2013/732/UE: Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 9 decembrie 2013 de stabilire a concluziilor privind cele mai bune tehnici disponibile (BAT), în temeiul Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind emisiile industriale, pentru producerea de cloralcali [notificată cu numărul C(2013) 8589] Text cu relevanță pentru SEE

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării), în special articolul 13 alineatul (5),

Articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2010/75/UE prevede obligația Comisiei de a organiza un schimb de informații privind emisiile industriale cu statele membre, industriile implicate și organizațiile neguvernamentale care promovează protecția mediului, în scopul de a facilita elaborarea documentelor de referință privind cele mai bune tehnici disponibile (BAT – best available techniques), astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 11 din directiva respectivă.

În conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Directiva 2010/75/UE, schimbul de informații trebuie să vizeze performanțele instalațiilor și ale tehnicilor utilizate în ceea ce privește emisiile, exprimate, după caz, ca valori medii pe termen scurt și lung, precum și condițiile de referință asociate, consumul și natura materiilor prime, consumul de apă, utilizarea energiei și generarea de deșeuri, tehnicile utilizate, monitorizarea aferentă, efectele dintre diversele medii, viabilitatea economică și tehnică, precum și evoluțiile acestora, cele mai bune tehnici disponibile și tehnicile emergente identificate în urma analizării aspectelor menționate la articolul 13 alineatul (2) literele (a) și (b) din directiva respectivă.

Concluziile BAT definite la articolul 3 punctul 12 din Directiva 2010/75/UE constituie elementul-cheie al documentelor de referință BAT și stabilesc concluziile privind cele mai bune tehnici disponibile, descrierea acestora, informații pentru evaluarea aplicabilității lor, nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile, monitorizarea asociată, nivelurile de consum asociate și, după caz, măsurile relevante de remediere a amplasamentului.

În conformitate cu articolul 14 alineatul (3) din Directiva 2010/75/UE, concluziile BAT trebuie să servească drept referință pentru stabilirea condițiilor de autorizare a instalațiilor care fac obiectul capitolului II din directiva respectivă.

Articolul 15 alineatul (3) din Directiva 2010/75/UE prevede obligația autorității competente de a stabili valori-limită de emisie care să asigure că, în condiții normale de funcționare, emisiile nu depășesc nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile, astfel cum sunt prevăzute în deciziile privind concluziile BAT menționate la articolul 13 alineatul (5) din Directiva 2010/75/UE.

Articolul 15 alineatul (4) din Directiva 2010/75/UE prevede derogări de la obligația menționată la articolul 15 alineatul (3) numai în cazul în care costurile aferente atingerii nivelurilor de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile sunt disproporționat de mari în comparație cu beneficiile pentru mediu, din cauza amplasării geografice, a condițiilor locale de mediu sau a caracteristicilor tehnice ale instalației în cauză.

Articolul 16 alineatul (1) din Directiva 2010/75/UE prevede că cerințele de monitorizare din autorizație, menționate la articolul 14 alineatul (1) litera (c) din directivă, trebuie să se bazeze pe concluziile privind monitorizarea descrise în concluziile BAT.

În conformitate cu articolul 21 alineatul (3) din Directiva 2010/75/UE, în termen de 4 ani de la publicarea deciziilor privind concluziile BAT, autoritatea competentă trebuie să reexamineze și, dacă este necesar, să actualizeze toate condițiile de autorizare și să se asigure că instalația este conformă cu aceste condiții de autorizare.

Decizia Comisiei din 16 mai 2011 instituie un forum pentru schimbul de informații conform articolului 13 din Directiva 2010/75/UE privind emisiile industriale, care este alcătuit din reprezentanții statelor membre, industriile implicate și organizațiile neguvernamentale care promovează protecția mediului.

În conformitate cu articolul 13 alineatul (4) din Directiva 2010/75/UE, la 6 iunie 2013 Comisia a obținut avizul forumului cu privire la conținutul propus al documentului de referință BAT pentru producerea de cloralcali și l-a pus la dispoziția publicului.

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 75 alineatul (1) din Directiva 2010/75/UE,

Concluziile BAT pentru producerea de cloralcali sunt prevăzute în anexa la prezenta decizie.

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 9 decembrie 2013.Pentru ComisieJanez PotočnikMembru al Comisiei

ANEXĂ

CONCLUZII BAT PENTRU PRODUCEREA DE CLORALCALI

DOMENIUL DE APLICARE

Prezentele concluzii BAT vizează anumite activități industriale menționate în secțiunea 4.2 literele (a) și (c) din anexa I la Directiva 2010/75/UE, și anume producerea de cloralcali (clor, hidrogen, hidroxid de potasiu și hidroxid de sodiu) prin electroliza saramurii.

Prezentele concluzii BAT vizează, în special, următoarele procese și activități:

depozitarea sării;

pregătirea, purificarea și resaturarea saramurii;

electroliza saramurii;

concentrarea, purificarea, depozitarea și manipularea hidroxidului de sodiu/potasiu;

răcirea, uscarea, purificarea, compresia, lichefierea, depozitarea și manipularea clorului;

răcirea, purificarea, compresia, depozitarea și manipularea hidrogenului;

conversia instalațiilor de celule cu mercur în instalații de celule cu membrană;

dezafectarea instalațiilor de celule cu mercur;

remedierea amplasamentelor de producere de cloralcali.

Prezentele concluzii BAT nu vizează următoarele activități sau procese:

electroliza acidului clorhidric pentru producerea clorului;

electroliza saramurii pentru producerea cloratului de sodiu; acest aspect este prevăzut în documentul de referință BAT privind produsele chimice anorganice în volume mari – industria solidelor și alte industrii (LVIC-S);

electroliza sărurilor topite pentru producerea metalelor alcaline sau alcalino-pământoase și a clorului; acest aspect este prevăzut în documentul de referință BAT privind industria metalelor neferoase (MNF);

producerea substanțelor speciale, cum ar fi alcoolați, ditioniți și metale alcaline, prin utilizarea amalgamului de metale alcaline obținut prin tehnica celulei cu mercur;

producerea clorului, a hidrogenului sau a hidroxidului de sodiu/potasiu prin alte procedee decât electroliza.

Prezentele concluzii BAT nu vizează următoarele aspecte ale producerii de cloralcali, întrucât acestea fac obiectul documentului de referință BAT privind sistemele comune de tratare/gestionare a apelor uzate și a gazelor reziduale în sectorul chimic (CWW):

tratarea apelor uzate într-o instalație de tratare în aval;

sistemele de management de mediu;

emisiile de zgomot.

Alte documente de referință relevante pentru activitățile vizate de prezentele concluzii BAT sunt următoarele:

CONSIDERAȚII GENERALE

Tehnicile enumerate și descrise în prezentele concluzii BAT nu sunt nici prescriptive, nici exhaustive. Se pot utiliza alte tehnici care să asigure cel puțin un nivel echivalent de protecție a mediului.

În lipsa unor dispoziții contrare, concluziile privind BAT sunt general aplicabile.

Nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile (BAT-AEL) pentru emisiile atmosferice indicate în prezentele concluzii BAT se referă la:

nivelurile de concentrație, exprimate ca masă de substanțe emise raportată la volumul de gaze reziduale în condiții standard (273,15 K, 101,3 kPa), după scăderea conținutului de apă, dar fără corecția conținutului de oxigen, măsurate în mg/m3.

BAT-AEL pentru emisiile în apă indicate în prezentele concluzii BAT se referă la:

nivelurile de concentrație, exprimate ca masă de substanțe emise raportată la volumul de ape uzate, măsurate în mg/l.

DEFINIȚII

În sensul prezentelor concluzii BAT, se aplică următoarele definiții:

CONCLUZII BAT

Tehnica celulei

BAT 1: BAT pentru producerea de cloralcali constau în utilizarea uneia dintre tehnicile menționate mai jos sau a unei combinații între acestea. Tehnica celulei cu mercur nu poate fi, în niciun caz, considerată ca fiind BAT. Utilizarea diafragmelor care conțin azbest nu constituie BAT.

Dezafectarea sau conversia instalațiilor de celule cu mercur

BAT 2: Pentru a se reduce emisiile de mercur și a se reduce generarea de deșeuri contaminate cu mercur în timpul dezafectării sau al conversiei instalațiilor de celule cu mercur, BAT constau în elaborarea și punerea în aplicare a unui plan de dezafectare care conține toate elementele următoare:

implicarea în toate etapele de elaborare și de punere în aplicare a unor angajați cu experiență în exploatarea fostei instalații;

furnizarea de proceduri și de instrucțiuni pentru toate etapele de punere în aplicare;

asigurarea unui program detaliat de formare și de supraveghere pentru personalul fără experiență în manipularea mercurului;

determinarea cantității de mercur metalic care va fi recuperată și estimarea cantității de deșeuri care vor fi eliminate și a gradului de contaminare cu mercur a acestora;

asigurarea unor zone de lucru care să fie:

protejate de un acoperiș;

prevăzute cu o podea netedă, înclinată, impermeabilă, care să direcționeze scurgerile de mercur către un jomp de colectare;

bine iluminate;

fără obstacole și resturi care pot să absoarbă mercurul;

prevăzute cu un sistem de alimentare cu apă pentru spălare;

conectate la un sistem de tratare a apelor uzate;

golirea celulelor și transferul mercurului metalic în recipiente prin:

menținerea sistemului închis, în măsura în care este posibil;

spălarea mercurului;

utilizarea transferului gravitațional, în măsura în care este posibil;

eliminarea impurităților solide din mercur, dacă este necesar;

umplerea recipientelor la ≤ 80 % din capacitatea lor volumetrică;

sigilarea ermetică a recipientelor după umplere;

spălarea celulelor goale, urmată de umplerea cu apă;

efectuarea tuturor operațiunilor de dezmembrare și demolare prin:

înlocuirea tăierii la cald a echipamentelor cu tăierea la rece, dacă este posibil;

depozitarea echipamentelor contaminate în zone corespunzătoare;

spălarea frecventă a pardoselii zonei de lucru;

curățarea rapidă a scurgerilor de mercur prin utilizarea de echipamente de aspirare cu filtre de cărbune activ;

ținerea evidenței fluxurilor de deșeuri;

separarea deșeurilor contaminate cu mercur de cele necontaminate;

decontaminarea deșeurilor contaminate cu mercur prin utilizarea unor tehnici de tratare mecanică și fizică (de exemplu, spălare, vibrații ultrasonice, aspiratoare), a unor tehnici de tratare chimică (de exemplu, spălare cu hipoclorit, saramură clorurată sau peroxid de hidrogen) și/sau a unor tehnici de tratare termică (de exemplu, distilare/autoclavizare);

reutilizarea sau reciclarea echipamentelor decontaminate, dacă este posibil;

decontaminarea halei de electroliză prin curățarea pereților și a pardoselii, urmată de acoperire sau de vopsire pentru a se obține o suprafață impermeabilă, în cazul în care hala urmează să fie reutilizată;

decontaminarea sau reînnoirea sistemelor de colectare a apelor uzate în instalație sau în jurul acesteia;

închiderea zonei de lucru și tratarea aerului utilizat pentru ventilație atunci când se preconizează concentrații ridicate de mercur (de exemplu, în cazul spălării la presiune înaltă); printre tehnicile de tratare a aerului utilizat pentru ventilație se numără adsorbția pe cărbune activ tratat cu iod sau cu sulf, spălarea cu hipoclorit sau saramură clorurată sau adăugarea de clor pentru a forma diclorură de dimercur solidă;

tratarea apelor uzate care conțin mercur, inclusiv a apei de spălare rezultate în urma curățării echipamentelor de protecție;

monitorizarea mercurului în aer, apă și deșeuri, inclusiv pentru o perioadă de timp corespunzătoare după finalizarea procesului de dezafectare sau de conversie;

dacă este necesar, depozitarea intermediară a mercurului metalic în amplasament, în instalații de depozitare care să fie:

bine iluminate și rezistente la intemperii;

prevăzute cu o funcție de reținere secundară corespunzătoare, care să poată reține 110 % din volumul de lichid din orice recipient individual;

fără obstacole și resturi care pot să absoarbă mercurul;

dotate cu echipamente de aspirare cu filtre cu cărbune activ;

inspectate periodic, atât vizual, cât și cu echipamente de monitorizare a mercurului;

dacă este necesar, transportul, eventualele tratamente suplimentare și eliminarea deșeurilor.

BAT 3: Pentru a se reduce emisiile de mercur în apă în timpul dezafectării sau al conversiei instalațiilor de celule cu mercur, BAT constau în utilizarea uneia dintre tehnicile menționate mai jos sau a unei combinații între acestea.

Nivelul de performanță de mediu asociat BAT pentru emisiile de mercur în apă, exprimate ca Hg, la ieșirea din unitatea de tratare a mercurului în timpul dezafectării sau al conversiei, este de 3-15 μg/l în eșantioane compozite proporționale cu debitul pe 24 de ore, prelevate zilnic. Monitorizarea aferentă este prezentată în BAT 7.

Întrucât acest nivel de performanță nu se referă la condiții normale de exploatare, acesta nu reprezintă un nivel de emisii asociat celor mai bune tehnici disponibile în sensul articolului 3 alineatul (13) din Directiva privind emisiile industriale (2010/75/UE).

Generarea de ape uzate

BAT 4: Pentru a se reduce generarea de ape uzate, BAT constau în utilizarea unei combinații între tehnicile menționate mai jos.

Eficiența energetică

BAT 5: Pentru a se utiliza energia în mod eficient în cadrul procesului de electroliză, BAT constau în utilizarea unei combinații între tehnicile menționate mai jos.

BAT 6: Pentru a se utiliza energia în mod eficient, BAT constau în maximizarea utilizării hidrogenului rezultat drept coprodus din electroliză ca reactiv chimic sau combustibil.

Descriere

Hidrogenul poate fi utilizat în reacții chimice (de exemplu, în producția de amoniac, peroxid de hidrogen, acid clorhidric și metanol; la reducerea compușilor organici; la hidrodesulfurarea petrolului; la hidrogenarea uleiurilor și a grăsimilor; la terminarea lanțului în producția de poliolefine) sau drept combustibil într-un proces de ardere pentru producere de vapori și/sau de energie electrică sau pentru încălzirea unui furnal. Gradul de utilizare a hidrogenului depinde de o serie de factori (de exemplu, necesarul de hidrogen ca reactiv în amplasament, necesarul de abur pentru amplasament, distanța față de utilizatorii potențiali).

Monitorizarea emisiilor

BAT 7: BAT constau în monitorizarea emisiilor în aer și în apă prin utilizarea de tehnici de monitorizare în conformitate cu standardele EN, cel puțin cu frecvența minimă menționată mai jos. În cazul în care nu există standarde EN, BAT constau în aplicarea standardelor ISO, a standardelor naționale sau a altor standarde internaționale care să garanteze obținerea unor date de calitate științifică echivalentă.

Emisiile în aer

BAT 8: Pentru a se reduce emisiile dirijate în aer de clor și dioxid de clor care rezultă în urma prelucrării clorului, BAT constau în proiectarea, întreținerea și exploatarea unei unități de absorbție a clorului care să încorporeze o combinație adecvată a următoarele caracteristici:

o unitate de absorbție bazată pe coloane și/sau ejectoare cu umplutură de soluție alcalină (de exemplu, soluție de hidroxid de sodiu) ca lichid de spălare;

echipament de dozare a peroxidului de hidrogen sau, dacă este necesar, un scruber umed cu peroxid de hidrogen pentru a se reduce concentrațiile dioxidului de clor;

dimensiuni adecvate pentru scenariul cel mai pesimist (obținut din evaluarea riscurilor) din punctul de vedere al cantității și al debitului de clor produs (absorbția întregii producții a halei de electroliză pentru o perioadă de timp suficientă până la închiderea instalației);

dimensionarea adecvată a alimentării cu lichid de spălare și a capacității de depozitare pentru a se asigura în permanență un surplus;

în cazul coloanelor cu umplutură, dimensiunea acestora ar trebui să fie adecvată pentru a se evita permanent înecarea;

prevenirea pătrunderii clorului lichid în unitatea de absorbție;

prevenirea refluxului lichidului de spălare în circuitul clorului;

prevenirea precipitării solidelor în unitatea de absorbție;

utilizarea schimbătoarelor de căldură pentru a menține în permanență temperatura sub 55 °C în unitatea de producție;

furnizarea de aer de diluare după absorbția clorului pentru a se preveni formarea de amestecuri de gaze explozive;

utilizarea unor materiale de construcție care să reziste permanent condițiilor extrem de corozive;

utilizarea unor echipamente de siguranță, cum ar fi un scruber suplimentar în serie cu cel în funcțiune, un rezervor de urgență cu lichid de spălare care să alimenteze scruberul prin metoda gravitațională, ventilatoare auxiliare și de rezervă, pompe auxiliare și de rezervă;

asigurarea unui sistem de rezervă independent pentru instalațiile electrice critice;

dotarea cu un întrerupător automat pentru sistemul de rezervă în caz de urgență și efectuarea de verificări periodice ale acestui sistem și ale întrerupătorului;

asigurarea unui sistem de monitorizare și alarmă pentru următorii parametri:

prezența clorului la ieșirea din unitatea de absorbție și în zona din jurul acesteia;

temperatura lichidelor de spălare;

potențialul de reducere și alcalinitatea lichidelor de spălare;

presiunea de aspirație;

debitul lichidelor de spălare.

Nivelul de emisii asociat BAT pentru clor și dioxid de clor, măsurate împreună și exprimate ca Cl2, este de 0,2-1,0 mg/m3, ca valoare medie a cel puțin trei măsurători orare consecutive, realizate cel puțin o dată pe an la ieșirea din unitatea de absorbție a clorului. Monitorizarea aferentă este prevăzută în BAT 7.

BAT 9: Utilizarea tetraclorurii de carbon pentru eliminarea triclorurii de azot sau pentru recuperarea clorului din gazele reziduale nu constituie BAT.

BAT 10: Utilizarea agenților frigorifici cu potențial de încălzire globală ridicat și, în orice caz, mai mare de 150 [de exemplu, numeroase hidrofluorocarburi (HFC)] în noile unități de lichefiere a clorului nu poate fi considerată ca fiind BAT.

Descriere

Printre agenții frigorifici adecvați se numără, de exemplu:

o combinație de dioxid de carbon și amoniac, în două circuite de răcire;

clor;

apă.

Aplicabilitate

La selectarea agentului frigorific trebuie să se aibă în vedere siguranța în exploatare și eficiența energetică.

Emisiile în apă

BAT 11: Pentru a se reduce emisiile de poluanți în apă, BAT constau în utilizarea unei combinații adecvate între tehnicile menționate mai jos.

BAT 12: Pentru a se reduce emisiile în apă de cloruri provenite de la instalația cloralcalică, BAT constau în utilizarea unei combinații între tehnicile enumerate în BAT 4.

BAT 13: Pentru a se reduce emisiile în apă de clor liber provenite de la instalația cloralcalică, BAT constau în tratarea fluxurilor de ape uzate care conțin clor liber cât mai aproape de sursă pentru a se preveni eliminarea clorului și/sau formarea de compuși organici halogenați, prin utilizarea uneia dintre tehnicile menționate mai jos sau a unei combinații între acestea.

Nivelul de emisii asociat BAT pentru clor liber, exprimat ca Cl2, este de 0,05-0,2 mg/l în eșantioanele punctuale prelevate cel puțin o dată pe lună în locul în care emisiile ies din instalație. Monitorizarea aferentă este prevăzută în BAT 7.

BAT 14: Pentru a se reduce emisiile în apă de clorat provenite de la instalația cloralcalică, BAT constau în utilizarea uneia dintre tehnicile menționate mai jos sau a unei combinații între acestea.

BAT 15: Pentru a se reduce emisiile în apă de compuși organici halogenați provenite de la instalația cloralcalică, BAT constau în utilizarea unei combinații între tehnicile menționate mai jos.

Generarea de deșeuri

BAT 16: Pentru a se reduce cantitatea de acid sulfuric uzat expediată în vederea eliminării, BAT constau în utilizarea uneia dintre tehnicile menționate mai jos sau a unei combinații între acestea. Neutralizarea acidului sulfuric uzat provenit din uscarea clorului cu reactivi puri nu constituie BAT.

Nivelul de performanță de mediu asociat BAT pentru cantitatea de acid sulfuric uzat expediată în vederea eliminării, exprimată ca H2SO4 (96 % masice) este ≤ 0,1 kg pe tona de clor produsă.

Remedierea amplasamentului

BAT 17: Pentru a se reduce contaminarea solului, a apelor subterane și a aerului, precum și pentru a se opri dispersia și transferul poluantului din amplasamentele cloralcalice contaminate în biocenoză, BAT constau în elaborarea și punerea în aplicare a unui plan de remediere a amplasamentului, care încorporează toate caracteristicile următoare:

punerea în aplicare a unor tehnici de intervenție în caz de urgență pentru limitarea căilor de expunere și a extinderii contaminării;

un studiu documentar care să identifice originea, amploarea și compoziția contaminării (de exemplu, mercur, PCDD/PCDF, naftaline policlorurate);

caracterizarea contaminării, inclusiv anchete și pregătirea unui raport;

evaluarea riscurilor în timp și spațiu în funcție de utilizarea actuală a amplasamentului și de viitoarea utilizare aprobată a acestuia;

pregătirea unui proiect de inginerie care să includă:

decontaminarea și/sau izolarea permanentă;

calendare;

un plan de monitorizare;

planificarea financiară și investițiile necesare pentru atingerea obiectivului;

punerea în aplicare a proiectului de inginerie astfel încât amplasamentul, luând în considerare utilizarea sa actuală și viitoarea sa utilizare aprobată, să nu mai reprezinte un risc semnificativ pentru sănătatea umană sau pentru mediu. În funcție de alte obligații, ar putea fi necesar ca proiectul de inginerie să fie pus în aplicare într-un mod mai riguros;

restricții de utilizare a amplasamentului, dacă sunt necesare din cauza contaminării reziduale și având în vedere utilizarea actuală a amplasamentului și viitoarea utilizare aprobată a acestuia;

monitorizarea aferentă în cadrul amplasamentului și în zonele din jur pentru a se verifica dacă obiectivele sunt atinse și menținute.

Descriere

Adesea, după luarea deciziei de dezafectare a instalației este conceput și pus în aplicare un plan de remediere a amplasamentului, deși alte cerințe pot impune un plan de remediere (parțială) a amplasamentului în timp ce instalația este încă în exploatare.

Unele caracteristici ale planului de remediere a amplasamentului se pot suprapune, pot fi eliminate sau pot fi efectuate în altă ordine, în funcție de alte cerințe.

Aplicabilitate

Aplicabilitatea punctelor (v)-(viii) din BAT 17 este condiționată de rezultatele evaluării riscurilor menționată la punctul (iv) din BAT 17.

GLOSAR

depozitarea sării;

pregătirea, purificarea și resaturarea saramurii;

electroliza saramurii;

concentrarea, purificarea, depozitarea și manipularea hidroxidului de sodiu/potasiu;

răcirea, uscarea, purificarea, compresia, lichefierea, depozitarea și manipularea clorului;

răcirea, purificarea, compresia, depozitarea și manipularea hidrogenului;

conversia instalațiilor de celule cu mercur în instalații de celule cu membrană;

dezafectarea instalațiilor de celule cu mercur;

remedierea amplasamentelor de producere de cloralcali.

electroliza acidului clorhidric pentru producerea clorului;

electroliza saramurii pentru producerea cloratului de sodiu; acest aspect este prevăzut în documentul de referință BAT privind produsele chimice anorganice în volume mari – industria solidelor și alte industrii (LVIC-S);

electroliza sărurilor topite pentru producerea metalelor alcaline sau alcalino-pământoase și a clorului; acest aspect este prevăzut în documentul de referință BAT privind industria metalelor neferoase (MNF);

producerea substanțelor speciale, cum ar fi alcoolați, ditioniți și metale alcaline, prin utilizarea amalgamului de metale alcaline obținut prin tehnica celulei cu mercur;

producerea clorului, a hidrogenului sau a hidroxidului de sodiu/potasiu prin alte procedee decât electroliza.

tratarea apelor uzate într-o instalație de tratare în aval;

sistemele de management de mediu;

emisiile de zgomot.

nivelurile de concentrație, exprimate ca masă de substanțe emise raportată la volumul de gaze reziduale în condiții standard (273,15 K, 101,3 kPa), după scăderea conținutului de apă, dar fără corecția conținutului de oxigen, măsurate în mg/m3.

nivelurile de concentrație, exprimate ca masă de substanțe emise raportată la volumul de ape uzate, măsurate în mg/l.

implicarea în toate etapele de elaborare și de punere în aplicare a unor angajați cu experiență în exploatarea fostei instalații;

furnizarea de proceduri și de instrucțiuni pentru toate etapele de punere în aplicare;

asigurarea unui program detaliat de formare și de supraveghere pentru personalul fără experiență în manipularea mercurului;

determinarea cantității de mercur metalic care va fi recuperată și estimarea cantității de deșeuri care vor fi eliminate și a gradului de contaminare cu mercur a acestora;

asigurarea unor zone de lucru care să fie:

protejate de un acoperiș;

prevăzute cu o podea netedă, înclinată, impermeabilă, care să direcționeze scurgerile de mercur către un jomp de colectare;

bine iluminate;

fără obstacole și resturi care pot să absoarbă mercurul;

prevăzute cu un sistem de alimentare cu apă pentru spălare;

conectate la un sistem de tratare a apelor uzate;

golirea celulelor și transferul mercurului metalic în recipiente prin:

menținerea sistemului închis, în măsura în care este posibil;

spălarea mercurului;

utilizarea transferului gravitațional, în măsura în care este posibil;

eliminarea impurităților solide din mercur, dacă este necesar;

umplerea recipientelor la ≤ 80 % din capacitatea lor volumetrică;

sigilarea ermetică a recipientelor după umplere;

spălarea celulelor goale, urmată de umplerea cu apă;

efectuarea tuturor operațiunilor de dezmembrare și demolare prin:

înlocuirea tăierii la cald a echipamentelor cu tăierea la rece, dacă este posibil;

depozitarea echipamentelor contaminate în zone corespunzătoare;

spălarea frecventă a pardoselii zonei de lucru;

curățarea rapidă a scurgerilor de mercur prin utilizarea de echipamente de aspirare cu filtre de cărbune activ;

ținerea evidenței fluxurilor de deșeuri;

separarea deșeurilor contaminate cu mercur de cele necontaminate;

decontaminarea deșeurilor contaminate cu mercur prin utilizarea unor tehnici de tratare mecanică și fizică (de exemplu, spălare, vibrații ultrasonice, aspiratoare), a unor tehnici de tratare chimică (de exemplu, spălare cu hipoclorit, saramură clorurată sau peroxid de hidrogen) și/sau a unor tehnici de tratare termică (de exemplu, distilare/autoclavizare);

reutilizarea sau reciclarea echipamentelor decontaminate, dacă este posibil;

decontaminarea halei de electroliză prin curățarea pereților și a pardoselii, urmată de acoperire sau de vopsire pentru a se obține o suprafață impermeabilă, în cazul în care hala urmează să fie reutilizată;

decontaminarea sau reînnoirea sistemelor de colectare a apelor uzate în instalație sau în jurul acesteia;

închiderea zonei de lucru și tratarea aerului utilizat pentru ventilație atunci când se preconizează concentrații ridicate de mercur (de exemplu, în cazul spălării la presiune înaltă); printre tehnicile de tratare a aerului utilizat pentru ventilație se numără adsorbția pe cărbune activ tratat cu iod sau cu sulf, spălarea cu hipoclorit sau saramură clorurată sau adăugarea de clor pentru a forma diclorură de dimercur solidă;

tratarea apelor uzate care conțin mercur, inclusiv a apei de spălare rezultate în urma curățării echipamentelor de protecție;

monitorizarea mercurului în aer, apă și deșeuri, inclusiv pentru o perioadă de timp corespunzătoare după finalizarea procesului de dezafectare sau de conversie;

dacă este necesar, depozitarea intermediară a mercurului metalic în amplasament, în instalații de depozitare care să fie:

bine iluminate și rezistente la intemperii;

prevăzute cu o funcție de reținere secundară corespunzătoare, care să poată reține 110 % din volumul de lichid din orice recipient individual;

fără obstacole și resturi care pot să absoarbă mercurul;

dotate cu echipamente de aspirare cu filtre cu cărbune activ;

inspectate periodic, atât vizual, cât și cu echipamente de monitorizare a mercurului;

dacă este necesar, transportul, eventualele tratamente suplimentare și eliminarea deșeurilor.

protejate de un acoperiș;

prevăzute cu o podea netedă, înclinată, impermeabilă, care să direcționeze scurgerile de mercur către un jomp de colectare;

bine iluminate;

fără obstacole și resturi care pot să absoarbă mercurul;

prevăzute cu un sistem de alimentare cu apă pentru spălare;

conectate la un sistem de tratare a apelor uzate;

menținerea sistemului închis, în măsura în care este posibil;

spălarea mercurului;

utilizarea transferului gravitațional, în măsura în care este posibil;

eliminarea impurităților solide din mercur, dacă este necesar;

umplerea recipientelor la ≤ 80 % din capacitatea lor volumetrică;

sigilarea ermetică a recipientelor după umplere;

spălarea celulelor goale, urmată de umplerea cu apă;

înlocuirea tăierii la cald a echipamentelor cu tăierea la rece, dacă este posibil;

depozitarea echipamentelor contaminate în zone corespunzătoare;

spălarea frecventă a pardoselii zonei de lucru;

curățarea rapidă a scurgerilor de mercur prin utilizarea de echipamente de aspirare cu filtre de cărbune activ;

ținerea evidenței fluxurilor de deșeuri;

separarea deșeurilor contaminate cu mercur de cele necontaminate;

decontaminarea deșeurilor contaminate cu mercur prin utilizarea unor tehnici de tratare mecanică și fizică (de exemplu, spălare, vibrații ultrasonice, aspiratoare), a unor tehnici de tratare chimică (de exemplu, spălare cu hipoclorit, saramură clorurată sau peroxid de hidrogen) și/sau a unor tehnici de tratare termică (de exemplu, distilare/autoclavizare);

reutilizarea sau reciclarea echipamentelor decontaminate, dacă este posibil;

decontaminarea halei de electroliză prin curățarea pereților și a pardoselii, urmată de acoperire sau de vopsire pentru a se obține o suprafață impermeabilă, în cazul în care hala urmează să fie reutilizată;

decontaminarea sau reînnoirea sistemelor de colectare a apelor uzate în instalație sau în jurul acesteia;

închiderea zonei de lucru și tratarea aerului utilizat pentru ventilație atunci când se preconizează concentrații ridicate de mercur (de exemplu, în cazul spălării la presiune înaltă); printre tehnicile de tratare a aerului utilizat pentru ventilație se numără adsorbția pe cărbune activ tratat cu iod sau cu sulf, spălarea cu hipoclorit sau saramură clorurată sau adăugarea de clor pentru a forma diclorură de dimercur solidă;

tratarea apelor uzate care conțin mercur, inclusiv a apei de spălare rezultate în urma curățării echipamentelor de protecție;

monitorizarea mercurului în aer, apă și deșeuri, inclusiv pentru o perioadă de timp corespunzătoare după finalizarea procesului de dezafectare sau de conversie;

bine iluminate și rezistente la intemperii;

prevăzute cu o funcție de reținere secundară corespunzătoare, care să poată reține 110 % din volumul de lichid din orice recipient individual;

fără obstacole și resturi care pot să absoarbă mercurul;

dotate cu echipamente de aspirare cu filtre cu cărbune activ;

inspectate periodic, atât vizual, cât și cu echipamente de monitorizare a mercurului;

o unitate de absorbție bazată pe coloane și/sau ejectoare cu umplutură de soluție alcalină (de exemplu, soluție de hidroxid de sodiu) ca lichid de spălare;

echipament de dozare a peroxidului de hidrogen sau, dacă este necesar, un scruber umed cu peroxid de hidrogen pentru a se reduce concentrațiile dioxidului de clor;

dimensiuni adecvate pentru scenariul cel mai pesimist (obținut din evaluarea riscurilor) din punctul de vedere al cantității și al debitului de clor produs (absorbția întregii producții a halei de electroliză pentru o perioadă de timp suficientă până la închiderea instalației);

dimensionarea adecvată a alimentării cu lichid de spălare și a capacității de depozitare pentru a se asigura în permanență un surplus;

în cazul coloanelor cu umplutură, dimensiunea acestora ar trebui să fie adecvată pentru a se evita permanent înecarea;

prevenirea pătrunderii clorului lichid în unitatea de absorbție;

prevenirea refluxului lichidului de spălare în circuitul clorului;

prevenirea precipitării solidelor în unitatea de absorbție;

utilizarea schimbătoarelor de căldură pentru a menține în permanență temperatura sub 55 °C în unitatea de producție;

furnizarea de aer de diluare după absorbția clorului pentru a se preveni formarea de amestecuri de gaze explozive;

utilizarea unor materiale de construcție care să reziste permanent condițiilor extrem de corozive;

utilizarea unor echipamente de siguranță, cum ar fi un scruber suplimentar în serie cu cel în funcțiune, un rezervor de urgență cu lichid de spălare care să alimenteze scruberul prin metoda gravitațională, ventilatoare auxiliare și de rezervă, pompe auxiliare și de rezervă;

asigurarea unui sistem de rezervă independent pentru instalațiile electrice critice;

dotarea cu un întrerupător automat pentru sistemul de rezervă în caz de urgență și efectuarea de verificări periodice ale acestui sistem și ale întrerupătorului;

asigurarea unui sistem de monitorizare și alarmă pentru următorii parametri:

prezența clorului la ieșirea din unitatea de absorbție și în zona din jurul acesteia;

temperatura lichidelor de spălare;

potențialul de reducere și alcalinitatea lichidelor de spălare;

presiunea de aspirație;

debitul lichidelor de spălare.

prezența clorului la ieșirea din unitatea de absorbție și în zona din jurul acesteia;

temperatura lichidelor de spălare;

potențialul de reducere și alcalinitatea lichidelor de spălare;

presiunea de aspirație;

debitul lichidelor de spălare.

o combinație de dioxid de carbon și amoniac, în două circuite de răcire;

clor;

apă.

punerea în aplicare a unor tehnici de intervenție în caz de urgență pentru limitarea căilor de expunere și a extinderii contaminării;

un studiu documentar care să identifice originea, amploarea și compoziția contaminării (de exemplu, mercur, PCDD/PCDF, naftaline policlorurate);

caracterizarea contaminării, inclusiv anchete și pregătirea unui raport;

evaluarea riscurilor în timp și spațiu în funcție de utilizarea actuală a amplasamentului și de viitoarea utilizare aprobată a acestuia;

pregătirea unui proiect de inginerie care să includă:

decontaminarea și/sau izolarea permanentă;

calendare;

un plan de monitorizare;

planificarea financiară și investițiile necesare pentru atingerea obiectivului;

punerea în aplicare a proiectului de inginerie astfel încât amplasamentul, luând în considerare utilizarea sa actuală și viitoarea sa utilizare aprobată, să nu mai reprezinte un risc semnificativ pentru sănătatea umană sau pentru mediu. În funcție de alte obligații, ar putea fi necesar ca proiectul de inginerie să fie pus în aplicare într-un mod mai riguros;

restricții de utilizare a amplasamentului, dacă sunt necesare din cauza contaminării reziduale și având în vedere utilizarea actuală a amplasamentului și viitoarea utilizare aprobată a acestuia;

monitorizarea aferentă în cadrul amplasamentului și în zonele din jur pentru a se verifica dacă obiectivele sunt atinse și menținute.

decontaminarea și/sau izolarea permanentă;

calendare;

un plan de monitorizare;

planificarea financiară și investițiile necesare pentru atingerea obiectivului;

Tabelul 1

Tabelul 2

Tabelul 3

Tabelul 4

Tabelul 5

Tabelul 6

Tabelul 7

Tabelul 8

Tabelul 9

Tabelul 10

Tabelul 11

Tabelul 12