Decizia Consiliului din 13 mai 2011 de încheiere a unui Acord între Uniunea Europeană și Regatul Maroc de instituire a unui mecanism de soluționare a litigiilor

5.7.2011

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 176/1

DECIZIA CONSILIULUI

din 13 mai 2011

de încheiere a unui Acord între Uniunea Europeană și Regatul Maroc de instituire a unui mecanism de soluționare a litigiilor

(2011/392/UE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 207 alineatul (4) primul paragraf, coroborat cu articolul 218 alineatul (6) litera (a) punctul (v),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere aprobarea Parlamentului European,

întrucât:

(1)

La 24 februarie 2006, Consiliul a autorizat Comisia să înceapă negocierile cu partenerii din regiunea mediteraneeană pentru a stabili un mecanism de soluționare a litigiilor legate de dispozițiile privind schimburile comerciale.

(2)

Comisia a purtat negocieri în consultare cu comitetul desemnat în conformitate cu articolul 207 din tratat și cu directivele de negociere adoptate de către Consiliu.

(3)

Aceste negocieri s-au încheiat și un Acord între Uniunea Europeană și Regatul Maroc de instituire a unui mecanism de soluționare a litigiilor (denumit în continuare „acordul”) a fost parafat la 9 decembrie 2009.

(4)

Acordul a fost semnat în numele Uniunii la 13 decembrie 2010.

(5)

Acordul ar trebui încheiat,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Prin prezenta decizie se aprobă, în numele Uniunii, Acordul între Uniunea Europeană și Regatul Maroc de instituire a unui mecanism de soluționare a litigiilor.

Textul acordului se atașează la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului procedează, în numele Uniunii, la notificarea prevăzută la articolul 23 din acord (1).

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Bruxelles, 13 mai 2011.

Pentru Consiliu

Președintele

MARTONYI J.

(1) Data intrării în vigoare a acordului va fi publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene de către Secretariatul General al Consiliului.

ACORD

între Uniunea Europeană și Regatul Maroc de instituire a unui mecanism de soluționare a litigiilor

UNIUNEA EUROPEANĂ, denumită în continuare „Uniunea”,

pe de o parte, și

REGATUL MAROC, denumit în continuare „Maroc”,

pe de altă parte,

AU CONVENIT DUPĂ CUM URMEAZĂ:

CAPITOLUL I

OBIECTIVUL ȘI DOMENIUL DE APLICARE

Articolul 1

Obiectivul

Obiectivul prezentului acord este de a preveni și de a soluționa orice litigiu de natură comercială între părți, astfel încât să se ajungă, dacă este posibil, la o soluție acceptabilă pentru ambele părți.

Articolul 2

Aplicarea acordului

(1) Dispozițiile prezentului acord se aplică în cazul oricărui litigiu privind o presupusă încălcare a dispozițiilor de la titlul II (cu excepția articolului 24) din Acordul euro-mediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Regatul Maroc, pe de altă parte (denumit în continuare „acordul de asociere”) (1) sau ale dispozițiilor din „Acordul sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Regatul Maroc privind unele măsuri reciproce de liberalizare referitoare la produse agricole, la produse agricole transformate, la pește și produse pescărești, privind înlocuirea protocoalelor 1, 2 și 3 și a anexelor lor, precum și privind modificări ale Acordului euro-mediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Regatul Maroc, pe de altă parte”. Procedurile prevăzute în prezentul acord se aplică în cazul în care Consiliul de asociere nu a soluționat litigiul în termen de șaizeci de zile de la sesizarea sa, în conformitate cu articolul 86 din acordul de asociere.

(2) Articolul 86 din acordul de asociere se aplică litigiilor legate de aplicarea și interpretarea altor dispoziții din acordul de asociere.

(3) În sensul alineatului (1), un litigiu este considerat ca fiind soluționat atunci când Consiliul de asociere a luat o decizie în conformitate cu articolul 86 alineatul (2) din acordul de asociere sau atunci când a declarat că litigiul nu mai există.

CAPITOLUL II

CONSULTĂRILE ȘI MEDIEREA

Articolul 3

Consultările

(1) Părțile încearcă soluționarea oricărui litigiu legat de interpretarea și aplicarea dispozițiilor menționate la articolul 2, prin inițierea de consultări în bună-credință, cu scopul de a ajunge la o soluție promptă, echitabilă și reciproc agreată. În cadrul acestor consultări, părțile vor discuta, de asemenea, impactul pe care presupusa încălcare l-ar putea avea asupra schimburilor comerciale dintre acestea.

(2) O parte solicită consultări prin intermediul unei cereri scrise adresate celeilalte părți și trimisă în copie subcomitetului pentru „industrie, comerț și servicii”, în care se identifică măsurile puse în discuție și dispozițiile din acordurile menționate la articolul 2 pe care le consideră încălcate.

(3) Consultările se desfășoară în termen de patruzeci de zile de la data primirii cererii și au loc, în absența unui acord contrar între părți, pe teritoriul părții pârâte. Consultările sunt considerate încheiate după șaizeci de zile de la data primirii cererii, cu excepția cazului în care părțile convin să le continue. Consultările, în special toate informațiile prezentate și toate pozițiile adoptate de către părți pe parcursul acestei proceduri, sunt confidențiale și nu aduc atingere drepturilor pe care părțile le-ar putea exercita în cadrul procedurilor ulterioare.

(4) Consultările cu privire la chestiuni urgente, inclusiv cele privind mărfurile perisabile sau de sezon, se desfășoară în termen de 15 zile de la data primirii cererii și sunt considerate încheiate după 30 de zile de la data primirii cererii.

(5) În cazul în care partea căreia îi este adresată cererea nu răspunde la cererea de participare la consultări în termen de 20 de zile lucrătoare de la data primirii acesteia sau în cazul în care consultările nu au loc în termenele prevăzute la alineatul (3) sau, respectiv, la alineatul (4) sau în cazul în care consultările au fost încheiate fără a se ajunge la o soluție acceptabilă pentru ambele părți, partea reclamantă poate solicita instituirea unei instanțe de arbitraj, în conformitate cu articolul 5.

Articolul 4

Medierea

(1) În cazul în care consultările nu au drept rezultat o soluție acceptabilă pentru ambele părți, părțile pot conveni, de comun acord, să recurgă la un mediator. Toate cererile de mediere trebuie să fie adresate în scris părții pârâte și subcomitetului pentru „industrie, comerț și servicii” și să indice măsurile care au făcut obiectul consultărilor, precum și mandatul stabilit de comun acord pentru mediere. Fiecare parte se angajează să examineze cu înțelegere toate cererile de mediere.

(2) În cazul în care părțile nu cad de acord asupra unui mediator în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii cererii de mediere, președinții subcomitetului pentru „industrie, comerț și servicii” sau delegatul acestora selectează, prin tragere la sorți, un mediator dintre persoanele aflate pe lista menționată la articolul 19 și care nu sunt resortisanți ai niciunei părți. Selecția se efectuează în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii cererii de mediere. Mediatorul convoacă o reuniune cu părțile, în termen de 30 de zile de la data la care a fost selectat. Mediatorul primește observațiile fiecărei părți cel mai târziu cu 15 zile înainte de reuniune și poate solicita părților, unor experți sau consilieri tehnici informații suplimentare în cazul în care le consideră necesare. Orice informații obținute în acest fel trebuie comunicate fiecăreia dintre părți și fac obiectul observațiilor acestora. Mediatorul comunică un aviz în termen de 45 de zile de la data la care a fost selectat.

(3) Avizul mediatorului poate include una sau mai multe recomandări privind măsuri în concordanță cu dispozițiile menționate la articolul 2 care să permită soluționarea litigiului. Avizul mediatorului nu are caracter obligatoriu.

(4) Părțile pot decide de comun acord să modifice termenele menționate la alineatul (2). De asemenea, mediatorul poate decide să modifice termenele respective la solicitarea oricăreia dintre părți, având în vedere dificultățile speciale cu care se confruntă partea în cauză sau complexitatea cazului.

(5) Procedurile care implică mediere, în special avizul mediatorului, precum și toate informațiile comunicate și pozițiile adoptate de către părți pe parcursul acestei proceduri sunt confidențiale și nu aduc atingere drepturilor pe care părțile le-ar putea exercita în cadrul unor proceduri ulterioare.

(6) În cazul în care părțile sunt de acord, procedurile de mediere pot continua în paralel cu procedura de arbitraj.

(7) Înlocuirea unui mediator are loc numai din motivele și în conformitate cu procedurile prezentate detaliat în regulile 18-21 din cadrul Regulamentului de procedură.

CAPITOLUL III

PROCEDURILE DE SOLUȚIONARE A LITIGIILOR

SECȚIUNEA I

Procedura de arbitraj

Articolul 5

Inițierea procedurii de arbitraj

(1) În cazul în care părțile nu au reușit să soluționeze litigiul prin consultări, în conformitate cu articolul 3, sau mediere, în conformitate cu articolul 4, partea reclamantă poate solicita instituirea unei instanțe de arbitraj.

(2) Cererea de instituire a unei instanțe de arbitraj este adresată în scris părții pârâte și subcomitetului pentru „industrie, comerț și servicii”. În cererea sa, partea reclamantă identifică măsura specifică pusă în discuție și explică motivul pentru care această măsură constituie o încălcare a dispozițiilor menționate la articolul 2. Instituirea unei instanțe de arbitraj se solicită în termen de maximum 18 luni de la data primirii cererii de consultări, fără a aduce atingere drepturilor părții reclamante de a solicita noi consultări în aceeași privință în viitor.

Articolul 6

Instituirea instanței de arbitraj

(1) O instanțăde arbitraj este compusă din trei arbitri.

(2) În termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii, de către partea pârâtă, a cererii de instituire a unei instanțe de arbitraj, părțile se consultă pentru a ajunge la un acord privind componența instanței de arbitraj.

(3) În cazul în care părțile nu reușesc să cadă de acord asupra componenței instanței de arbitraj în termenul prevăzut la alineatul (2), oricare dintre părți poate cere președinților subcomitetului pentru „industrie, comerț și servicii” sau delegatului acestora să-i selecteze pe cei trei membri prin tragere la sorți din lista stabilită în temeiul articolului 19, și anume un membru dintre persoanele care figurează pe lista persoanelor propuse de partea reclamantă, un membru dintre persoanele care figurează pe lista persoanelor propuse de partea pârâtă și un membru dintre persoanele care figurează pe lista persoanelor selectate pentru a exercita funcția de președinte. În cazul în care părțile convin asupra unuia sau mai multor membri ai instanței de arbitraj, oricare dintre membrii rămași este selectat prin aceeași procedură.

(4) Președinții subcomitetului pentru „industrie, comerț și servicii” sau delegatul acestora selectează arbitrii în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii cererii prezentate în temeiul alineatului (3).

(5) Data instituirii instanței de arbitraj este data la care sunt desemnați cei trei arbitri.

(6) Înlocuirea arbitrilor are loc numai din motivele și în conformitate cu procedurile prezentate detaliat în regulile 18-21 din cadrul Regulamentului de procedură.

Articolul 7

Raportul intermediar al instanței de arbitraj

Instanța de arbitraj adresează părților un raport intermediar prin care expune constatările de fapt, aplicabilitatea dispozițiilor relevante și temeiurile oricărei constatări și recomandări formulate, în termen de 120 de zile de la data instituirii instanței de arbitraj. Oricare dintre părți poate înainta instanței de arbitraj o cerere scrisă în vederea reexaminării anumitor aspecte ale raportului intermediar în termen de 15 zile de la notificarea acestuia. Constatările din hotărârea finală a instanței de arbitraj includ examinarea argumentelor prezentate în faza de reexaminare intermediară.

Articolul 8

Hotărârea instanței de arbitraj

(1) Instanța de arbitraj comunică hotărârea sa părților și subcomitetului pentru „industrie, comerț și servicii” în termen de o 150 de zile de la data instituirii instanței de arbitraj. Atunci când președintele instanței de arbitraj consideră că termenul nu poate fi respectat, acesta trebuie să comunice în scris acest lucru părților și subcomitetului pentru „industrie, comerț și servicii”, precizând motivele amânării și data la care instanța intenționează să își finalizeze activitatea. În niciun caz hotărârea nu se comunică mai târziu de 180 de zile de la data instituirii instanței de arbitraj.

(2) În situații de urgență, inclusiv cele care implică bunuri perisabile sau sezoniere, instanța de arbitraj depune toate eforturile pentru a comunica hotărârea sa în termen de 75 de zile de la data instituirii sale. În niciun caz hotărârea nu se comunică mai târziu de 90 de zile de la data instituirii instanței. În termen de 10 zile de la instituirea sa, instanța de arbitraj pronunță o hotărâre preliminară care să ateste dacă respectiva situație este sau nu urgentă.

(3) Instanța de arbitraj își suspendă activitatea la cererea ambelor părți, în orice moment, pentru o perioadă convenită de părți de maximum 12 luni, și își va relua activitatea la sfârșitul perioadei convenite, la cererea părții reclamante. În cazul în care partea reclamantă nu solicită reluarea activității instanței de arbitraj înainte de expirarea perioadei de suspendare convenite, procedura se încheie. Suspendarea și încetarea activității instanței de arbitraj nu aduc atingere drepturilor pe care părțile le-ar putea exercita în cadrul unei alte proceduri cu același obiect.

SECȚIUNEA II

Punerea în aplicare a hotărârii

Articolul 9

Punerea în aplicare a hotărârii instanței de arbitraj

Fiecare parte ia toate măsurile necesare pentru a pune în aplicare hotărârea instanței de arbitraj, iar părțile depun toate eforturile pentru a conveni asupra unui termen pentru punerea în aplicare a hotărârii.

Articolul 10

Termenul rezonabil necesar punerii în aplicare a hotărârii

(1) În cel mult 30 de zile de la primirea de către părți a notificării hotărârii instanței de arbitraj, partea pârâtă comunică părții reclamante și subcomitetului pentru „industrie, comerț și servicii” termenul de care are nevoie pentru a pune în aplicare hotărârea („termenul rezonabil”), în cazul în care acest lucru nu este posibil imediat.

(2) În cazul unui dezacord între părți cu privire la termenul rezonabil necesar pentru a pune în aplicare hotărârea instanței de arbitraj, partea reclamantă poate solicita în scris instanței de arbitraj, în termen de 20 de zile de la primirea notificării trimise de partea pârâtă în temeiul alineatului (1), să stabilească durata termenului rezonabil. Această cerere este notificată în același timp celeilalte părți și subcomitetului pentru „industrie, comerț și servicii”. Instanța de arbitraj comunică hotărârea sa părților și subcomitetului pentru „industrie, comerț și servicii” în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii.

(3) Termenul rezonabil poate fi prelungit cu acordul comun al părților.

Articolul 11

Examinarea măsurilor adoptate pentru punerea în aplicare a hotărârii instanței de arbitraj

(1) Partea pârâtă aduce la cunoștință celeilalte părți și subcomitetului pentru „industrie, comerț și servicii”, înainte de încheierea termenului rezonabil, orice măsură adoptată în vederea punerii în aplicare a hotărârii instanței de arbitraj.

(2) În cazul unui dezacord între părți cu privire la existența oricărei măsuri notificate în temeiul alineatului (1) sau la compatibilitatea acestor măsuri cu dispozițiile menționate la articolul 2, partea reclamantă poate cere instanței de arbitraj să ia o hotărâre în această privință. O astfel de cerere trebuie să identifice măsura specifică pusă în discuție și să explice de ce aceasta este incompatibilă cu dispozițiile menționate la articolul 2. Instanța de arbitraj comunică hotărârea sa în termen de 90 de zile de la data depunerii cererii. În situații de urgență, inclusiv cele care implică bunuri perisabile sau de sezon, instanța de arbitraj pronunță hotărârea în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii.

Articolul 12

Soluții temporare în cazul în care hotărârea nu este pusă în aplicare

(1) În cazul în care partea pârâtă nu notifică nicio măsură adoptată pentru punerea în aplicare a hotărârii instanței de arbitraj înainte de expirarea termenului rezonabil sau în cazul în care instanța de arbitraj hotărăște că măsura notificată în temeiul articolului 11 alineatul (1) nu este compatibilă cu obligațiile care îi revin părții respective în temeiul dispozițiilor menționate la articolul 2, partea pârâtă prezintă, în cazul în care partea reclamantă îi solicită acest lucru, o ofertă de compensare temporară.

(2) În cazul în care nu se ajunge la un acord în ceea ce privește compensarea respectivă în termen de 30 de zile de la încheierea termenului rezonabil sau de la hotărârea instanței de arbitraj menționate la articolul 11, potrivit căreia măsura adoptată nu este compatibilă cu dispozițiile menționate la articolul 2, partea reclamantă are dreptul, în urma unei notificări adresate celeilalte părți și subcomitetului pentru „comerț, industrie și servicii”, să suspende obligațiile care derivă din dispozițiile menționate la articolul 2 la un nivel echivalent cu nivelul de anulare sau de reducere a beneficiilor cauzată de încălcarea respectivă. Partea reclamantă poate pune în aplicare suspendarea la 10 zile de la data primirii notificării de către partea pârâtă, cu excepția cazului în care partea pârâtă a solicitat arbitrajul în conformitate cu alineatul (3).

(3) În cazul în care partea pârâtă consideră că nivelul suspendării nu este echivalent cu nivelul de anulare sau de reducere a beneficiilor cauzată de încălcarea respectivă, aceasta poate solicita în scris instanței de arbitraj să ia o hotărâre în această privință. O astfel de cerere trebuie transmisă celeilalte părți și subcomitetului pentru „industrie, comerț și servicii” înainte de încheierea perioadei de 10 zile lucrătoare menționată la alineatul (2). Instanța de arbitraj, după solicitarea avizului experților, dacă este cazul, comunică părților și subcomitetului pentru industrie, comerț și servicii hotărârea sa privind nivelul de suspendare a obligațiilor, în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii. Obligațiile nu se suspendă până când instanța de arbitraj nu și-a comunicat hotărârea, pentru orice suspendare existând obligația de a fi conformă cu hotărârea instanței de arbitraj.

(4) Suspendarea obligațiilor este temporară și se aplică numai până în momentul retragerii sau modificării oricărei măsuri considerate incompatibile cu dispozițiile menționate la articolul 2, astfel încât să se asigure punerea în conformitate a acesteia cu dispozițiile respective, astfel cum se prevede la articolul 13, sau până în momentul în care părțile au căzut de acord privind soluționarea litigiului.

Articolul 13

Examinarea măsurilor adoptate în vederea punerii în aplicare a hotărârii după suspendarea obligațiilor

(1) Partea pârâtă comunică celeilalte părți și subcomitetului pentru „industrie, comerț și servicii” orice măsură adoptată pentru a pune în aplicare hotărârea instanței de arbitraj, precum și solicitarea sa privind încetarea suspendării obligațiilor de către partea reclamantă.

(2) În cazul în care părțile nu ajung la un acord în ceea ce privește compatibilitatea măsurilor notificate cu dispozițiile menționate la articolul 2 în termen de 30 de zile de la data primirii notificării, partea reclamantă solicită în scris instanței de arbitraj să adopte o hotărâre în această privință. Această cerere este notificată în același timp celeilalte părți și subcomitetului pentru „industrie, comerț și servicii”. Instanța de arbitraj comunică hotărârea sa părților și subcomitetului pentru „industrie, comerț și servicii” în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii. În cazul în care instanța de arbitraj hotărăște că măsura luată pentru a pune în aplicare hotărârea este conformă cu dispozițiile menționate la articolul 2, suspendarea obligațiilor încetează.

SECȚIUNEA III

Dispoziții comune

Articolul 14

Soluția convenită de comun acord

Părțile pot în orice moment ajunge la un acord privind încheierea unui litigiu în temeiul prezentului acord. Acestea comunică orice astfel de acord subcomitetului pentru „industrie, comerț și servicii” și instanței de arbitraj. În urma notificării soluției convenite de comun acord, instanța își încetează lucrările și procedura se încheie.

Articolul 15

Regulamentul de procedură

(1) Procedurile de soluționare a litigiilor prevăzute la capitolul III din prezentul acord se desfășoară în conformitate cu Regulamentul de procedură anexat la prezentul acord.

(2) Orice reuniune a instanței de arbitraj este deschisă publicului în conformitate cu Regulamentul de procedură, în absența unui acord contrar între părți.

Articolul 16

Informații și consiliere tehnică

La cererea unei părți sau din proprie inițiativă, instanța de arbitraj poate obține informațiile pe care le consideră necesare în cadrul procedurii sale. În mod special, instanța de arbitraj are, de asemenea, dreptul să solicite opinia pertinentă a unor experți, după caz. Instanța de arbitraj consultă părțile înainte de alegerea experților respectivi. Orice informații obținute în acest fel trebuie comunicate fiecăreia dintre părți și fac obiectul observațiilor acestora. În absența unui acord contrar între părți, persoanele fizice sau juridice interesate, stabilite în cadrul părților, sunt autorizate să transmită instanței de arbitraj comunicări în scris, în conformitate cu Regulamentul de procedură. Aceste comunicări se limitează la aspectele de fapt ale litigiului și nu abordează chestiuni de drept.

Articolul 17

Norme de interpretare

Orice instanță de arbitraj aplică și interpretează dispozițiile menționate la articolul 2 în conformitate cu normele obișnuite de interpretare a dreptului public internațional și în special în conformitate cu Convenția de la Viena privind dreptul tratatelor. Hotărârile instanței de arbitraj nu pot spori sau reduce drepturile și obligațiile prevăzute de dispozițiile menționate la articolul 2.

Articolul 18

Deciziile și hotărârea instanței de arbitraj

(1) Instanța de arbitraj depune toate eforturile pentru a lua orice decizie prin consens. Cu toate acestea, în cazul în care nu se poate ajunge la o decizie prin consens, asupra aspectului în discuție se hotărăște prin vot majoritar. Opiniile separate ale arbitrilor nu se fac publice însă în niciun caz.

(2) Orice hotărâre a instanței de arbitraj este obligatorie pentru părți și nu creează drepturi sau obligații persoanelor fizice sau juridice. Hotărârea prezintă constatările de fapt, aplicabilitatea dispozițiilor relevante din acordurile prevăzute la articolul 2 și temeiurile acestor constatări și concluzii. Subcomitetul pentru „industrie, comerț și servicii” face publică în întregime hotărârea instanței de arbitraj, cu excepția cazului în care hotărăște să nu facă acest lucru pentru a asigura confidențialitatea informațiilor comerciale confidențiale.

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 19

Lista arbitrilor

(1) Subcomitetul pentru „industrie, comerț și servicii” stabilește, în termen de cel mult șase luni de la intrarea în vigoare a prezentului acord, o listă cu cel puțin 15 persoane care doresc și sunt în măsură să fie arbitri. Fiecare parte propune cel puțin cinci persoane pentru a exercita funcția de arbitru. Cele două părți aleg, de asemenea, cel puțin cinci persoane care nu sunt resortisanți ai niciunei părți, pentru a exercita funcția de președinte. Subcomitetul pentru „industrie, comerț și servicii” se asigură că lista este menținută în permanență la acest nivel.

(2) Arbitrii trebuie să dețină cunoștințe de specialitate sau experiență în drept și în comerț internațional. Ei sunt independenți, își exercită funcția în nume propriu, nu acceptă instrucțiuni din partea niciunei organizații și a niciunui guvern, nu au legătură cu guvernul niciunei părți și respectă codul de conduită anexat la prezentul acord.

(3) Subcomitetul pentru „industrie, comerț și servicii” poate stabili liste suplimentare de cel puțin 5 persoane care dispun de competențe sectoriale în domeniile specifice care fac obiectul acordurilor menționate la articolul 2. Fiecare parte propune cel puțin cinci persoane pentru a exercita funcția de arbitru. Cele două părți selectează, de asemenea, cel puțin cinci persoane care nu sunt resortisanți ai niciunei părți, pentru a exercita funcția de președinte. În cazul în care se recurge la procedura de selecție prevăzută la articolul 6 alineatul (2), președinții subcomitetului pentru „industrie, comerț și servicii” pot utiliza o listă sectorială cu acordul ambelor părți.

Articolul 20

Raportul cu obligațiile din cadrul OMC

(1) În cazul în care o parte solicită soluționarea unui litigiu referitor la o obligație prevăzută de Acordul OMC, aceasta recurge la regulile și procedurile relevante ale Acordului OMC, care se aplică fără a se aduce atingere dispozițiilor prezentului acord.

(2) În cazul în care o parte solicită soluționarea unui litigiu referitor la o obligație cuprinsă în domeniul de aplicare al prezentului acord, astfel cum este definit la articolul 2, aceasta recurge la regulile și procedurile din prezentul acord.

(3) În absența unui acord contrar între părți, în cazul în care o parte solicită soluționarea unui litigiu referitor la o obligație cuprinsă în domeniul de aplicare al prezentului acord, astfel cum este definit la articolul 2, care are un conținut substanțial echivalent unei obligații în temeiul OMC, aceasta recurge la normele și procedurile relevante ale Acordului OMC, care se aplică fără a se aduce atingere dispozițiilor prezentului acord.

(4) După ce au fost inițiate procedurile de soluționare a litigiului, forumul ales în conformitate cu alineatele de mai sus, în cazul în care nu și-a declinat competența, este utilizat cu excluderea celorlalte.

(5) Nicio dispoziție din prezentul acord nu împiedică o parte să pună în aplicare suspendarea obligațiilor sale autorizate de organismul OMC de soluționare a litigiilor. Acordul OMC nu poate fi invocat în scopul de a împiedica o parte să-și suspende obligațiile în temeiul prezentului acord.

Articolul 21

Termenele

(1) Toate termenele prevăzute de prezentul acord, inclusiv termenele în care instanțele de arbitraj își comunică hotărârile, se calculează în zile calendaristice, începând din ziua următoare actului sau elementului de fapt la care se referă, în absența unor dispoziții contrare.

(2) Orice termen menționat în prezentul acord poate fi modificat cu acordul comun al părților. Părțile se angajează să acorde o atenție adecvată cererilor de prelungire a oricărui termen din cauza dificultăților pe care le întâmpină oricare dintre părți în ceea ce privește respectarea procedurii prevăzute de prezentul acord. La cererea unei părți, instanța de arbitraj poate prelungi termenele aplicabile procedurilor, ținând seama de nivelurile diferite de dezvoltare ale părților.

Articolul 22

Reexaminarea și modificarea prezentului acord

(1) După intrarea în vigoare a prezentului acord și a anexelor la acesta, Consiliul de asociere poate, în orice moment, să reexamineze punerea lor în aplicare, pentru a lua o hotărâre în ceea ce privește menținerea, modificarea sau abrogarea acestora.

(2) În cadrul acestei reexaminări, Consiliul de asociere poate lua în considerare posibilitatea de a crea un organ de apel comun mai multor acorduri euro-mediteraneene.

(3) Consiliul de asociere poate hotărî să modifice prezentul acord și anexele la acesta.

Articolul 23

Intrarea în vigoare

Prezentul acord se va aproba de către părți în conformitate cu procedura proprie fiecăreia. Prezentul acord intră în vigoare în prima zi a celei de a doua luni de la data la care părțile își comunică reciproc faptul că procedura menționată la prezentul articol a fost încheiată.

Încheiat la Bruxelles, în două exemplare, la treisprezece decembrie două mii zece, în limbile bulgară, cehă, daneză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, maghiară, italiană, letonă, lituaniană, malteză, olandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă, suedeză și arabă, fiecare dintre aceste texte fiind în egală măsură autentic.

За Европейския съюз

Por la Unión Europea

Za Evropskou unii

For Den Europæiske Union

Für die Europäische Union

Euroopa Liidu nimel

Για την Ευρωπαϊκή Ένωση

For the European Union

Pour l'Union européenne

Per l'Unione europea

Eiropas Savienības vārdā –

Europos Sąjungos vardu

Az Európai Unió részéről

Għall-Unjoni Ewropea

Voor de Europese Unie

W imieniu Unii Europejskiej

Pela União Europeia

Pentru Uniunea Europeană

Za Európsku úniu

Za Evropsko unijo

Euroopan unionin puolesta

För Europeiska unionen

За Кралство Мароко

Por el Reino de Marruecos

Za Marocké království

For Kongeriget Marokko

Für das Königreich Marokko

Maroko Kuningriigi nimel

Για το Βασίλειο του Μαρόκου

For the Kingdom of Morocco

Pour le Royaume du Maroc

Per il Regno del Marocco

Marokas Karalistes vārdā –

Maroko Karalystės vardu

A Marokkói Királyság részéről

Għar-Renju tal-Marokk

Voor het Koninkrijk Marokko

W imieniu Królestwa Maroka

Pelo Reino de Marrocos

Pentru Regatul Maroc

Za Marocké kráľovstvo

Za Kraljevino Maroko

Marokon kuningaskunnan puolesta

För Konungariket Marocko

(1) Dispozițiile prezentului acord nu aduc atingere articolului 34 din Protocolul privind definiția noțiunii de „produse originare” și metodele de cooperare administrativă.

ANEXE

ANEXA I

ANEXA II

ANEXA I

REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ PENTRU ARBITRAJ

Dispoziții generale

„consilier” înseamnă o persoană abilitată de o parte pentru a consilia sau a asista partea respectivă în cadrul procedurii instanței de arbitraj;

„partea reclamantă” înseamnă orice parte care solicită instituirea unei instanțe de arbitraj în temeiul articolului 5 din prezentul acord;

„partea pârâtă” înseamnă partea care se presupune că încalcă dispozițiile menționate la articolul 2 din prezentul acord;

„instanța de arbitraj” înseamnă o instanță instituită în temeiul articolului 6 din prezentul acord;

„reprezentantul unei părți” înseamnă un angajat sau orice persoană numită de un departament al guvernului sau de o agenție sau de orice altă entitate publică a unei părți;

„zi” înseamnă o zi calendaristică, în absența unor dispoziții contrare.

Notificări

Începerea arbitrajului

(a)

În cazul în care, în conformitate cu articolul 6 din prezentul acord sau cu regulile 19, 20 sau 49 din prezentul Regulament de procedură, membrii instanței de arbitraj sunt aleși prin tragere la sorți, reprezentanții ambelor părți vor fi prezenți în momentul tragerii la sorți.

(b)

În absența unui acord contrar între părți, acestea se reunesc cu instanța de arbitraj în termen de șapte zile lucrătoare de la instituirea acestuia, pentru a stabili aspectele pe care părțile sau instanța de arbitraj le consideră oportune, inclusiv remunerația și cheltuielile care trebuie plătite arbitrilor, care trebuie să fie conforme cu standardele OMC. Membrii instanței de arbitraj și reprezentanții părților pot participa la această reuniune prin telefon sau videoconferință.

10.

(a)

În absența unui acord contrar între părți, în termen de cinci zile lucrătoare de la data alegerii arbitrilor, instanța de arbitraj va avea drept mandat:

„să examineze, în lumina dispozițiilor relevante din acordurile menționate la articolul 2 din Acordul privind soluționarea litigiilor, aspectul menționat în cererea de instituire a instanței de arbitraj, să hotărască asupra compatibilității măsurii în cauză cu dispozițiile menționate la articolul 2 din Acordul privind soluționarea litigiilor și să emită o hotărâre în conformitate cu articolul 8 din Acordul privind soluționarea litigiilor.”

(b)

Părțile trebuie să informeze instanța de arbitraj în legătură cu mandatul convenit, în termen de cinci zile lucrătoare de la acordul lor în această privință.

Memoriile inițiale

11.

Activitatea instanțelor de arbitraj

12.

13.

14.

15.

16.

17.

Înlocuirea

18.

19.

În cazul în care o parte consideră că un arbitru, altul decât președintele, nu respectă cerințele codului de conduită, părțile se consultă și, în cazul în care ajung la un acord, înlocuiesc arbitrul respectiv și selectează un înlocuitor în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 6 alineatul (3) din prezentul acord.

În cazul în care părțile nu ajung la un acord în ceea ce privește necesitatea de a înlocui un arbitru, oricare dintre părți poate solicita ca respectivul caz să fie supus președintelui instanței de arbitraj, a cărui hotărâre este definitivă.

În cazul în care președintele consideră că un arbitru nu respectă cerințele codului de conduită, acesta selectează un nou arbitru, prin tragere la sorți, din lista de persoane menționată la articolul 19 alineatul (1) din prezentul acord, din care a făcut parte și arbitrul inițial. În cazul în care arbitrul inițial a fost ales de părți în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din prezentul acord, înlocuitorul este selectat prin tragere la sorți din lista de persoane propuse de partea reclamantă și de partea pârâtă în temeiul articolului 19 alineatul (1) din prezentul acord. Alegerea noului arbitru se face în termen de cinci zile lucrătoare de la data la care cererea a fost înaintată președintelui instanței de arbitraj.

20.

În cazul în care părțile nu ajung la un acord în ceea ce privește necesitatea de a înlocui președintele, oricare dintre părți poate solicita ca respectivul caz să fie supus unuia dintre membrii rămași pe lista persoanelor propuse pentru a îndeplini funcția de președinte, în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) din prezentul acord. Numele acestuia este tras la sorți de către președinții subcomitetului pentru „industrie, comerț și servicii” sau de către delegatul acestora. Hotărârea acestei persoane privind necesitatea de a înlocui președintele este definitivă.

În cazul în care persoana respectivă hotărăște că președintele inițial nu respectă cerințele codului de conduită, aceasta selectează un nou președinte, prin tragere la sorți, din lista de persoane propuse pentru a îndeplini funcția de președinte, menționată la articolul 19 alineatul (1) din prezentul acord. Noul președinte este ales în termen de cinci zile lucrătoare de la data înaintării cererii menționate în prezentul alineat.

21.

Audierile

22.

23.

24.

25.

26.

(a)

reprezentanții părților;

(b)

consilierii părților;

(c)

membri ai personalului administrativ, interpreți, traducători și stenografi judiciari; precum și

(d)

asistenții arbitrilor.

Numai reprezentanții și consilierii părților se pot adresa instanței de arbitraj.

27.

28.

29.

Pledoarii

(a)

pledoaria părții reclamante;

(b)

pledoaria părții pârâte.

Obiecții

(a)

pledoaria părții reclamante;

(b)

pledoaria în replică a părții pârâte.

30.

31.

32.

Întrebările scrise

33.

34.

Confidențialitatea

35.

Comunicările ex parte

36.

37.

Memoriile amicus curiae

38.

39.

40.

Situațiile de urgență

41.

Traducerea și interpretarea

42.

43.

44.

45.

46.

Calcularea termenelor

47.

Alte proceduri

48.

49.

ANEXA II

CODUL DE CONDUITĂ APLICABIL MEMBRILOR INSTANȚEI DE ARBITRAJ ȘI MEDIATORILOR

Definiții

(a)

„membru” sau „arbitru” înseamnă un membru al instanței de arbitraj instituit efectiv în temeiul articolului 6 din prezentul acord;

(b)

„mediator” înseamnă o persoană care conduce o mediere în conformitate cu articolul 4 din prezentul acord;

(c)

„candidat” înseamnă o persoană al cărei nume se află pe lista arbitrilor menționată la articolul 19 din prezentul acord și care este luată în considerare pentru selectarea ca membru al instanței de arbitraj, în temeiul articolului 6 din prezentul acord;

(d)

„asistent” înseamnă o persoană care, în temeiul mandatului unui membru, desfășoară activități de documentare și îl asistă pe membru în activitatea acestuia;

(e)

„procedură” înseamnă, în absența unor dispoziții contrare, o procedură condusă de o instanță de arbitraj în temeiul prezentului acord;

(f)

„personal”, în legătură cu un membru, înseamnă persoanele aflate sub coordonarea și controlul membrului respectiv, altele decât asistenții.

Responsabilitățile în cadrul procesului

Obligațiile de comunicare a informațiilor

Atribuțiile membrilor

Independența și imparțialitatea membrilor

10.

11.

12.

13.

14.

Obligațiile foștilor membri

15.

Confidențialitatea

16.

17.

18.

Cheltuieli

19.

Mediatorii

20.