Regulamentul delegat (UE) 2016/364 al Comisiei din 1 iulie 2015 privind clasificarea comportamentului la foc al produselor pentru construcții, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (Text cu relevanță pentru SEE)

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiții armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții și de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului, în special articolul 27 alineatul (1),

Prin Decizia 2000/147/CE a Comisiei, a fost adoptat un sistem de clasificare a performanței produselor pentru construcții, în ceea ce privește comportamentul la foc al acestora. Cererea s-a bazat pe o soluție armonizată pentru a evalua această performanță și clasificarea rezultatelor acestor evaluări.

Decizia 2000/147/CE prevede mai multe clase de performanță privind comportamentul la foc. În plus, aceasta conține clasele F, FFL, FL și Fca, care sunt definite ca nicio performanță determinată.

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 305/2011, clasă înseamnă o gamă, delimitată de o valoare minimă și una maximă, de niveluri de performanță. Clasele definite ca nicio performanță determinată nu corespund acestei definiții și, prin urmare, nu pot fi încorporate într-un sistem de clasificare în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 305/2011.

Utilizarea mențiunii nicio performanță determinată în contextul întocmirii declarației de performanță este prevăzută la articolul 6 alineatul (3) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 305/2011.

Pentru a permite fabricanților să declare caracteristici de comportament la foc inferioare celor acoperite de clasele E, EFL, EL și Eca, este necesar să se modifice criteriile de clasificare a claselor F, FFL, FL și Fca în consecință.

Prin urmare este necesar să se înlocuiască clasele F, FFL, FL și Fca prevăzute în Decizia 2000/147/CE cu noi clase care să acopere produsele care nu ajung nici măcar la caracteristicile de comportament la foc al claselor E, EFL, EL și Eca.

Decizia 2000/147/CE a fost modificată de mai multe ori și sunt necesare modificări suplimentare la această decizie. Din motive de concizie și claritate, este necesară abrogarea deciziei menționate și înlocuirea sa,

Atunci când utilizarea preconizată a unui produs pentru construcții este de natură să contribuie la apariția și propagarea focului și a fumului în spațiul sau zona de origine sau dincolo de aceasta, performanța produsului în ceea ce privește comportamentul la foc se clasifică în conformitate cu sistemul de clasificare stabilit în anexă.

Decizia 2000/147/CE se abrogă.

Trimiterile la decizia abrogată se interpretează ca trimiteri făcute la prezentul regulament.

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptat la Bruxelles, 1 iulie 2015.Pentru ComisiePreședinteleJean-Claude Juncker

ANEXĂ

Clase de performanță privind comportamentul la foc

În sensul tabelelor 1-4 se aplică următoarele simboluri:

Caracteristicile se definesc în raport cu metoda de încercare adecvată.

1.Δtcreșterea de temperatură;2.Δmpierderea de masă;3.tfdurata arderii cu flacără;4.PCSpotențial caloric brut;5.LFSpropagarea flăcării pe laterală;6.SMOGRArata de creștere a fumului.

În sensul tabelelor 1, 2 și 3 se aplică următoarele simboluri:

Caracteristicile se definesc în raport cu metoda de încercare adecvată.

1.FIGRArata de creștere a focului;2.THRcăldură totală degajată;3.TSPproducția totală de fum;4.Fspropagarea flăcării.

În sensul tabelului 4 se aplică următoarele simboluri și parametri de încercare:

1.HRRsm30, kWcantitatea de căldură degajată în 30 de secunde de degajare termică medie;2.SPRsm60, m2/scantitatea de fum emis în 60 de secunde de emisie medie de fum;3.HRR de vârf, kWvaloarea maximă a HRRsm30 între momentul începerii încercării și al încheierii încercării, excluzând contribuția sursei de aprindere;4.SPR de vârf, m2/svaloarea maximă a SPRsm60 între momentul începerii încercării și al încheierii încercării;5.THR1200, MJcăldura totală degajată (HRRsm30) de la începutul până la sfârșitul încercării, excluzând contribuția sursei de aprindere;6.TSP1200, m2emisia totală de fum (HRRsm60) între momentul începerii încercării și al încheierii încercării;7.FIGRA, W/sindicele FIGRA (FIre Growth RAte) de creștere a ratei focului, definit ca valoarea maximă a coeficientului între HRRsm30 și timp, excluzând contribuția sursei de aprindere. Valorile-prag HRRsm30 = 3 kW și THR = 0,4 MJ;8.FSpropagarea flăcării (lungime deteriorată);9.Hpropagarea flăcării.

În sensul tabelelor 1-4, se aplică următoarele definiții:

material înseamnă substanță de bază unică sau un amestec de substanțe dispersate uniform;

produs omogen înseamnă un produs constând dintr-un singur component, având densitate și compoziție uniformă;

produs neomogen înseamnă un produs care nu satisface cerințele unui produs omogen și care este compus dintr-unul sau mai mulți componenți, substanțiali și/sau nesubstanțiali;

component substanțial înseamnă material care constituie o parte semnificativă a unui produs neomogen. un strat cu raportul masă pe arie ≥ 1,0 kg/m2 sau cu grosime ≥ 1,0 mm este considerat component substanțial;

component nesubstanțial înseamnă material care nu constituie o parte semnificativă a unui produs neomogen. un strat cu raportul masă pe arie < 1,0 kg/m2 și cu grosime < 1,0 mm este considerat component nesubstanțial;

component nesubstanțial intern înseamnă component nesubstanțial acoperit pe ambele fețe de cel puțin un component substanțial;

component nesubstanțial extern înseamnă component nesubstanțial care nu este acoperit pe una din fețe de un component substanțial.

Două sau mai multe straturi nesubstanțiale adiacente (de exemplu, fără componenți substanțiali între straturi) sunt considerate ca un singur component nesubstanțial și de aceea trebuie să fie clasificat în conformitate cu criteriile pentru un strat care este component nesubstanțial.

material înseamnă substanță de bază unică sau un amestec de substanțe dispersate uniform;

produs omogen înseamnă un produs constând dintr-un singur component, având densitate și compoziție uniformă;

produs neomogen înseamnă un produs care nu satisface cerințele unui produs omogen și care este compus dintr-unul sau mai mulți componenți, substanțiali și/sau nesubstanțiali;

component substanțial înseamnă material care constituie o parte semnificativă a unui produs neomogen. un strat cu raportul masă pe arie ≥ 1,0 kg/m2 sau cu grosime ≥ 1,0 mm este considerat component substanțial;

component nesubstanțial înseamnă material care nu constituie o parte semnificativă a unui produs neomogen. un strat cu raportul masă pe arie < 1,0 kg/m2 și cu grosime < 1,0 mm este considerat component nesubstanțial;

component nesubstanțial intern înseamnă component nesubstanțial acoperit pe ambele fețe de cel puțin un component substanțial;

component nesubstanțial extern înseamnă component nesubstanțial care nu este acoperit pe una din fețe de un component substanțial.

Tabelul 1Clasele de comportament la foc al produselor pentru construcții, cu excepția pardoselilor, a produselor pentru izolarea termică a conductelor liniare și a cablurilor electrice

Tabelul 2Clase de performanță privind comportamentul la foc pentru pardoseli

Tabelul 3Clase de performanță privind comportamentul la foc în cazul produselor pentru izolarea termică a conductelor liniare

Tabelul 4Clase de performanță privind comportamentul la foc pentru cabluri electrice