Document UE

având în vedere articolul 72 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, conform căruia Comisia administrativă este responsabilă de tratarea tuturor chestiunilor administrative sau de interpretare care decurg din dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 883/2004 și ale Regulamentului (CE) nr. 987/2009,

având în vedere articolul 72 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, în temeiul căruia Comisia administrativă promovează și dezvoltă cooperarea dintre statele membre și instituțiile acestora în materie de securitate socială,

hotărând în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 71 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004,

Importanța deosebită a principiului general al egalității de tratament pentru lucrătorii care nu sunt rezidenți în statul membru în care sunt angajați, incluzând lucrătorii transfrontalieri, a fost reiterată în considerentul 8 și în articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004.

Articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 interzice discriminarea persoanelor cărora li se aplică acest regulament.

Curtea de Justiție a hotărât, de asemenea, că, în cazul în care aplicarea unei dispoziții din dreptul Uniunii este susceptibilă de a fi împiedicată de o măsură adoptată în temeiul unei convenții bilaterale, chiar și în cazul în care convenția nu intră sub incidența domeniului de aplicare al tratatului, fiecare stat membru are obligația de a facilita aplicarea respectivei dispoziții.

Chiar și în cazul în care o convenție încheiată între un singur stat membru și una sau mai multe țări terțe nu se încadrează în conceptul de legislație în sensul articolului 1 litera (l) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, aceasta nu poate afecta obligația ca fiecare stat membru să respecte principiul egalității de tratament prevăzut la articolul 45 din tratat.

Din acest motiv, ar trebui să se precizeze că prevederile convențiilor bilaterale privind securitatea socială între un stat membru și o țară terță trebuie să fie interpretate în sensul că ele trebuie să fie aplicate astfel încât să nu priveze o persoană și membrii familiei sale [articolul 1 litera (i) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004] de drepturile aferente exercitării libertății de circulație în Uniunea Europeană, astfel cum se prevede în tratat.

Libera circulație nu poate fi pe deplin eficace dacă unei persoane care face obiectul legislației unui alt stat membru decât statul său de reședință nu i se aplică același tratament juridic ca și persoanelor care au reședința în respectivul stat membru și care se află în aceeași situație.

Dispozițiile din titlul III, capitolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 conțin norme conflictuale prin care se determină în ce condiții o persoană asigurată și membrii familiei sale au dreptul la prestații în natură în caz de boală în numele instituției competente, în timp ce își au reședința sau locul de ședere în alt stat membru.

Intenția dispozițiilor de la articolele 17 și 24-26 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 este de a asigura că acordarea prestațiilor în natură în caz de boală nu ar trebui să fie condiționată de reședința persoanei asigurate în statul membru competent pentru a nu descuraja lucrătorii migranți să își exercite dreptul la liberă circulație.

Aceasta se aplică, de asemenea, membrilor familiei astfel cum se definește la articolul 1 litera (i) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, care beneficiază în statul membru de reședință de prestații în natură în caz de boală, acordate în numele instituției competente de către instituția de la locul de reședință, în conformitate cu articolul 17 sau cu articolele 24-26 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004.

Principiul egalității de tratament ar trebui să se aplice, de asemenea, și în cazurile în care statul membru competent a încheiat o convenție bilaterală cu o țară terță în care dispozițiile privind prestațiile în natură în caz de boală care devin necesare din motive medicale într-o țară terță sunt incluse, și cu condiția ca țara terță să fie pregătită să coopereze în cazuri individuale,

Un stat membru care a încheiat o convenție bilaterală privind securitatea socială cu o țară terță în care dispozițiile privind prestațiile în natură în caz de boală sunt incluse aplică aceste dispoziții persoanelor cărora li se aplică legislația acestui stat membru, precum și membrilor de familie ai acestora care au reședința în alt stat membru și care au dreptul de a beneficia de prestații în natură în baza articolului 17 sau articolelor 24-26 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, în cazul în care prestațiile în natură în caz de boală devin necesare din punct de vedere medical pe parcursul unei perioade de ședere în țara terță respectivă.

Prezenta recomandare se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Ea se aplică din prima zi a celei de a doua luni de la publicare.

Președintele Comisiei administrativeMariana Ziukiene