Regulamentul delegat (UE) 2015/62 al Comisiei din 10 octombrie 2014 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește indicatorul efectului de levier Text cu relevanță pentru SEE

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, în special articolul 456 alineatul (1) litera (j),

Indicatorul efectului de levier calculat în conformitate cu articolul 429 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 trebuie să fie publicat de instituții începând cu data de 1 ianuarie 2015 și, înainte de această dată, Comisia este împuternicită să adopte un act delegat de modificare a indicatorului de măsurare a expunerii și a indicatorului de măsurare a capitalului care sunt utilizați pentru calcularea indicatorului efectului de levier în vederea corectării oricăror insuficiențe constatate în urma raportării de către instituții.

S-au observat diferențe în ceea ce privește indicatorii efectului de levier raportați la care se face referire la articolul 429 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 din cauza unor interpretări divergente ale instituțiilor cu privire la compensarea garanțiilor reale în tranzacțiile de finanțare prin titluri de valoare și în tranzacțiile de răscumpărare. Aceste diferențe în ceea ce privește interpretarea și raportarea au devenit evidente în urma raportului de analiză publicat la data de 4 martie 2014 de Autoritatea Bancară Europeană (ABE).

Având în vedere faptul că dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 575/2013 au reflectat standardele Basel, soluțiile identificate pentru a remedia deficiențele normelor Basel sunt, de asemenea, adecvate pentru a remedia deficiențele corespunzătoare ale dispozițiilor relevante ale regulamentului respectiv.

La data de 14 ianuarie 2014, Comitetul de la Basel a adoptat un text revizuit al normelor privind indicatorul efectului de levier, în special dispoziții suplimentare referitoare la măsurarea și compensarea tranzacțiilor de răscumpărare și de finanțare prin titluri de valoare. Alinierea dispozițiilor Regulamentului (UE) nr. 575/2013 privind calcularea indicatorului efectului de levier la normele convenite la nivel internațional ar trebui să elimine divergențele dintre interpretările instituțiilor cu privire la compensarea garanțiilor reale ale tranzacțiilor de finanțare prin titluri de valoare și ale tranzacțiilor de răscumpărare și ar trebui, de asemenea, să consolideze comparabilitatea internațională, precum și să creeze condiții de concurență echitabile pentru instituțiile care sunt stabilite în Uniune și își desfășoară activitatea la nivel internațional.

Compensarea prin contrapărți centrale în cadrul principalului model utilizat în mod obișnuit în Uniune creează o dublă contabilizare a efectului de levier în măsurarea expunerii unei instituții care acționează ca membru compensator.

Compensarea tranzacțiilor de finanțare prin titluri de valoare, în special a tranzacțiilor de răscumpărare, prin intermediul contrapărților centrale calificate poate genera avantaje, cum ar fi compensarea multilaterală și procesele fiabile de gestionare a garanțiilor reale care consolidează stabilitatea financiară. Sumele de încasat și sumele de plătit în numerar pentru operațiunile repo și reverse repo prin intermediul aceleiași contrapărți centrale calificate ar trebui, prin urmare, să fie autorizate să facă obiectul compensării.

Tranzacțiile de răscumpărare care pot să înceteze în orice zi, sub rezerva unui termen convenit de notificare a încetării, ar trebui să fie considerate echivalente tranzacțiilor care au o scadență explicită egală cu termenul de notificare a încetării și condiția privind aceeași dată explicită de decontare finală ar trebui să fie considerată îndeplinită, astfel încât tranzacțiile respective să fie eligibile pentru compensarea sumelor de încasat și a sumelor de plătit în numerar ale operațiunilor repo și reverse repo cu aceeași contraparte.

Indicatorul revizuit al efectului de levier ar trebui să conducă la o măsurare mai exactă a efectului de levier și ar trebui să servească drept limitare proporțională a acumulării efectului de levier în instituțiile stabilite în Uniune.

Comunicarea indicatorului efectului de levier mai degrabă la sfârșitul perioadei de raportare trimestriale decât pe baza unei medii pe trei luni asigură o mai bună aliniere a indicatorului efectului de levier la informațiile transmise în materie de solvabilitate.

Utilizarea cuantumurilor noționale brute pentru protecția creditului subscris emisă de o instituție reflectă într-un mod mai adecvat efectul de levier, comparativ cu utilizarea metodei marcării la piață pentru instrumentele respective.

Domeniul de aplicare al consolidării pentru calcularea indicatorului efectului de levier ar trebui să fie aliniat la sfera de reglementare a consolidării utilizate pentru determinarea indicatorilor de ponderare la risc a capitalului.

Modificările introduse de prezentul regulament ar trebui să conducă la o mai bună comparabilitate a indicatorului efectului de levier publicat de instituții și ar trebui să contribuie la împiedicarea inducerii în eroare a participanților pe piață în ceea ce privește efectul de levier real al instituțiilor. Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să intre în vigoare cât mai curând posibil.

Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ar trebui modificat în consecință,

Regulamentul (UE) nr. 575/2013 se modifică după cum urmează:

articolul 429 se înlocuiește cu următorul text:

activelor menționate la alineatul (5), cu excepția cazului în care sunt deduse atunci când se stabilește indicatorul de măsurare a capitalului menționat la alineatul (3);

instrumentelor financiare derivate menționate la alineatul (9);

majorărilor pentru riscul de credit al contrapărții tranzacțiilor de răscumpărare, operațiunilor de dare sau luare de titluri de valoare sau de mărfuri cu împrumut, tranzacțiilor cu termen lung de decontare și tranzacțiilor de creditare în marjă, inclusiv cele extrabilanțiere menționate la articolul 429b;

elementelor extrabilanțiere menționate la alineatul (10).

valorile expunerii activelor înseamnă valorile expunerii stabilite în conformitate cu articolul 111 alineatul (1) prima teză;

garanțiile reale corporale sau financiare, garanțiile sau instrumentele de diminuare a riscului de credit cumpărate nu se utilizează pentru reducerea valorilor expunerilor activelor;

creditele nu se compensează cu depozite;

tranzacțiile de răscumpărare, operațiunile de dare sau luare de titluri de valoare sau de mărfuri cu împrumut, tranzacțiile cu termen lung de decontare și tranzacțiile de creditare în marjă nu se compensează.

tranzacțiile au aceeași dată explicită de decontare finală;

dreptul de a compensa suma datorată contrapărții cu suma datorată de către contraparte este executoriu din punct de vedere juridic în toate situațiile următoare:

în cursul desfășurării normale a activității;

în cazul nerespectării obligațiilor, al insolvenței și al falimentului;

contrapărțile intenționează să efectueze o decontare netă, să efectueze o decontare simultană sau tranzacțiile fac obiectul unui mecanism de decontare care are ca rezultat echivalentul funcțional al decontării nete.

în cursul desfășurării normale a activității;

în cazul nerespectării obligațiilor, al insolvenței și al falimentului;

contractele enumerate în anexa II;

instrumentele financiare derivate de credit;

tranzacțiile de răscumpărare;

operațiunile de dare sau luare de titluri de valoare sau de mărfuri cu împrumut;

tranzacțiile cu termen lung de decontare;

tranzacțiile de creditare în marjă.

sunt expuneri față de o entitate din sectorul public;

sunt tratate în conformitate cu articolul 116 alineatul (4);

rezultă din depozite pe care instituția are obligația legală de a le transfera către entitatea din sectorul public menționată la litera (a) în scopul finanțării de investiții de interes general.

se introduc următoarele articole 429a și 429b:

pentru tranzacțiile care nu sunt compensate printr-o contraparte centrală calificată, fondurile în numerar primite de contrapartea destinatară nu sunt separate;

marja de variație se calculează zilnic și face zilnic obiectul schimbului valutar pe baza evaluării la prețul pieței a pozițiilor pe instrumente financiare derivate;

marja de variație primită în numerar este denominată în aceeași monedă ca moneda de decontare a contractului instrumentului financiar derivat;

marja de variație care a făcut obiectul schimbului valutar este suma totală care ar fi necesară pentru a stinge integral expunerea la prețul pieței a instrumentului financiar derivat care face obiectul pragului și sumelor minime de transfer aplicabile contrapărții;

contractul instrumentului financiar derivat și marja de variație între instituție și contrapartea la respectivul contract sunt acoperite de un singur acord de compensare pe care instituția îl poate trata ca diminuator de risc, în conformitate cu articolul 295.

deducerea marjei de variație primite se limitează la valoarea pozitivă a acelei părți a valorii expunerii reprezentată de costul de înlocuire curent;

instituțiile nu utilizează marja de variație primită în numerar pentru a reduce cuantumul expunerii de credit viitoare potențiale, inclusiv în sensul articolului 298 alineatul (1) litera (c) punctul (ii).

pentru instrumentele financiare derivate de credit pe un singur nume, instrumentele financiare derivate de credit cumpărate trebuie să fie pe un nume de referință cu rang egal sau inferior obligației de referință suport a instrumentului financiar derivat de credit subscris și un eveniment de credit pe activele de referință de grad superior ar avea ca rezultat un eveniment de credit pe activele subordonate;

în cazul în care o instituție cumpără protecție pe un grup de nume de referință, protecția cumpărată poate să compenseze protecția vândută pe un grup de nume de referință numai dacă grupul entităților de referință și nivelul de subordonare în ambele tranzacții sunt identice;

scadența reziduală a instrumentului financiar derivat de credit cumpărat este egală cu scadența reziduală a instrumentului financiar derivat de credit subscris sau mai mare decât aceasta;

la determinarea valorii expunerii suplimentare pentru instrumentele financiare derivate de credit subscrise, din cuantumul noțional al instrumentului financiar derivat de credit cumpărat se scade orice modificare pozitivă a valorii juste care a fost încorporată în fondurile proprii de nivel 1 în ceea ce privește instrumentul financiar derivat de credit cumpărat;

pentru produsele împărțite în tranșe, instrumentul financiar derivat de credit cumpărat ca protecție are ca suport o obligație de referință care are rang egal cu obligația de referință suport a instrumentului financiar derivat de credit subscris.

Ei este valoarea justă a titlurilor de valoare sau a sumelor în numerar împrumutate contrapărții în cadrul tranzacției i;

Ci este valoarea justă a titlurilor de valoare sau a sumelor în numerar primite de la contraparte în cadrul tranzacției i.

Ei este valoarea justă a titlurilor de valoare sau a sumelor în numerar împrumutate contrapărții pentru tranzacțiile care fac obiectul acordului-cadru de compensare i;

Ci este valoarea justă a sumelor în numerar sau a titlurilor de valoare primite de la contraparte care fac obiectul acordului-cadru de compensare i.

în cazul în care instituția furnizează unui client sau unei contrapărți o indemnizație sau o garanție limitată la orice diferență între valoarea titlului de valoare sau a sumei în numerar pe care clientul a împrumutat-o și valoarea garanției reale pe care debitorul a furnizat-o, instituția include în măsurarea expunerii numai majorarea determinată în conformitate cu alineatul (2) sau (3), după caz;

în cazul în care instituția nu furnizează niciuneia dintre părțile implicate o indemnizație sau o garanție, tranzacția nu este inclusă în măsurarea expunerii;

în cazul în care, în cadrul tranzacției, expunerea instituției din punct de vedere economic față de titlul de valoare suport sau față de suma în numerar suport nu se limitează la expunerea acoperită de majorare, instituția include în măsurarea expunerii și o expunere egală cu cuantumul total al titlului de valoare sau al sumei în numerar.

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 10 octombrie 2014.Pentru ComisiePreședinteleJosé Manuel Barroso