2014/955/UE: Decizia Comisiei din 18 decembrie 2014 de modificare a Deciziei 2000/532/CE de stabilire a unei liste de deșeuri în temeiul Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului Text cu relevanță pentru SEE

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive, în special articolul 7 alineatul (1),

Prin Decizia 94/904/CE a Consiliului a fost stabilită o listă de deșeuri periculoase a Uniunii (denumită în continuare lista de deșeuri), decizia respectivă fiind înlocuită prin Decizia 2000/532/CE a Comisiei.

Directiva 2008/98/CE prevede că atribuirea proprietăților periculoase H 4, H 5, H 6, H 7, H 8, H 10, H 11 și H 14 trebuie să se facă pe baza criteriilor stabilite în anexa VI la Directiva 67/548/CEE a Consiliului.

Directiva 67/548/CEE a fost înlocuită prin Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului, cu efect de la 1 iunie 2015, pentru a se ține seama de progresul tehnic și științific. Prin derogare, Directiva 67/548/CEE se poate aplica unor amestecuri până la 1 iunie 2017, în cazul în care acestea au fost clasificate, etichetate și ambalate în conformitate cu Directiva 1999/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului și au fost introduse deja pe piață înainte de 1 iunie 2015.

Cerințele din Decizia 2000/532/CE pentru clasificarea deșeurilor ca materiale periculoase în ceea ce privește proprietățile periculoase H 3, H 4, H 5, H 6, H 7, H 8, H 10 și H 11 trebuie să fie adaptate la progresul tehnic și științific și să fie aliniate la noua legislație privind substanțele chimice, dacă este cazul. Aceste cerințe au fost incluse în anexa III la Directiva 2008/98/CE.

Anexa la Decizia 2000/532/CE de stabilire a listei de deșeuri trebuie să fie modificată pentru a fi aliniată la terminologia utilizată în Regulamentul (CE) nr. 1272/2008. Este necesar să se facă trimitere la Regulamentul (CE) nr. 440/2008 al Consiliului sau la alte metode de testare recunoscute la nivel internațional și orientări atunci când atribuirea proprietăților periculoase se efectuează pe baza unui test.

În anexa III la Directiva 2008/98/CE sunt definite cu exactitate proprietățile din cauza cărora deșeurile sunt periculoase. Prin urmare, proprietățile pe care le prezintă deșeurile din cauza cărora acestea din urmă trebuie să fie considerate periculoase conform H 3, H 4, H 5, H 6, H 7, H 8, H 10 și H 11 și care figurează la articolul 2 din Decizia 2000/532/CE, au devenit redundante.

Cerințele prevăzute la articolul 3 din Decizia 2000/532/CE sunt menționate la articolul 7 alineatele (2) și (3) din Directiva 2008/98/CE. Prin urmare, acestea au devenit redundante.

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului menționat la articolul 39 din Directiva 2008/98/CE,

Decizia 2000/532/CE se modifică după cum urmează:

articolele 2 și 3 se elimină;

anexa se înlocuiește cu anexa la prezenta decizie.

Prezenta decizie intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 iunie 2015.

Adoptată la Bruxelles, 18 decembrie 2014.Pentru ComisiePreședinteleJean-Claude Juncker

ANEXĂLISTA DEȘEURILOR MENȚIONATE LA ARTICOLUL 7 DIN DIRECTIVA 2008/98/CE

DEFINIȚII

În sensul prezentei anexe, se aplică următoarele definiții:

substanță periculoasă înseamnă o substanță clasificată ca periculoasă ca urmare a faptului că îndeplinește criteriile prevăzute în părțile 2-5 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1272/2008;

metal greu înseamnă orice compus de antimoniu, arsen, cadmiu, crom (VI), cupru, plumb, mercur, nichel, seleniu, telur, taliu și staniu, precum și aceste materiale în formă metalică, în măsura în care acestea sunt clasificate ca fiind substanțe periculoase;

bifenili policlorurați și trifenili policlorurați (PCB) înseamnă PCB, conform definiției de la articolul 2 alineatul (a) din Directiva 96/59/CE a Consiliului;

Directiva 96/59/CE a Consiliului din : 16 septembrie 1996 privind eliminarea bifenililor policlorurați și a terfenililor policlorurați (PCB/TPC) (JO L 243, 24.9.1996, p. 31).

metale de tranziție înseamnă oricare dintre metalele următoare: orice compus de scandiu, vanadiu, mangan, cobalt, cupru, ytriu, niobiu, hafniu, tungsten, titaniu, chrom, fier, nickel, zinc, zirconiu, molibden și tantal, precum și aceste metale în forma lor metalică, în măsura în care acestea sunt clasificate ca substanțe periculoase;

stabilizare înseamnă procesele care modifică gradul de periculozitate a compușilor din deșeuri și transformă deșeurile periculoase în deșeuri nepericuloase;

solidificare înseamnă procesele care modifică numai starea fizică a deșeurilor, prin utilizarea aditivilor, fără să modifice proprietățile chimice ale acestora;

deșeuri parțial stabilizate înseamnă deșeuri care conțin, după procesul de stabilizare, constituenți periculoși care nu au fost transformați în totalitate în constituenți nepericuloși și care ar putea fi eliberați în aer pe termen scurt, mediu sau lung.

EVALUARE ȘI CLASIFICARE

Evaluarea proprietăților periculoase ale deșeurilor

La evaluarea proprietăților periculoase ale deșeurilor se aplică criteriile stabilite în anexa III la Directiva 2008/98/CE. În ceea ce privește proprietățile periculoase HP 4, HP 6 și HP 8, la evaluare se aplică valorile-limită aferente fiecărei substanțe, conform indicațiilor prevăzute în anexa III la Directiva 2008/98/CE. În cazul în care o substanță este prezentă în deșeuri sub valoarea-limită a acesteia, substanța nu se include în calcularea niciunui prag. În cazul în care proprietatea periculoasă a unui deșeu a fost evaluată pe baza unui test și prin utilizarea concentrațiilor de substanțe periculoase, conform indicațiilor din anexa III la Directiva 2008/98/CE, rezultatele testului primează.

Clasificarea unui deșeu ca fiind periculos

Orice deșeu marcat cu un asterisc (*) în lista deșeurilor va fi considerat deșeu periculos, în temeiul Directivei 2008/98/CE, cu excepția cazului în care se aplică articolul 20 din această directivă.

În ceea ce privește deșeurile cărora li s-ar putea atribui coduri aferente deșeurilor periculoase și nepericuloase, se aplică următoarele:

o mențiune în lista armonizată de deșeuri marcate ca periculoase, care au o referire specifică sau generală la substanțe periculoase, este adecvată în cazul unui deșeu numai atunci când acesta conține substanțe periculoase relevante din cauza cărora deșeul respectiv prezintă una sau mai multe proprietăți periculoase HP 1-HP 8 și/sau HP 10-HP 15, după cum se menționează în anexa III la Directiva 2008/98/CE. Evaluarea unei proprietăți periculoase HP 9 ca fiind infecțioasă se face în conformitate cu legislația relevantă sau cu documentele de referință ale statelor membre;

o proprietate periculoasă poate fi evaluată prin utilizarea concentrației de substanțe din deșeul respectiv, astfel cum se precizează în anexa III la Directiva 2008/98/CE sau, dacă nu se prevede altfel în Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, prin efectuarea unui test conform cu Regulamentul (CE) nr. 440/2008 ori cu alte metode de testare și orientări recunoscute pe plan internațional, ținându-se seama de articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 în ceea ce privește testarea pe animale și pe oameni;

deșeurile care conțin dibenzo-p-dioxine policlorurate și dibenzofurani policlorurați (PCDD/PCDF), DDT [1,1,1-tricloro-2,2'-bis(p-clorofenil)etan], clordan, hexaclorciclohexani (inclusiv lindan), dieldrin, endrin, heptaclor, hexaclorbenzen, clordecon, aldrin, pentaclorbenzen, mirex, toxafen, hexabromdifenil și/sau PCB care depășesc limitele de concentrație indicate în anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 850/2004 al Parlamentului European și al Consiliului se clasifică drept deșeuri periculoase;

Regulamentul (CE) nr. 850/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din : 29 aprilie 2004 privind poluanții organici persistenți și de modificare a Directivei 79/117/CEE (JO L 158, 30.4.2004, p. 7).

limitele de concentrație definite în anexa III la Directiva 2008/98/CE nu se aplică aliajelor de metale pure în forma lor masivă (necontaminate cu substanțe periculoase). Aliajele din deșeuri care sunt considerate deșeuri periculoase sunt enumerate în mod expres în această listă și sunt marcate cu un asterisc (*);

după caz, se poate ține seama, la stabilirea proprietăților periculoase ale deșeurilor, de următoarele note incluse în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 1272/2008:

1.1.3.1. Note privind identificarea, clasificarea și etichetarea substanțelor: notele B, D, F, J, L, M, P, Q, R și U;

1.1.3.2. Note privind clasificarea și etichetarea amestecurilor: notele 1, 2, 3 și 5;

după evaluarea proprietăților periculoase ale unui deșeu în conformitate cu această metodă, se va atribui din lista deșeurilor o mențiune care îl clasifică drept periculos ori nepericulos.

Toate celelalte mențiuni din lista armonizată a deșeurilor sunt considerate nepericuloase.

LISTA DEȘEURILOR

Diferitele tipuri de deșeuri care figurează pe listă sunt definite într-o manieră completă prin codul de șase cifre pentru rubricile de deșeuri și prin codurile cuprinzând între două și patru cifre pentru titlurile de capitole și secțiuni. Acest lucru înseamnă faptul că, pentru identificarea unui deșeu pe listă, este necesar să se parcurgă următoarele etape:

Reperarea sursei care produce deșeul în capitolele de la 01 la 12 sau de la 17 la 20 și reperarea codului corespunzător de șase cifre (cu excepția codurilor din codurile care se termină cu 99). Este necesar să se ia în considerare faptul că o unitate de producție specifică poate fi nevoită să își clasifice activitățile pe mai multe capitole: de exemplu, o uzină de mașini poate să producă deșeuri evidențiate în capitolele 12 (deșeuri rezultate în urma procesului de dare de formă și în urma tratării suprafeței metalelor), 11 (deșeuri anorganice conținând metale, provenind din tratarea și acoperirea metalelor) și 08 (deșeuri provenind din utilizarea substanțelor de acoperire) pentru că diferite capitole corespund unor etape diferite ale procesului de producție.

În cazul în care niciun cod corespunzător deșeurilor nu poate fi găsit în capitolele 01-12 sau 17-20, se verifică dacă unul dintre capitolele 13, 14 sau 15 este potrivit pentru reperarea deșeului în cauză.

În cazul în care niciunul dintre aceste coduri de deșeuri nu se aplică, reperare deșeului trebuie să se facă în conformitate cu capitolul 16.

În cazul în care deșeul respectiv nu este inclus nici în capitolul 16, se clasifică în rubrica al cărei cod se termină cu 99 (deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie) în capitolul listei care corespunde activităților reperate în prima etapă.

substanță periculoasă înseamnă o substanță clasificată ca periculoasă ca urmare a faptului că îndeplinește criteriile prevăzute în părțile 2-5 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1272/2008;

metal greu înseamnă orice compus de antimoniu, arsen, cadmiu, crom (VI), cupru, plumb, mercur, nichel, seleniu, telur, taliu și staniu, precum și aceste materiale în formă metalică, în măsura în care acestea sunt clasificate ca fiind substanțe periculoase;

bifenili policlorurați și trifenili policlorurați (PCB) înseamnă PCB, conform definiției de la articolul 2 alineatul (a) din Directiva 96/59/CE a Consiliului;

metale de tranziție înseamnă oricare dintre metalele următoare: orice compus de scandiu, vanadiu, mangan, cobalt, cupru, ytriu, niobiu, hafniu, tungsten, titaniu, chrom, fier, nickel, zinc, zirconiu, molibden și tantal, precum și aceste metale în forma lor metalică, în măsura în care acestea sunt clasificate ca substanțe periculoase;

stabilizare înseamnă procesele care modifică gradul de periculozitate a compușilor din deșeuri și transformă deșeurile periculoase în deșeuri nepericuloase;

solidificare înseamnă procesele care modifică numai starea fizică a deșeurilor, prin utilizarea aditivilor, fără să modifice proprietățile chimice ale acestora;

deșeuri parțial stabilizate înseamnă deșeuri care conțin, după procesul de stabilizare, constituenți periculoși care nu au fost transformați în totalitate în constituenți nepericuloși și care ar putea fi eliberați în aer pe termen scurt, mediu sau lung.

o mențiune în lista armonizată de deșeuri marcate ca periculoase, care au o referire specifică sau generală la substanțe periculoase, este adecvată în cazul unui deșeu numai atunci când acesta conține substanțe periculoase relevante din cauza cărora deșeul respectiv prezintă una sau mai multe proprietăți periculoase HP 1-HP 8 și/sau HP 10-HP 15, după cum se menționează în anexa III la Directiva 2008/98/CE. Evaluarea unei proprietăți periculoase HP 9 ca fiind infecțioasă se face în conformitate cu legislația relevantă sau cu documentele de referință ale statelor membre;

o proprietate periculoasă poate fi evaluată prin utilizarea concentrației de substanțe din deșeul respectiv, astfel cum se precizează în anexa III la Directiva 2008/98/CE sau, dacă nu se prevede altfel în Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, prin efectuarea unui test conform cu Regulamentul (CE) nr. 440/2008 ori cu alte metode de testare și orientări recunoscute pe plan internațional, ținându-se seama de articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 în ceea ce privește testarea pe animale și pe oameni;

deșeurile care conțin dibenzo-p-dioxine policlorurate și dibenzofurani policlorurați (PCDD/PCDF), DDT [1,1,1-tricloro-2,2'-bis(p-clorofenil)etan], clordan, hexaclorciclohexani (inclusiv lindan), dieldrin, endrin, heptaclor, hexaclorbenzen, clordecon, aldrin, pentaclorbenzen, mirex, toxafen, hexabromdifenil și/sau PCB care depășesc limitele de concentrație indicate în anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 850/2004 al Parlamentului European și al Consiliului se clasifică drept deșeuri periculoase;

limitele de concentrație definite în anexa III la Directiva 2008/98/CE nu se aplică aliajelor de metale pure în forma lor masivă (necontaminate cu substanțe periculoase). Aliajele din deșeuri care sunt considerate deșeuri periculoase sunt enumerate în mod expres în această listă și sunt marcate cu un asterisc (*);

după caz, se poate ține seama, la stabilirea proprietăților periculoase ale deșeurilor, de următoarele note incluse în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 1272/2008:

1.1.3.1. Note privind identificarea, clasificarea și etichetarea substanțelor: notele B, D, F, J, L, M, P, Q, R și U;

1.1.3.2. Note privind clasificarea și etichetarea amestecurilor: notele 1, 2, 3 și 5;

după evaluarea proprietăților periculoase ale unui deșeu în conformitate cu această metodă, se va atribui din lista deșeurilor o mențiune care îl clasifică drept periculos ori nepericulos.Toate celelalte mențiuni din lista armonizată a deșeurilor sunt considerate nepericuloase.

1.1.3.1. Note privind identificarea, clasificarea și etichetarea substanțelor: notele B, D, F, J, L, M, P, Q, R și U;

1.1.3.2. Note privind clasificarea și etichetarea amestecurilor: notele 1, 2, 3 și 5;

Reperarea sursei care produce deșeul în capitolele de la 01 la 12 sau de la 17 la 20 și reperarea codului corespunzător de șase cifre (cu excepția codurilor din codurile care se termină cu 99). Este necesar să se ia în considerare faptul că o unitate de producție specifică poate fi nevoită să își clasifice activitățile pe mai multe capitole: de exemplu, o uzină de mașini poate să producă deșeuri evidențiate în capitolele 12 (deșeuri rezultate în urma procesului de dare de formă și în urma tratării suprafeței metalelor), 11 (deșeuri anorganice conținând metale, provenind din tratarea și acoperirea metalelor) și 08 (deșeuri provenind din utilizarea substanțelor de acoperire) pentru că diferite capitole corespund unor etape diferite ale procesului de producție.

În cazul în care niciun cod corespunzător deșeurilor nu poate fi găsit în capitolele 01-12 sau 17-20, se verifică dacă unul dintre capitolele 13, 14 sau 15 este potrivit pentru reperarea deșeului în cauză.

În cazul în care niciunul dintre aceste coduri de deșeuri nu se aplică, reperare deșeului trebuie să se facă în conformitate cu capitolul 16.

În cazul în care deșeul respectiv nu este inclus nici în capitolul 16, se clasifică în rubrica al cărei cod se termină cu 99 (deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie) în capitolul listei care corespunde activităților reperate în prima etapă.

INDEXCapitolele din listă