Recomandarea Comisiei din 5 iulie 2010 privind evaluarea defecțiunilor în cadrul inspecțiilor tehnice auto, în conformitate cu Directiva 2009/40/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind inspecția tehnică auto pentru autovehicule și remorcile acestora

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 292,

În interesul siguranței rutiere, al protecției mediului și al concurenței loiale este important să se asigure întreținerea și inspecția corespunzătoare a vehiculelor aflate în funcțiune, pentru ca acestea să își mențină performanța în conformitate cu omologarea de tip, fără o deteriorare excesivă, de-a lungul întregului lor ciclu de viață.

Pe lângă standardele și metodele menționate în Directiva 2009/40/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind inspecția tehnică auto pentru autovehicule și remorcile acestora, inspectorilor care verifică vehiculele ar trebui să li se furnizeze orientări pentru a asigura o evaluare armonizată a defecțiunilor enumerate în anexa II la directiva respectivă.

Au fost luate în considerare constatările a două proiecte, Autofore și IDELSY, care au abordat recent viitoarele opțiuni în materie de inspecție tehnică auto, precum și rezultatul unui dialog deschis și faptic cu părțile interesate.

Defecțiunile ar trebui împărțite în trei categorii, în funcție de gravitatea lor.

Fiecare categorie de defecțiuni ar trebui să includă consecințele utilizării vehiculului în starea respectivă.

Prezenta recomandare reprezintă un prim pas în direcția unei uniformizări a procesului de evaluare a defecțiunilor identificate în cadrul inspecțiilor tehnice auto desfășurate în Uniune,

Statele membre ar trebui să evalueze defecțiunile depistate în cadrul inspecțiilor tehnice auto în conformitate cu orientările prevăzute în anexa la prezenta recomandare.

Adoptată la Bruxelles, 5 iulie 2010.Pentru ComisieSiim KallasVicepreședinte

ANEXĂ

Evaluarea defecțiunilor și definiții

În cadrul implementării Directivei 2009/40/CE, prezenta recomandare enumeră sistemele și componentele auto care urmează să fie testate, precum și orientările pe care li se recomandă statelor membre să le aplice pe parcursul inspecțiilor tehnice auto cu scopul de a stabili dacă starea vehiculului este acceptabilă.

Orientări pentru evaluarea defecțiunilor și definiții

Orientările privind evaluarea defecțiunilor, inclusiv a defecțiunilor tehnice și a altor neconcordanțe, identificate în cadrul inspecțiilor periodice ale vehiculelor se împart în trei categorii, după cum urmează.

DEFECȚIUNI MINORE(DMi)

DEFECȚIUNI MAJORE(DMa)

DEFECȚIUNI PERICULOASE(DP)

Fiecare categorie de defecțiuni ar trebui definită în raport cu starea vehiculului, după cum urmează:

DEFECȚIUNI MINORE

Defecțiuni tehnice care nu au un efect semnificativ asupra siguranței vehiculului și alte neconcordanțe minore. Nu este necesar ca vehiculul să fie reexaminat, deoarece este rezonabil să se aștepte ca defecțiunile depistate să fie rectificate fără întârziere.

DEFECȚIUNI MAJORE

Defecțiuni susceptibile să compromită siguranța vehiculului sau să pună în pericol pe ceilalți participanți la trafic și alte neconcordanțe mai importante. În cazul nereparării defecțiunilor depistate, vehiculul poate fi utilizat în continuare pe șosea în anumite condiții. Autoritățile competente ale statelor membre trebuie să adopte o procedură de stabilire a condițiilor în care poate fi utilizat vehiculul până la efectuarea următoarei inspecții tehnice auto.

DEFECȚIUNI PERICULOASE

Defecțiuni care constituie un risc direct și imediat la adresa siguranței rutiere, astfel încât vehiculul nu poate fi utilizat pe șosea în niciun caz.

Un vehicul care prezintă defecțiuni din mai multe categorii trebuie clasificat în funcție de defecțiunea cea mai gravă. Un vehicul care prezintă mai multe defecțiuni din aceeași categorie poate fi clasificat într-o categorie superioară de periculozitate dacă efectul lor combinat sporește gradul de periculozitate al vehiculului.

În cazul defecțiunilor care pot fi clasificate în mai multe categorii, responsabilitatea de a clasifica defecțiunile în funcție de periculozitatea lor, conform legislației naționale, îi revine inspectorului care efectuează verificarea.

În cadrul evaluării defecțiunilor, trebuie să se țină seama de cerințele privind omologarea de tip aflate în vigoare la data omologării, a primei înmatriculări sau a primei puneri în circulație. Cu toate acestea, unele elemente vor face obiectul cerințelor privind postechiparea.

DEFECȚIUNI MINORE(DMi)

DEFECȚIUNI MAJORE(DMa)

DEFECȚIUNI PERICULOASE(DP)

ORIENTĂRI PRIVIND EVALUAREA DEFECȚIUNILOR