Regulamentul (UE) 2015/322 al Consiliului din 2 martie 2015 privind punerea în aplicare a celui de al 11-lea Fond european de dezvoltare

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Acordul de parteneriat dintre membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte,astfel cum a fost modificat cel mai recent (denumit în continuare Acordul de parteneriat ACP-UE),

având în vedere acordul intern dintre reprezentanții guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene, reuniți în cadrul Consiliului, privind finanțarea ajutorului acordat de Uniunea Europeană în baza cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020, în conformitate cu Acordul de parteneriat ACP-UE și privind alocarea de asistență financiară pentru țările și teritoriile de peste mări cărora li se aplică dispozițiile părții a patra din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare acordul intern), în special articolul 10 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere avizul Băncii Europene de Investiții,

Decizia nr. 1/2013 a Consiliului de Miniștri ai ACP-UE a stabilit cadrul financiar multianual pentru cooperarea cu statele din Africa, zona Caraibilor și Pacific (ACP) pentru perioada 2014-2020, prin introducerea unei noi anexe Ic la Acordul de parteneriat ACP-UE.

Acordul intern definește diferitele pachete financiare ale celui de al 11-lea Fond european de dezvoltare (FED), cheia de contribuție și contribuțiile la cel de al 11-lea FED, instituie Comitetul FED și Comitetul pentru facilitatea de investiții (denumit în continuare Comitetul FI) și stabilește ponderea voturilor și regula majorității calificate în cadrul acestor comitete.

De asemenea, acordul intern stabilește valoarea cumulată a ajutorului acordat de Uniune Grupului de state ACP (cu excepția Republicii Africa de Sud) și țărilor și teritoriilor de peste mări (denumite în continuare TTPM) pentru o perioadă de șapte ani cuprinsă între 2014 și 2020 la 30506 milioane EUR din contribuția statelor membre. Din această sumă, 29089 de milioane EUR sunt alocate statelor ACP, astfel cum se specifică în cadrul financiar multianual 2014-2020 menționat în anexa Ic la Acordul de parteneriat ACP-UE, 364,5 milioane EUR sunt alocate TTPM și 1052,5 milioane EUR sunt alocate Comisiei pentru cheltuielile de sprijin legate de programarea și punerea în aplicare a FED de către Comisie, din care cel puțin 76,3 milioane EUR urmează să se aloce Comisiei pentru măsuri de îmbunătățire a impactului programelor FED, astfel cum se menționează la articolul 6 alineatul (3) din acordul intern.

Alocarea de fonduri din cel de al 11-lea FED către TTPM este reglementată de Decizia 2013/755/UE a Consiliului și de normele de punere în aplicare a acesteia, cu modificările ulterioare.

Măsurile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1257/96 al Consiliului și care sunt eligibile pentru finanțare în temeiul acestuia ar trebui finanțate doar în cazuri excepționale din cel de al 11-lea FED, atunci când o astfel de asistență este necesară pentru asigurarea continuității cooperării de la condiții de criză la condiții stabile de dezvoltare și când ea nu poate fi finanțată din bugetul general al Uniunii.

La 11 aprilie 2006, Consiliul a adoptat principiul finanțării Instrumentului financiar pentru pace în Africa din FED și a convenit asupra viitoarelor modalități și a conceptului instrumentului.

Statele ACP vor avea acces, de asemenea, la asistența acordată de Uniune prin intermediul unor programe tematice prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 233/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, Regulamentul (UE) nr. 234/2014al Parlamentului European și al Consiliului, Regulamentul (UE) nr. 230/2014al Parlamentului European și al Consiliului și Regulamentul (UE) nr. 235/2014al Parlamentului European și al Consiliului. Programele tematice ar trebui să adauge valoare programelor geografice finanțate în cadrul celui de al 11-lea FED, să fie consecvente și complementare cu acestea.

Astfel cum se menționează la considerentul (8) din Regulamentul (UE) nr. 1288/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, în vederea promovării dimensiunii internaționale a învățământului superior, se pot pune la dispoziție fonduri din Fondul european de dezvoltare, în conformitate cu procedurile care guvernează acest fond, pentru acțiuni de mobilitate educațională înspre sau dinspre țările din afara UE și pentru cooperare și dialog politic cu autoritățile, instituțiile și organizațiile din aceste țări. La utilizarea acestor fonduri se aplică dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 1288/2013.

Cooperarea regională între statele ACP, TTPM și regiunile ultraperiferice ale Uniunii ar trebui să fie încurajată într-o măsură mai mare. În conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din acordul intern, regulamentul privind punerea în aplicare ar trebui să conțină măsuri adecvate care să permită corelarea finanțării creditelor din cel de al 11-lea FED și din Fondul european de dezvoltare regională pentru a finanța proiecte de cooperare între regiunile ultraperiferice ale Uniunii și statele ACP, precum și între TTPM din zona Caraibilor, Africa de Vest și Oceanul Indian, în special mecanisme simplificate pentru gestionarea comună a acestor proiecte.

În vederea punerii în aplicare a celui de al 11-lea FED, ar trebui să se decidă procedura de programare, de analizare și de aprobare a ajutorului și să se definească normele detaliate de supraveghere a modului de utilizare a ajutorului.

Consensul european privind dezvoltarea din 22 decembrie 2005 și Concluziile Consiliului privind Comunicările Comisiei din 14 mai 2012 privind Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării ar trebui să ofere cadrul politic general care să ghideze programarea și punerea în aplicare a celui de al 11-lea FED, inclusiv principiile adoptate la nivel internațional privind eficacitatea ajutorului, precum principiile prezentate în Declarația de la Paris privind eficacitatea ajutorului (2005), Codul de conduită al UE în materie de diviziune a muncii în cadrul politicii de dezvoltare (2007), Orientările UE pentru Agenda de acțiune de la Accra (2008), poziția comună a UE, inclusiv cu privire la garanția UE de transparență și la alte aspecte ale transparenței și responsabilității, pentru cel de al patrulea forum la nivel înalt de la Busan privind eficacitatea ajutorului, care a dus, printre altele, la documentul final al forumului de la Busan (2011), Planul de acțiune privind egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru acțiune externă (2010) și Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, la care Uniunea este parte semnatară.

La 14 mai 2012, Consiliul a adoptat Concluziile privind Abordarea viitoare a sprijinului bugetar al UE destinat țărilor terțe. În respectivele concluzii, Consiliul și-a afirmat angajamentul de a utiliza sprijinul bugetar în mod eficace pentru a contribui la reducerea sărăciei și pentru a susține utilizarea sistemelor naționale, pentru a spori previzibilitatea ajutorului oferit și pentru a încuraja asumarea de către țările partenere a politicilor și a reformelor în domeniul dezvoltării, în concordanță cu Consensul european privind dezvoltarea, Agenda pentru schimbare, precum și cu agenda privind eficacitatea ajutorului internațional.

Uniunea ar trebui să promoveze o abordare cuprinzătoare drept răspuns la crize și dezastre și la situațiile afectate de conflicte și de fragilitate, inclusiv la cele de tranziție. Respectiva abordare ar trebui să se bazeze în special pe concluziile Consiliului privind securitatea și dezvoltarea, privind un răspuns al Uniunii la situațiile de fragilitate, privind prevenirea conflictelor, precum și pe orice concluzii ulterioare relevante. Uniunea ar trebui să adopte abordarea și principiile Noului acord privind implicarea în statele fragile. Aceasta ar trebui să contribuie, de asemenea, la asigurarea echilibrului corespunzător între abordările de securitate, diplomatice, de dezvoltare și umanitare și la conectarea răspunsului pe termen scurt cu sprijinul instituțional pe termen lung.

În concluziile sale din 12 decembrie 2013 în legătură cu raportul Comisiei privind susținerea acordată de UE pentru guvernanța democratică, cu accent pe inițiativa de guvernanță, Consiliul a constatat că, fără a aduce atingere nevoilor țării partenere și angajamentului Uniunii de a oferi finanțare previzibilă, elemente ale unei abordări bazate pe stimulente la nivelul programării pot favoriza progresele și rezultatele în ceea ce privește guvernanța democratică și ar trebui să constituie un răspuns dinamic la nivelul de angajament și la progresele înregistrate în ceea ce privește drepturile omului, democrația, statul de drept și buna guvernanță. De asemenea, Consiliul a constatat că, deși stimulentele financiare nu sunt suficiente pentru a declanșa reforme democratice, o abordare bazată pe stimulente funcționează optim atunci când este disponibilă o masă critică de finanțare, astfel încât să genereze un impact și rezultate semnificative, și atunci când alocările fac parte dintr-o strategie mai generală la nivelul angajamentului Uniunii. O abordare bazată pe stimulente ar trebui să țină cont de experiența precedentă și de lecțiile învățate din mecanisme bazate pe performanță precum Inițiativa pentru guvernanță din cadrul celui de al 10-lea FED.

În cursul anului 2013, Comitetul FED instituit în cadrul acordului intern al celui de al 10-lea FED a purtat mai multe schimburi de opinii inițiale privind modul de stabilire a cuantumului orientativ multianual al resurselor alocate ale celui de al 11-lea FED. Aceste discuții au pus bazele adoptării finale a cuantumului orientativ al resurselor acordate la nivel național.

Uniunea ar trebui să urmărească un nivel maxim de eficiență în utilizarea resurselor disponibile pentru a optimiza impactul acțiunii sale externe. Aceasta ar trebui să se obțină prin coerență și complementaritate între instrumentele Uniunii pentru acțiune externă, precum și prin utilizarea, după caz, a instrumentelor financiare care au efect de levier. Uniunea ar trebui să vizeze, de asemenea, asigurarea coerenței cu alte domenii ale acțiunii sale externe la elaborarea politicii de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii, precum și la planificarea strategică, la programarea și la punerea în aplicare a măsurilor.

Combaterea schimbărilor climatice și protecția mediului se numără printre marile provocări cu care se confruntă Uniunea și în care necesitatea acțiunii internaționale este urgentă. În conformitate cu intenția declarată în Comunicarea Comisiei din 29 iunie 2011 intitulată Un buget pentru Europa 2020 din 29 iunie 2011, care subliniază angajamentul Uniunii de a promova în politicile sale interne și externe creșterea inteligentă, favorabilă incluziunii și durabilă care cumulează pilonul economic, cel social și cel de mediu, prezentul regulament ar trebui să contribuie cât se poate de mult la obiectivul direcționării a cel puțin 20 % din finanțarea totală a UE către acțiuni în domeniul schimbărilor climatice, respectând, în același timp, principiul parteneriatului cu statele ACP, consfințit în Acordul de parteneriat ACP-UE. Acțiunile întreprinse pentru o societate cu emisii reduse de carbon și rezistentă la schimbările climatice ar trebui, atunci când este posibil, să se susțină reciproc pentru a-și spori impactul.

Uniunea și statele membre ale acesteia trebuie să îmbunătățească coerența și complementaritatea politicilor lor de cooperare pentru dezvoltare, în special prin abordarea priorităților țărilor și regiunilor partenere la nivel național și regional. Pentru a asigura complementaritatea și susținerea reciprocă a politicii de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii și a politicilor statelor membre, este necesar să se acționeze în direcția programării multianuale în comun și a etapelor succesive ale acesteia la nivel local, respectiv analiză comună, răspuns comun, diviziunea muncii, alocări financiare orientative și, după caz, un cadru comun al rezultatelor.

În cadrul reuniunii la nivel înalt UE-Africa din decembrie 2007 s-a adoptat Parteneriatul strategic Africa–UE, confirmat de reuniunea la nivel înalt UE-Africa din noiembrie 2010. De asemenea, la 19 noiembrie 2012, Consiliul a adoptat Concluzii privind Strategia de parteneriat comună UE-Caraibe, înlocuind Concluziile Consiliului din 11 aprilie 2006 privind parteneriatul UE-Caraibe. În ceea ce privește Pacificul, Consiliul a adoptat, la 14 mai 2012, concluzii privind un parteneriat pentru dezvoltare reînnoit, actualizând și completând strategia adoptată în 2006 (Concluziile Consiliului din 17 iulie 2006).

Interesele financiare ale Uniunii ar trebui protejate prin măsuri proporționale de-a lungul întregului ciclu de cheltuire a fondurilor, inclusiv prevenirea, depistarea și investigarea neregulilor, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau utilizate incorect și, dacă este cazul, aplicarea de sancțiuni. Măsurile respective ar trebui să fie întreprinse în conformitate cu acordurile aplicabile, încheiate cu organizații internaționale și cu țări terțe.

Organizarea și funcționarea Serviciului European de Acțiune Externă sunt prevăzute în Decizia 2010/427/UE a Consiliului,

TITLUL I

Cooperarea geografică cu statele și regiunile ACP în contextul celui de al 11-lea FED are la bază obiectivele, principiile fundamentale și valorile reflectate în dispozițiile generale ale Acordului de parteneriat ACP-UE.

În special, în cadrul principiilor și al obiectivelor acțiunii externe a Uniunii, al Consensului european privind dezvoltarea și al Agendei schimbării, cu modificările și completările ulterioare:

obiectivul principal al cooperării în temeiul prezentului regulament îl constituie reducerea și, pe termen lung, eradicarea sărăciei;

cooperarea în temeiul prezentului regulament contribuie, de asemenea, la:

încurajarea unei dezvoltării economice, sociale și de mediu durabile și favorabile incluziunii;

consolidarea și sprijinirea democrației, a statului de drept, a bunei guvernanțe, a drepturilor omului și a principiilor relevante din dreptul internațional; și

punerea în aplicare a unei abordări bazate pe drepturi care să acopere toate drepturile omului.

încurajarea unei dezvoltării economice, sociale și de mediu durabile și favorabile incluziunii;

consolidarea și sprijinirea democrației, a statului de drept, a bunei guvernanțe, a drepturilor omului și a principiilor relevante din dreptul internațional; și

punerea în aplicare a unei abordări bazate pe drepturi care să acopere toate drepturile omului.

Programarea este structurată astfel încât să respecte cât mai mult posibil criteriile asistenței oficiale pentru dezvoltare (denumită în continuare AOD) stabilite de către Comitetul de asistență pentru dezvoltare al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE-CAD), ținând seama de obiectivul Uniunii de a garanta că, în perioada 2014-2020, asistența sa externă globală este înregistrată în proporție de minimum 90 % drept AOD.

Acțiunile care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1257/96 și care sunt eligibile pentru finanțare în temeiul regulamentului respectiv nu beneficiază, în principiu, de finanțare în temeiul prezentului regulament, decât dacă este necesar să se asigure continuitatea cooperării în perioada de trecere de la o situație de criză la condiții stabile de dezvoltare. În aceste cazuri, se urmărește cu o deosebită atenție ca ajutorul umanitar și asistența pentru reabilitare și dezvoltare să fie corelate efectiv și să contribuie la reducerea riscurilor de dezastre și la construirea capacității de rezistență.

La punerea în aplicare a prezentului regulament se asigură coerența cu alte domenii de acțiune externă ale Uniunii și cu alte politici relevante ale Uniunii, precum și coerența politicilor de dezvoltare, în conformitate cu articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). În acest scop, măsurile finanțate în temeiul prezentului regulament, inclusiv cele gestionate de Banca Europeană de Investiții (BEI), se bazează pe politicile de cooperare prevăzute în instrumente precum acorduri, declarații și planuri de acțiune încheiate între Uniune și țările și regiunile terțe în cauză, precum și pe deciziile, interesele specifice, prioritățile de politică și strategiile Uniunii.

Uniunea și statele membre depun eforturi în direcția programării multianuale comune pe baza reducerii sărăciei sau a unor strategii de dezvoltare echivalente în țările partenere. Acestea pot întreprinde acțiuni în comun, inclusiv acțiuni comune de analizare a acestor strategii și acțiuni comune de răspuns la acestea, prin care se identifică sectoarele prioritare de intervenție și repartizarea muncii la nivel de țară, prin instituirea unor misiuni comune la nivelul tuturor donatorilor și prin utilizarea mecanismelor de cofinanțare și a acordurilor de cooperare delegată.

Uniunea promovează o abordare multilaterală a provocărilor globale și cooperează cu statele membre și cu statele partenere în acest sens. Atunci când este necesar, aceasta încurajează cooperarea cu organizații și organisme internaționale și cu alți donatori bilaterali.

Relațiile dintre Uniune și statele sale membre, pe de o parte, și statele partenere, pe de altă parte, au la bază și promovează valori comune în domeniul drepturilor omului, al democrației și al statului de drept, precum și principiile asumării răspunderii și responsabilității reciproce. Sprijinul acordat partenerilor se va adapta la situația acestora în privința dezvoltării, precum și la angajamentul și progresele legate de drepturile omului, democrație, statul de drept și buna guvernanță.

Uniunea promovează o cooperare eficace cu țările și regiunile partenere, în conformitate cu cele mai bune practici internaționale. Aceasta își aliniază sprijinul la strategiile de dezvoltare naționale sau regionale, la politicile și procedurile de reformă ale partenerilor, ori de câte ori este posibil acest lucru, și sprijină răspunderea democratică, precum și responsabilitatea internă și reciprocă. În acest scop, Uniunea promovează:

un proces de dezvoltare transparent, condus și asumat de țările sau regiunile partenere, inclusiv promovarea expertizei locale;

o abordare bazată pe drepturi, care să acopere toate drepturile omului, fie ele civile și politice sau economice, sociale și culturale, pentru a integra principiile drepturilor omului în punerea în aplicare a prezentului regulament, pentru a sprijini țările partenere în punerea în aplicare a obligațiilor lor internaționale privind drepturile omului și pentru a-i sprijini pe deținătorii de drepturi, în special persoanele sărace și categoriile vulnerabile, să își revendice drepturile;

întărirea rolului populației din țările partenere, abordări ale dezvoltării favorabile incluziunii și participative și o implicare amplă a tuturor segmentelor societății în procesul de dezvoltare și în dialogul la nivel național și regional, inclusiv dialogul politic. O atenție deosebită se acordă rolurilor care revin parlamentelor, autorităților locale și societății civile, între altele în ceea ce privește participarea, supravegherea și răspunderea;

modalitățile și instrumentele de cooperare efective în conformitate cu bunele practici ale CAD al OCDE, inclusiv utilizarea unor instrumente inovatoare cum ar fi combinarea granturilor și împrumuturilor și alte mecanisme de repartizare a riscurilor în sectoarele și țările selectate, precum și implicarea sectorului privat, luându-se în considerare în mod corespunzător aspectele privind sustenabilitatea datoriei, numărul acestor mecanisme și cerința unei evaluări sistematice a impactului în conformitate cu obiectivele prezentului regulament, în special reducerea sărăciei, precum și a unor mecanisme de susținere bugetară precum contractele de sprijin în vederea consolidării statului. Toate programele, intervențiile, modalitățile și instrumentele de cooperare sunt adaptate la situația specifică a fiecărei țări sau regiuni partenere, cu accent pe abordările care au la bază programe, pe furnizarea unei finanțări previzibile a ajutoarelor, pe mobilizarea resurselor private, inclusiv din sectorul privat local, pe accesul universal și nediscriminatoriu la serviciile de bază și pe dezvoltarea și utilizarea sistemelor naționale;

mobilizarea venitului intern și consolidarea politicii fiscale a țărilor partenere, cu scopul reducerii sărăciei și a dependenței de ajutor;

îmbunătățirea impactului politicilor și programării prin coordonare, consecvență și armonizare între donatori în scopul creării de sinergii, al evitării suprapunerilor și a duplicărilor, al îmbunătățirii complementarității și al susținerii inițiativelor la nivelul tuturor donatorilor, precum și prin intermediul coordonării în țările și regiunile partenere, folosind orientările convenite și principiile bunelor practici referitoare la coordonare și la eficacitatea ajutorului;

abordările bazate pe rezultate în materie de dezvoltare, inclusiv prin intermediul unor cadre de rezultate transparente și conduse la nivel de țară, bazate, după caz, pe obiective convenite la nivel internațional și pe indicatori care pot fi comparați și agregați, cum ar fi cei ai ODM, în scopul de a evalua și a comunica rezultatele, inclusiv realizările, consecințele și impactul ajutorului pentru dezvoltare.

Uniunea sprijină în mod corespunzător punerea în aplicare a cooperării și dialogului la nivel bilateral, regional și multilateral, dimensiunea de dezvoltare a acordurilor de parteneriat și a cooperării tripartite. Uniunea promovează cooperarea între țări și regiuni sudice.

In cadrul activităților sale de cooperare pentru dezvoltare, Uniunea fructifică și împărtășește în mod corespunzător experiențele legate de reformă și tranziție ale statelor membre și învățămintele desprinse.

Uniunea urmărește să efectueze periodic schimburi de informații cu actorii din cadrul parteneriatului, în conformitate cu articolul 4 din Acordul de parteneriat ACP-UE.

TITLUL II

Comisia stabilește cuantumul orientativ multianual al resurselor alocate pentru fiecare stat și regiune ACP și pentru cooperarea intra-ACP pe baza criteriilor prevăzute la articolele 3 și 9 și la articolul 12c din anexa IV la Acordul de parteneriat ACP-UE, în limitele financiare stabilite la articolul 2 din acordul intern.

Se adoptă o abordare diferențiată pentru stabilirea cuantumului orientativ al resurselor acordate la nivel național, cu scopul de a pune la dispoziția țărilor partenere o cooperare specifică și adaptată, bazată pe:

necesitățile acestora;

capacitățile acestora de a genera și a accesa resurse financiare și capacitățile de absorbție;

angajamentele și performanța acestora; și

impactul potențial al asistenței acordate de Uniune.

Comitetul FED poartă un schimb de opinii privind modul de stabilire a cuantumului orientativ multianual al resurselor alocate, menționat la alineatul (1).

Procesul de programare a asistenței acordate statelor și regiunilor ACP în temeiul Acordului de parteneriat ACP-UE este realizat în conformitate cu principiile generale menționate la articolele 1-14 din anexa IV la acordul menționat și la articolele 1 și 2 din prezentul regulament.

Cu excepția cazurilor prevăzute la alineatul (3), programarea se face împreună cu țara sau regiunea parteneră în cauză și se va alinia tot mai mult cu strategiile de reducere a sărăciei sau alte strategii echivalente ale țării sau regiunii partenere.

În situații precum cele descrise la articolul 3 alineatul (3) și la articolul 4 alineatul (5) din anexa IV la Acordul de parteneriat ACP-UE, Comisia poate stabili dispoziții specifice pentru programare și pentru punerea în aplicare a ajutorului pentru dezvoltare, gestionând ea însăși resursele alocate statului în cauză, în conformitate cu politicile relevante ale Uniunii.

În principiu, Uniunea își concentrează asistența bilaterală pe maximum trei sectoare, care urmează să fie convenite cu țările partenere.

Documentele strategice sunt documente întocmite de Uniune și de țara sau regiunea parteneră în cauză pentru a asigura un cadru coerent în domeniul cooperării pentru dezvoltare, în acord cu scopul general și domeniul de aplicare, obiectivele și principiile generale ale Acordului de parteneriat ACP-UE și în concordanță cu principiile stabilite la articolele 2 și 8 și la articolul 12a din anexa IV la acordul menționat.

Cu acordul țării sau regiunii partenere în cauză, nu este necesară redactarea documentelor strategice pentru:

țările sau regiunile care au o strategie de dezvoltare sub forma unui plan de dezvoltare sau a unui document de dezvoltare similar, acceptată de Comisie ca bază pentru programul orientativ multianual corespunzător, la adoptarea acestuia;

țările sau regiunile pentru care Uniunea și statele membre au convenit asupra unui document comun de programare multianuală;

țările sau regiunile în care există deja un document-cadru comun, care prevede o abordare cuprinzătoare a relațiilor Uniunii cu țara sau regiunea parteneră respectivă, inclusiv politica de dezvoltare a Uniunii;

regiunile care au o strategie convenită de comun acord cu Uniunea;

țările în care Uniunea intenționează să își sincronizeze strategia cu un nou ciclu național cu începere înainte de 1 ianuarie 2017; în aceste situații, programul orientativ multianual pentru perioada intermediară dintre 2014 și începutul unui nou ciclu național includ răspunsul Uniunii pentru țara respectivă.

Nu sunt necesare documente strategice pentru țările sau regiunile care beneficiază de o alocare a fondurilor Uniunii în temeiul prezentului regulament de cel mult 50 de milioane EUR pentru perioada 2014-2020. În aceste situații, programele orientative multianuale conțin răspunsul Uniunii pentru țările sau regiunile respective.

Cu excepția situațiilor descrise la articolul 4 alineatul (3), programele orientative multianuale sunt bazate pe un dialog cu țara sau regiunea parteneră, sunt elaborate pe baza documentelor strategice sau a unor documente similare, indicate la prezentul articol, și fac obiectul unui acord semnat cu țara sau regiunea în cauză.

Programele orientative multianuale stabilesc sectoarele prioritare selectate pentru finanțare din partea Uniunii, obiectivele specifice, rezultatele preconizate, indicatorii de performanță și alocarea financiară orientativă, atât la nivel global, cât și pe domeniu prioritar. Ele explică, de asemenea, modul în care programele propuse vor contribui la strategia națională generală menționată la prezentul articol și la punerea în practică a Agendei pentru schimbare.

Pe lângă documentele de programare pentru țări și regiuni, Comisia și ACP, prin secretariatul ACP, elaborează în comun un document strategic intra-ACP și programul orientativ multianual aferent, în conformitate cu principiile stabilite la articolele 12-14 din anexa IV la Acordul de parteneriat ACP-UE.

Dispozițiile specifice de la articolul 4 alineatul (3) pot lua forma unor programe speciale de sprijin, ținând seama de considerentele speciale prezentate la articolul 6 alineatul (1).

La întocmirea documentelor de programare pentru țările și regiunile aflate în situații de criză, post-criză sau fragilitate sau expuse dezastrelor naturale, se iau în considerare în mod corespunzător vulnerabilitatea, nevoile speciale și circumstanțele populațiilor, țărilor sau regiunilor în cauză.

Pentru țările sau regiunile aflate în situație de criză, post-criză sau fragilitate, se poate realiza o revizuire ad-hoc a strategiei de cooperare a țării sau a regiunii. Revizuirile pot propune o strategie specifică și adaptată pentru a asigura trecerea la cooperare și dezvoltare pe termen lung, promovând o mai bună coordonare și tranziție între instrumentele de politică umanitară și cele de dezvoltare.

Documentele de programare, inclusiv alocările orientative menționate în acestea, trebuie să fie aprobate de către Comisie în conformitate cu procedura prezentată la articolul 14.

Documentele strategice și programele orientative multianuale, inclusiv alocările orientative prevăzute de acestea, pot fi modificate ca urmare a analizelor efectuate, astfel cum se prevede la articolele 5, 11 și 14 din anexa IV la Acordul de parteneriat ACP-UE.

Procedura prevăzută la articolul 14 se aplică, de asemenea, modificărilor substanțiale care determină schimbarea semnificativă a strategiei, a documentelor de programare și/sau a alocării programabile a resurselor. Acolo unde este necesar, modificările corespunzătoare aduse documentelor de programare sunt aprobate ulterior de către statul sau regiunea ACP în cauză.

Din motive imperioase de urgență justificate în mod corespunzător, cum ar fi crizele sau amenințările imediate la adresa democrației, a statului de drept, a drepturilor omului sau a libertăților fundamentale, inclusiv cazurile menționate la articolul 6 alineatul (2), procedura prevăzută la articolul 14 alineatul (4) poate fi utilizată pentru modificarea documentelor de programare menționate la articolul 5.

TITLUL III

Punerea în aplicare a asistenței oferite țărilor și regiunilor ACP, gestionată de Comisie și BEI în temeiul Acordului de parteneriat ACP-UE, se face în conformitate cu Regulamentul financiar menționat la articolul 10 alineatul (2) din acordul intern (denumit în continuare Regulamentul financiar FED).

Comisia adoptă programe de acțiune anuale pe baza documentelor de programare orientativă menționate la articolul 5.

Programele de acțiune și măsurile individuale sunt elaborate de către Comisie împreună cu țara sau regiunea parteneră, cu implicarea statelor membre reprezentate la nivel local și prin coordonarea, atunci când este cazul, cu alți donatori, în special în cazul programării în comun și cu BEI. Statele membre care nu sunt reprezentate la nivel local vor fi informate cu privire la activitățile de la fața locului.

În cazurile menționate la articolul 4 alineatul (3) și în cazurile unor nevoi neprevăzute și justificate corespunzător sau în situații excepționale, Comisia poate adopta măsuri speciale, inclusiv măsuri de facilitare a tranziției de la ajutorul de urgență la operațiunile de dezvoltare pe termen lung sau măsuri care să pregătească populația să facă față mai bine crizelor recurente.

Programele de acțiune și măsurile individuale prevăzute la alineatul (1), pentru care asistența financiară a Uniunii depășește 5 milioane EUR, precum și măsurile specifice pentru care asistența financiară a Uniunii depășește 10 milioane EUR sunt adoptate de către Comisie în conformitate cu procedura menționată la articolul 14 din prezentul regulament. Procedura respectivă nu este necesară în cazul programelor de acțiune și al măsurilor pentru care asistența se situează sub pragurile menționate mai sus, nici în cazul modificărilor nesubstanțiale aduse acestora. Sunt considerate modificări nesubstanțiale adaptările tehnice, cum ar fi extinderea perioadei de punere în aplicare, realocarea fondurilor în cadrul bugetului estimativ, precum și majorarea sau reducerea bugetului cu mai puțin de 20 % din bugetul inițial, dar fără a depăși cuantumul de 10 milioane EUR, cu condiția ca modificările respective să nu afecteze în mod substanțial obiectivele programului inițial de acțiune sau ale măsurii inițiale. În acest caz, programele de acțiune și măsurile, precum și modificările nesubstanțiale aduse acestora sunt adoptate de către Comisie, care informează Comitetul FED în termen de o lună de la adoptare.

Comisia adoptă programe de acțiune specifice pentru cheltuielile de susținere menționate la articolul 6 din acordul intern, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 din prezentul regulament. Orice modificare a programelor de acțiune pentru cheltuielile de susținere este adoptată în conformitate cu aceeași procedură.

În stadiul de proiect, se efectuează o examinare de mediu corespunzătoare, în care sunt abordate, de asemenea, schimbările climatice și consecințele asupra biodiversității, precum și impactul social aferent și care cuprinde, dacă este cazul, o evaluare a impactului asupra mediului în cazul proiectelor sensibile pentru mediu, în special dacă este posibil ca acestea să aibă un important efect ecologic și/sau social negativ care se dovedește a fi sensibil, variat sau fără precedent. Respectiva examinare se inspiră din practicile recunoscute pe plan internațional. Pentru punerea în aplicare a programelor sectoriale, se utilizează, dacă este cazul, evaluări strategice de mediu (SEA). Se asigură participarea părților implicate la studiile de impact și accesul publicului la rezultatele acestora.

Statele membre pot pune, din proprie inițiativă, la dispoziția Comisiei sau a BEI contribuții voluntare, în conformitate cu articolul 1 alineatul (9) din acordul intern pentru a contribui la realizarea obiectivelor Acordului de parteneriat ACP-UE și în afara cadrului de cofinanțare comună. Contribuțiile nu influențează alocarea generală a fondurilor în cadrul celui de al 11-lea FED. Acestea sunt tratate în același mod precum contribuțiile normale ale statelor membre, menționate la articolul 1 alineatul (2) din acordul intern, cu excepția dispozițiilor articolelor 6 și 7 din acordul intern, aranjamentele specifice aferente putând fi prevăzute într-un acord bilateral de contribuție.

Orice suplimentare se face doar în situații justificate în mod corespunzător, de exemplu, ca răspuns la situații excepționale, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (3). În acest caz, contribuțiile voluntare încredințate Comisiei sunt tratate drept venit alocat în conformitate cu Regulamentul financiar FED.

Fondurile suplimentare sunt incluse în procesul de programare și revizuire și în programele anuale de acțiune, în măsurile individuale și în măsurile speciale menționate de prezentul regulament și reflectă proprietatea țării sau a regiunii partenere.

Orice modificare apărută în programele de acțiune, măsurile individuale și măsurile speciale este adoptată de Comisie în conformitate cu articolul 9.

Statele membre care încredințează Comisiei sau BEI contribuții voluntare suplimentare pentru a contribui la atingerea obiectivelor Acordului de parteneriat ACP-UE informează anticipat Consiliul și Comitetul FED sau Comitetul FI cu privire la contribuțiile respective.

Asistența Uniunii nu face obiectul unor impozite, taxe sau impuneri specifice și nu generează colectarea acestora.

Fără a aduce atingere articolului 31 din anexa IV la Acordul de parteneriat ACP-UE, astfel de impozite, taxe și alte impuneri pot fi eligibile în condițiile stabilite în Regulamentul financiar FED.

Comisia ia măsurile adecvate pentru a asigura că, atunci când sunt puse în aplicare acțiuni finanțate în temeiul prezentului regulament, interesele financiare ale Uniunii Europene sunt protejate prin aplicarea unor măsuri preventive împotriva fraudei, a corupției și a oricăror alte activități ilegale, prin efectuarea unor verificări eficace și, dacă se descoperă nereguli, prin recuperarea sau restituirea cuantumurilor plătite în mod necuvenit și, dacă este cazul, prin aplicarea unor sancțiuni administrative și financiare eficace, proporționale și disuasive.

Comisia sau reprezentanții acesteia și Curtea de Conturi au competența de a efectua controale sau, în cazul organizațiilor internaționale, competența de a efectua verificări în conformitate cu acordurile convenite cu acestea și verificări pe bază de documente și la fața locului, în ceea ce privește toți beneficiarii de granturi, contractanții, subcontractanții care au primit fonduri din partea Uniunii în temeiul prezentului regulament.

Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) poate efectua investigații, inclusiv controale și inspecții la fața locului, în conformitate cu dispozițiile și procedurile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului și în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului, pentru a stabili dacă au avut loc fraude, acte de corupție sau alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii cu privire la un acord de grant sau la o decizie de grant sau la un contract finanțat în temeiul prezentului regulament.

Fără a se aduce atingere alineatelor (1), (2) și (3), acordurile de cooperare cu țări terțe și cu organizații internaționale, precum și contractele, acordurile de grant și deciziile de acordare a granturilor rezultate din punerea în aplicare a prezentului regulament împuternicesc în mod expres Comisia, Curtea de Conturi și OLAF să efectueze astfel de audituri, controale și inspecții la fața locului, în limitele competențelor acestora.

Normele privind naționalitatea și originea aplicabile procedurilor de achiziții publice, procedurilor de acordare a granturilor și altor proceduri de atribuire sunt definite la articolul 20 din anexa IV la Acordul de parteneriat ACP-UE.

TITLUL IV

Comitetul FED, instituit în conformitate cu articolul 8 din acordul intern, își exprimă avizul, în conformitate cu procedura prevăzută la alineatele (3) și (4) din prezentul articol.

Atribuțiile Comitetului FED acoperă responsabilitățile prevăzute la titlurile II și III din prezentul regulament:

programarea ajutorului acordat de Uniune în cadrul celui de al 11-lea FED și revizuiri ale programării, cu un accent special pe strategiile naționale, regionale și intra-ACP; și

monitorizarea punerii în aplicare și a evaluării ajutorului acordat de Uniune, care acoperă, între altele, impactul asistenței asupra reducerii sărăciei, aspecte sectoriale, chestiuni interdisciplinare, funcționarea coordonării la nivel local cu statele membre și alți donatori și respectarea principiilor de eficacitate a ajutorului menționate la articolul 2.

Atunci când Comitetul FED este convocat pentru a-și exprima avizul, reprezentantul Comisiei înaintează Comitetului FED un proiect de măsuri care trebuie luate în termenul stabilit prin Decizia Consiliului privind normele de procedură ale Comitetului FED menționate la articolul 8 alineatul (5) din Acordul intern. Comitetul FED își exprimă avizul în termenul pe care președintele îl poate indica în funcție de urgența chestiunii, dar care nu poate depăși 30 de zile. BEI participă la acest schimb de opinii. Avizul este exprimat cu majoritatea calificată prevăzută la articolul 8 alineatul (3) din acordul intern, pe baza voturilor statelor membre, ponderate astfel cum este prevăzut la articolul 8 alineatul (2) din acordul intern.

Din motive imperative de urgență, justificate corespunzător, conform dispozițiilor de la articolul 7 alineatul (4) și articolul 9 alineatul (4), Comisia adoptă măsurile, care se aplică imediat, fără a le mai supune aprobării Comitetului FED, iar acestea rămân în vigoare pe întreaga durată de valabilitate a documentului, a măsurii sau a programului de acțiune adoptat sau modificat.

Programele orientative intra-ACP alocă fonduri Instrumentului financiar pentru pace în Africa. Fondurile respective pot fi suplimentate de programele orientative regionale. Se aplică o procedură specifică, descrisă în continuare:

la solicitarea Uniunii Africane, aprobată de Comitetul ambasadorilor țărilor ACP, Comisia elaborează programe de acțiune multianuale care specifică obiectivele urmărite, domeniul de aplicare și natura posibilelor intervenții, precum și modalitățile de punere în aplicare; la nivel de intervenție se specifică un format convenit pentru raportare. O anexă la fiecare program de acțiune descrie procedurile specifice de luare a deciziilor pentru fiecare intervenție posibilă, în funcție de natura, dimensiunea și urgența acesteia;

programele de acțiune, inclusiv anexa menționată la litera (a), precum și orice modificări aduse acestora sunt discutate de către grupurile de lucru pregătitoare din cadrul Consiliului și de către Comitetul politic și de securitate și sunt aprobate de Coreper cu majoritate calificată, astfel cum este prevăzută la articolul 8 alineatul (3) din acordul intern, înainte de a fi adoptate de Comisie;

programele de acțiune, exclusiv anexa menționată la litera (a), constituie baza pentru acordul de finanțare care va fi încheiat între Comisie și Uniunea Africană;

fiecare intervenție care urmează a fi pusă în aplicare în baza acordului de finanțare face obiectul unei aprobări prealabile de către Comitetul politic și de securitate; grupurile de lucru pregătitoare relevante din cadrul Consiliului sunt informate sau, cel puțin când urmează să fie finanțate noi operațiuni de sprijinire a păcii, sunt consultate în timp util înainte ca intervențiile să fie prezentate Comitetului politic și de securitate, în conformitate cu procedurile speciale de luare a deciziilor menționate la litera (a), în scopul de a asigura că, în afară de dimensiunea militară și de securitate, sunt luate în considerare, de asemenea, aspectele legate de dezvoltare și finanțare ale măsurilor avute în vedere. Fără a aduce atingere finanțării operațiunilor de sprijinire a păcii, se acordă prin prezentul regulament o atenție specială activităților recunoscute drept AOD;

Comisia elaborează un raport de activitate privind utilizarea fondurilor în scopul informării anuale a Consiliului și a Comitetului FED și la cererea Consiliului sau a Comitetului FED, făcând distincție între angajamentele și plățile AOD și non-AOD.

La finalul primului program multianual de acțiune, Uniunea și statele sale membre vor revizui rezultatele și procedurile Instrumentului financiar pentru pace în Africa și vor discuta despre variantele privind viitoarele posibilități de finanțare. În acest context și în scopul de a clădi baze mai solide pentru Instrumentul financiar pentru pace în Africa, Uniunea și statele sale membre vor purta discuții axate atât pe tema fondurilor pentru operațiunile de sprijinire a păcii, inclusiv pentru cele finanțate din FED, cât și pe tema sprijinului durabil din partea Uniunii acordat operațiunilor de sprijinire a păcii conduse de Africa dincolo de orizontul anului 2020. Mai mult, Comisia va efectua o evaluare a instrumentului până cel târziu în anul 2018.

Comitetul Facilității pentru investiții (Comitetul FI), instituit sub auspiciile BEI în conformitate cu articolul 9 din acordul intern, este constituit din reprezentanți ai statelor membre și un reprezentant al Comisiei. Sunt invitați să participe un observator din partea Secretariatului General al Consiliului și un observator din partea Serviciului European de Acțiune Externă. Fiecare stat membru și Comisia numesc un reprezentant și desemnează un supleant. În vederea menținerii continuității, președintele Comitetului FI este ales de către și dintre membrii Comitetului FI pe o perioadă de doi ani. BEI asigură secretariatul comitetului și serviciile auxiliare. Au drept de vot numai membrii Comitetului FI desemnați de către statele membre sau supleanții lor.

Comitetul FI aprobă:

liniile directoare operaționale privind punerea în aplicare a FI;

strategiile de investiții și planurile de afaceri ale FI, inclusiv indicatorii de performanță, pe baza obiectivelor Acordului de parteneriat ACP-UE și a principiilor generale ale politicii de dezvoltare a Uniunii;

rapoartele anuale ale FI;

orice document de politică generală, inclusiv rapoarte de evaluare, cu privire la FI.

Comitetul FI își exprimă avizul cu privire la:

propunerile de acordare a subvenției la dobândă în baza articolului 2 alineatul (7) și a articolului 4 alineatul (2) litera (b) din anexa II la Acordul de parteneriat ACP-UE. În astfel de cazuri, comitetul IF își exprimă avizul, de asemenea, cu privire la utilizarea unei astfel de subvenții la dobândă;

propunerile pentru o investiție FI pentru oricare dintre proiectele pentru care Comisia a exprimat un aviz nefavorabil;

alte propuneri privind FI pe baza principiilor generale definite în liniile directoare operaționale ale FI;

propunerile privind elaborarea cadrului de măsurare a rezultatelor BEI în măsura în care un astfel de cadru se aplică operațiunilor desfășurate în temeiul Acordului de parteneriat ACP-UE.

BEI prezintă Comitetului FI în timp util toate aspectele care necesită aprobarea sau avizul Comitetul FI, astfel cum este prevăzut la alineatele (2) și (3). Orice propunere prezentată Comitetului FI spre avizare se realizează în conformitate cu criteriile și principiile aplicabile prevăzute în liniile directoare operaționale ale FI.

BEI cooperează îndeaproape cu Comisia și, după caz, își coordonează operațiunile cu ceilalți donatori. În special, BEI:

elaborează sau revizuiește împreună cu Comisia liniile directoare operaționale ale FI menționate la alineatul (2) litera (a). BEI este răspunzătoare pentru conformitatea cu liniile directoare și se asigură că proiectele pe care le sprijină respectă standardele sociale și de mediu internaționale și sunt coerente cu obiectivele Acordului de parteneriat ACP-UE și ale principiilor generale ale politicii de dezvoltare a Uniunii, precum și cu strategiile de cooperare regionale sau de țară relevante;

solicită în prealabil avizul Comisiei cu privire la strategiile de investiții, planurile de afaceri și documentele privind politicile generale;

informează Comisia cu privire la proiectele pe care le gestionează în conformitate cu articolul 18 alineatul (1). În faza de evaluare a unui proiect, acesta solicită avizul Comisiei cu privire la conformitatea acestuia cu strategia de cooperare de țară relevantă sau cu strategia de cooperare regională sau, după caz, cu obiectivele generale ale Facilității pentru investiții;

solicită acordul Comisiei în faza de evaluare a unui proiect privind orice propunere înaintată Comitetului FI pentru o subvenție la dobândă cu privire la conformitatea cu articolul 2 alineatul (7) și articolul 4 alineatul (2) din anexa II la Acordul de parteneriat ACP-UE și cu criteriile definite în liniile directoare operaționale ale Facilității pentru investiții, cu excepția subvențiilor la dobândă care intră sub incidența alocării globale menționate la alineatul (3) litera (a).

BEI nu întreprinde niciuna dintre acțiunile menționate la alineatul (3) literele (a), (b) și (c), cu excepția cazului în care Comitetul FI a emis un aviz favorabil.

BEI gestionează investițiile din cadrul FI și toate fondurile deținute în contul FI, în conformitate cu obiectivele Acordului de parteneriat ACP-UE. În special, aceasta poate participa în organismele de supervizare și administrare formate din persoane juridice în care este investită FI și poate intermedia, anula și modifica drepturile deținute în contul FI, în conformitate cu liniile directoare operaționale ale FI.

TITLUL V

În vederea asigurării coerenței și a eficacității asistenței acordate de Uniune, Comisia poate decide că țările non-ACP în curs de dezvoltare și organismele regionale de integrare cu participare ACP, care promovează cooperarea și integrarea regională și care sunt eligibile pentru asistență UE în baza altor instrumente de finanțare a acțiunii externe ale Uniunii, pot accesa fondurile menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (a) punctul (i) din acordul intern, în cazul în care proiectul sau programul vizat are un caracter regional sau transfrontalier și este în conformitate cu articolul 6 din anexa IV la Acordul de parteneriat ACP-UE. TTPM eligibile pentru asistența Uniunii în temeiul Deciziei 2013/755/UE a Consiliului și regiunile ultraperiferice ale Uniunii pot participa, de asemenea, la proiectele sau programele de cooperare regională; finanțarea necesară pentru participarea acestora se va adăuga fondurilor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (a) punctul (i) din acordul intern. Ar trebui să se țină seama de obiectivul privind consolidarea cooperării dintre statele membre, regiunile ultraperiferice ale Uniunii, TTPM și statele ACP și, după caz, să se creeze mecanisme de coordonare. Fondurile respective și tipurile de finanțare menționate în Regulamentul (UE) 2015/323 al Consiliului pot fi prevăzute în documentele strategice, programele orientative multianuale, programele de acțiune și măsurile indicate la articolul 9 din prezentul regulament.

Comisia și BEI își monitorizează periodic acțiunile și măsurile finanțate și analizează progresele înregistrate pentru îndeplinirea rezultatelor preconizate. De asemenea, Comisia realizează evaluări ale impactului și ale eficacității acțiunilor și politicilor sale sectoriale, precum și ale eficacității programării, atunci când este necesar prin intermediul unor evaluări independente externe. Se va ține seama în mod corespunzător de propunerile Consiliului privind evaluările independente externe. Evaluările ar trebui să se bazeze pe principiile de bună practică ale OCDE-CAD și să urmărească dacă au fost îndeplinite obiectivele specifice, ținând seama de egalitatea de gen, pentru a elabora recomandări și pentru a prezenta dovezi în vederea facilitării învățării în scopul îmbunătățirii operațiunilor viitoare. Respectivele evaluări au la bază indicatori predefiniți, clari, transparenți și după caz, adaptați pentru fiecare țară în parte și măsurabili.

Comisia își trimite rapoartele de evaluare, alături de reacția serviciilor sale la principalele recomandări, statelor membre, prin intermediul Comitetului FED, precum și BEI, spre informare. Eventualele evaluări, inclusiv recomandări și acțiuni ulterioare, pot fi luate în discuție în cadrul Comitetului FED, la solicitarea unui stat membru. În astfel de cazuri, Comisia va raporta Comitetului FED cu un an mai târziu cu privire la punerea în practică a acțiunilor ulterioare convenite. Rezultatele evaluării sunt luate în considerare în vederea elaborării programelor și alocării resurselor.

Comisia implică într-o măsură adecvată toate părțile interesate relevante în etapa de evaluare a asistenței acordate de Uniune, prevăzută în prezentul regulament și, atunci când este indicat, poate să urmărească realizarea unor evaluări în comun cu statele membre ale UE, cu alți donatori și parteneri în materie de dezvoltare.

Comisia examinează progresele înregistrate în punerea în aplicare a celui de al 11-lea FED, inclusiv a programelor orientative multianuale, și înaintează Consiliului un raport anual privind punerea în aplicare, începând din anul 2016. Raportul va cuprinde o analiză a principalilor parametri, a principalelor realizări și, ori de câte ori este posibil, a contribuției asistenței financiare a Uniunii la impacturi. În acest scop va fi creat un cadru dedicat rezultatelor. Raportul trebuie să fie trimis, de asemenea, Parlamentului European, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor.

Raportul anual conține, de asemenea, informații, referitoare la anul precedent, privind măsurile finanțate, rezultatele activităților de monitorizare și de evaluare, implicarea partenerilor relevanți în materie de dezvoltare și punerea în aplicare a angajamentelor și a creditelor pentru plăți, clasificate pe țări, regiuni și sectoare de cooperare. Acesta conține și o analiză calitativă a rezultatelor prevăzute inițial și realizate, bazată, printre altele, pe date ale sistemelor de monitorizare, precum și acțiuni ulterioare lecțiilor învățate.

Raportul utilizează, pe cât posibil, indicatori specifici și măsurabili privind contribuția ajutorului la realizarea obiectivelor Acordului de parteneriat ACP-UE. Acesta reflectă principalele învățăminte desprinse și răspunsul la recomandările formulate în urma evaluărilor din anii anteriori. De asemenea, raportul evaluează, în cazurile în care este posibil și relevant, respectarea principiilor privind eficacitatea ajutorului, inclusiv pentru instrumentele financiare inovatoare.

Uniunea și statele sale membre realizează, cel târziu la finele anului 2018, o revizuire a performanței, evaluând gradul de execuție a angajamentelor și a plăților, precum și efectele și impactul ajutorului furnizat, prin intermediul indicatorilor privind rezultatele, realizările și impactul, cu care se măsoară eficiența utilizării resurselor, precum și eficacitatea FED. De asemenea, se abordează contribuția măsurilor finanțate la realizarea obiectivelor Acordului de parteneriat ACP-UE și la prioritățile Uniunii, astfel cum sunt prevăzute în Agenda schimbării. Revizuirea se realizează pe baza unei propuneri a Comisiei.

BEI furnizează Comitetului FI informații privind progresele realizate pentru atingerea obiectivelor FI. În conformitate cu articolul 6b din anexa II la Acordul de parteneriat ACP-UE, eficacitatea generală a FI va fi supusă unei revizuiri comune intermediare și unei revizuiri la sfârșitul perioadei de aplicare a celui de al 11-lea FED. Revizuirea intermediară se realizează de către un expert extern independent în cooperare cu BEI și se pune la dispoziția Comitetului FI.

O estimare anuală a cheltuielilor totale legate de combaterea schimbărilor climatice și de biodiversitate este realizată pe baza documentelor de programare orientative adoptate. Fondurile alocate în contextul FED fac obiectul unui sistem anual de monitorizare care este bazat pe metodologia OCDE (markeri Rio), fără a exclude utilizarea unor metodologii mai precise în cazul în care acestea sunt disponibile, și care este integrat în metodologia existentă de gestionare performantă a programelor Uniunii, pentru a cuantifica cheltuielile legate de acțiunile de combatere a schimbărilor climatice și de protejare a biodiversității la nivelul programelor de acțiune, al măsurilor individuale și al măsurilor speciale menționate la articolul 9, fiind înregistrate în evaluări și în rapoartele anuale.

Prezentul regulament se aplică în conformitate cu Decizia 2010/427/UE.

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptat la Bruxelles, 2 martie 2015.Pentru ConsiliuPreședinteleD. Reizniece-Ozola