Document UE

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 181,

Dezvoltarea durabilă a zonelor urbane din Europa este o problemă societală majoră, în condițiile intensificării unor tendințe globale, precum urbanizarea. Potrivit previziunilor, până în 2050 aproape 70 la sută din populația planetei va locui la oraș, comparativ cu circa 50 la sută în prezent. În cazul Europei, proporția este și mai mare: se așteaptă ca aproximativ 83 la sută din populație (aproape 557 de milioane de persoane) să locuiască la oraș în 2050.

Urbanizarea implică o gamă largă de probleme interconectate, inclusiv privațiuni sociale și segregare, extindere urbană și aglomerarea traficului, probleme de siguranță și securitate, degradarea mediului, poluare și efectele schimbărilor climatice. Aceste evoluții supun societatea unor presiuni și reprezintă o provocare fără precedent pentru rezistența, gestionarea și guvernanța sistemelor urbane din Europa și din lume.

În același timp, Europa ar trebui să se folosească de avantajele urbanizării spațiului. Zonele urbane sunt motoarele creșterii economice în Europa. Aglomerațiile urbane și rețelele de orașe au devenit avanposturi ale dezvoltării, nu numai din perspectivă socioeconomică, ci și din punct de vedere tehnologic și geopolitic. Orașele sunt la rândul lor poluri ale inovării, în care cunoștințele, politica și practica se reunesc pentru a crea idei inovatoare, pentru a utiliza noile tehnologii și pentru a beneficia de perspective inedite în ceea ce privește provocările cu care se confruntă dezvoltarea urbană, motoarele acesteia și soluțiile la problemele aferente. Există, de asemenea, tot mai multe dovezi în sprijinul ideii că rețelele de centre urbane majore, denumite adesea orașe mondiale, exercită o influență tot mai mare pe scena internațională, fiind în același timp necesar să se recunoască importanța orașelor mici și mijlocii, datorită impactului acestora, în special în materie de dezvoltare regională. Europa se caracterizează printr-o densitate urbană ridicată și printr-un număr ridicat de orașe mici și mijlocii, ale căror atuuri trebuie avute în vedere din punct de vedere economic, social și cultural.

Strategia Europa 2020 propune trei priorități care se sprijină și se potențează reciproc – creștere inteligentă, creștere durabilă și creștere favorabilă incluziunii. Dezvoltarea urbană durabilă ar putea contribui în mod semnificativ la atingerea acestor obiective. În cadrul inițiativei emblematice O Uniune a inovării, prezentată în Comunicarea Comisiei din 6 octombrie 2010 Inițiativă emblematică a strategiei Europa 2020 – O Uniune a inovării, unul dintre parteneriatele pentru inovare potențiale se referă la orașele inteligente și locuibile care combină eficiența energetică, transportul curat și internetul de mare viteză. Orașele pot contribui la creșterea favorabilă incluziunii, în special prin combaterea polarizării sociale și a sărăciei, prin evitarea segregării sociale și prin abordarea aspectelor legate de îmbătrânire. Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale își propune să atingă obiectivul UE de reducere a numărului de persoane afectate de sărăcie și excluziune socială cu cel puțin 20 de milioane până în 2020. Aceasta va ajuta la identificarea bunelor practici și la promovarea formării reciproce între administrațiile locale.

Există o nevoie urgentă de consolidare a bazei de cunoștințe privitoare la dezvoltarea urbană integrată la nivelul tuturor interfețelor de cercetare, reprezentate de economie, societate, mobilitate și ecologie, pentru a sprijini elaborarea de politici bazate pe date concrete.

Este nevoie de coordonare pentru a găsi soluții la provocările sus-menționate, pentru a profita de ocaziile existente și pentru a facilita colaborarea de calitate în domeniul cercetării, menită să ofere date științifice care să susțină ideea zonelor urbane privite ca un sistem reticular caracterizat de interdependențe pronunțate ale subsistemelor economice, tehnologice, sociale și ecologice aferente și de o perspectivă pe termen lung.

În cadrul reuniunii din 26 mai 2010, Consiliul Competitivitate a identificat și argumentat un set de posibile inițiative de programare în comun (denumite în continuare IPC), printre care și inițiativa Urban Europe — Global Urban Challenges, Joint European Solutions (Europa urbană – schimbări urbane la nivel global, soluții comune la nivel european), considerându-le domenii în care programarea în comun în materie de cercetare ar putea aduce un plus de valoare considerabil eforturilor fragmentate din prezent ale statelor membre, precum și inițiativelor existente ale Uniunii. În consecință, Consiliul a adoptat concluzii în care se recunoaște necesitatea de a lansa o inițiativă de programare în comun în acest domeniu, Comisia fiind invitată să contribuie la pregătirea acesteia.

Statele membre și-au confirmat participarea la această IPC prin scrisori oficiale de angajament.

Programarea în comun a cercetării cu privire la dezvoltarea urbană durabilă ar permite coordonarea cercetării și a inovării în domeniu, contribuind în mod semnificativ la constituirea unui Spațiu european de cercetare și inovare în domeniul dezvoltării urbane complet funcțional și consolidând poziția de lider a Europei și competitivitatea activității de cercetare europene în acest domeniu.

Dezvoltarea urbană este un domeniu intertematic în cadrul programelor de finanțare pentru cercetare și inovare ale Uniunii. Activitățile din cadrul acestei IPC trebuie să fie coordonate îndeaproape cu celelalte activități conexe, în contextul programelor de finanțare și al inițiativelor privitoare la cercetare și inovare existente și viitoare.

Prin urmare, în vederea atingerii obiectivelor stabilite de prezenta recomandare, statele membre trebuie să coopereze cu Comisia pentru a asigura coordonarea și dezvoltarea conlucrării cu sistemele de cercetare și inovare existente, prin explorarea inițiativelor conexe ale Comisiei, cum ar fi inițiativa Orașe și comunități inteligente, precum și alte inițiative conexe, evitând repetarea și suprapunerea acțiunilor.

Statele membre trebuie să raporteze regulat Comisiei cu privire la progresele înregistrate în cadrul acestei IPC, astfel încât Comisia să poată prezenta rapoarte Parlamentului European și Consiliului,

Statele membre sunt încurajate să elaboreze și să păstreze o viziune comună privind modul în care cooperarea și coordonarea în domeniul cercetării la nivelul Uniunii poate contribui la o dezvoltare urbană durabilă în toate formele acesteia.

http://www.jpi-urbaneurope.eu

Statele membre sunt încurajate să pună la punct o agendă strategică comună de cercetare care să stabilească nevoi și obiective de cercetare pe termen mediu și lung în domeniul dezvoltării urbane, în contextul accentuării globalizării. Agenda strategică de cercetare trebuie să includă un plan de punere în aplicare care să stabilească prioritățile și termenele și să precizeze acțiunile, instrumentele și resursele necesare pentru punerea sa în practică.

Statele membre sunt încurajate să includă următoarele acțiuni în agenda strategică de cercetare și în planul de punere în aplicare:

(a)identificarea și schimbul de informații cu privire la programele și activitățile de cercetare relevante la nivel național;(b)întărirea capacităților în materie de analiză prospectivă comună și de evaluare tehnologică;(c)efectuarea unui schimb de informații, resurse, bune practici, metodologii și orientări;(d)identificarea domeniilor sau a activităților de cercetare care ar beneficia de pe urma coordonării și a aprofundării coordonării;(e)identificarea domeniilor sau a activităților de cercetare care ar putea beneficia de pe urma cererilor comune de propuneri sau a punerii în comun a resurselor;(f)definirea modalităților de efectuare în comun a activităților de cercetare din domeniile enumerate la litera (e);(g)asigurarea coordonării și a dezvoltării conlucrării cu programele de finanțare existente și viitoare, precum și cu inițiativele privitoare la cercetare și inovare de la nivelul Uniunii, evitând suprapunerea cu inițiative existente sau viitoare ale Uniunii în acest domeniu;(h)luarea în calcul a nevoilor în schimbare ale orașelor și ale populației urbane în procesul de definire a obiectivelor programelor de cercetare în materie de dezvoltare urbană;(i)acolo unde este oportun, utilizarea în comun a infrastructurilor de cercetare existente sau crearea unor infrastructuri noi, cum ar fi bazele de date coordonate sau inventarierea și elaborarea de modele pentru studierea proceselor urbane;(j)încurajarea unei mai bune colaborări în cadrul sectorului public și între sectoarele public și privat, precum și a inovării deschise între diversele activități de cercetare, sectorul educației și sectoarele economice aflate în legătură cu dezvoltarea urbană, asigurând în același timp o implicare pe scară largă a părților interesate relevante, precum autoritățile locale și societatea civilă;(k)exportul și diseminarea cunoștințelor, a inovațiilor și a abordărilor metodologice interdisciplinare, precum și identificarea și îndepărtarea obstacolelor din calea sistemului de cercetare și inovare care împiedică ajungerea mai rapidă pe piață a soluțiilor inovatoare capabile să aducă beneficii societății;(l)furnizarea de informații științifice adecvate factorilor de decizie de la nivel local, regional, național și de la nivelul Uniunii;(m)crearea de rețele între centrele destinate cercetării urbane, inclusiv centre situate în afara Spațiului european de cercetare.

identificarea și schimbul de informații cu privire la programele și activitățile de cercetare relevante la nivel național;

întărirea capacităților în materie de analiză prospectivă comună și de evaluare tehnologică;

efectuarea unui schimb de informații, resurse, bune practici, metodologii și orientări;

identificarea domeniilor sau a activităților de cercetare care ar beneficia de pe urma coordonării și a aprofundării coordonării;

identificarea domeniilor sau a activităților de cercetare care ar putea beneficia de pe urma cererilor comune de propuneri sau a punerii în comun a resurselor;

definirea modalităților de efectuare în comun a activităților de cercetare din domeniile enumerate la litera (e);

asigurarea coordonării și a dezvoltării conlucrării cu programele de finanțare existente și viitoare, precum și cu inițiativele privitoare la cercetare și inovare de la nivelul Uniunii, evitând suprapunerea cu inițiative existente sau viitoare ale Uniunii în acest domeniu;

luarea în calcul a nevoilor în schimbare ale orașelor și ale populației urbane în procesul de definire a obiectivelor programelor de cercetare în materie de dezvoltare urbană;

acolo unde este oportun, utilizarea în comun a infrastructurilor de cercetare existente sau crearea unor infrastructuri noi, cum ar fi bazele de date coordonate sau inventarierea și elaborarea de modele pentru studierea proceselor urbane;

încurajarea unei mai bune colaborări în cadrul sectorului public și între sectoarele public și privat, precum și a inovării deschise între diversele activități de cercetare, sectorul educației și sectoarele economice aflate în legătură cu dezvoltarea urbană, asigurând în același timp o implicare pe scară largă a părților interesate relevante, precum autoritățile locale și societatea civilă;

exportul și diseminarea cunoștințelor, a inovațiilor și a abordărilor metodologice interdisciplinare, precum și identificarea și îndepărtarea obstacolelor din calea sistemului de cercetare și inovare care împiedică ajungerea mai rapidă pe piață a soluțiilor inovatoare capabile să aducă beneficii societății;

furnizarea de informații științifice adecvate factorilor de decizie de la nivel local, regional, național și de la nivelul Uniunii;

crearea de rețele între centrele destinate cercetării urbane, inclusiv centre situate în afara Spațiului european de cercetare.

Statele membre sunt încurajate să mențină și să dezvolte în continuare o structură eficientă de gestionare în comun a activităților de cercetare din domeniul cercetării pe tema problemelor asociate dezvoltării urbane, fiind autorizate să stabilească reguli, condiții și proceduri comune de cooperare și coordonare și să monitorizeze punerea în aplicare a agendei strategice de cercetare.

Statele membre sunt încurajate să aplice în comun agenda strategică de cercetare prin intermediul programelor naționale de cercetare, în conformitate cu orientările privind condițiile-cadru pentru programarea în comun elaborate de Grupul la nivel înalt pentru programarea în comun din cadrul Consiliului.

ERC-GPC 1311/10. Joint Programming in Research 2008-2010 and beyond — Report of the High Level Group on Joint Programming to the Council of 12 November 2010 — Annex II (Programarea în comun a cercetării pentru 2008-2010 și ulterior – Raportul către Consiliu al Grupului la nivel înalt pentru programarea în comun a cercetării din 12 noiembrie 2010 – anexa II).

Statele membre sunt încurajate să coopereze cu Comisia în vederea explorării inițiativelor conexe ale acesteia destinate sprijinirii statelor membre la elaborarea și punerea în aplicare a agendei strategice de cercetare și coordonării IPC cu alte inițiative ale Uniunii din domeniu, precum cercetarea și dezvoltarea sprijinite de programele de finanțare pentru cercetare și inovare, în special în domeniile științelor socio-economice și umaniste, al transportului, al energiei, al mediului, al TIC, al securității, al sănătății, precum și cu alte inițiative privind cercetarea și inovarea, cum ar fi alte IPC conexe, Comunitățile cunoașterii și inovării ale EIT și Platformele tehnologice europene.

Statele membre sunt încurajate să păstreze o legătură strânsă cu Forumul strategic pentru cooperare științifică și tehnologică internațională (Strategic Forum for International Science and Technology Cooperation — SFIC) la elaborarea și implementarea unei posibile dimensiuni internaționale a agendei strategice de cercetare și să asigure coerența cu inițiativele SFIC împreună și în raport cu țări terțe.

Originea SFIC este legată de concluziile Consiliului din decembrie 2008, în care Consiliul a invitat statele membre și Comisia să formeze un nou parteneriat pentru cooperare științifică și tehnologică internațională. SFIC a fost înființat de Consiliu sub forma unei configurații specializate a CSEC.

Statele membre sunt încurajate să informeze periodic Comisia, prin rapoarte intermediare anuale, asupra progresului înregistrat în privința acestei inițiative de programare în comun.

Adoptată la Bruxelles, 21 octombrie 2011.Pentru ComisieMáire Geoghegan-QuinnMembru al Comisiei