Document UE

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 121 alineatul (2) și articolul 148 alineatul (4),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1466/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind consolidarea supravegherii pozițiilor bugetare și supravegherea și coordonarea politicilor economice, în special articolul 5 alineatul (2),

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice, în special articolul 6 alineatul (1),

având în vedere recomandarea Comisiei Europene,

având în vedere rezoluțiile Parlamentului European,

având în vedere concluziile Consiliului European,

având în vedere avizul Comitetului pentru ocuparea forței de muncă,

având în vedere avizul Comitetului economic și financiar,

având în vedere avizul Comitetului pentru protecție socială,

având în vedere avizul Comitetului pentru politică economică,

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa o nouă strategie pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, Europa 2020, bazată pe coordonarea extinsă a politicilor economice, care se concentrează pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat, pe baza propunerilor Comisiei, o recomandare privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (2010-2014), iar la 21 octombrie 2010 a adoptat o decizie privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre, care formează împreună orientările integrate. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă aplicate la nivel național.

La 29 iunie 2012, șefii de stat sau de guvern ai statelor membre au convenit asupra unui Pact pentru creștere economică și locuri de muncă, prin care se oferă un cadru coerent de acțiune la nivel național, precum și la nivelul UE și al zonei euro, și care utilizează toate pârghiile, instrumentele și politicile posibile. Aceștia au stabilit acțiunile care trebuie întreprinse la nivelul statelor membre, exprimându-și în special angajamentul deplin față de îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și față de punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări.

La 9 iulie 2013, Consiliul a adoptat Recomandarea privind Programul național de reformă al Belgiei pentru 2013 și și-a emis avizul cu privire la Programul de stabilitate actualizat al Belgiei pentru perioada 2012-2016. La 15 noiembrie 2013, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 473/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, Comisia și-a prezentat avizul privind proiectul de plan bugetar al Belgiei pentru 2014.

La 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat Analiza anuală a creșterii, marcând începutul semestrului european 2014 pentru coordonarea politicilor economice. Tot la 13 noiembrie 2013, Comisia a adoptat, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1176/2011, Raportul privind mecanismul de alertă, în care a identificat Belgia ca fiind unul dintre statele membre pentru care urma să se efectueze un bilanț aprofundat.

La 20 decembrie 2013, Consiliul European a aprobat prioritățile pentru asigurarea stabilității financiare, a consolidării finanțelor publice și a acțiunilor de promovare a creșterii economice. Consiliul European a evidențiat că este necesar să se continue consolidarea finanțelor publice într-un mod diferențiat și favorabil creșterii economice, să fie restabilite condițiile normale de creditare a economiei, să se promoveze creșterea economică și competitivitatea, să se combată șomajul și consecințele sociale ale crizei și să se modernizeze administrația publică.

La 5 martie 2014, Comisia a publicat rezultatele bilanțului său aprofundat pentru Belgia, în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011. Concluzia care se desprinde din analiza Comisiei este că Belgia se confruntă în continuare cu dezechilibre macroeconomice care necesită monitorizare și adoptarea unor măsuri de politică. În special, ar trebui acordată în continuare atenție evoluțiilor în materie de competitivitate externă a bunurilor, deoarece o deteriorare persistentă a situației în acest domeniu ar amenința stabilitatea macroeconomică.

La 30 aprilie 2014, Belgia și-a prezentat Programul național de reformă pentru 2014 și Programul de stabilitate pentru 2014. Pentru a se ține seama de legăturile dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.

Obiectivul strategiei bugetare prezentate în Programul de stabilitate pentru 2014 este ca până în 2016 să se obțină un buget echilibrat din punct de vedere structural, iar în anul următor să se atingă obiectivul pe termen mediu. Programul de stabilitate confirmă obiectivul pe termen mediu stabilit anterior, de 0,75 % din PIB, care reflectă obiectivele Pactului de stabilitate și de creștere, dar atingerea acestuia este amânată pentru 2017, ceea ce reprezintă o întârziere de un an față de anul-țintă stabilit în Programul de stabilitate de anul trecut. Progresele anuale preconizate în vederea realizării obiectivului pe termen mediu sunt conforme cu ajustarea prevăzută în Pactul de stabilitate și de creștere. Conform Programului de stabilitate, criteriul de referință în materie de cheltuieli este în linii mari atins pe întreaga perioadă de desfășurare a programului. Rata datoriei, de 101,5 % din PIB în 2013, este mai mare decât valoarea de referință din tratat, de 60 % din PIB, și, conform Programului de stabilitate, se preconizează că va scădea treptat, până la circa 93 % din PIB în 2017. La nivel global, obiectivele prevăzute în Programul de stabilitate sunt conforme cu cerințele Pactului de stabilitate și de creștere. Scenariul macroeconomic care stă la baza previziunilor bugetare din Programul de stabilitate, care a fost pregătit de o instituție independentă (Biroul Federal de Planificare), este plauzibil. Estimările în materie de creștere sunt apropiate de previziunile serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014. Traiectoria bugetară nu este încă sprijinită de măsuri. Conform previziunilor Comisiei, nu se întrevede nicio îmbunătățire structurală în 2014 și, în ipoteza obișnuită în care nu intervine nicio schimbare de politică, se prevede o deteriorare structurală în 2015. Acest lucru pune în pericol atingerea obiectivelor și ar putea duce la o abatere semnificativă de la ajustarea necesară pentru atingerea obiectivului pe termen mediu în perioada 2014-2015. În plus, conform previziunilor Comisiei, Belgia nu va respecta nici în 2014, nici în 2015 regula privind datoria. Pe baza evaluării Programului de stabilitate și a previziunilor Comisiei, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97, Consiliul consideră că Belgia și-a redus în mod sustenabil deficitul public general sub 3 % din PIB în 2013, dar, începând cu 2014, există riscul de a se abate considerabil de la cerințele componentei preventive a Pactului de stabilitate și de creștere.

Belgia a înregistrat progrese importante în direcția introducerii unor măsuri mai structurale în materie de coordonare. Un Acord de cooperare privind coordonarea bugetară, încheiat la sfârșitul anului 2013, a introdus la nivelul administrației publice generale o regulă privind soldul bugetar structural (definită în conformitate cu obiectivul pe termen mediu), astfel cum se prevede în Pactul bugetar. În plus, acest acord oficializează practica de coordonare consacrată, prin faptul că (i) oficializează rolul Comitetului consultativ interguvernamental în acest proces și (ii) explicitează mai mult rolul consultativ al Înaltului Consiliu pentru Finanțe. Acordul prevede, de asemenea, consolidarea rolului de monitorizare al Înaltului Consiliu prin introducerea unui mecanism de corecție explicit în cazul unei abateri semnificative de la obiectivele convenite. Ar putea fi necesare măsuri suplimentare pentru a conferi caracter obligatoriu obiectivelor care trebuie atinse după 2014.

Recent, Belgia a reușit să oprească creșterea ratei datoriei sale publice, însă povara reprezentată de aceasta, care este de 101,5 % din PIB, este mare, iar datoriile și obligațiile viitoare care vor rezulta din angajamentele în materie de pensii sunt considerabile. Pentru a le putea acoperi, menținând totodată niveluri ridicate de trai, creșterile viitoare în materie de costuri bugetare trebuie ținute sub control, ratele de activitate și de ocupare a forței de muncă ar trebui să crească, iar competitivitatea pe plan internațional trebuie îmbunătățită. Belgia continuă să se confrunte cu provocări importante în fiecare dintre aceste domenii. Chiar dacă Belgia a întreprins pași în direcția cea bună, lucru care va produce efecte în anii următori, sunt necesare acțiuni mai ambițioase, cu atât mai mult cu cât și partenerii comerciali ai Belgiei efectuează reforme.

Rata globală a impozitării în Belgia este una dintre cele mai ridicate din Uniune, iar sarcina fiscală este suportată în principal de forța de muncă, fiind astfel una dintre cele mai mari din Uniune. O serie de caracteristici specifice ale sistemului fiscal, de exemplu tratamentul fiscal aplicat în cazul mașinilor de serviciu, sunt dăunătoare pentru mediu. Au fost întreprinse unele măsuri specifice pentru a diminua costurile legate de forța de muncă pentru anumite grupuri și pentru a reduce diferența dintre salariile brute și nete în cazul nivelurilor inferioare ale grilelor de salarizare. Cu toate acestea, nu s-a produs nicio redirecționare semnificativă a sarcinii fiscale spre baze de impozitare care sunt mai puțin dăunătoare pentru creștere. Au fost lansate primele reflecții cu privire la o reformă fiscală amplă, care să faciliteze asigurarea sustenabilității finanțelor publice, să sprijine competitivitatea și creșterea ratei de ocupare a forței de muncă și să protejeze mediul. O astfel de reformă fiscală amplă ar trebui să implice redirecționarea impozitării, astfel încât aceasta să nu mai fie suportată în special de forța de muncă, simplificarea sistemului fiscal, creșterea eficienței TVA-ului, lărgirea bazelor de impozitare, reducerea cheltuielilor fiscale, eliminarea lacunelor în materie de legislație și eliminarea treptată a subvențiilor care dăunează mediului.

Conform previziunilor, impactul îmbătrânirii populației va fi considerabil pentru Belgia, estimându-se că între 2010 și 2060 se va înregistra o creștere de peste 8 % din PIB a costurilor legate de îmbătrânirea populației, în special din cauza cheltuielilor cu pensiile și cu îngrijirea pe termen lung. Se prevede că reforma sistemului de securitate socială pentru persoanele mai în vârstă, inițiată recent, va avea un impact pozitiv asupra încadrării acestora în muncă. Cu toate acestea, având în vedere amploarea provocării, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a se asigura sustenabilitatea bugetară. Aceste eforturi trebuie să țină seama de necesitatea ca sistemele de securitate socială pentru persoanele în vârstă să rămână adecvate. Este necesară instituirea unor măsuri prin care să se stabilească o legătură între vârsta de pensionare și evoluțiile privind speranța de viață, să se reducă diferența dintre vârsta legală de pensionare și cea efectivă și să se îmbunătățească rentabilitatea cheltuielilor publice cu îngrijirea pe termen lung.

Belgia se confruntă cu o utilizare insuficientă, care este de-a dreptul cronică, a forței de muncă. Rata activității și cea a ocupării forței de muncă se situează sub media UE și stagnează, în timp ce rata șomajului de lungă durată, exprimată ca procent din șomajul total, rămâne ridicată. În majoritatea cazurilor, sarcina fiscală mare asupra forței de muncă, prin interacțiunea cu sistemul de prestații, creează capcane semnificative reprezentate de șomaj și de inactivitate pentru majoritatea categoriilor de lucrători. Chiar dacă s-au întreprins acțiuni pentru a reduce capcanele reprezentate de șomaj pentru persoanele cu salarii mici, capcana a devenit mai mare pentru majoritatea celorlalte categorii, iar capcanele reprezentate de inactivitate sunt în continuare omniprezente. Întrucât costurile legate de forța de muncă rămân ridicate, politicile în materie de recrutare tind să minimizeze riscurile și să îi penalizeze pe outsideri, cum ar fi tinerii, lucrătorii slab calificați și persoanele care provin din familii de migranți, care, împreună cu lucrătorii mai în vârstă, au rate de participare pe piața forței de muncă care sunt cu mult sub media UE. Protecția puternică acordată persoanelor deja încadrate în muncă descurajează mobilitatea profesională de la un loc de muncă la altul și între sectoare, deoarece schimbarea locului de muncă implică pierderea unor drepturi (de exemplu, la plata compensatorie, la posibilitatea pensionării anticipate, la sporul de vechime). Din cauza acestei inerții, politicile active din Belgia privind piața forței de muncă sunt relativ ineficiente și duc la o situație în care nivelurile ridicate ale ratei șomajului din anumite zone și sectoare coexistă, în alte zone și sectoare, cu piețe de muncă restrânse și cu un deficit de competențe care împiedică creșterea. Rata șomajului în rândul tinerilor a crescut considerabil anul trecut, existând diferențe mari între regiuni și grupuri. Soluționarea problemei structurale a neconcordanțelor în materie de competențe va trebui să fie însoțită de combaterea problemei presante reprezentate de părăsirea timpurie a școlii și de faptul că tinerii părăsesc sistemul educațional fără să fi obținut vreo calificare. Cea de a șasea reformă statală oferă oportunitatea îmbunătățirii eficienței și a specificității politicilor privind ocuparea forței de muncă, cu condiția optimizării cooperării dintre nivelul federal și cel regional.

Belgia continuă să se confrunte cu o scădere a competitivității, inclusiv în ceea ce privește aspectele care nu sunt legate de costuri. În special, capacitatea industriei prelucrătoare de a concura la nivel internațional se erodează, ceea ce duce la diminuarea marjelor pentru producători și la desființarea de locuri de muncă. Belgia se bazează în mod tradițional pe indexarea salariilor pentru a menține puterea de cumpărare. Cu toate acestea, depășirile bugetare cauzate de creșterea totală a salariilor au fost corectate târziu și insuficient. În plus, norma salarială adoptată la nivel central nu permite întotdeauna o reflectare adecvată a evoluțiilor sectoriale în materie de productivitate și a condițiilor pieței forței de muncă locale. Prin urmare, salariile au crescut mai rapid decât productivitatea, înregistrându-se astfel pierderi în materie de locuri de muncă și de competitivitate. În consultare cu partenerii sociali și în conformitate cu practica națională, Belgia ar trebui să își reformeze sistemul de stabilire a salariilor, astfel încât să permită o dispersie mai mare a salariilor la nivel sectorial și o aliniere mai bună a salariilor la evoluțiile în materie de productivitate. În sectorul comerțului cu amănuntul, prețurile rămân mai mari decât cele din țările vecine, iar restricțiile privind serviciile profesionale împiedică dezvoltarea unor modele comerciale inovatoare și limitează investițiile. Tarifele la distribuția energiei electrice rămân printre cele mai ridicate din Europa, iar faptul că se preconizează regionalizarea acestora reprezintă un motiv suplimentar de incertitudine în privința evoluției viitoare a costurilor de distribuție suportate de utilizatorii finali, întrucât tariful actual, care este înghețat, nu acoperă costurile tot mai mari ale distribuitorilor. Dacă Belgia vrea să mențină un nivel ridicat al salariilor și, în același timp, să creeze noi locuri de muncă, trebuie să producă și să vândă pe piețele mondiale bunuri mai sofisticate și cu o valoare adăugată mai mare decât cele pe care le oferă în prezent. În Belgia nu există firme cu o dezvoltare rapidă în sectoarele inovatoare. Sprijinul pentru inovare este bine dezvoltat și acoperă întregul ciclu al inovării, dar a devenit complex și este fragmentat. Dezvoltarea activităților cu o valoare adăugată mare este împiedicată adesea de insuficiența resurselor umane competente.

Se preconizează că Belgia nu va reuși să își atingă obiectivul de reducere cu 15 %, până în 2020, a emisiilor de gaze cu efect de seră în sectoarele care nu fac obiectul schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii, cel puțin nu fără să se bazeze pe mecanismele de flexibilitate. Deși sunt întreprinse unele inițiative, acestea nu par să fie direcționate în mod coerent, iar impactul combinat al măsurilor de reducere a emisiilor, în special în sectorul transporturilor și al construcțiilor, rămâne neclar. Reducerea TVA-ului la energie electrică ar putea submina și mai mult eforturile în acest sens. Negocierile privind un acord de cooperare și de repartizare a sarcinilor între statul federal și regiuni nu au dus la o distribuție clară a eforturilor. Ambuteiajele reprezintă o povară grea pentru economia belgiană comparativ cu majoritatea celorlalte țări. Gravitatea problemei necesită un răspuns amplu în materie de politică, care să țină seama de posibilitatea tarifării participării vehiculelor la crearea de ambuteiaje, prețurile fiind stabilite pe tranșe orare, să revizuiască tratamentul fiscal favorabil acordat utilizării în scopuri private a mașinilor de serviciu și a cardurilor de carburant, precum și să îmbunătățească eficiența transportului public.

În contextul semestrului european, Comisia a efectuat o analiză cuprinzătoare a politicii economice a Belgiei și a evaluat Programul național de reformă și Programul de stabilitate. Comisia a ținut seama nu numai de relevanța acestora pentru o politică bugetară și socioeconomică sustenabilă în Belgia, ci și de conformitatea acestora cu normele și orientările UE, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a Uniunii prin oferirea unei contribuții a UE la deciziile naționale viitoare. Recomandările formulate de Comisie în cadrul semestrului european se reflectă în recomandările 1-6 de mai jos.

Prin prisma acestei evaluări, Consiliul a examinat Programul de stabilitate, iar avizul său se reflectă îndeosebi în recomandarea 1 de mai jos.

Având în vedere bilanțul aprofundat și evaluarea sus-menționată realizate de Comisie, Consiliul a examinat Programul național de reformă și Programul de stabilitate. Recomandările sale, formulate în temeiul articolului 6 din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011, sunt reflectate în recomandările 2, 4 și 5 de mai jos.

În contextul semestrului european, Comisia a efectuat și o analiză a politicii economice a zonei euro în ansamblul său. Pe această bază, Consiliul a formulat recomandări specifice adresate statelor membre a căror monedă este euro. În calitate de țară a cărei monedă este euro, Belgia ar trebui de asemenea să asigure punerea în aplicare integrală și la timp a acestor recomandări,

După corectarea deficitului excesiv, să consolideze măsurile bugetare pentru 2014, având în vedere faptul că se întrevede o diferență de 0,5 % din PIB, conform previziunilor serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014, ceea ce indică faptul că există riscul unei abateri semnificative de la cerințele componentei preventive a Pactului de stabilitate și de creștere. În 2015, să își consolideze semnificativ strategia bugetară, pentru a asigura efectuarea ajustării prevăzute de 0,6 % din PIB în vederea atingerii obiectivului pe termen mediu, care ar asigura și respectarea regulii privind datoria. Ulterior, până la atingerea obiectivului pe termen mediu, să își continue ajustarea structurală anuală planificată în direcția obiectivului pe termen mediu, în conformitate cu cerința unei ajustări structurale anuale de cel puțin 0,5 % din PIB și, în condiții economice bune sau în cazul în care acest lucru este necesar pentru a asigura respectarea regulii privind datoria, nivelul acestei ajustări să fie mai mare, astfel încât rata datoriei publice, care în prezent este ridicată, să se înscrie în mod sustenabil pe o traiectorie descendentă. Să asigure o contribuție echilibrată din partea tuturor nivelurilor de guvernare la respectarea normelor bugetare, inclusiv a regulii privind soldul bugetar structural, printr-un instrument cu caracter juridic obligatoriu care să prevadă o defalcare clară a obiectivelor prevăzute a fi atinse pe termen mediu.

Să îmbunătățească echilibrul și caracterul echitabil al sistemului fiscal global și să pregătească o reformă fiscală amplă, care să permită redirecționarea impozitării dinspre forța de muncă spre baze mai favorabile creșterii, simplificarea sistemului fiscal, eliminarea lacunelor, îmbunătățirea eficienței TVA-ului, lărgirea bazelor de impozitare, reducerea cheltuielilor fiscale și eliminarea treptată a subvențiilor care dăunează mediului.

Să țină sub control în viitor creșterea cheltuielilor publice legate de îmbătrânirea populației, mai ales a cheltuielilor cu pensiile și cu îngrijirea pe termen lung, prin intensificarea eforturilor de reducere a diferenței dintre vârsta legală de pensionare și cea efectivă, reducerea posibilităților de pensionare anticipată, promovarea îmbătrânirii active, alinierea vârstei de pensionare la schimbările privind speranța de viață și îmbunătățirea rentabilității cheltuielilor publice care rezultă din îngrijirea pe termen lung.

Să vizeze creșterea ratei participării pe piața forței de muncă, în special prin reducerea factorilor de ordin financiar care descurajează dorința de a se încadra în muncă, îmbunătățirea accesului pe piața forței de muncă pentru grupurile dezavantajate, cum ar fi tinerii și persoanele care provin din familii de migranți, consolidarea mobilității profesionale și soluționarea unor probleme precum deficitul și neconcordanțele în materie de competențe și părăsirea timpurie a școlii. Să consolideze, la nivelul întregii țări, parteneriatele dintre autoritățile publice, serviciile publice de ocupare a forței de muncă și instituțiile de învățământ, pentru a oferi din timp un sprijin personalizat tinerilor.

Să reinstituie competitivitatea prin: continuarea reformei sistemului de stabilire a salariilor, inclusiv de indexare a salariilor, în consultare cu partenerii sociali și în conformitate cu practica națională, pentru a asigura faptul că evoluțiile salariilor reflectă evoluțiile în materie de productivitate de la nivel sectorial și/sau de la nivelul întreprinderilor și circumstanțele economice și pentru a asigura corecții automate eficace în cazurile necesare; sporirea concurenței în sectoarele comerțului cu amănuntul, eliminând restricțiile excesive aplicate serviciilor, inclusiv serviciilor profesionale, și riscul de majorări suplimentare ale costurilor cu distribuția energiei electrice; promovarea inovării prin instituirea unor scheme de stimulare simplificate și reducerea barierelor administrative; aplicarea unor politici coordonate în materie de educație și formare, care să abordeze problema omniprezentă a neconcordanțelor în materie de competențe și a disparităților regionale în materie de părăsire timpurie a școlii.

Să asigure atingerea obiectivelor de reducere, până în 2020, a emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din activitățile care nu fac obiectul schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii, în special în sectorul construcțiilor și al transporturilor. Să asigure alinierea contribuției transporturilor la obiectivul de reducere a ambuteiajelor. Să convină asupra unei distribuții clare a eforturilor și a sarcinilor între entitățile federale și cele regionale.

Adoptată la Bruxelles, 8 iulie 2014.Pentru ConsiliuPreședinteleP.C. Padoan