Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/293 al Comisiei din 24 februarie 2015 de înregistrare a unei denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Liliputas (IGP)]

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare, în special articolul 15 alineatul (2) și articolul 52 alineatul (3) litera (b),

În temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, cererea de înregistrare a denumirii Liliputas, depusă de Lituania, a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

În temeiul articolului 51 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, prin actul de opoziție din 13 septembrie 2013 și prin declarația de opoziție motivată din 8 noiembrie 2013, Polonia s-a opus înregistrării. Opoziția a fost considerată admisibilă.

Prin scrisorile din 8 ianuarie 2014, Comisia a invitat părțile interesate să inițieze consultările care se impun pentru a încerca să ajungă la un acord, în conformitate cu procedurile lor interne.

Nu s-a ajuns la niciun acord între Lituania și Polonia.

Dat fiind că nu s-a ajuns la un acord, Comisia ar trebui să adopte o decizie în conformitate cu procedura menționată la articolul 52 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

În conformitate cu articolul 10 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, oponentul a afirmat că înregistrarea denumirii Liliputas ca indicație geografică protejată ar periclita existența unei denumiri aproape identice, a unor mărci și a unor produse aflate în mod legal pe piața din Polonia de semnificativ mai mulți ani decât cei cinci care precedă data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (15 iunie 2013) a cererii de înregistrare a denumirii Liliputas ca indicație geografică protejată. Potrivit oponentului, înregistrarea ar amenința existența produsului numit Liliput, care este o brânză poloneză cu caracteristici similare celor ale brânzei Liliputas și cu o denumire similară din punct de vedere fonetic cu denumirea Liliputas.

Oponentul susține că termenul Liliput este utilizat în mod generic în Polonia pentru a face referire la produse caracterizate de dimensiunea lor mică și este utilizat și pentru brânză. În Polonia se produce și se comercializează în mod legal brânză cu numele Liliput din anul 1971. În standardele, instrucțiunile tehnice și normele respectate de întreprinderi în ceea ce privește utilizarea materiilor prime, brânza Liliput este enumerată printre alte tipuri de brânză, precum gouda, edam și emmental. Acest termen, care se referă la brânza poloneză, este popular în rândul consumatorilor din Polonia și nu este legat în niciun fel de brânza din Lituania. Așadar, trebuie considerat un termen generic, pentru brânză generică în Polonia. În ceea ce privește produsul, brânza poloneză Liliput prezintă caracteristici, aspect și dimensiuni similare cu cele ale brânzei lituaniene Liliputas. La final, oponentul sugerează că Liliput și Liliputas sunt produse similare ce poartă denumiri generice. Prin urmare, înregistrarea denumirii Liliputas ca indicație geografică protejată ar putea împiedica producătorii polonezi să-și comercializeze brânza Liliput sau, în orice caz, să utilizeze denumirea Liliput pentru o brânză.

De asemenea, oponentul susține că produsul și denumirea care urmează a fi înregistrată nu îndeplinesc cerințele de la articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012. Așa cum se afirmă în documentul unic publicat, denumirea brânzei se datorează dimensiunii ei. Așadar, denumirea Liliputas nu indică faptul că produsul provine dintr-un anumit loc, ci, la fel ca în cazul brânzei poloneze Liliput, se referă doar la dimensiunea redusă a brânzei. În plus, calitățile produsului nu pot fi atribuite originii geografice a brânzei, ci derivă pur și simplu din faptul că brânza este pusă la maturat sub formă de roți mici. Impactul mucegaiului microscopic local Penicillium pallidum Smith asupra caracteristicilor organoleptice ale brânzei Liliputas nu este dovedit. Mai mult, faptul că produsul era realizat în conformitate cu standarde naționale în URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste) ar confirma că putea fi produs oriunde în URSS și că nu exista o legătură precisă cu aria geografică delimitată. În sfârșit, Liliputas ar trebui considerat un produs generic.

Mai multor producători polonezi de brânză li s-a acordat protecție pentru mărci care conțin cuvântul Liliput, cum ar fi marca verbală și figurativă înregistrată Cheesland Liliput și Ser liliput și marca verbală Serenada Liliput, a cărei înregistrare a fost solicitată. Producția de Liliput din Polonia este substanțială: 2762 de tone au fost produse în 2013 pe scară industrială și au fost comercializate în întreaga Polonie în 2250 de magazine, o proporție de 4,8 % din producție fiind exportată pe piața UE. Producția de brânză Liliput este vizată de o marcă în proporție de 90 %. În opinia oponentului, înregistrarea denumirii Liliputas ca indicație geografică protejată ar amenința existența acestor mărci.

În pofida afirmațiilor oponentului menționate mai sus, înregistrarea denumirii Liliputas ca indicație geografică protejată este adecvată din motivele prezentate în cele ce urmează.

Deși utilizarea denumirii Liliputas se datorează cu siguranță dimensiunii brânzei la care se referă denumirea, este clar că în Lituania, în jumătate de secol, denumirea respectivă și-a pierdut trimiterea la dimensiune și s-a dezvoltat, în paralel, o puternică legătură cu aria de producție. În prezent, în Lituania, denumirea Liliputas este indiscutabil asociată cu brânza fermentată, cu pastă semitare, de calitate superioară, produsă manual în satul Belvederis. Consumatorii lituanieni nu leagă denumirea respectivă de o brânză poloneză sau de producția de brânză după standarde industrializate. Așadar, deși nu conține o referire geografică, denumirea Liliputas corespunde definiției de la articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, conform căreia indicația geografică protejată este o denumire care identifică un produs originar dintr-un anumit loc, dintr-o anumită regiune sau dintr-o anumită țară.

În lumina celor de mai sus, denumirea Liliputas nu poate fi considerată generică. Denumirile generice sunt denumiri care, deși sunt legate din punct de vedere istoric de locul în care a fost fabricat sau comercializat inițial produsul la care se referă, sunt acum complet separate de respectiva origine geografică inițială. În cazul Liliputas, situația este inversă. Inițial, această denumire era separată de originea geografică a produsului, dar acum ea este puternic legată de aria de producție.

Produsul are calități și o reputație care pot fi atribuite originii sale geografice. Deși în documentul unic publicat se afirmă că brânza și-a primit numele Liliputas din cauza dimensiunii sale, același document specifică faptul că brânza își dobândește gustul și aroma specifice datorită maturării în roți mici, cu ajutorul microflorei interne și al mucegaiului microscopic Penicillium pallidum Smith, care se dezvoltă în pivnițele din aria geografică delimitată. Acest mucegai, care este specific pivnițelor din satul Belvederis, determină formarea acidului lactic, a gustului proaspăt și a aromei care caracterizează distinctiv brânza Liliputas. Aria respectivă oferă condiții speciale pentru supraviețuirea acestui mucegai. În plus, faptul că brânza este produsă manual, prin metode nonmecanice, contribuie la menținerea și la dezvoltarea mucegaiului. În plus, Liliputas are o reputație solidă și bine documentată ca produs emblematic al sectorului lactatelor din Lituania, această reputație fiind descrisă cu precizie în documentul unic publicat.

Așadar, diferențele dintre Liliputas și Liliput sunt destul de evidente. Liliputas nu poate fi considerat un produs generic.

În ceea ce privește afirmația că, deoarece făcea obiectul unor standarde la nivelul URSS, Liliputas putea fi produs oriunde în URSS, ar trebui să se țină seama de faptul că includerea produselor în astfel de standarde era obligatorie la vremea respectivă. În plus, această circumstanță nu înseamnă că produsul, astfel cum este descris în standardul inclus la inițiativa Lituaniei, a fost produs în altă parte. În orice caz, între 1969 și 1979, produsul a primit numeroase premii, diplome, mărci de calitate și medalii, fiind bine identificat ca o brânză lituaniană produsă în satul Belvederis.

Termenul Liliput este similar din punct de vedere fonetic cu termenul Liliputas, care urmează a fi înregistrat. Ambele denumiri își au originea în dimensiunea mică a brânzei. Deși brânza Liliputas este un produs cu caracteristici, calități și reputație clar distincte, brânza Liliput prezintă aspecte similare cu cele ale brânzei Liliputas. Deoarece denumirile sunt apropiate și având în vedere similitudinile vizuale dintre produse, aplicarea protecției prevăzute de articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 ar putea face ca înregistrarea Liliputas să împiedice producătorii polonezi de brânză să utilizeze termenul Liliput.

Dovezile arată că termenul Liliput nu a fost utilizat cu scopul de a exploata reputația denumirii Liliputas. Consumatorii nu au fost și nu ar fi putut fi induși în eroare în ceea ce privește adevărata origine a produselor. De fapt, cele două produse au două piețe distincte pe care sunt bine cunoscute și sunt identificate corect. Din aceste motive și deoarece s-a demonstrat că denumirea Liliput a fost utilizată legal în mod constant și corect timp de cel puțin 25 de ani înaintea prezentării către Comisie a cererii de înregistrare a denumirii Liliputas, în interesul echității și al utilizării tradiționale, ar trebui acordată perioada de tranziție maximă prevăzută de articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

Această concluzie nu duce în mod necesar la scoaterea din legalitate a utilizării termenului Liliput. În conformitate cu articolul 41 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, dacă se poate stabili că, ținând seama de toți factorii relevanți și, în special, de situația existentă în zonele de consum și de actele juridice relevante de la nivel național sau de la nivelul Uniunii, Liliput a devenit un termen generic, utilizarea acestei denumiri nu ar fi afectată de înregistrarea denumirii Liliputas.

În ceea ce privește mărcile care conțin termenul Liliput a căror înregistrare a fost solicitată, care au fost înregistrate sau a căror utilizare s-a încetățenit prin folosirea cu bună credință pe teritoriul Uniunii înainte de depunerea cererii de înregistrare a denumirii Liliputas ca indicație geografică protejată, în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, mărcile respective pot fi utilizate în continuare și pot fi reînnoite pentru produsele respective, cu condiția îndeplinirii cerințelor generale prevăzute de legislația referitoare la mărci.

Având în vedere toate cele de mai sus, denumirea Liliputas ar trebui înregistrată în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate.

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru politica în domeniul calității produselor agricole,

Se înregistrează denumirea Liliputas (IGP).

Denumirea de la primul paragraf identifică un produs din clasa 1.3. Brânzeturi din anexa XI la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 668/2014 al Comisiei.

Termenul Liliput poate fi utilizat pentru a desemna brânza care nu respectă caietul de sarcini al produsului Liliputas, pentru o perioadă de 15 ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptat la Bruxelles, 24 februarie 2015.Pentru ComisiePreședinteleJean-Claude Juncker