite la nivel național, tendințele direcționale sau valori-prag bazate pe presiune.

Valorile-prag ar trebui să reflecte, după caz, nivelul de calitate care reflectă semnificația unui efect negativ pentru un criteriu și ar trebui să fie stabilite în raport cu o stare de referință. Valorile-prag ar trebui să fie în concordanță cu legislația Uniunii și să fie stabilite la dimensiuni geografice corespunzătoare, pentru a reflecta diferitele caracteristici biotice și abiotice ale regiunilor, subregiunilor și subdiviziunilor. Aceasta înseamnă că, chiar dacă procesul de stabilire a valorilor-prag are loc la nivelul Uniunii, în urma acestuia se pot stabili valori-prag diferite, care sunt specifice unei regiuni, subregiuni sau subdiviziuni. Valorile-prag ar trebui să fie stabilite și pe baza principiului precauției, cu reflectarea riscurilor potențiale asupra mediului marin. În stabilirea valorilor-prag ar trebui să se aibă în vedere natura dinamică a ecosistemelor marine și a elementelor lor, care se pot schimba în spațiu și timp prin variații hidrologice și climatice, relații prădător-pradă și alți factori de mediu. Valorile-prag ar trebui să reflecte, de asemenea, faptul că ecosistemele marine pot reveni, dacă sunt deteriorate, la o stare care să reflecte condițiile predominante de ordin fiziografic, geografic, climatic și biologic, decât să se revină la o anumită stare din trecut.

În conformitate cu articolul 1 alineatul (3) din Directiva 2008/56/CE, presiunea colectivă exercitată de activitățile umane trebuie să fie menținută la niveluri compatibile cu asigurarea unei stări ecologice bune, astfel încât să se asigure că nu se compromite capacitatea ecosistemelor marine de a reacționa la schimbările induse de om. Acest fapt poate presupune, dacă este cazul, că nu se ating neapărat valori-prag pentru anumite presiuni și impacturile acestora asupra mediului în toate zonele cu ape marine ale statelor membre, cu condiția ca aceasta să nu compromită realizarea obiectivelor Directivei 2008/56/CE, asigurându-se totodată posibilitatea utilizării durabile a produselor și serviciilor marine.

Este necesar să se stabilească valori-prag care vor face parte din setul de caracteristici utilizate de statele membre pentru determinarea stării ecologice bune în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2008/56/CE, precum și în ce măsură trebuie atinse valorile-prag. Prin urmare, valorile-prag nu reprezintă, în sine, determinări ale stării ecologice bune de către statele membre.

Statele membre ar trebui să exprime în ce măsură se obține starea ecologică bună ca proporție din apele lor marine în care s-au atins valorile-prag sau ca proporție din elementele aferente criteriilor (specii, contaminanți etc.) care au atins valorile-prag. Pentru a aprecia starea apelor lor marine în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2008/56/CE, statele membre ar trebui să exprime orice schimbare de stare ca fiind o îmbunătățire, o menținere a stării sau o degradare față de perioada precedentă de raportare, având în vedere reacția deseori lentă a mediului marin la schimbare.

În cazul în care valorile-prag stabilite în conformitate cu prezenta decizie nu sunt respectate pentru un anumit criteriu, statele membre ar trebui să aibă în vedere luarea de măsuri adecvate sau efectuarea de cercetări sau de investigații suplimentare.

În cazul în care statelor membre li se solicită să coopereze la nivel regional sau subregional, acestea ar trebui să utilizeze, atunci când este oportun și posibil din punct de vedere practic, structurile instituționale regionale existente în materie de cooperare, inclusiv cele înființate în temeiul convențiilor privind mările regionale, astfel cum se prevede la articolul 6 din Directiva 2008/56/CE. În mod similar, în absența unor criterii specifice, a unor norme metodologice, inclusiv pentru integrarea criteriilor, a unor specificații și a unor metode standardizate de monitorizare și evaluare, statele membre ar trebui ca, atunci când acest lucru este oportun și posibil din punct de vedere practic, să se bazeze pe cele elaborate la nivel internațional, regional sau subregional, de exemplu pe cele convenite în cadrul convențiilor privind mările regionale sau în cadrul altor mecanisme internaționale. În caz contrar, statele membre pot alege să se coordoneze între ele la nivel de regiune sau subregiune, după caz. În plus, un stat membru poate decide, de asemenea, pe baza particularităților apelor sale marine, să examineze elemente suplimentare care nu sunt prevăzute în prezenta decizie și care nu sunt abordate la nivel internațional, regional sau subregional, sau să aibă în vedere aplicarea elementelor din prezenta decizie în cazul apelor sale de tranziție, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (6) din Directiva 2000/60/CE, în vederea susținerii procesului de punere în aplicare a Directivei 2008/56/CE.

Statele membre ar trebui să aibă suficientă flexibilitate, în condiții specifice, pentru a se concentra asupra presiunilor predominante și a impacturilor acestora asupra mediului la nivelul diferitelor elemente ale ecosistemului din fiecare regiune sau subregiune pentru a-și monitoriza și evalua apele marine în mod eficient și eficace și pentru a facilita stabilirea priorităților în ceea ce privește măsurile care trebuie întreprinse pentru a se asigura o stare ecologică bună. În acest scop, statele membre ar trebui, în primul rând, să fie în măsură să stabilească faptul că unele dintre criterii nu sunt adecvate pentru a fi aplicate, cu condiția ca acest lucru să fie justificat. În al doilea rând, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a decide să nu utilizeze anumite elemente aferente criteriilor sau să selecteze elemente suplimentare sau să se axeze pe anumite matrice sau zone din apele lor marine, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe o evaluare a riscurilor în ceea ce privește presiunile și impactul lor. În fine, ar trebui introdusă o diferențiere între criteriile primare și secundare. Chiar dacă ar trebui să se utilizeze criterii primare pentru asigurarea consecvenței la nivelul Uniunii, ar trebui să se permită o flexibilitate în ceea ce privește criteriile secundare. Decizia cu privire la utilizarea unui criteriu secundar ar trebui să aparțină statelor membre, dacă este necesar, pentru a completa un criteriu primar sau atunci când, pentru un anumit criteriu, există riscul ca în mediul marin să nu se asigure sau să mențină o stare ecologică bună.

Criteriile, inclusiv valorile-prag, normele metodologice, specificațiile și metodele standardizate de monitorizare și evaluare ar trebui să se bazeze pe cele mai bune cunoștințe științifice disponibile. Cu toate acestea, se impune în continuare realizarea de progrese științifice și tehnice pentru a sprijini dezvoltarea permanentă a unora dintre criterii și acestea ar trebui să fie utilizate pe măsură ce se intră în posesia unor cunoștințe sau se asigură înțelegerea lor.

Prin urmare, Decizia 2010/477/UE ar trebui abrogată.

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului de reglementare,

Prezenta decizie stabilește:

criterii și norme metodologice care să fie utilizate de către statele membre atunci când stabilesc un set de caracteristici pentru starea ecologică bună în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2008/56/CE, pe baza anexelor I și III și prin raportare la evaluarea inițială efectuată în temeiul articolului 8 alineatul (1) din directiva respectivă, pentru a evalua în ce măsură se obține starea ecologică bună, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) din respectiva directivă;

specificații și metode standardizate de monitorizare și evaluare care să fie utilizate de către statele membre atunci când instituie programe de monitorizare coordonate în temeiul articolului 11 din Directiva 2008/56/CE, în conformitate cu articolul 11 alineatul (4) din respectiva directivă;

un calendar pentru stabilirea, prin cooperare la nivelul Uniunii, la nivel regional sau subregional, a valorilor-prag, a listelor cu elementele aferente criteriilor și a normelor metodologice;

o cerință de notificare pentru elementele aferente criteriilor, pentru valorile-prag și pentru normele metodologice.

În sensul prezentei decizii se aplică definițiile menționate la articolul 3 din Directiva 2008/56/CE.

Se aplică, de asemenea, următoarele definiții:

subregiuni înseamnă subregiunile enumerate la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2008/56/CE;

subdiviziuni înseamnă subdiviziuni astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2008/56/CE;

specii invazive neindigene înseamnă specii alogene invazive în sensul articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1143/2014 al Parlamentului European și al Consiliului;

elemente aferente criteriilor înseamnă elementele constitutive ale unui ecosistem, în special elementele sale biologice (specii, habitate și comunitățile lor) sau aspecte legate de presiunile exercitate asupra mediului marin (biologice, fizice, ale substanțelor, deșeurilor și energiei), care sunt evaluate la fiecare criteriu;

valoare-prag înseamnă o valoare sau serie de valori care permite evaluarea nivelului de calitate asigurat pentru un anumit criteriu, contribuind astfel la evaluarea efectuată pentru a se determina în ce măsură se obține starea ecologică bună.

Pentru punerea în aplicare a prezentei decizii, statele membre utilizează criteriile primare și normele metodologice, specificațiile și metodele standardizate conexe prevăzute în anexă. Cu toate acestea, pe baza evaluării inițiale sau a actualizărilor ulterioare ale acesteia, efectuate în conformitate cu articolul 8 și cu articolul 17 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2008/56/CE, statele membre ar putea considera, în împrejurări justificate, că nu este oportun să folosească unul sau mai multe criterii primare. În astfel de cazuri, statele membre prezintă Comisiei o justificare în cadrul notificării efectuate în temeiul articolului 9 alineatul (2) sau al articolului 17 alineatul (3) din Directiva 2008/56/CE.

Se utilizează criteriile secundare și normele metodologice conexe, specificațiile și metodele standardizate prevăzute în anexă pentru a completa un criteriu primar sau atunci când mediul marin este expus riscului de a nu ajunge la sau de a nu menține o stare ecologică bună pentru criteriul respectiv. Utilizarea unui criteriu secundar se decide de către fiecare stat membru în parte, cu excepția cazului în care se prevede altfel în anexă.

În cazul în care prezenta decizie nu stabilește criterii, norme metodologice, specificații sau metode standardizate de monitorizare și evaluare, inclusiv pentru agregarea spațială și temporală a datelor, statele membre se bazează, dacă este oportun și posibil din punct de vedere practic, pe cele elaborate la nivel internațional, regional sau subregional, cum ar fi cele convenite în cadrul convențiilor relevante privind mările regionale.

Până când se stabilesc, la nivelul Uniunii și la nivel internațional, regional sau subregional, liste ale elementelor aferente criteriilor, norme metodologice și specificații și metode standardizate de monitorizare și evaluare, statele membre le pot utiliza pe cele stabilite la nivel național, cu condiția să se asigure cooperarea regională, astfel cum se prevede la articolele 5 și 6 din Directiva 2008/56/CE.

În cazul în care statele membre sunt obligate, în temeiul prezentei decizii, să stabilească valori- prag prin cooperare la nivelul Uniunii, la nivel regional sau subregional, valorile respective

fac parte din setul de caracteristici utilizate de statele membre în determinarea stării ecologice bune;

sunt în concordanță cu legislația Uniunii;

după caz, disting nivelul de calitate care reflectă semnificația unui efect negativ pentru un criteriu și sunt stabilite în raport cu o stare de referință;

sunt stabilite la dimensiuni geografice corespunzătoare de evaluare pentru a reflecta diferitele caracteristici biotice și abiotice ale regiunilor, subregiunilor și subdiviziunilor;

sunt stabilite pe baza principiului precauției, cu reflectarea riscurilor potențiale asupra mediului marin;

sunt consecvente în cadrul diferitelor criterii atunci când se referă la același element al ecosistemului;

aplică cele mai bune cunoștințe științifice disponibile;

se bazează pe date cronologice pe termen lung, dacă sunt disponibile, pentru a ajuta la stabilirea celei mai adecvate valori;

reflectă dinamica ecosistemului natural, inclusiv relația prădător-pradă și variațiile climatice și hidrologice, recunoscând totodată faptul că ecosistemul sau părți din acesta poate reveni, dacă este deteriorat, la o stare care să reflecte condiții predominante de ordin fiziografic, geografic, climatic și biologic, decât să revină la o anumită stare din trecut;

sunt în concordanță, atunci când este oportun și posibil din punct de vedere practic, cu valorile relevante stabilite în cadrul structurilor de cooperare instituțională și regională, inclusiv al convențiilor privind mările regionale.

Până când statele membre stabilesc valori-prag prin cooperare la nivelul Uniunii, la nivel regional sau subregional, astfel cum se prevede în prezenta decizie, acestea pot utiliza, ca substituenți, oricare dintre următoarele pentru a exprima în ce măsură se obține starea ecologică bună:

valorile-prag stabilite la nivel național, sub rezerva respectării obligației de cooperare regională prevăzute la articolele 5 și 6 din Directiva 2008/56/CE;

tendințele direcționale ale valorilor;

valorile-prag bazate pe presiune.

În cazul în care nu se respectă valorile-prag, inclusiv cele stabilite de statele membre în conformitate cu prezenta decizie, pentru un anumit criteriu la nivelul la care statul membru a stabilit că se asigură o stare ecologică bună în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2008/56/CE, statele membre stabilesc, după caz, dacă ar trebui luate măsuri în temeiul articolului 13 din această directivă sau dacă ar trebui să se efectueze cercetări sau investigații suplimentare.

Valorile-prag stabilite de statele membre în conformitate cu prezenta decizie pot fi verificate periodic prin prisma progreselor științifice și tehnice înregistrate și, după caz, modificate în timp util pentru revizuirile prevăzute la articolul 17 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2008/56/CE.

În cazul în care prezenta decizie prevede ca statele membre să stabilească valori-prag, liste ale elementelor aferente criteriilor sau norme metodologice prin cooperare la nivelul Uniunii, la nivel regional sau subregional, statele membre se străduiesc să facă acest lucru în termenul stabilit pentru prima revizuire a evaluării și a determinării lor inițiale a stării ecologice bune în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2008/56/CE (15 iulie 2018).

În cazul în care statele membre nu sunt în măsură să stabilească valori-prag, liste ale elementelor aferente criteriilor sau norme metodologice prin cooperare la nivelul Uniunii, la nivel regional sau subregional în termenul stabilit la alineatul (1), acestea le stabilesc ulterior, cât mai curând posibil, cu condiția să prezinte Comisiei, până la 15 octombrie 2018, o justificare în cadrul notificării transmise în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) sau cu articolul 17 alineatul (3) din Directiva 2008/56/CE.

Fiecare stat membru transmite Comisiei, în cadrul notificării efectuate în conformitate cu articolul 17 alineatul (3) din Directiva 2008/56/CE, acele elementele aferente criteriilor, acele valori-prag și acele norme metodologice stabilite prin cooperare la nivelul Uniunii, la nivel regional sau subregional în conformitate cu prezenta decizie, și îi comunică faptul că decide să le utilizeze ca parte a setului său de caracteristici pentru stabilirea stării ecologice bune în temeiul articolului 9 alineatul (1) din Directiva 2008/56/CE.

Decizia 2010/477/UE se abrogă.

Trimiterile la Decizia nr. 2010/477/UE se interpretează ca trimiteri la prezenta decizie.

Prezenta decizie intră în vigoare în cea de a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 17 mai 2017.Pentru ComisiePreședinteleJean-Claude Juncker

ANEXĂ

Criterii și norme metodologice privind starea ecologică bună a apelor marine, relevante pentru descriptorii calitativi prevăzuți în anexa I la Directiva 2008/56/CE și pentru listele orientative prevăzute în anexa III la directiva menționată, precum și specificații și metode standardizate de monitorizare și evaluare

Această anexă este structurată pe două părți:

la partea I sunt prezentate criteriile și normele metodologice care permit determinarea stării ecologice bune, prevăzute la articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2008/56/CE, precum și specificațiile și metodele standardizate de monitorizare și evaluare prevăzute la articolul 11 alineatul (4) din directiva respectivă, care urmează să fie aplicate de statele membre în ceea ce privește evaluarea presiunilor și a impacturilor predominante prevăzută la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2008/56/CE,

la partea II sunt prezentate criteriile și normele metodologice care permit determinarea stării ecologice bune, prevăzute la articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2008/56/CE, precum și specificațiile și metodele standardizate de monitorizare și evaluare, care urmează să fie aplicate de statele membre în ceea ce privește evaluarea stării mediului în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2008/56/CE.

PARTEA I

Criterii, norme metodologice, specificații și metode standardizate de monitorizare și evaluare a presiunilor și impacturilor predominante în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2008/56/CE

Partea I examinează descriptorii în legătură cu presiunile antropice relevante: presiuni biologice (descriptorii 2 și 3), presiuni fizice (descriptorii 6 și 7) și substanțele, deșeurile și energia (descriptorii 5, 8, 9, 10 și 11), astfel cum sunt enumerate în anexa III la Directiva 2008/56/CE.

Atunci când prezenta decizie se referă la un descriptor, aceasta se referă la descriptori calitativi relevanți pentru determinarea stării ecologice bune, astfel cum sunt indicați la punctele numerotate din anexa I la Directiva 2008/56/CE.

Descriptorul 2

Speciile neindigene introduse prin activități umane sunt la nivelul la care nu perturbă ecosistemele.

Presiune relevantă: Aport sau răspândire de specii neindigene

Criterii, inclusiv elemente aferente criteriilor și norme metodologice

Specificații și metode standardizate de monitorizare și evaluare

Prin specii neindigene nou introduse se înțelege speciile neindigene a căror prezență în zonă nu a fost cunoscută în perioada de evaluare anterioară.

Prin specii neindigene stabilite se înțelege speciile neindigene a căror prezență în zonă a fost cunoscută în perioada de evaluare anterioară.

Pentru D2C1: în cazul în care nu este clar dacă sosirea în zonă a speciilor neindigene noi se datorează activităților umane sau dispersiei naturale din zonele învecinate, introducerea se ia în calcul la D2C1.

Pentru D2C2: atunci când apariția și abundența speciilor este variabilă în funcție de sezon (de exemplu, plancton), monitorizarea are loc în anumite perioade din an.

Programele de monitorizare se asociază cu cele pentru descriptorii 1, 4, 5 și 6, după caz, deoarece acestea utilizează, de regulă, aceleași metode de eșantionare și este mai practic să se monitorizeze speciilor neindigene în cadrul unei monitorizări mai ample a biodiversității, cu excepția cazului în care eșantionarea trebuie să se axeze pe vectori principali și zone de risc pentru introducerea de specii noi.

Unități de măsură pentru criterii:

D2C1: numărul de specii pe zone de evaluare, nou introduse în perioada de evaluare (6 ani)

D2C2: abundența [numărul exemplarelor, biomasa în tone (t) sau întinderea în kilometri pătrați (km2)] pe specii neindigene;

D2C3: proporția grupurilor de specii (raportul dintre speciile indigene și speciile neindigene, ca număr de specii și/sau abundența acestora în cadrul grupului), sau întinderea spațială a tipului de habitat mare [în kilometri pătrați (km2)], care este modificată negativ.

Descriptorul 3

Populațiile de pești și de crustacee exploatate în scopuri comerciale se află în limite biologice sigure, prezentând o vârstă a populației și o distribuție pe dimensiune care indică o stare de sănătate bună a stocului.

Presiune relevantă: Extragerea sau mortalitatea/vătămarea speciilor sălbatice, inclusiv a speciilor vizate și a celor nevizate

Criterii, inclusiv elemente aferente criteriilor și norme metodologice

Extragerea sau mortalitatea/vătămarea speciilor care nu sunt exploatate în scopuri comerciale (capturile accidentale) ca urmare a activităților de pescuit este abordată la criteriul D1C1.

Perturbările fizice produse pe fundul mării, inclusiv efectele asupra comunităților bentonice, ca urmare a activităților de pescuit, sunt vizate de criteriile de la descriptorul 6 (în special criteriile D6C2 și D6C3) și trebuie să fie integrate în evaluările tipurilor de habitate bentonice la descriptorii 1 și 6.

Specificații și metode standardizate de monitorizare și evaluare

Statele membre stabilesc, prin cooperare regională sau subregională, o listă de specii exploatate în scopuri comerciale pentru aplicarea criteriilor în fiecare zonă de evaluare, pe care o vor actualiza pentru fiecare perioadă de evaluare de 6 ani, ținând cont de Regulamentul Consiliului (CE) nr. 199/2008 și de următoarele elemente:

Regulamentul (CE) nr. 199/2008 al Consiliului din 25 februarie 2008 privind instituirea unui cadru comunitar pentru colectarea, gestionarea și utilizarea datelor din sectorul pescuitului și sprijinirea consultanței științifice cu privire la politica comună în domeniul pescuitului (JO L 60, 5.3.2008, p. 1).

toate stocurile care sunt gestionate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1380/2013;

speciile pentru care Consiliul prevede posibilități de pescuit (capturi totale admisibile și cote) în temeiul articolului 43 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

speciile pentru care sunt prevăzute dimensiuni minime de referință pentru conservare în Regulamentul (CE) nr. 1967/2006;

speciile prevăzute în planurile multianuale în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1380/2013;

speciile prevăzute în planurile de gestionare naționale în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 1967/2006;

orice specii importante la nivel regional sau național pentru pescuitul de coastă la scară redusă/local.

În sensul prezentei decizii, speciile neindigene exploatate în scopuri comerciale din fiecare zonă de evaluare se exclud de pe listă și, prin urmare, nu contribuie la obținerea unei stări ecologice bune în ceea ce privește descriptorul 3.

Regulamentul (CE) nr. 199/2008 stabilește norme privind colectarea și gestionarea, în cadrul programelor multianuale, a datelor biologice, tehnice, de mediu și socioeconomice privind sectorul pescuitului, care sunt utilizate pentru monitorizare conform descriptorului 3.

Prin termenul populații se înțelege termenul stocuri în sensul Regulamentului (UE) nr. 1380/2013.

Pentru D3C1 și D3C2, se aplică următoarele dispoziții:

pentru stocurile gestionate în cadrul unui plan multianual în temeiul articolului 9 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, în cazul pescuitului mixt, nivelul-țintă al mortalității prin pescuit și nivelurile de biomasă care pot să asigure producția maximă durabilă sunt în conformitate cu planul multianual relevant;

în ceea ce privește regiunile Mării Mediterane și ale Mării Negre, se pot utiliza substituenți corespunzători.

Se utilizează următoarele metode de evaluare:

Pentru D3C1: în cazul în care nu sunt disponibile evaluări cantitative care să genereze valori pentru mortalitatea prin pescuit din cauza unor date disponibile deficitare, se pot utiliza, ca metodă alternativă, alte variabile precum raportul dintre captură și indicele biomasei (denumit în continuare raportul captură/biomasă). În astfel de cazuri, se adoptă o metodă potrivită pentru analizarea tendințelor (de exemplu, valoarea actuală poate fi comparată cu valoarea medie istorică pe termen lung);

Pentru D3C2: valoarea-prag utilizată este în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013. În cazul în care nu sunt disponibile evaluări cantitative care să genereze valori pentru biomasa stocului reproducător din cauza unor date disponibile deficitare, se pot utiliza, ca metodă alternativă, indici aferenți biomasei, precum captura pe unitate de efort, sau indici de abundență pe baza anchetelor. În astfel de cazuri, se adoptă o metodă potrivită pentru analizarea tendințelor (de exemplu, valoarea actuală poate fi comparată cu valoarea medie istorică pe termen lung);

D3C3 reflectă faptul că populațiile sănătoase ale speciilor sunt caracterizate de o proporție ridicată a exemplarelor în vârstă de dimensiuni mari. Proprietățile relevante sunt următoarele:

distribuția pe dimensiuni a exemplarelor în cadrul populației, exprimată ca:

proporția de pești mai mari decât dimensiunea medie la momentul primei maturizări sexuale; sau

un procent de 95 % din distribuția în funcție de lungime a peștilor din fiecare populație observată în studiile efectuate de navele de cercetare sau în alte studii;

efectele din punct de vedere genetic ale exploatării speciilor, cum ar fi dimensiunea la momentul primei maturizări sexuale, după caz și dacă este posibil.

Se pot folosi și alte expresii ale proprietăților relevante, conform evoluțiilor științifice și tehnice suplimentare cu privire la acest criteriu.

Unități de măsură pentru criterii:

D3C1: rata anuală a mortalității prin pescuit;

D3C2: biomasă în tone (t) sau numărul de exemplare pe specii, cu excepția cazului în care se folosesc alți indici în conformitate cu punctul 5 litera (b);

D3C3: în conformitate cu punctul 5 litera (c): pentru litera (i) prima liniuță: proporția (procentul) sau numerele, pentru litera (i) a doua liniuță: lungimea în centimetri (cm), iar pentru (ii): lungimea în centimetri (cm).

Descriptorul 5

Eutrofizarea rezultată din activități umane, în special efectele sale nefaste cum ar fi pierderi ale biodiversității, degradarea ecosistemelor, proliferarea algelor toxice și dezoxigenarea apelor profunde, este redusă la minimum.

Presiuni relevante: Aportul de nutrienți; Aportul de materii organice

Criterii, inclusiv elemente aferente criteriilor și norme metodologice

Specificații și metode standardizate de monitorizare și evaluare

În apele costiere, elementele aferente criteriilor se selectează în conformitate cu Directiva 2000/60/CE.

Pentru D5C2 și D5C3, statele membre pot utiliza, în plus, compoziția și abundența speciilor fitoplanctonice.

Acolo unde este posibil, se colectează informații privind căile (atmosferice, terestre sau maritime) ale nutrienților care pătrund în mediul marin.

Este posibil să nu fie necesară monitorizarea dincolo de apele costiere datorită nivelului scăzut de risc, asemenea cazurilor în care se ating valorile-prag în apele costiere, luând în considerare aportul de nutrienți din surse atmosferice, marine, din apele costiere și din surse transfrontaliere.

Evaluările prevăzute la Directiva 2000/60/CE se utilizează pentru evaluările fiecărui criteriu în apele costiere.

Valorile stabilite în conformitate cu Directiva 2000/60/CE se referă fie la cele stabilite prin intercalibrare conform Deciziei 2013/480/UE a Comisiei, fie la cele stabilite în legislația națională în conformitate cu articolul 8 și anexa V la Directiva 2000/60/CE. Acestea se interpretează ca fiind Limita bună-moderată pentru indici de calitate ecologică.

Decizia 2013/480/UE a Comisiei din 20 septembrie 2013 de stabilire, în temeiul Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a valorilor pentru clasificările sistemelor de monitorizare ale statelor membre ca rezultat al exercițiului de intercalibrare și de abrogare a Deciziei 2008/915/CE (JO L 266, 8.10.2013, p. 1).

Compoziția speciilor se interpretează ca o referire la cel mai mic nivel taxonomic adecvat pentru evaluare.

Unități de măsură pentru criterii:

D5C1: concentrațiile nutrienților în micromoli pe litru (μmol/l);

D5C2: concentrațiile de clorofilă a (biomasă) în micrograme pe litru (μg/l);

D5C3: înfloriri exprimate ca număr de ocurențe, durata în zile și întinderea în spațiu în kilometri pătrați (km2) pe an;

D5C4: limita fotică exprimată ca adâncime în metri (m);

D5C5: concentrația de oxigen în partea inferioară a coloanei de apă în miligrame pe litru (mg/l);

D5C6: indicele de calitate ecologică pentru abundența macroalgelor sau acoperirea spațială, amploarea efectelor negative în kilometri pătrați (km2) sau ca proporție (procent) din suprafața zonei de evaluare;

D5C7: indicele de calitate ecologică pentru evaluările compoziției speciilor și ale abundenței relative sau pentru adâncimea maximă de creștere a macrofitelor, amploarea efectelor negative în kilometri pătrați (km2) sau ca proporție (procent) din suprafața zonei de evaluare;

D5C8: indicele de calitate ecologică pentru evaluările compoziției speciilor și ale abundenței relative, amploarea efectelor negative în kilometri pătrați (km2) sau ca proporție (procent) din suprafața zonei de evaluare.

În cazul în care sunt disponibile, statele membre utilizează unitățile sau indicii de calitate ecologică prevăzuți în Directiva 2000/60/CE.

Descriptorul 6

Integritatea fundului mării se află la un nivel care asigură protecția structurii și funcțiilor ecosistemelor și, în special, ecosistemele bentonice nu sunt afectate negativ

Presiuni relevante: pierderi fizice (din cauza schimbării permanente a substratului sau morfologiei fundului mării și a extracției substratului fundului mării), perturbări fizice asupra fundului mării (temporare sau reversibile)

Criterii, inclusiv elemente aferente criteriilor și norme metodologice

Specificații și metode standardizate de monitorizare și evaluare

În ceea ce privește metodele de monitorizare:

pentru D6C1, se evaluează modificările permanente produse la nivelul fundului mării prin diferite activități antropice (inclusiv modificări permanente ale substratului sau morfologiei fundului mării natural prin restructurarea fizică, dezvoltarea infrastructurii și pierderea de substrat prin extracția de materiale de pe fundul mării);

pentru D6C2, se evaluează perturbațiile fizice determinate de activități antropice (cum ar fi pescuitul cu traulul pe fundul mării);

pentru apele costiere, se folosesc date hidromorfologice și evaluări relevante efectuate în temeiul Directivei 2000/60/CE. În afara apelor costiere, datele pot fi colectate prin cartografierea infrastructurii și a siturilor de extracție autorizate.

În ceea ce privește metodele de evaluare, datele sunt agregate, astfel încât:

D6C1 este evaluat ca suprafață pierdută în raport cu întinderea naturală totală a tuturor habitatelor bentonice din zona de evaluare (de exemplu, prin amploarea modificărilor antropice);

D6C3 este evaluat în raport cu întinderea naturală totală a fiecărui tip de habitat bentonic supus evaluării.

Prin pierdere fizică se înțelege o modificare permanentă pe fundul mării, care a durat sau se preconizează că durează o perioadă de două cicluri de raportare (12 de ani) sau mai mult.

Prin perturbare fizică se înțelege o modificare a fundului mării care poate dispărea dacă activitatea care provoacă presiunea perturbatoare încetează.

Pentru D6C3, compoziția speciilor se interpretează a fi o referire la cel mai redus nivel taxonomic adecvat pentru evaluare.

Unități de măsură pentru criterii:

D6C1: întinderea zonei de evaluare pierdută din punct de vedere fizic în kilometri pătrați (km2);

D6C2: întinderea zonei de evaluare perturbată din punct de vedere fizic în kilometri pătrați (km2);

D6C3: întinderea fiecărui tip de habitat afectat negativ, în kilometri pătrați (km2) sau ca proporție (procent) din întinderea naturală totală a habitatului în zona de evaluare.

Descriptorul 7

Modificarea permanentă a condițiilor hidrografice nu afectează negativ ecosistemele marine

Presiuni relevante: Pierderi fizice (din cauza schimbării permanente a substratului sau morfologiei fundului mării sau a extracției substratului fundului mării); Modificări ale condițiilor hidrologice

Criterii, inclusiv elemente aferente criteriilor și norme metodologice

Specificații și metode standardizate de monitorizare și evaluare

În ceea ce privește metodele de monitorizare și evaluare:

Monitorizarea trebuie să se concentreze asupra schimbărilor asociate evoluțiilor infrastructurii care au avut loc fie pe coastă, fie în larg.

După caz, se folosesc modele hidrodinamice de evaluare a impactului asupra mediului, care sunt validate prin măsurători pe teren sau prin alte surse corespunzătoare de informații, pentru a evalua amploarea efectelor generate de fiecare evoluție a infrastructurii.

Pentru apele costiere, se folosesc datele hidromorfologice și evaluările relevante efectuate în temeiul Directivei 2000/60/CE.

În ceea ce privește metodele de evaluare, datele sunt agregate, astfel încât:

D7C1 este evaluat în raport cu întinderea naturală totală a tuturor habitatelor din zona de evaluare;

D7C2 este evaluat în raport cu întinderea naturală totală a fiecărui tip de habitat bentonic evaluat.

Unități de măsură pentru criterii:

D7C1: întinderea zonei de evaluare modificată din punct de vedere hidrografic, în kilometri pătrați (km2);

D7C2: întinderea fiecărui tip de habitat afectat negativ, în kilometri pătrați (km2) sau ca proporție (procent) din întinderea naturală totală a habitatului în zona de evaluare.

Descriptorul 8

Concentrațiile de contaminanți sunt la un nivel la care nu induc efecte poluante.

Presiuni relevante: Aportul de alte substanțe (de exemplu, substanțe sintetice, substanțe nesintetice, radionuclizi)

Criterii, inclusiv elemente aferente criteriilor și norme metodologice

Specificații și metode standardizate de monitorizare și evaluare

În cazul elementelor criteriilor de la D8C1, selecția contaminanților suplimentari de la punctul 1 litera (b) și punctul 2 litera (b), care pot provoca efecte poluante, se bazează pe o evaluare a riscurilor. În cazul acestor contaminanți, matricea și valorile-prag utilizate pentru evaluare sunt reprezentative pentru cele mai sensibile specii și căi de expunere, inclusiv pericolele pentru sănătatea umană prin expunerea la nivelul lanțului alimentar.

În scopul prezentei decizii:

Criteriul D8C1: pentru evaluarea contaminanților din apele costiere și teritoriale, statele membre monitorizează contaminanții în conformitate cu cerințele Directivei 2000/60/CE, iar evaluările efectuate în temeiul directivei respective se aplică atunci când sunt disponibile. Acolo unde este posibil, se colectează informații privind căile de pătrundere în mediul marin (atmosferice, terestre sau maritime) ale contaminanților.

Criteriile D8C2 și D8C4: markerii biologici sau caracteristicile demografice ale populației (de exemplu, ratele de fecunditate, ratele de supraviețuire, rata mortalității și capacitatea de reproducere) pot fi relevante pentru evaluarea efectelor asupra sănătății.

Criteriile D8C3 și D8C4: în sensul prezentei decizii, monitorizarea este stabilită ca fiind necesară în momentul apariției incidentului de poluare gravă, mai degrabă decât în cadrul unui program de monitorizare periodică în temeiul articolului 11 din Directiva 2008/56/CE.

Criteriul D8C3: statele membre identifică sursa incidentelor semnificative de poluare gravă, dacă este posibil. Acestea pot utiliza, în acest scop, supravegherea prin satelit realizată de Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă.

Contaminanții se înțeleg ca făcând referire la substanțe individuale sau la grupe de substanțe. Pentru a asigura consecvența în raportare, gruparea substanțelor se stabilește de comun acord la nivelul Uniunii.

Componența speciilor se înțelege ca făcând referire la cel mai mic nivel taxonomic adecvat pentru evaluare.

Unități de măsură pentru criterii:

D8C1: concentrațiile de contaminanți în micrograme pe litru (μg/l) pentru apă, în micrograme pe kilogram (μg/kg) din greutatea uscată pentru sedimente și în micrograme pe kilogram (μg/kg) din greutatea umedă pentru biocenoze;

D8C2: abundența (numărul exemplarelor sau alte unități adecvate convenite la nivel regional sau subregional) pentru speciile afectate; întinderea, în kilometri pătrați (km2), pentru fiecare tip de habitat mare afectat;

D8C3: durata în zile și întinderea în spațiu, în kilometri pătrați (km2), a incidentelor semnificative de poluare gravă pe an;

D8C4: abundența (numărul exemplarelor sau alte unități adecvate convenite la nivel regional sau subregional) pentru speciile afectate; întinderea, în kilometri pătrați (km2), pentru fiecare tip de habitat mare afectat.

Descriptorul 9

Contaminanții din pești și alte fructe de mare destinate consumului uman nu depășesc nivelurile stabilite de legislația Uniunii sau de alte standarde relevante

Presiune relevantă: Aportul de substanțe periculoase

Criterii, inclusiv elemente aferente criteriilor și norme metodologice

Specificații și metode standardizate de monitorizare și evaluare

Atunci când statele membre stabilesc lista speciilor care urmează să fie utilizată în cadrul D9C1, speciile:

sunt relevante pentru regiunea sau subregiunea marină în cauză;

intră sub incidența Regulamentului (CEE) nr. 1881/2006;

sunt adecvate pentru evaluarea din punctul de vedere al contaminantului;

se numără printre cele mai consumate în statul membru sau printre cele mai recoltate sau capturate pentru consum.

Depășirea standardului stabilit pentru un contaminant determină o monitorizare ulterioară pentru a se stabili persistența contaminării în zonă și speciile supuse eșantionării. Monitorizarea continuă până când există suficiente dovezi că nu există niciun risc de neconformitate.

În sensul prezentei decizii, eșantionarea pentru evaluarea nivelurilor maxime de contaminanți se efectuează în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului, cu Regulamentul (UE) nr. 589/2014 al Comisiei și Regulamentul (CE) nr. 333/2007 al Comisiei.

Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (JO L 165, 30.4.2004, p. 1).

Regulamentul (UE) nr. 589/2014 al Comisiei din 2 iunie 2014 de stabilire a metodelor de prelevare de probe și a metodelor de analiză pentru controlul nivelurilor de dioxine, de PCB-uri de tipul dioxinelor și de PCB-uri care nu sunt de tipul dioxinelor în anumite produse alimentare și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 252/2012 (JO L 164, 3.6.2014, p. 18).

Regulamentul (CE) nr. 333/2007 al Comisiei din 28 martie 2007 de stabilire a metodelor de prelevare a probelor și de analiză pentru controlul oficial al nivelurilor de plumb, cadmiu, mercur, staniu anorganic, 3-MCPD și benzo(a)piren din produsele alimentare (JO L 88, 29.3.2007, p. 29).

În fiecare regiune sau subregiune, statele membre se asigură că sfera temporală și geografică a eșantionării este adecvată pentru a asigura un eșantion reprezentativ din contaminanții specificați din fructele de mare din regiunea sau subregiunea marină în cauză.

Unități de măsură pentru criterii:

D9C1: concentrațiile contaminanților în unitățile menționate în anexa la Regulamentul (CE) nr. 1881/2006.

Descriptorul 10

Proprietățile și cantitățile deșeurilor din mediul marin nu dăunează mediului marin și apelor costiere

Presiune relevantă: Aport de deșeuri

Criterii, inclusiv elemente aferente criteriilor și norme metodologice

Specificații și metode standardizate de monitorizare și evaluare

Pentru D10C1: deșeurile se monitorizează pe linia țărmului și, în plus, pot fi monitorizate în stratul de suprafață al coloanei de apă și pe fundul mării. Se colectează informații privind sursa și calea deșeurilor, acolo unde este posibil;

Pentru D10C2: micro-deșeurile se monitorizează în stratul de suprafață al coloanei de apă și pe sedimentele de pe fundul mării și, în plus, pot fi monitorizate pe linia țărmului. Micro-deșeurile se monitorizează într-un mod care poate face legătura cu surse punctuale de intrare (cum ar fi porturi, porturi de agrement, stații de tratare a apelor reziduale, efluenții de ape pluviale), atunci când acest lucru este posibil.

Pentru D10C3 și D10C4: monitorizarea se poate baza pe ocurențe accidentale (de exemplu, abandonarea animalelor moarte, animale prinse în colonii de reproducere, exemplare afectate pe investigație efectuată).

Unități de măsură pentru criterii:

D10C1: cantitatea de deșeuri pe categorii ca număr de elemente:

pe 100 metri (m) pe linia țărmului;

pe kilometru pătrat (km2) în cazul stratului de suprafață al coloanei de apă și al fundului mării;

D10C2: cantitatea de micro-deșeuri pe categorii ca număr de articole și greutate în grame (g):

pe metru pătrat (m2) în cazul stratului de suprafață al coloanei de apă;

pe kilogram (greutate uscată) (kg) de sediment pentru linia țărmului și pentru fundul mării;

D10C3: cantitatea de deșeuri/micro-deșeuri în grame (g) și numărul de elemente pe exemplar pentru fiecare specie în raport cu dimensiunea (greutate sau lungime, după caz) exemplarului eșantionat;

D10C4: numărul de exemplare afectate (letal, subletal) pe specii.

Descriptorul 11

Formele de energie introduse, inclusiv zgomotul subacvatic, sunt la niveluri care nu afectează în mod negativ mediul marin.

Presiuni relevante: Aportul sunetului antropic; Aportul altor forme de energie

Criterii, inclusiv elemente aferente criteriilor și norme metodologice

Specificații și metode standardizate de monitorizare și evaluare

Pentru monitorizarea D11C1:

Rezoluție spațială: locații geografice a căror formă și ale căror suprafețe se determină la nivel regional sau subregional, de exemplu, pe baza activităților enumerate în anexa III la Directiva 2008/56/CE.

Zgomot impulsiv descris ca nivel al sursei de energie monopol în unități de dB re 1μpa2 s sau zero spre nivelul sursei monopol de vârf în unități de dB re 1μΡa m, ambele în banda de frecvență 10 Hz -10 kHz. Statele membre pot avea în vedere alte surse specifice cu benzi de frecvență mai mari dacă se consideră relevante efectele pe distanțe mai mari.

Pentru monitorizarea D11C2:

Media anuală sau orice alt indicator adecvat convenit la nivel regional sau subregional, a pătratului presiunii sonore în fiecare dintre cele două benzi de 1/3-octave, una centrată la 63 Hz și cealaltă la 125 Hz, exprimată ca nivel în decibeli în unități de dB re 1μΡa, la o rezoluție spațială adecvată în raport cu presiunea. Aceasta poate fi măsurată direct sau dedusă dintr-un model utilizat pentru a realiza interpolarea între măsurători sau extrapolarea din acestea. Statele membre pot decide, de asemenea, la nivel regional sau subregional să monitorizeze benzile de frecvență suplimentare.

Criteriile referitoare la alte forme de aport de energie (inclusiv energia termică, câmpuri electromagnetice și lumină), precum și criteriile legate de impactul zgomotului asupra mediului fac în continuare obiectul unor evoluții.

Unități de măsură pentru criterii:

D11C1: numărul de zile pe trimestru (sau pe lună dacă este cazul) cu surse de zgomot impulsiv, proporția (procentul) unităților de suprafață sau întinderea în kilometri pătrați (km2) a zonei de evaluare în care există surse de zgomot impulsiv, pe an

D11C2: media anuală (sau un alt indicator temporal) a nivelului zgomotului continuu pe unitate de suprafață, proporția (procentul) sau întinderea în kilometri pătrați (km2) a zonei de evaluare în care există niveluri ale zgomotului care depășesc valorile-prag

PARTEA A II-A

Criterii și norme metodologice, specificații și metode standardizate de monitorizare și evaluare a particularităților și caracteristicilor esențiale, precum și a stării ecologice actuale a apelor marine, în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2008/56/CE

Partea II ia în considerare descriptorii asociați elementelor relevante ale ecosistemului: grupe de specii de păsări, mamifere, reptile, pești și cefalopode (descriptorul 1), habitate pelagice (descriptorul 1), habitate bentonice (descriptorii 1 și 6), precum și ecosisteme, inclusiv lanțurile trofice (descriptorii 1 și 4), astfel cum sunt enumerate în anexa III la Directiva 2008/56/CE.

Se pot folosi dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 199/2008 pentru colectarea datelor relevante aferente pescuitului pentru descriptorii 1, 4 și 6.

Tema

Grupe de specii de păsări, mamifere, reptile, pești și cefalopode (legate de descriptorul 1)

Criterii, inclusiv elemente aferente criteriilor și norme metodologice

Elemente aferente criteriilor

Specificații și metode standardizate de monitorizare și evaluare referitoare la tema Grupe de specii de păsări marine, mamifere, reptile, pești și cefalopode

Pentru D1C1, se vor furniza date pe specii, pe tehnică de pescuit pentru fiecare zonă ICES sau subzonă geografică CGPM sau zone de pescuit FAO pentru regiunea biogeografică macaroneziană, pentru a permite agregarea acestora la scara relevantă pentru specia în cauză, precum și pentru a identifica acțiunile specifice și uneltele de pescuit care contribuie cel mai mult la capturi accidentale pentru fiecare specie.

Costier se înțelege pe baza unor parametri fizici, hidrologici și ecologici și nu se limitează la apele costiere, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (7) din Directiva 2000/60/CE.

Speciile pot fi evaluate la nivel de populație, după caz.

Ori de câte ori este posibil, evaluările efectuate în temeiul Directivei 92/43/CEE, al Directivei 2009/147/CE și al Regulamentului (UE) nr. 1380/2013 se utilizează în sensul prezentei decizii:

pentru păsări, criteriile D1C2 și D1C4 sunt echivalente cu criteriile dimensiunea populației și harta distribuției stocului de reproducere și zona de distribuție din Directiva 2009/147/CE;

pentru mamifere, reptile și pești necomerciali, criteriile sunt echivalente cu cele utilizate la Directiva 92/43/CEE, după cum urmează: D1C2 și D1C3 sunt echivalente cu criteriul populației, D1C4 este echivalent cu arealul și D1C5 este echivalent cu habitatul pentru specii;

pentru pești și cefalopode neexploatate comercial, evaluările conform descriptorului 3 se utilizează pentru descriptorul 1, utilizându-se criteriul D3C2 pentru D1C2 și criteriul D3C3 pentru D1C3.

Trebuie să se țină cont, în evaluarea speciilor conform descriptorului 1, de evaluările efectelor negative ale presiunilor conform criteriilor D1C1, D2C3, D3C1, D8C2, D8C4 și D10C4, precum și de evaluările presiunilor conform criteriilor D9C1, D10C3, D11C1 și D11C2.

Unități de măsură pentru criterii:

D1C2: abundența [numărul de exemplare sau biomasă în tone (t)] pentru fiecare specie.

Tema

Habitate de specii pelagice (aferent descriptorului 1)

Criterii, inclusiv elemente aferente criteriilor și norme metodologice

Specificații și metode standardizate de monitorizare și evaluare referitoare la tema Habitate pelagice

Costier se înțelege pe baza unor parametri fizici, hidrologici și ecologici și nu se limitează la apele costiere, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (7) din Directiva 2000/60/CE.

În evaluările habitatelor pelagice conform descriptorului 1, se iau în considerare evaluările efectelor negative ale presiunilor, inclusiv conform D2C3, D5C2, D5C3, D5C4, D7C1, D8C2 și D8C4.

Unități de măsură pentru criterii:

D1C6: întinderea habitatului afectat negativ, în kilometri pătrați (km2) și ca proporție (procent) din întinderea totală a tipului de habitat.

Tema

Habitate bentonice (aferente descriptorilor 1 și 6)

Criterii, inclusiv elemente aferente criteriilor și norme metodologice

Elemente aferente criteriilor

Specificații și metode standardizate de monitorizare și evaluare referitoare la tema Habitate bentonice

Starea fiecărui tip de habitat se evaluează utilizând evaluări (cum ar fi cele ale subtipurilor tipurilor de habitate mari) efectuate în temeiul Directivei 92/43/CEE și al Directivei 2000/60/CE, ori de câte ori este posibil.

Evaluarea criteriului D6C4 utilizează evaluarea efectuată conform criteriului D6C1.

Criteriile D6C4 și D6C5 sunt echivalente cu criteriile privind arealul/zona acoperită de tipul de habitat în cadrul arealului și structuri și funcții specifice din Directiva 92/43/CEE.

Pentru D6C5, se iau în considerare evaluările efectelor negative ale presiunilor, inclusiv conform criteriilor D2C3, D3C1, D3C2, D3C3, D5C4, D5C5, D5C6, D5C7, D5C8, D6C3, D7C2, D8C2 și D8C4.

Pentru D6C5, compoziția speciilor se înțelege a fi o referire la cel mai redus nivel taxonomic adecvat pentru evaluare.

Unități de măsură pentru criterii:

D6C4: amploarea pierderii habitatului, în kilometri pătrați (km2) și ca proporție (procent) din întinderea totală a tipului de habitat

D6C5: întinderea habitatului afectat negativ, în kilometri pătrați (km2) și ca proporție (procent) din întinderea totală a tipului de habitat.

Specificații pentru selecția speciilor și habitatelor din cadrul temelor Grupe de specii de păsări marine, mamifere, reptile, pești și cefalopode, Habitate pelagice și Habitate bentonice

Selecția speciilor și habitatelor care să fie încadrate în grupe de specii și tipuri de habitate mari bentonice și pelagice se bazează pe următoarele elemente:

Criterii științifice (relevanța ecologică):

reprezentative pentru componenta ecosistemului (grupă de specii sau tip de habitat mare), precum și funcționarea ecosistemului (de exemplu, conectivitatea dintre habitate și populații, caracterul complet și integritatea habitatelor esențiale), care sunt relevante pentru evaluarea stării/impactului, cum ar fi existența unui rol funcțional important în cadrul componentei (de exemplu, biodiversitate mare sau specifică, productivitate, legături trofice, anumite resurse sau servicii) sau particularități ale ciclului său de viață (vârsta și mărimea la reproducere, longevitatea, caracteristicile migratoare);

relevante pentru evaluarea unui element esențial de presiune antropică la care este expusă componenta ecosistemului, fiind sensibilă la presiune și expusă la aceasta (vulnerabilă) în zona de evaluare;

prezente în număr suficient sau având o întindere în zona de evaluare pentru a putea construi un indicator adecvat pentru evaluare;

setul de specii sau habitate selectate acoperă, pe cât posibil, întreaga serie de funcții ecologice ale componentei ecosistemului și presiunile predominante la care este supusă componenta;

dacă există specii în grupele de specii care sunt strâns legate de un anumit tip de habitat mare, acestea pot fi incluse în acest tip de habitat pentru monitorizare și evaluare; în astfel de cazuri, speciile nu se includ în evaluarea grupei de specii.

Criterii practice suplimentare (care nu anulează criteriile științifice):

monitorizare/fezabilitate tehnică;

costuri de monitorizare;

seriile cronologice ale datelor adecvate.

Setul reprezentativ al speciilor și habitatelor supuse evaluării sunt susceptibile de a fi specifice regiunii sau subregiunii, deși anumite specii poate apărea în mai multe regiuni sau subregiuni.

Tema

Ecosisteme, inclusiv lanțuri trofice (aferente descriptorilor 1 și 4)

Criterii, inclusiv elemente aferente criteriilor și norme metodologice

Specificații și metode standardizate de monitorizare și evaluare

Componența speciilor se interpretează ca o referire la cel mai mic nivel taxonomic adecvat pentru evaluare.

Asociațiile trofice selectate conform elementelor aferente criteriilor iau în considerare lista ICES a asociațiilor trofice și îndeplinesc următoarele condiții:

Avizul ICES (2015) Volumul 1, ICES, cerere specială de aviz, publicat la 20 martie 2015.

include cel puțin trei asociații trofice;

două sunt asociații trofice fără pești;

cel puțin una este o asociație trofică producător primar;

de preferință, reprezintă cel puțin nivelul superior, intermediar și inferior al lanțului alimentar.

Unități de măsură:

D4C2: abundența totală [număr de exemplare sau biomasa în tone (t)] la nivelul tuturor speciilor din asociația trofică.

la partea I sunt prezentate criteriile și normele metodologice care permit determinarea stării ecologice bune, prevăzute la articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2008/56/CE, precum și specificațiile și metodele standardizate de monitorizare și evaluare prevăzute la articolul 11 alineatul (4) din directiva respectivă, care urmează să fie aplicate de statele membre în ceea ce privește evaluarea presiunilor și a impacturilor predominante prevăzută la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2008/56/CE,

la partea II sunt prezentate criteriile și normele metodologice care permit determinarea stării ecologice bune, prevăzute la articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2008/56/CE, precum și specificațiile și metodele standardizate de monitorizare și evaluare, care urmează să fie aplicate de statele membre în ceea ce privește evaluarea stării mediului în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2008/56/CE.

Prin specii neindigene nou introduse se înțelege speciile neindigene a căror prezență în zonă nu a fost cunoscută în perioada de evaluare anterioară.

Prin specii neindigene stabilite se înțelege speciile neindigene a căror prezență în zonă a fost cunoscută în perioada de evaluare anterioară.

Pentru D2C1: în cazul în care nu este clar dacă sosirea în zonă a speciilor neindigene noi se datorează activităților umane sau dispersiei naturale din zonele învecinate, introducerea se ia în calcul la D2C1.

Pentru D2C2: atunci când apariția și abundența speciilor este variabilă în funcție de sezon (de exemplu, plancton), monitorizarea are loc în anumite perioade din an.

Programele de monitorizare se asociază cu cele pentru descriptorii 1, 4, 5 și 6, după caz, deoarece acestea utilizează, de regulă, aceleași metode de eșantionare și este mai practic să se monitorizeze speciilor neindigene în cadrul unei monitorizări mai ample a biodiversității, cu excepția cazului în care eșantionarea trebuie să se axeze pe vectori principali și zone de risc pentru introducerea de specii noi.

D2C1: numărul de specii pe zone de evaluare, nou introduse în perioada de evaluare (6 ani)

D2C2: abundența [numărul exemplarelor, biomasa în tone (t) sau întinderea în kilometri pătrați (km2)] pe specii neindigene;

D2C3: proporția grupurilor de specii (raportul dintre speciile indigene și speciile neindigene, ca număr de specii și/sau abundența acestora în cadrul grupului), sau întinderea spațială a tipului de habitat mare [în kilometri pătrați (km2)], care este modificată negativ.

Statele membre stabilesc, prin cooperare regională sau subregională, o listă de specii exploatate în scopuri comerciale pentru aplicarea criteriilor în fiecare zonă de evaluare, pe care o vor actualiza pentru fiecare perioadă de evaluare de 6 ani, ținând cont de Regulamentul Consiliului (CE) nr. 199/2008 și de următoarele elemente:

toate stocurile care sunt gestionate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1380/2013;

speciile pentru care Consiliul prevede posibilități de pescuit (capturi totale admisibile și cote) în temeiul articolului 43 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

speciile pentru care sunt prevăzute dimensiuni minime de referință pentru conservare în Regulamentul (CE) nr. 1967/2006;

speciile prevăzute în planurile multianuale în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1380/2013;

speciile prevăzute în planurile de gestionare naționale în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 1967/2006;

orice specii importante la nivel regional sau național pentru pescuitul de coastă la scară redusă/local.

Regulamentul (CE) nr. 199/2008 stabilește norme privind colectarea și gestionarea, în cadrul programelor multianuale, a datelor biologice, tehnice, de mediu și socioeconomice privind sectorul pescuitului, care sunt utilizate pentru monitorizare conform descriptorului 3.

Prin termenul populații se înțelege termenul stocuri în sensul Regulamentului (UE) nr. 1380/2013.

Pentru D3C1 și D3C2, se aplică următoarele dispoziții:

pentru stocurile gestionate în cadrul unui plan multianual în temeiul articolului 9 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, în cazul pescuitului mixt, nivelul-țintă al mortalității prin pescuit și nivelurile de biomasă care pot să asigure producția maximă durabilă sunt în conformitate cu planul multianual relevant;

în ceea ce privește regiunile Mării Mediterane și ale Mării Negre, se pot utiliza substituenți corespunzători.

Se utilizează următoarele metode de evaluare:

Pentru D3C1: în cazul în care nu sunt disponibile evaluări cantitative care să genereze valori pentru mortalitatea prin pescuit din cauza unor date disponibile deficitare, se pot utiliza, ca metodă alternativă, alte variabile precum raportul dintre captură și indicele biomasei (denumit în continuare raportul captură/biomasă). În astfel de cazuri, se adoptă o metodă potrivită pentru analizarea tendințelor (de exemplu, valoarea actuală poate fi comparată cu valoarea medie istorică pe termen lung);

Pentru D3C2: valoarea-prag utilizată este în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013. În cazul în care nu sunt disponibile evaluări cantitative care să genereze valori pentru biomasa stocului reproducător din cauza unor date disponibile deficitare, se pot utiliza, ca metodă alternativă, indici aferenți biomasei, precum captura pe unitate de efort, sau indici de abundență pe baza anchetelor. În astfel de cazuri, se adoptă o metodă potrivită pentru analizarea tendințelor (de exemplu, valoarea actuală poate fi comparată cu valoarea medie istorică pe termen lung);

D3C3 reflectă faptul că populațiile sănătoase ale speciilor sunt caracterizate de o proporție ridicată a exemplarelor în vârstă de dimensiuni mari. Proprietățile relevante sunt următoarele:

distribuția pe dimensiuni a exemplarelor în cadrul populației, exprimată ca:

proporția de pești mai mari decât dimensiunea medie la momentul primei maturizări sexuale; sau

un procent de 95 % din distribuția în funcție de lungime a peștilor din fiecare populație observată în studiile efectuate de navele de cercetare sau în alte studii;

efectele din punct de vedere genetic ale exploatării speciilor, cum ar fi dimensiunea la momentul primei maturizări sexuale, după caz și dacă este posibil.

proporția de pești mai mari decât dimensiunea medie la momentul primei maturizări sexuale; sau

un procent de 95 % din distribuția în funcție de lungime a peștilor din fiecare populație observată în studiile efectuate de navele de cercetare sau în alte studii;

distribuția pe dimensiuni a exemplarelor în cadrul populației, exprimată ca:

proporția de pești mai mari decât dimensiunea medie la momentul primei maturizări sexuale; sau

un procent de 95 % din distribuția în funcție de lungime a peștilor din fiecare populație observată în studiile efectuate de navele de cercetare sau în alte studii;

efectele din punct de vedere genetic ale exploatării speciilor, cum ar fi dimensiunea la momentul primei maturizări sexuale, după caz și dacă este posibil.

proporția de pești mai mari decât dimensiunea medie la momentul primei maturizări sexuale; sau

un procent de 95 % din distribuția în funcție de lungime a peștilor din fiecare populație observată în studiile efectuate de navele de cercetare sau în alte studii;

toate stocurile care sunt gestionate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1380/2013;

speciile pentru care Consiliul prevede posibilități de pescuit (capturi totale admisibile și cote) în temeiul articolului 43 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

speciile pentru care sunt prevăzute dimensiuni minime de referință pentru conservare în Regulamentul (CE) nr. 1967/2006;

speciile prevăzute în planurile multianuale în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1380/2013;

speciile prevăzute în planurile de gestionare naționale în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 1967/2006;

orice specii importante la nivel regional sau național pentru pescuitul de coastă la scară redusă/local.

pentru stocurile gestionate în cadrul unui plan multianual în temeiul articolului 9 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, în cazul pescuitului mixt, nivelul-țintă al mortalității prin pescuit și nivelurile de biomasă care pot să asigure producția maximă durabilă sunt în conformitate cu planul multianual relevant;

în ceea ce privește regiunile Mării Mediterane și ale Mării Negre, se pot utiliza substituenți corespunzători.

Pentru D3C1: în cazul în care nu sunt disponibile evaluări cantitative care să genereze valori pentru mortalitatea prin pescuit din cauza unor date disponibile deficitare, se pot utiliza, ca metodă alternativă, alte variabile precum raportul dintre captură și indicele biomasei (denumit în continuare raportul captură/biomasă). În astfel de cazuri, se adoptă o metodă potrivită pentru analizarea tendințelor (de exemplu, valoarea actuală poate fi comparată cu valoarea medie istorică pe termen lung);

Pentru D3C2: valoarea-prag utilizată este în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013. În cazul în care nu sunt disponibile evaluări cantitative care să genereze valori pentru biomasa stocului reproducător din cauza unor date disponibile deficitare, se pot utiliza, ca metodă alternativă, indici aferenți biomasei, precum captura pe unitate de efort, sau indici de abundență pe baza anchetelor. În astfel de cazuri, se adoptă o metodă potrivită pentru analizarea tendințelor (de exemplu, valoarea actuală poate fi comparată cu valoarea medie istorică pe termen lung);

D3C3 reflectă faptul că populațiile sănătoase ale speciilor sunt caracterizate de o proporție ridicată a exemplarelor în vârstă de dimensiuni mari. Proprietățile relevante sunt următoarele:

distribuția pe dimensiuni a exemplarelor în cadrul populației, exprimată ca:

proporția de pești mai mari decât dimensiunea medie la momentul primei maturizări sexuale; sau

un procent de 95 % din distribuția în funcție de lungime a peștilor din fiecare populație observată în studiile efectuate de navele de cercetare sau în alte studii;

efectele din punct de vedere genetic ale exploatării speciilor, cum ar fi dimensiunea la momentul primei maturizări sexuale, după caz și dacă este posibil.

proporția de pești mai mari decât dimensiunea medie la momentul primei maturizări sexuale; sau

un procent de 95 % din distribuția în funcție de lungime a peștilor din fiecare populație observată în studiile efectuate de navele de cercetare sau în alte studii;

distribuția pe dimensiuni a exemplarelor în cadrul populației, exprimată ca:

proporția de pești mai mari decât dimensiunea medie la momentul primei maturizări sexuale; sau

un procent de 95 % din distribuția în funcție de lungime a peștilor din fiecare populație observată în studiile efectuate de navele de cercetare sau în alte studii;

efectele din punct de vedere genetic ale exploatării speciilor, cum ar fi dimensiunea la momentul primei maturizări sexuale, după caz și dacă este posibil.

proporția de pești mai mari decât dimensiunea medie la momentul primei maturizări sexuale; sau

un procent de 95 % din distribuția în funcție de lungime a peștilor din fiecare populație observată în studiile efectuate de navele de cercetare sau în alte studii;

D3C1: rata anuală a mortalității prin pescuit;

D3C2: biomasă în tone (t) sau numărul de exemplare pe specii, cu excepția cazului în care se folosesc alți indici în conformitate cu punctul 5 litera (b);

D3C3: în conformitate cu punctul 5 litera (c): pentru litera (i) prima liniuță: proporția (procentul) sau numerele, pentru litera (i) a doua liniuță: lungimea în centimetri (cm), iar pentru (ii): lungimea în centimetri (cm).

În apele costiere, elementele aferente criteriilor se selectează în conformitate cu Directiva 2000/60/CE.

Pentru D5C2 și D5C3, statele membre pot utiliza, în plus, compoziția și abundența speciilor fitoplanctonice.

Acolo unde este posibil, se colectează informații privind căile (atmosferice, terestre sau maritime) ale nutrienților care pătrund în mediul marin.

Este posibil să nu fie necesară monitorizarea dincolo de apele costiere datorită nivelului scăzut de risc, asemenea cazurilor în care se ating valorile-prag în apele costiere, luând în considerare aportul de nutrienți din surse atmosferice, marine, din apele costiere și din surse transfrontaliere.

Evaluările prevăzute la Directiva 2000/60/CE se utilizează pentru evaluările fiecărui criteriu în apele costiere.

Valorile stabilite în conformitate cu Directiva 2000/60/CE se referă fie la cele stabilite prin intercalibrare conform Deciziei 2013/480/UE a Comisiei, fie la cele stabilite în legislația națională în conformitate cu articolul 8 și anexa V la Directiva 2000/60/CE. Acestea se interpretează ca fiind Limita bună-moderată pentru indici de calitate ecologică.

Compoziția speciilor se interpretează ca o referire la cel mai mic nivel taxonomic adecvat pentru evaluare.

D5C1: concentrațiile nutrienților în micromoli pe litru (μmol/l);

D5C2: concentrațiile de clorofilă a (biomasă) în micrograme pe litru (μg/l);

D5C3: înfloriri exprimate ca număr de ocurențe, durata în zile și întinderea în spațiu în kilometri pătrați (km2) pe an;

D5C4: limita fotică exprimată ca adâncime în metri (m);

D5C5: concentrația de oxigen în partea inferioară a coloanei de apă în miligrame pe litru (mg/l);

D5C6: indicele de calitate ecologică pentru abundența macroalgelor sau acoperirea spațială, amploarea efectelor negative în kilometri pătrați (km2) sau ca proporție (procent) din suprafața zonei de evaluare;

D5C7: indicele de calitate ecologică pentru evaluările compoziției speciilor și ale abundenței relative sau pentru adâncimea maximă de creștere a macrofitelor, amploarea efectelor negative în kilometri pătrați (km2) sau ca proporție (procent) din suprafața zonei de evaluare;

D5C8: indicele de calitate ecologică pentru evaluările compoziției speciilor și ale abundenței relative, amploarea efectelor negative în kilometri pătrați (km2) sau ca proporție (procent) din suprafața zonei de evaluare.

În ceea ce privește metodele de monitorizare:

pentru D6C1, se evaluează modificările permanente produse la nivelul fundului mării prin diferite activități antropice (inclusiv modificări permanente ale substratului sau morfologiei fundului mării natural prin restructurarea fizică, dezvoltarea infrastructurii și pierderea de substrat prin extracția de materiale de pe fundul mării);

pentru D6C2, se evaluează perturbațiile fizice determinate de activități antropice (cum ar fi pescuitul cu traulul pe fundul mării);

pentru apele costiere, se folosesc date hidromorfologice și evaluări relevante efectuate în temeiul Directivei 2000/60/CE. În afara apelor costiere, datele pot fi colectate prin cartografierea infrastructurii și a siturilor de extracție autorizate.

În ceea ce privește metodele de evaluare, datele sunt agregate, astfel încât:

D6C1 este evaluat ca suprafață pierdută în raport cu întinderea naturală totală a tuturor habitatelor bentonice din zona de evaluare (de exemplu, prin amploarea modificărilor antropice);

D6C3 este evaluat în raport cu întinderea naturală totală a fiecărui tip de habitat bentonic supus evaluării.

Prin pierdere fizică se înțelege o modificare permanentă pe fundul mării, care a durat sau se preconizează că durează o perioadă de două cicluri de raportare (12 de ani) sau mai mult.

Prin perturbare fizică se înțelege o modificare a fundului mării care poate dispărea dacă activitatea care provoacă presiunea perturbatoare încetează.

Pentru D6C3, compoziția speciilor se interpretează a fi o referire la cel mai redus nivel taxonomic adecvat pentru evaluare.

pentru D6C1, se evaluează modificările permanente produse la nivelul fundului mării prin diferite activități antropice (inclusiv modificări permanente ale substratului sau morfologiei fundului mării natural prin restructurarea fizică, dezvoltarea infrastructurii și pierderea de substrat prin extracția de materiale de pe fundul mării);

pentru D6C2, se evaluează perturbațiile fizice determinate de activități antropice (cum ar fi pescuitul cu traulul pe fundul mării);

pentru apele costiere, se folosesc date hidromorfologice și evaluări relevante efectuate în temeiul Directivei 2000/60/CE. În afara apelor costiere, datele pot fi colectate prin cartografierea infrastructurii și a siturilor de extracție autorizate.

D6C1 este evaluat ca suprafață pierdută în raport cu întinderea naturală totală a tuturor habitatelor bentonice din zona de evaluare (de exemplu, prin amploarea modificărilor antropice);

D6C3 este evaluat în raport cu întinderea naturală totală a fiecărui tip de habitat bentonic supus evaluării.

D6C1: întinderea zonei de evaluare pierdută din punct de vedere fizic în kilometri pătrați (km2);

D6C2: întinderea zonei de evaluare perturbată din punct de vedere fizic în kilometri pătrați (km2);

D6C3: întinderea fiecărui tip de habitat afectat negativ, în kilometri pătrați (km2) sau ca proporție (procent) din întinderea naturală totală a habitatului în zona de evaluare.

În ceea ce privește metodele de monitorizare și evaluare:

Monitorizarea trebuie să se concentreze asupra schimbărilor asociate evoluțiilor infrastructurii care au avut loc fie pe coastă, fie în larg.

După caz, se folosesc modele hidrodinamice de evaluare a impactului asupra mediului, care sunt validate prin măsurători pe teren sau prin alte surse corespunzătoare de informații, pentru a evalua amploarea efectelor generate de fiecare evoluție a infrastructurii.

Pentru apele costiere, se folosesc datele hidromorfologice și evaluările relevante efectuate în temeiul Directivei 2000/60/CE.

În ceea ce privește metodele de evaluare, datele sunt agregate, astfel încât:

D7C1 este evaluat în raport cu întinderea naturală totală a tuturor habitatelor din zona de evaluare;

D7C2 este evaluat în raport cu întinderea naturală totală a fiecărui tip de habitat bentonic evaluat.

Monitorizarea trebuie să se concentreze asupra schimbărilor asociate evoluțiilor infrastructurii care au avut loc fie pe coastă, fie în larg.

După caz, se folosesc modele hidrodinamice de evaluare a impactului asupra mediului, care sunt validate prin măsurători pe teren sau prin alte surse corespunzătoare de informații, pentru a evalua amploarea efectelor generate de fiecare evoluție a infrastructurii.

Pentru apele costiere, se folosesc datele hidromorfologice și evaluările relevante efectuate în temeiul Directivei 2000/60/CE.

D7C1 este evaluat în raport cu întinderea naturală totală a tuturor habitatelor din zona de evaluare;

D7C2 este evaluat în raport cu întinderea naturală totală a fiecărui tip de habitat bentonic evaluat.

D7C1: întinderea zonei de evaluare modificată din punct de vedere hidrografic, în kilometri pătrați (km2);

D7C2: întinderea fiecărui tip de habitat afectat negativ, în kilometri pătrați (km2) sau ca proporție (procent) din întinderea naturală totală a habitatului în zona de evaluare.

În cazul elementelor criteriilor de la D8C1, selecția contaminanților suplimentari de la punctul 1 litera (b) și punctul 2 litera (b), care pot provoca efecte poluante, se bazează pe o evaluare a riscurilor. În cazul acestor contaminanți, matricea și valorile-prag utilizate pentru evaluare sunt reprezentative pentru cele mai sensibile specii și căi de expunere, inclusiv pericolele pentru sănătatea umană prin expunerea la nivelul lanțului alimentar.

În scopul prezentei decizii:

Criteriul D8C1: pentru evaluarea contaminanților din apele costiere și teritoriale, statele membre monitorizează contaminanții în conformitate cu cerințele Directivei 2000/60/CE, iar evaluările efectuate în temeiul directivei respective se aplică atunci când sunt disponibile. Acolo unde este posibil, se colectează informații privind căile de pătrundere în mediul marin (atmosferice, terestre sau maritime) ale contaminanților.

Criteriile D8C2 și D8C4: markerii biologici sau caracteristicile demografice ale populației (de exemplu, ratele de fecunditate, ratele de supraviețuire, rata mortalității și capacitatea de reproducere) pot fi relevante pentru evaluarea efectelor asupra sănătății.

Criteriile D8C3 și D8C4: în sensul prezentei decizii, monitorizarea este stabilită ca fiind necesară în momentul apariției incidentului de poluare gravă, mai degrabă decât în cadrul unui program de monitorizare periodică în temeiul articolului 11 din Directiva 2008/56/CE.

Criteriul D8C3: statele membre identifică sursa incidentelor semnificative de poluare gravă, dacă este posibil. Acestea pot utiliza, în acest scop, supravegherea prin satelit realizată de Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă.

Contaminanții se înțeleg ca făcând referire la substanțe individuale sau la grupe de substanțe. Pentru a asigura consecvența în raportare, gruparea substanțelor se stabilește de comun acord la nivelul Uniunii.

Componența speciilor se înțelege ca făcând referire la cel mai mic nivel taxonomic adecvat pentru evaluare.

Criteriul D8C1: pentru evaluarea contaminanților din apele costiere și teritoriale, statele membre monitorizează contaminanții în conformitate cu cerințele Directivei 2000/60/CE, iar evaluările efectuate în temeiul directivei respective se aplică atunci când sunt disponibile. Acolo unde este posibil, se colectează informații privind căile de pătrundere în mediul marin (atmosferice, terestre sau maritime) ale contaminanților.

Criteriile D8C2 și D8C4: markerii biologici sau caracteristicile demografice ale populației (de exemplu, ratele de fecunditate, ratele de supraviețuire, rata mortalității și capacitatea de reproducere) pot fi relevante pentru evaluarea efectelor asupra sănătății.

Criteriile D8C3 și D8C4: în sensul prezentei decizii, monitorizarea este stabilită ca fiind necesară în momentul apariției incidentului de poluare gravă, mai degrabă decât în cadrul unui program de monitorizare periodică în temeiul articolului 11 din Directiva 2008/56/CE.

Criteriul D8C3: statele membre identifică sursa incidentelor semnificative de poluare gravă, dacă este posibil. Acestea pot utiliza, în acest scop, supravegherea prin satelit realizată de Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă.

D8C1: concentrațiile de contaminanți în micrograme pe litru (μg/l) pentru apă, în micrograme pe kilogram (μg/kg) din greutatea uscată pentru sedimente și în micrograme pe kilogram (μg/kg) din greutatea umedă pentru biocenoze;

D8C2: abundența (numărul exemplarelor sau alte unități adecvate convenite la nivel regional sau subregional) pentru speciile afectate; întinderea, în kilometri pătrați (km2), pentru fiecare tip de habitat mare afectat;

D8C3: durata în zile și întinderea în spațiu, în kilometri pătrați (km2), a incidentelor semnificative de poluare gravă pe an;

D8C4: abundența (numărul exemplarelor sau alte unități adecvate convenite la nivel regional sau subregional) pentru speciile afectate; întinderea, în kilometri pătrați (km2), pentru fiecare tip de habitat mare afectat.

Atunci când statele membre stabilesc lista speciilor care urmează să fie utilizată în cadrul D9C1, speciile:

sunt relevante pentru regiunea sau subregiunea marină în cauză;

intră sub incidența Regulamentului (CEE) nr. 1881/2006;

sunt adecvate pentru evaluarea din punctul de vedere al contaminantului;

se numără printre cele mai consumate în statul membru sau printre cele mai recoltate sau capturate pentru consum.

Depășirea standardului stabilit pentru un contaminant determină o monitorizare ulterioară pentru a se stabili persistența contaminării în zonă și speciile supuse eșantionării. Monitorizarea continuă până când există suficiente dovezi că nu există niciun risc de neconformitate.

În sensul prezentei decizii, eșantionarea pentru evaluarea nivelurilor maxime de contaminanți se efectuează în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului, cu Regulamentul (UE) nr. 589/2014 al Comisiei și Regulamentul (CE) nr. 333/2007 al Comisiei.

În fiecare regiune sau subregiune, statele membre se asigură că sfera temporală și geografică a eșantionării este adecvată pentru a asigura un eșantion reprezentativ din contaminanții specificați din fructele de mare din regiunea sau subregiunea marină în cauză.

sunt relevante pentru regiunea sau subregiunea marină în cauză;

intră sub incidența Regulamentului (CEE) nr. 1881/2006;

sunt adecvate pentru evaluarea din punctul de vedere al contaminantului;

se numără printre cele mai consumate în statul membru sau printre cele mai recoltate sau capturate pentru consum.

D9C1: concentrațiile contaminanților în unitățile menționate în anexa la Regulamentul (CE) nr. 1881/2006.

Pentru D10C1: deșeurile se monitorizează pe linia țărmului și, în plus, pot fi monitorizate în stratul de suprafață al coloanei de apă și pe fundul mării. Se colectează informații privind sursa și calea deșeurilor, acolo unde este posibil;

Pentru D10C2: micro-deșeurile se monitorizează în stratul de suprafață al coloanei de apă și pe sedimentele de pe fundul mării și, în plus, pot fi monitorizate pe linia țărmului. Micro-deșeurile se monitorizează într-un mod care poate face legătura cu surse punctuale de intrare (cum ar fi porturi, porturi de agrement, stații de tratare a apelor reziduale, efluenții de ape pluviale), atunci când acest lucru este posibil.

Pentru D10C3 și D10C4: monitorizarea se poate baza pe ocurențe accidentale (de exemplu, abandonarea animalelor moarte, animale prinse în colonii de reproducere, exemplare afectate pe investigație efectuată).

D10C1: cantitatea de deșeuri pe categorii ca număr de elemente:

pe 100 metri (m) pe linia țărmului;

pe kilometru pătrat (km2) în cazul stratului de suprafață al coloanei de apă și al fundului mării;

D10C2: cantitatea de micro-deșeuri pe categorii ca număr de articole și greutate în grame (g):

pe metru pătrat (m2) în cazul stratului de suprafață al coloanei de apă;

pe kilogram (greutate uscată) (kg) de sediment pentru linia țărmului și pentru fundul mării;

D10C3: cantitatea de deșeuri/micro-deșeuri în grame (g) și numărul de elemente pe exemplar pentru fiecare specie în raport cu dimensiunea (greutate sau lungime, după caz) exemplarului eșantionat;

D10C4: numărul de exemplare afectate (letal, subletal) pe specii.

pe 100 metri (m) pe linia țărmului;

pe kilometru pătrat (km2) în cazul stratului de suprafață al coloanei de apă și al fundului mării;

pe metru pătrat (m2) în cazul stratului de suprafață al coloanei de apă;

pe kilogram (greutate uscată) (kg) de sediment pentru linia țărmului și pentru fundul mării;

Pentru monitorizarea D11C1:

Rezoluție spațială: locații geografice a căror formă și ale căror suprafețe se determină la nivel regional sau subregional, de exemplu, pe baza activităților enumerate în anexa III la Directiva 2008/56/CE.

Zgomot impulsiv descris ca nivel al sursei de energie monopol în unități de dB re 1μpa2 s sau zero spre nivelul sursei monopol de vârf în unități de dB re 1μΡa m, ambele în banda de frecvență 10 Hz -10 kHz. Statele membre pot avea în vedere alte surse specifice cu benzi de frecvență mai mari dacă se consideră relevante efectele pe distanțe mai mari.

Pentru monitorizarea D11C2:

Rezoluție spațială: locații geografice a căror formă și ale căror suprafețe se determină la nivel regional sau subregional, de exemplu, pe baza activităților enumerate în anexa III la Directiva 2008/56/CE.

Zgomot impulsiv descris ca nivel al sursei de energie monopol în unități de dB re 1μpa2 s sau zero spre nivelul sursei monopol de vârf în unități de dB re 1μΡa m, ambele în banda de frecvență 10 Hz -10 kHz. Statele membre pot avea în vedere alte surse specifice cu benzi de frecvență mai mari dacă se consideră relevante efectele pe distanțe mai mari.

D11C1: numărul de zile pe trimestru (sau pe lună dacă este cazul) cu surse de zgomot impulsiv, proporția (procentul) unităților de suprafață sau întinderea în kilometri pătrați (km2) a zonei de evaluare în care există surse de zgomot impulsiv, pe an

D11C2: media anuală (sau un alt indicator temporal) a nivelului zgomotului continuu pe unitate de suprafață, proporția (procentul) sau întinderea în kilometri pătrați (km2) a zonei de evaluare în care există niveluri ale zgomotului care depășesc valorile-prag

Pentru D1C1, se vor furniza date pe specii, pe tehnică de pescuit pentru fiecare zonă ICES sau subzonă geografică CGPM sau zone de pescuit FAO pentru regiunea biogeografică macaroneziană, pentru a permite agregarea acestora la scara relevantă pentru specia în cauză, precum și pentru a identifica acțiunile specifice și uneltele de pescuit care contribuie cel mai mult la capturi accidentale pentru fiecare specie.

Costier se înțelege pe baza unor parametri fizici, hidrologici și ecologici și nu se limitează la apele costiere, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (7) din Directiva 2000/60/CE.

Speciile pot fi evaluate la nivel de populație, după caz.

Ori de câte ori este posibil, evaluările efectuate în temeiul Directivei 92/43/CEE, al Directivei 2009/147/CE și al Regulamentului (UE) nr. 1380/2013 se utilizează în sensul prezentei decizii:

pentru păsări, criteriile D1C2 și D1C4 sunt echivalente cu criteriile dimensiunea populației și harta distribuției stocului de reproducere și zona de distribuție din Directiva 2009/147/CE;

pentru mamifere, reptile și pești necomerciali, criteriile sunt echivalente cu cele utilizate la Directiva 92/43/CEE, după cum urmează: D1C2 și D1C3 sunt echivalente cu criteriul populației, D1C4 este echivalent cu arealul și D1C5 este echivalent cu habitatul pentru specii;

pentru pești și cefalopode neexploatate comercial, evaluările conform descriptorului 3 se utilizează pentru descriptorul 1, utilizându-se criteriul D3C2 pentru D1C2 și criteriul D3C3 pentru D1C3.

Trebuie să se țină cont, în evaluarea speciilor conform descriptorului 1, de evaluările efectelor negative ale presiunilor conform criteriilor D1C1, D2C3, D3C1, D8C2, D8C4 și D10C4, precum și de evaluările presiunilor conform criteriilor D9C1, D10C3, D11C1 și D11C2.

pentru păsări, criteriile D1C2 și D1C4 sunt echivalente cu criteriile dimensiunea populației și harta distribuției stocului de reproducere și zona de distribuție din Directiva 2009/147/CE;

pentru mamifere, reptile și pești necomerciali, criteriile sunt echivalente cu cele utilizate la Directiva 92/43/CEE, după cum urmează: D1C2 și D1C3 sunt echivalente cu criteriul populației, D1C4 este echivalent cu arealul și D1C5 este echivalent cu habitatul pentru specii;

pentru pești și cefalopode neexploatate comercial, evaluările conform descriptorului 3 se utilizează pentru descriptorul 1, utilizându-se criteriul D3C2 pentru D1C2 și criteriul D3C3 pentru D1C3.

D1C2: abundența [numărul de exemplare sau biomasă în tone (t)] pentru fiecare specie.

Costier se înțelege pe baza unor parametri fizici, hidrologici și ecologici și nu se limitează la apele costiere, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (7) din Directiva 2000/60/CE.

În evaluările habitatelor pelagice conform descriptorului 1, se iau în considerare evaluările efectelor negative ale presiunilor, inclusiv conform D2C3, D5C2, D5C3, D5C4, D7C1, D8C2 și D8C4.

D1C6: întinderea habitatului afectat negativ, în kilometri pătrați (km2) și ca proporție (procent) din întinderea totală a tipului de habitat.

Starea fiecărui tip de habitat se evaluează utilizând evaluări (cum ar fi cele ale subtipurilor tipurilor de habitate mari) efectuate în temeiul Directivei 92/43/CEE și al Directivei 2000/60/CE, ori de câte ori este posibil.

Evaluarea criteriului D6C4 utilizează evaluarea efectuată conform criteriului D6C1.

Criteriile D6C4 și D6C5 sunt echivalente cu criteriile privind arealul/zona acoperită de tipul de habitat în cadrul arealului și structuri și funcții specifice din Directiva 92/43/CEE.

Pentru D6C5, se iau în considerare evaluările efectelor negative ale presiunilor, inclusiv conform criteriilor D2C3, D3C1, D3C2, D3C3, D5C4, D5C5, D5C6, D5C7, D5C8, D6C3, D7C2, D8C2 și D8C4.

Pentru D6C5, compoziția speciilor se înțelege a fi o referire la cel mai redus nivel taxonomic adecvat pentru evaluare.

D6C4: amploarea pierderii habitatului, în kilometri pătrați (km2) și ca proporție (procent) din întinderea totală a tipului de habitat

D6C5: întinderea habitatului afectat negativ, în kilometri pătrați (km2) și ca proporție (procent) din întinderea totală a tipului de habitat.

Criterii științifice (relevanța ecologică):

reprezentative pentru componenta ecosistemului (grupă de specii sau tip de habitat mare), precum și funcționarea ecosistemului (de exemplu, conectivitatea dintre habitate și populații, caracterul complet și integritatea habitatelor esențiale), care sunt relevante pentru evaluarea stării/impactului, cum ar fi existența unui rol funcțional important în cadrul componentei (de exemplu, biodiversitate mare sau specifică, productivitate, legături trofice, anumite resurse sau servicii) sau particularități ale ciclului său de viață (vârsta și mărimea la reproducere, longevitatea, caracteristicile migratoare);

relevante pentru evaluarea unui element esențial de presiune antropică la care este expusă componenta ecosistemului, fiind sensibilă la presiune și expusă la aceasta (vulnerabilă) în zona de evaluare;

prezente în număr suficient sau având o întindere în zona de evaluare pentru a putea construi un indicator adecvat pentru evaluare;

setul de specii sau habitate selectate acoperă, pe cât posibil, întreaga serie de funcții ecologice ale componentei ecosistemului și presiunile predominante la care este supusă componenta;

dacă există specii în grupele de specii care sunt strâns legate de un anumit tip de habitat mare, acestea pot fi incluse în acest tip de habitat pentru monitorizare și evaluare; în astfel de cazuri, speciile nu se includ în evaluarea grupei de specii.

Criterii practice suplimentare (care nu anulează criteriile științifice):

monitorizare/fezabilitate tehnică;

costuri de monitorizare;

seriile cronologice ale datelor adecvate.

reprezentative pentru componenta ecosistemului (grupă de specii sau tip de habitat mare), precum și funcționarea ecosistemului (de exemplu, conectivitatea dintre habitate și populații, caracterul complet și integritatea habitatelor esențiale), care sunt relevante pentru evaluarea stării/impactului, cum ar fi existența unui rol funcțional important în cadrul componentei (de exemplu, biodiversitate mare sau specifică, productivitate, legături trofice, anumite resurse sau servicii) sau particularități ale ciclului său de viață (vârsta și mărimea la reproducere, longevitatea, caracteristicile migratoare);

relevante pentru evaluarea unui element esențial de presiune antropică la care este expusă componenta ecosistemului, fiind sensibilă la presiune și expusă la aceasta (vulnerabilă) în zona de evaluare;

prezente în număr suficient sau având o întindere în zona de evaluare pentru a putea construi un indicator adecvat pentru evaluare;

setul de specii sau habitate selectate acoperă, pe cât posibil, întreaga serie de funcții ecologice ale componentei ecosistemului și presiunile predominante la care este supusă componenta;

dacă există specii în grupele de specii care sunt strâns legate de un anumit tip de habitat mare, acestea pot fi incluse în acest tip de habitat pentru monitorizare și evaluare; în astfel de cazuri, speciile nu se includ în evaluarea grupei de specii.

monitorizare/fezabilitate tehnică;

costuri de monitorizare;

seriile cronologice ale datelor adecvate.

Componența speciilor se interpretează ca o referire la cel mai mic nivel taxonomic adecvat pentru evaluare.

Asociațiile trofice selectate conform elementelor aferente criteriilor iau în considerare lista ICES a asociațiilor trofice și îndeplinesc următoarele condiții:

include cel puțin trei asociații trofice;

două sunt asociații trofice fără pești;

cel puțin una este o asociație trofică producător primar;

de preferință, reprezintă cel puțin nivelul superior, intermediar și inferior al lanțului alimentar.

include cel puțin trei asociații trofice;

două sunt asociații trofice fără pești;

cel puțin una este o asociație trofică producător primar;

de preferință, reprezintă cel puțin nivelul superior, intermediar și inferior al lanțului alimentar.

D4C2: abundența totală [număr de exemplare sau biomasa în tone (t)] la nivelul tuturor speciilor din asociația trofică.

Tabelul 1

Tabelul 2

Tabelul 3

Tabelul 4

Tabelul 5

Tabelul 6

Tabelul 7

Tabelul 8

Tabelul 9

Tabelul 10

Tabelul 1Grupe de specii

Tabelul 12

Tabelul 13

Tabelul 2Tipuri de habitate bentonice mari, inclusiv comunitățile biologice aferente (relevante pentru criterii în cadrul descriptorilor 1 și 6), care sunt echivalente cu unul sau mai multe tipuri de habitate din clasificarea habitatelor din sistemul informatic european al naturii (EUNIS). Actualizările tipologiei EUNIS se reflectă în tipurile de habitate mari utilizate în sensul Directivei 2008/56/CE și al prezentei decizii

Tabelul 15