2011/282/UE: Decizia Comisiei din 12 ianuarie 2011 privind amortizarea fiscală a fondului comercial financiar în cazul achiziționării unor titluri de participare străine C 45/07 (ex NN 51/07, ex CP 9/07) pusă în aplicare de Spania [notificată cu numărul C(2010) 9566] Text cu relevanță pentru SEE

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 108 alineatul (2) primul paragraf,

având în vedere Acordul privind Spațiul Economic European, în special articolul 62 alineatul (1) litera (a),

după ce părțile interesate au fost invitate să își prezinte observațiile în conformitate cu dispozițiile menționate anterior și ținând seama de observațiile acestora,

Schema de ajutor pusă în aplicare de Spania în temeiul articolului 12 alineatul (5) din Decretul-lege regal 4/2004 din 5 martie 2004, care consolidează modificările aduse Legii spaniole privind impozitarea societăților comerciale, pusă în aplicare ilegal de Spania prin încălcarea articolului 108 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, este incompatibilă cu piața internă în ceea ce privește ajutorul acordat beneficiarilor în cazul achizițiilor din afara UE.

Cu toate acestea, reducerile fiscale de care s-au bucurat beneficiarii în ceea ce privește achiziționările din afara UE în temeiul articolului 12 alineatul (5) din TRLIS, care sunt legate de drepturile deținute direct sau indirect la societăți străine care îndeplineau condițiile relevante ale schemei de ajutor până la 21 decembrie 2007, cu excepția condiției de a deține titlurile de participare pentru o perioadă neîntreruptă de cel puțin un an, se pot aplica în continuare pentru întreaga perioadă de amortizare stabilită de schema de ajutor.

Reducerile fiscale de care s-au bucurat beneficiarii în ceea ce privește achiziționările din afara UE în temeiul articolului 12 alineatul (5) TRLIS care sunt legate de o obligație irevocabilă, introdusă înainte de 21 decembrie 2007, de a deține astfel de drepturi în cazul în care contractul conține o condiție suspensivă legată de faptul că operațiunea în cauză este supusă aprobării obligatoriii a unei autorități de reglementare și operațiunea a fost notificată înainte de 21 decembrie 2007, pot continua să se aplice pentru întreaga perioadă de amortizare stabilită de schema de ajutor pentru acele drepturi deținute la data la care condiția suspensivă este ridicată.

În plus, reducerile fiscale de care se bucură beneficiarii în temeiul articolului 12 alineatul (5) TRLIS în ceea ce privește achiziționările din afara UE efectuate până la data publicării prezentei decizii în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, care sunt legate de titluri de participare majoritate deținute direct sau indirect la societăți străine cu sediul în China, India sau în alte țări în care au existat bariere juridice explicite pentru combinările transfrontaliere de întreprinderi sau poate fi demonstrată existența acestora, pot continua să se aplice pentru întreaga perioadă de amortizare stabilită de schema de ajutor.

Reducerile fiscale de care s-au bucurat beneficiarii atunci când au realizat achiziții în afara UE în temeiul articolului 12 alineatul (5) TRLIS, care sunt legate de o obligație irevocabilă, introdusă înainte ca prezenta decizie să fie publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, de a deține astfel de drepturi la societăți străine cu sediul în China, India sau în alte țări în care au existat bariere juridice explicite pentru combinările de întreprinderi transfrontaliere a căror existență poate fi demonstrată când contractul conține o condiție suspensivă legată de faptul că operațiunea în cauză este condiționată de aprobarea obligatorie din partea unei autorități de reglementare și că operațiunea a fost notificată înainte de publicarea prezentei decizii în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, pot continua să se aplice pentru întreaga perioadă de amortizare stabilită prin schema de ajutor pentru acele drepturi deținute la data la care condiția suspensivă este ridicată.

Ajutoarele individuale acordate în baza schemei menționate la articolul 1 nu constituie ajutor în cazul în care, la momentul acordării, acestea îndeplinesc condițiile prevăzute de un regulament adoptat în temeiul articolului 2 din Regulamentul (CE) nr. 994/98, care este aplicabil la momentul acordării ajutorului.

Ajutoarele individuale acordate în baza schemei menționate la articolul 1 care, la momentul acordării, îndeplinesc condițiile prevăzute de un regulament adoptat în temeiul articolului 1 din Regulamentul (CE) nr. 994/98 sau prin orice altă schemă de ajutor aprobată sunt compatibile cu piața internă, până la intensitățile maxime ale ajutorului aplicabile acestui tip de ajutor.

Spania recuperează ajutorul incompatibil care corespunde reducerii fiscale acordate în temeiul schemei menționate la articolul 1 alineatul (1) de la beneficiarii ale căror drepturi la societăți străine, obținute în contextul achiziționărilor efectuate în afara UE, nu îndeplinesc condițiile descrise la articolul 1 alineatele (2)-(5).

Sumele care trebuie recuperate sunt purtătoare de dobândă de la data la care baza de impozitare a beneficiarilor a fost redusă, până la data recuperării.

Dobânda se calculează pe o bază compusă, în conformitate cu capitolul V din Regulamentul (CE) nr. 794/2004.

Spania anulează orice reducere fiscală restantă prevăzută în temeiul schemei menționate la articolul 1 alineatul (1) cu începere de la data adoptării prezentei decizii, cu excepția reducerii aferente drepturilor deținute la societăți străine care îndeplinesc condițiile descrise la articolul 1 alineatul (2).

Recuperarea ajutoarelor acordate în temeiul schemei menționate la articolul 1 este imediată și efectivă.

Spania asigură punerea în aplicare a acestei decizii în termen de patru luni de la data notificării sale.

În termen de două luni de la notificarea prezentei decizii, Spania transmite următoarele informații:

lista beneficiarilor care au primit ajutor în baza schemei menționate la articolul 1 și suma totală a ajutorului primit de fiecare dintre aceștia, în baza schemei;

suma totală (principal și dobândă) care urmează a fi recuperată de la fiecare beneficiar;

o descriere detaliată a măsurilor deja adoptate și planificate în vederea respectării prezentei decizii;

documente care demonstrează că beneficiarilor li s-a cerut să ramburseze ajutorul.

Spania informează în continuare Comisia cu privire la progresele înregistrate de măsurile naționale adoptate în vederea punerii în aplicare a prezentei decizii până la finalizarea procesului de recuperare a ajutoarelor acordate în baza schemei menționate la articolul 1. Aceasta transmite imediat, la solicitarea Comisiei, informații privind măsurile deja adoptate și planificate în vederea respectării prezentei decizii. De asemenea, aceasta furnizează informații detaliate privind valoarea ajutorului și a dobânzilor deja recuperate de la beneficiari.

Prezenta decizie se adresează Regatului Spaniei.

Adoptată la Bruxelles, 12 ianuarie 2011.Pentru ComisieJoaquín AlmuniaVicepreședinte

ANEXA I

LISTA CU PĂRȚILE TERȚE INTERESATE CARE AU TRANSMIS OBSERVAȚII PRIVIND DECIZIA DE INIȚIERE ȘI CARE NU AU CERUT SĂ RĂMÂNĂ ANONIME

Abertis Infraestructuras SA

Acerinox SA

Aeropuerto de Belfast SA.

Altadis SA, Fomento de Construcciones y Contratas SA

Amey UK Ltd

Applus Servicios Tecnológicos SL

Asociación Española de Banca (AEB)

Asociación Española de la Industria Eléctrica (UNESA)

Asociación de Empresas Constructoras de Ámbito Nacional (SEOPAN)

Asociación de Marcas Renombradas Españolas

Asociación Española de Asesores Fiscales

Amadeus IT Group SA

Banco Bilbao Vizcaya Argentaria (BBVA)

Banco Santander

Club de Exportadores e Inversores Españoles

Compañía de distribución integral Logista SA

Confederacion Española de Organizaciones Empresariales

Confederacion Española de la Pequeña y Mediana Empresa (CEPYME)

Ebro Puleva SA

Ferrovial Servicios SA

Hewlett-Packard Española SL

La Caixa, Iberdrola

Norvarem SA

Prosegur Compañía de Seguridad SA

Sociedad General de Aguas de Barcelona SA (Grupo AGBAR)

Telefónica SA

Abertis Infraestructuras SA

Acerinox SA

Aeropuerto de Belfast SA.

Altadis SA, Fomento de Construcciones y Contratas SA

Amey UK Ltd

Applus Servicios Tecnológicos SL

Asociación Española de Banca (AEB)

Asociación Española de la Industria Eléctrica (UNESA)

Asociación de Empresas Constructoras de Ámbito Nacional (SEOPAN)

Asociación de Marcas Renombradas Españolas

Asociación Española de Asesores Fiscales

Amadeus IT Group SA

Banco Bilbao Vizcaya Argentaria (BBVA)

Banco Santander

Club de Exportadores e Inversores Españoles

Compañía de distribución integral Logista SA

Confederacion Española de Organizaciones Empresariales

Confederacion Española de la Pequeña y Mediana Empresa (CEPYME)

Ebro Puleva SA

Ferrovial Servicios SA

Hewlett-Packard Española SL

La Caixa, Iberdrola

Norvarem SA

Prosegur Compañía de Seguridad SA

Sociedad General de Aguas de Barcelona SA (Grupo AGBAR)

Telefónica SA

ANEXA II

REZUMAT AL RAPORTULUI KPMG PREZENTAT DE CĂTRE AUTORITĂțILE SPANIOLE

Tabel de sinteză

ANEXA III

REZUMATUL RAPORTULUI GARRIGUES PREZENTAT DE CĂTRE AUTORITĂțILE SPANIOLE

Aspecte juridice și de reglementare

Fuziunile transfrontaliere nu sunt posibile conform dreptului comercial în următoarele țări:

India, în temeiul unei combinații a articolelor 3 și 391-394 din legislația indiană relevantă (Legea privind societățile comerciale din 1965).

Australia, deoarece nici Legea privind societățile comerciale din 2001, nici Legea privind achizițiile și preluările străine din 1975 nu recunoaște fuziunile transfrontaliere care, prin urmare, în conformitate cu legislația australiană, nu sunt posibile.

Japonia, deoarece, așa cum a confirmat Biroul pentru afaceri juridice din Tokyo (un departament al Ministerului japonez al justiției care ține evidența fuziunilor efectuate în Japonia), interpretarea articolelor 2 și 748 din Legea privind societățile comerciale exclude posibilitatea realizării unei fuziuni transfrontaliere.

Canada, întrucât legea canadiană nu recunoaște fuziunile transfrontaliere, iar singura operațiune similară recunoscută este integrarea care impune ca funcționarea ambelor societăți să fie reglementată de aceeași legislație canadiană (secțiunile 2 și 181 din Legea federală privind societățile comerciale) și, prin urmare, realizarea unei fuziuni transfrontaliere nu este posibilă conform legii.

Ecuador, în conformitate cu articolele 342 și 415 din Legea privind societățile comerciale publicată în Registrul Oficial nr. 312 la 5 noiembrie 1999, prin care societatea care achiziționează cu scopul de a finaliza o fuziune trebuie să aibă sediul în Ecuador sau trebuie să înființeze, în prealabil, o societate nouă în Ecuador, fapt care împiedică o fuziune transfrontalieră, așa cum este cea propusă. Această abordare a fost, de asemenea, confirmată de către organismul administrativ, care controlează și supraveghează societățile din Ecuator (Companies Supervisor) și care este responsabil cu aprobarea fuziunilor societăților și a altor operațiuni în Ecuador.

China, astfel cum reiese din reglementările care stau la baza achiziționării de societăți locale de către non-rezidenți (în special, articolele 2 și 55 din dispozițiile privind achiziționarea întreprinderilor naționale de către investitori străini, emise de Ministerul chinez al comerțului la data de 22 iunie 2009.

În alte țări, fuziunile transfrontaliere nu sunt reglementate în mod specific, dar există bariere juridice care le complică într-o astfel de măsură încât, în opinia cabinetelor de consultanță juridică la care s-a apelat și/sau a doctrinei administrative sau academice relevante, astfel de fuziuni sunt imposibile în practică, în special în țările enumerate mai jos:

Argentina, în cazul căreia numărul obstacolelor juridice și de ordin practic (descrise în detaliu în raportul anexat privind Argentina) împiedică realizarea fuziunilor transfrontaliere. Aceasta este și concluzia unei mari părți a doctrinei din Argentina, citată în raport, și a administrației justiției argentiniene care, prin departamentul de pre-clasificare din cadrul autorității de supraveghere a societăților (organismul care controlează entitățile juridice în orașul autonom Buenos Aires), descrie astfel de fuziuni drept cazuri-test, pentru care nu există precedent.

Brazilia, în cazul căreia, în opinia cabinetului de consultanță juridică la care s-a apelat, fuziunile transfrontaliere sunt aproape imposibile din cauza atât a incompatibilității legislației braziliene pentru înregistrarea fuziunii în Brazilia, cât și a necesității de a deschide o sucursală în care societatea comercială braziliană ar fi absorbită, fapt care necesită un număr mare de autorizații de la organisme politice și economice, care sunt aproape imposibil de obținut (în special Decretul prezidențial specific menționat în raportul privind Brazilia).

Peru, deoarece, potrivit informațiilor furnizate de firma locală de consultanță juridică, registrele publice peruane au respins în trecut cererile de înregistrare a fuziunilor transfrontaliere descrise, întrucât acestea sunt operațiuni de reorganizare care nu intră în domeniul de aplicare al legii în vigoare (Ley no General 26887 de sociedades).

Columbia, o jurisdicție în care, în opinia cabinetului de consultanță juridică al cărui raport este anexat, (i) absența unei proceduri specifice pentru fuziunile transfrontaliere, (ii) necesitatea de a deschide o sucursală în Columbia urmând proceduri de autorizare specifice, precum și (iii) restricțiile juridice și de reglementare privind anumite activități în numeroase sectoare de activitate fac imposibilă realizarea unei fuziuni transfrontaliere în aceste sectoare.

Mai mult decât atât, după cum se explică în raportul privind Columbia, în unele dintre țările analizate, restricțiile de reglementare privind investițiile străine în anumite sectoare de activitate împiedică finalizarea fuziunilor transfrontaliere, deoarece, în cazul în care astfel de fuziuni ar fi realizate, activitățile ar fi efectuate în fiecare țară direct de către un non-rezident, ceea ce ar genera incompatibilități care ar fi în totalitate în afara legii sau restricționate foarte mult în țările respective. Dintre țările analizate, această situație se regăsește în cazul țărilor din America Latină, în special în Columbia, care interzice în mai multe sectoare de activitate toate investițiile realizate de către entități străine, în Brazilia, în care există interdicții totale similare, în Chile, în care există interdicții și restricții semnificative care afectează industria telecomunicațiilor, concesionările, sectorul energiei electrice, al sănătății și al energiei în general, printre altele, Ecuador, cu restricțiile relevante care afectează sectorul financiar și al asigurărilor, în Venezuela, în special în industria telecomunicațiilor, în Mexic și chiar în Statele Unite ale Americii, în care există anumite restricții legate de securitatea națională și de sectorul financiar.

Aspecte fiscale

De asemenea, în majoritatea țărilor analizate există bariere fiscale relevante pentru fuziunile transfrontaliere. În acest sens, dacă ar fi posibil (quod non) să se realizeze o fuziune transfrontalieră, în majoritatea țărilor analizate câștigurile nerealizate de capital ar putea fi impozitate imediat la nivelul societății-țintă și/sau al acționarilor, iar impozitele indirecte ar fi, de asemenea, aplicabile la fel ca în orice alt transfer finalizat. Rapoartele atașate prezintă această situație în detaliu în următoarele țări:

În Argentina, Legea privind impozitarea societăților comerciale nu permite considerarea unei fuziuni transfrontaliere drept o reorganizare pentru care se aplică scutirea de impozit, astfel cum s-a confirmat în mod specific de către AFIP (autoritatea națională fiscală din Argentina), într-o serie de hotărâri, în sensul că societatea-țintă ar trebui să plătească impozit pe venit (și acționarii săi, indiferent de prevederile Tratatului privind dubla impozitare dintre Spania și Argentina, după cum va fi prezentat în detaliu mai jos) pentru câștigurile de capital nerealizate, precum și impozite indirecte care se aplică tranzacțiilor în Argentina: taxa pe valoare adăugata, Impuesto sobre los Ingresos Brutos, Impuesto de Sellos (taxa de timbru) etc.

În Australia, pentru toate tranzacțiile de integrare se aplică impozitele australiene, atât societății care își transferă activele și pasivele (compania dizolvată), cât și acționarilor acesteia.

În Brazilia, pentru aceste tranzacții s-ar aplica regimul fiscal general de impozitare pentru transferuri, care implică plata tuturor tipurilor de impozite braziliene, atât de către societatea-țintă, cât și de acționarii acesteia. Regimul special prevăzut la articolul 21 din Legea 9249/95 se aplică doar fuziunilor societăților braziliene.

În Canada, singurele operațiuni similare fuziunilor transfrontaliere impun ca societatea-țintă să fie lichidată și, prin urmare, li se aplică toate impozitele canadiene în vigoare.

În Chile, fuziunile transfrontaliere ar fi impozitate în conformitate cu normele fiscale generale pentru fuziuni. În conformitate cu Legea privind impozitele pe venit, toate profiturile societății dizolvate ar fi impozitate cu 35 %, iar acționarii săi ar plăti 17 % sau 35 % impozit pe câștigul realizat, cu condiția să fi obținut o creștere a valorii acestuia în scopuri fiscale. Dizolvarea societății-țintă ar fi, de asemenea, supusă unor verificări prealabile efectuate de către autoritățile fiscale din Chile, fapt care reprezintă un obstacol suplimentar care descurajează și ar putea întârzia în mod semnificativ finalizarea unor astfel de tranzacții.

În Columbia, nicio tranzacție de fuziune nu generează impozit pe venit (articolul 14.1 din Estatuto Tributario) sau taxă pe valoarea adăugată (articolul 428.2 din Estatuto Tributario) pentru societatea dizolvată. Cu toate acestea, având în vedere absența unor dispoziții juridice care reglementează regimul fiscal aplicat acționarilor, Direcția Națională Impozite și Taxe Vamale (Hotărârea nr. 053516 din 6 iulie 2009) stipulează că acționarii obțin un câștig de capital impozabil în cazul în care valoarea de piață a acțiunilor, a numerarului sau a altor active primite este mai mare decât costul de achiziție al acțiunilor primite ca urmare a fuziunii.

În Statele Unite, există anumite consecințe negative de ordin material în ceea ce privește impozitul federal al SUA pe venit pentru o societatea comercială din SUA (USCo) și pentru acționarii din SUA ai acesteia, conform celor prezentate în mod detaliat în raportul privind SUA, care ar putea rezulta în urma unei fuziuni a unei USCo cu și într-o societate străină (ForCo) în care ForCo subzistă. Din cauza temerilor autorităților fiscale din SUA cu privire la societățile americane care se mută în străinătate pentru a reduce la minim impozitul federal pe venit pe care trebuie să îl plătească, normele care permit scutirea de impozit a unei fuziuni a două USCos devin adesea inaplicabile în cazul fuziunii unui USCo într-un ForCo. Deși ar putea exista motive valabile din punctul de vedere al afacerilor pentru a se realiza o fuziune transfrontalieră, acționarii societăților americane se opun adesea unor astfel de fuziuni, din cauza sancțiunilor fiscale aplicate de SUA care ar putea rezulta în urma fuziunii.

În Maroc, o fuziune transfrontalieră conduce la impozite pentru societatea dizolvată și acționarii acesteia, care includ toate impozitele marocane aplicabile, deoarece regimul special prevăzut la articolul 162 din Codul fiscal general (Code Général des impôts) se aplică numai societăților marocane care plătesc impozit pe venit, după cum se precizează în cod. Mai mult decât atât, ca și în cazul lui Chile, lichidarea unei firme marocane presupune întotdeauna un audit efectuat în prealabil, ceea ce creează un obstacol suplimentar pentru o astfel de fuziune, care ar putea, de asemenea, întârzia în mod semnificativ execuția.

În Mexic, fuziunea unei societăți mexicane cu o societate străină va conduce la aplicarea impozitului mexican pe venit societăților care fuzionează (în acest sens trebuie avută în vedere, de asemenea, formularea din Tratatul privind dubla impozitare dintre Mexic și Spania, după cum va fi explicat mai jos) și alte impozite aplicabile pentru toate transferurile de bunuri sau de drepturi: impozitul forfetar pentru întreprinderi (Impuesto Empresarial a Tasa Única - IETU), taxa pe valoare adăugată (TVA), impozite locale pentru transferurile de proprietate (ISAI) etc. Articolul 14-b din Codul fiscal federal permite aplicarea unui regim de neutralitate fiscală doar în cazul fuziunilor care implică societăți care își au sediul în Mexic.

În ceea ce privește acționarii societății-țintă, articolele 1 și 179 din Legea privind impozitul pe venit stipulează că nerezidenții sunt, de asemenea, obligați să plătească acest impozit pe activele achiziționate de către societatea care fuzionează, ca urmare a fuziunii.

În Peru, în cazul în care o fuziune transfrontalieră ar putea fi finalizată, acest lucru ar fi considerat ca o vânzare din punct de vedere fiscal și orice câștig ar fi impozitat cu 30 % în societatea dizolvată. Acționarii ar plăti impozitul pe profit la lichidare, pentru partea care a depășit valoarea nominală a acțiunilor, la care se adaugă prima de capital suplimentară. Fuziunii i s-ar aplica, de asemenea, impozite indirecte [în principal impozitul general pentru vânzări (IGV)] la rata de 19 % din valoarea transferului. Raportul din 229-2005-SUNAT/2B0000 (28 septembrie 2005) al administrației fiscale peruane a confirmat în mod specific acest regim, care este obligatoriu.

În cele din urmă, în Venezuela, în cazul în care fuziunea ar putea fi finalizată din punct de vedere comercial, acest lucru ar conduce la aplicarea impozitelor din Venezuela în vigoare prevăzute pentru societatea-țintă și acționarii săi, conform celor prezentate de cabinetul de consultanță juridică din Venezuela în raportul său.

De asemenea, trebuie remarcat că niciunul dintre tratatele privind dubla impozitare semnate de Spania nu prevede avantaje suplimentare specifice pentru fuziunile transfrontaliere, în comparație cu tratatele privind dubla impozitare ale altor țări, care se bazează pe modelul de convenție al OCDE.

Cu toate acestea, în plus față de explicațiile suplimentare de mai jos referitoare la tratatele privind dubla impozitare semnate între Spania și Argentina și Mexic, unele tratate prevăd posibilitatea aplicării unui impozit în statul de origine al transferului unor active semnificative în societățile care își au sediul în acel stat (care include, în scopul prezentei analize, transferul care este o consecință a amortizării acțiunilor printr-o fuziune).

În acest sens, Spania a plecat de la abordarea generală a OCDE cu privire la impozitarea câștigurilor de capital obținute din vânzarea de către un rezident al unui stat contractant, de valori și acțiuni deținute la societăți dintr-un alt stat contractant (indiferent dacă vânzarea are sau nu loc în contextul unei fuziuni). Abordarea generală a OCDE este de a atribui această autoritatea fiscală exclusiv statului de reședință al celui care transferă (în acest caz, Spania). Cu toate acestea, în conformitate cu rezervele exprimate de Spania, incluse în comentariul la articolul 13 din modelul de convenție al OCDE (punctul 45), și în conformitate cu acordurile bilaterale încheiate, tratatele prevăd, în general, o impozitare partajată între Spania și statul de reședință al societății ale cărei acțiuni sunt vândute (în acest caz, ca urmare a amortizării acțiunilor într-o fuziune), în cazurile în care acționariatul este substanțial (dintre statele analizate aici, acest lucru se aplică tratatelor cu Argentina, Australia, Chile, India, China, Statele Unite ale Americii și Maroc).

Cu toate acestea, în protocoalele respective la tratatele încheiate cu două dintre aceste țări (în special, protocoalele tratatelor semnate cu Mexic și Argentina), o interpretare este că în cazul în care transferul face parte dintr-o fuziune transfrontalieră între societăți aparținând unui același grup, este permisă aplicarea unui sistem de amânare a plății impozitului pentru câștigurile de capital în statul de origine.

Această interpretare este discutabilă, deoarece aceste clauze se referă mai degrabă la fuziunile care implică societăți cu sediul într-un stat contractant care dețin active în celălalt stat contractant și cărora, dacă nu ar exista clauzele, li s-ar percepe impozit în acel stat, în timp ce, dimpotrivă, în statul de reședință impozitele ar fi amânate în temeiul unui regim de amânare a plății impozitelor

În cazul clauzei specifice din protocolul la Tratatul privind dubla impozitare semnat între Spania și Argentina, interpretarea oferită de cabinetul de consultanță juridică din această țară, în conformitate cu doctrina existentă, este că această clauză nu permite aplicarea sistemului argentinian de amânare a plății impozitului la o fuziune transfrontalieră între o societate spaniolă și una argentiniană.

În cazul clauzei din protocolul la Tratatul privind dubla impozitare semnat între Spania și Mexic, cabinetul de consultanță juridică din această țară, consideră, de asemenea, îndoielnică interpretarea potrivit căreia clauza respectivă este aplicabilă unei fuziuni transfrontaliere între o societate spaniolă și una mexicană și, dacă ar fi acceptabil (ceea ce pare puțin probabil), această circumstanță ar putea, în unele cazuri, conduce chiar la un cost fiscal mai mare decât costurile care urmează a fi amânate, deoarece impozitul amânat ar include impozitele înghețate, indiferent de existența unor venituri economice reale (și chiar dacă transferul a generat o pierdere definitivă).

În orice caz, trebuie avut în vedere că protocoalele la tratatele privind dubla impozitare menționate nu afectează impozitele indirecte aplicabile acestor tranzacții în fiecare jurisdicție.

În final, ca dovadă a faptului că obstacolele reprezentate de impozitul menționat mai sus și cele de drept și de fapt sunt reale, ar trebui remarcat faptul că, în general, așa cum este descris în rapoartele diferite privind țările analizate, nu au existat fuziuni transfrontaliere în aceste jurisdicții.

India, în temeiul unei combinații a articolelor 3 și 391-394 din legislația indiană relevantă (Legea privind societățile comerciale din 1965).

Australia, deoarece nici Legea privind societățile comerciale din 2001, nici Legea privind achizițiile și preluările străine din 1975 nu recunoaște fuziunile transfrontaliere care, prin urmare, în conformitate cu legislația australiană, nu sunt posibile.

Japonia, deoarece, așa cum a confirmat Biroul pentru afaceri juridice din Tokyo (un departament al Ministerului japonez al justiției care ține evidența fuziunilor efectuate în Japonia), interpretarea articolelor 2 și 748 din Legea privind societățile comerciale exclude posibilitatea realizării unei fuziuni transfrontaliere.

Canada, întrucât legea canadiană nu recunoaște fuziunile transfrontaliere, iar singura operațiune similară recunoscută este integrarea care impune ca funcționarea ambelor societăți să fie reglementată de aceeași legislație canadiană (secțiunile 2 și 181 din Legea federală privind societățile comerciale) și, prin urmare, realizarea unei fuziuni transfrontaliere nu este posibilă conform legii.

Ecuador, în conformitate cu articolele 342 și 415 din Legea privind societățile comerciale publicată în Registrul Oficial nr. 312 la 5 noiembrie 1999, prin care societatea care achiziționează cu scopul de a finaliza o fuziune trebuie să aibă sediul în Ecuador sau trebuie să înființeze, în prealabil, o societate nouă în Ecuador, fapt care împiedică o fuziune transfrontalieră, așa cum este cea propusă. Această abordare a fost, de asemenea, confirmată de către organismul administrativ, care controlează și supraveghează societățile din Ecuator (Companies Supervisor) și care este responsabil cu aprobarea fuziunilor societăților și a altor operațiuni în Ecuador.

China, astfel cum reiese din reglementările care stau la baza achiziționării de societăți locale de către non-rezidenți (în special, articolele 2 și 55 din dispozițiile privind achiziționarea întreprinderilor naționale de către investitori străini, emise de Ministerul chinez al comerțului la data de 22 iunie 2009.

Argentina, în cazul căreia numărul obstacolelor juridice și de ordin practic (descrise în detaliu în raportul anexat privind Argentina) împiedică realizarea fuziunilor transfrontaliere. Aceasta este și concluzia unei mari părți a doctrinei din Argentina, citată în raport, și a administrației justiției argentiniene care, prin departamentul de pre-clasificare din cadrul autorității de supraveghere a societăților (organismul care controlează entitățile juridice în orașul autonom Buenos Aires), descrie astfel de fuziuni drept cazuri-test, pentru care nu există precedent.

Brazilia, în cazul căreia, în opinia cabinetului de consultanță juridică la care s-a apelat, fuziunile transfrontaliere sunt aproape imposibile din cauza atât a incompatibilității legislației braziliene pentru înregistrarea fuziunii în Brazilia, cât și a necesității de a deschide o sucursală în care societatea comercială braziliană ar fi absorbită, fapt care necesită un număr mare de autorizații de la organisme politice și economice, care sunt aproape imposibil de obținut (în special Decretul prezidențial specific menționat în raportul privind Brazilia).

Peru, deoarece, potrivit informațiilor furnizate de firma locală de consultanță juridică, registrele publice peruane au respins în trecut cererile de înregistrare a fuziunilor transfrontaliere descrise, întrucât acestea sunt operațiuni de reorganizare care nu intră în domeniul de aplicare al legii în vigoare (Ley no General 26887 de sociedades).

Columbia, o jurisdicție în care, în opinia cabinetului de consultanță juridică al cărui raport este anexat, (i) absența unei proceduri specifice pentru fuziunile transfrontaliere, (ii) necesitatea de a deschide o sucursală în Columbia urmând proceduri de autorizare specifice, precum și (iii) restricțiile juridice și de reglementare privind anumite activități în numeroase sectoare de activitate fac imposibilă realizarea unei fuziuni transfrontaliere în aceste sectoare.

În Argentina, Legea privind impozitarea societăților comerciale nu permite considerarea unei fuziuni transfrontaliere drept o reorganizare pentru care se aplică scutirea de impozit, astfel cum s-a confirmat în mod specific de către AFIP (autoritatea națională fiscală din Argentina), într-o serie de hotărâri, în sensul că societatea-țintă ar trebui să plătească impozit pe venit (și acționarii săi, indiferent de prevederile Tratatului privind dubla impozitare dintre Spania și Argentina, după cum va fi prezentat în detaliu mai jos) pentru câștigurile de capital nerealizate, precum și impozite indirecte care se aplică tranzacțiilor în Argentina: taxa pe valoare adăugata, Impuesto sobre los Ingresos Brutos, Impuesto de Sellos (taxa de timbru) etc.

În Australia, pentru toate tranzacțiile de integrare se aplică impozitele australiene, atât societății care își transferă activele și pasivele (compania dizolvată), cât și acționarilor acesteia.

În Brazilia, pentru aceste tranzacții s-ar aplica regimul fiscal general de impozitare pentru transferuri, care implică plata tuturor tipurilor de impozite braziliene, atât de către societatea-țintă, cât și de acționarii acesteia. Regimul special prevăzut la articolul 21 din Legea 9249/95 se aplică doar fuziunilor societăților braziliene.

În Canada, singurele operațiuni similare fuziunilor transfrontaliere impun ca societatea-țintă să fie lichidată și, prin urmare, li se aplică toate impozitele canadiene în vigoare.

În Chile, fuziunile transfrontaliere ar fi impozitate în conformitate cu normele fiscale generale pentru fuziuni. În conformitate cu Legea privind impozitele pe venit, toate profiturile societății dizolvate ar fi impozitate cu 35 %, iar acționarii săi ar plăti 17 % sau 35 % impozit pe câștigul realizat, cu condiția să fi obținut o creștere a valorii acestuia în scopuri fiscale. Dizolvarea societății-țintă ar fi, de asemenea, supusă unor verificări prealabile efectuate de către autoritățile fiscale din Chile, fapt care reprezintă un obstacol suplimentar care descurajează și ar putea întârzia în mod semnificativ finalizarea unor astfel de tranzacții.

În Columbia, nicio tranzacție de fuziune nu generează impozit pe venit (articolul 14.1 din Estatuto Tributario) sau taxă pe valoarea adăugată (articolul 428.2 din Estatuto Tributario) pentru societatea dizolvată. Cu toate acestea, având în vedere absența unor dispoziții juridice care reglementează regimul fiscal aplicat acționarilor, Direcția Națională Impozite și Taxe Vamale (Hotărârea nr. 053516 din 6 iulie 2009) stipulează că acționarii obțin un câștig de capital impozabil în cazul în care valoarea de piață a acțiunilor, a numerarului sau a altor active primite este mai mare decât costul de achiziție al acțiunilor primite ca urmare a fuziunii.

În Statele Unite, există anumite consecințe negative de ordin material în ceea ce privește impozitul federal al SUA pe venit pentru o societatea comercială din SUA (USCo) și pentru acționarii din SUA ai acesteia, conform celor prezentate în mod detaliat în raportul privind SUA, care ar putea rezulta în urma unei fuziuni a unei USCo cu și într-o societate străină (ForCo) în care ForCo subzistă. Din cauza temerilor autorităților fiscale din SUA cu privire la societățile americane care se mută în străinătate pentru a reduce la minim impozitul federal pe venit pe care trebuie să îl plătească, normele care permit scutirea de impozit a unei fuziuni a două USCos devin adesea inaplicabile în cazul fuziunii unui USCo într-un ForCo. Deși ar putea exista motive valabile din punctul de vedere al afacerilor pentru a se realiza o fuziune transfrontalieră, acționarii societăților americane se opun adesea unor astfel de fuziuni, din cauza sancțiunilor fiscale aplicate de SUA care ar putea rezulta în urma fuziunii.

În Maroc, o fuziune transfrontalieră conduce la impozite pentru societatea dizolvată și acționarii acesteia, care includ toate impozitele marocane aplicabile, deoarece regimul special prevăzut la articolul 162 din Codul fiscal general (Code Général des impôts) se aplică numai societăților marocane care plătesc impozit pe venit, după cum se precizează în cod. Mai mult decât atât, ca și în cazul lui Chile, lichidarea unei firme marocane presupune întotdeauna un audit efectuat în prealabil, ceea ce creează un obstacol suplimentar pentru o astfel de fuziune, care ar putea, de asemenea, întârzia în mod semnificativ execuția.

În Mexic, fuziunea unei societăți mexicane cu o societate străină va conduce la aplicarea impozitului mexican pe venit societăților care fuzionează (în acest sens trebuie avută în vedere, de asemenea, formularea din Tratatul privind dubla impozitare dintre Mexic și Spania, după cum va fi explicat mai jos) și alte impozite aplicabile pentru toate transferurile de bunuri sau de drepturi: impozitul forfetar pentru întreprinderi (Impuesto Empresarial a Tasa Única - IETU), taxa pe valoare adăugată (TVA), impozite locale pentru transferurile de proprietate (ISAI) etc. Articolul 14-b din Codul fiscal federal permite aplicarea unui regim de neutralitate fiscală doar în cazul fuziunilor care implică societăți care își au sediul în Mexic.În ceea ce privește acționarii societății-țintă, articolele 1 și 179 din Legea privind impozitul pe venit stipulează că nerezidenții sunt, de asemenea, obligați să plătească acest impozit pe activele achiziționate de către societatea care fuzionează, ca urmare a fuziunii.

În Peru, în cazul în care o fuziune transfrontalieră ar putea fi finalizată, acest lucru ar fi considerat ca o vânzare din punct de vedere fiscal și orice câștig ar fi impozitat cu 30 % în societatea dizolvată. Acționarii ar plăti impozitul pe profit la lichidare, pentru partea care a depășit valoarea nominală a acțiunilor, la care se adaugă prima de capital suplimentară. Fuziunii i s-ar aplica, de asemenea, impozite indirecte [în principal impozitul general pentru vânzări (IGV)] la rata de 19 % din valoarea transferului. Raportul din 229-2005-SUNAT/2B0000 (28 septembrie 2005) al administrației fiscale peruane a confirmat în mod specific acest regim, care este obligatoriu.

În cele din urmă, în Venezuela, în cazul în care fuziunea ar putea fi finalizată din punct de vedere comercial, acest lucru ar conduce la aplicarea impozitelor din Venezuela în vigoare prevăzute pentru societatea-țintă și acționarii săi, conform celor prezentate de cabinetul de consultanță juridică din Venezuela în raportul său.