Document UE

având în vedere articolul 72 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, conform căruia Comisia administrativă are responsabilitatea de a trata toate chestiunile administrative sau de interpretare care decurg din dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 883/2004 și ale Regulamentului (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială,

având în vedere articolul 65 alineatele (2) și (5) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004,

Articolul 65 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 prevede norme speciale privind acordarea și plata prestațiilor de șomaj pentru șomerii care, în cursul ultimei lor activități salariate sau independente, au avut reședința într-un stat membru altul decât statul competent.

Factorul determinant pentru aplicarea articolului 65 din regulamentul menționat anterior în integralitatea sa este faptul că persoanele interesate au avut reședința, în cursul ultimei lor activități salariate sau independente, într-un stat membru altul decât cel la a cărui legislație se supun, care nu corespunde neapărat statului în care au fost lucrători salariați sau lucrători independenți.

În conformitate cu definiția prevăzută la articolul 1 litera (j) din regulamentul menționat anterior, termenul reședință se referă la locul în care o persoană este rezidentă în mod obișnuit și termenul ședere este definit ca reședință temporară la litera (k) de la articolul respectiv.

Articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 prezintă criteriile de stabilire a reședinței în cazul în care există o diferență de opinie cu privire la acest aspect între instituțiile a două sau mai multe state membre.

Din articolul 1 litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 reiese că lucrătorii frontalieri își au reședința într-o țară alta decât țara în care își desfășoară activitatea profesională, care, în virtutea articolului 11 alineatul (3) litera (a) din regulamentul menționat anterior, reprezintă statul competent, și că, prin urmare, nu există nicio îndoială că acești lucrători sunt vizați de articolul 65 din același regulament.

Categoriile de persoane menționate la articolul 11 alineatul (4) și la articolul 13 din regulamentul menționat anterior și persoanele în cazul cărora se aplică un acord menționat la articolul 16 din regulamentul menționat anterior pot să aibă reședința, în anumite cazuri, într-un stat membru altul decât statul stabilit ca fiind competent în temeiul acestor articole.

Stabilirea statului în care persoanele care fac parte din aceste categorii își au reședința trebuie analizată de la caz la caz, iar pentru persoanele menționate la articolul 13 alineatul (1) litera (a) și alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 trebuie realizată în scopul afilierii lor.

În temeiul articolului 65 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, responsabilitatea pentru plata prestațiilor este transferată de la statul competent la statul de reședință, în cazul în care persoana interesată se pune la dispoziția serviciilor de ocupare a forței de muncă din acest din urmă stat.

Deși acest lucru este în prezent acceptabil în cazul lucrătorilor frontalieri și al anumitor categorii care, în mod similar, păstrează relații strânse cu țările lor de origine, nu ar mai fi acceptabil dacă, printr-o interpretare prea amplă a conceptului de reședință, domeniul de aplicare al articolului 65 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 ar fi extins pentru a include toate persoanele care au o activitate salariată sau independentă suficient de stabilă într-un stat membru și care și-au lăsat familiile în țara lor de origine.Hotărând în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 71 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004,

Articolul 65 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 se aplică în special:

(a)persoanelor menționate la articolul 11 alineatul (4) din regulamentul menționat anterior;(b)persoanelor menționate la articolul 13 din regulamentul menționat anterior care își continuă activitățile în mod normal pe teritoriile a două sau mai multe state membre;(c)persoanelor în cazul cărora se aplică un acord astfel cum se menționează la articolul 16 alineatul (1) din regulamentul menționat anterior

persoanelor menționate la articolul 11 alineatul (4) din regulamentul menționat anterior;

persoanelor menționate la articolul 13 din regulamentul menționat anterior care își continuă activitățile în mod normal pe teritoriile a două sau mai multe state membre;

persoanelor în cazul cărora se aplică un acord astfel cum se menționează la articolul 16 alineatul (1) din regulamentul menționat anterior

în cazul în care au avut reședința, pe parcursul ultimei lor activități profesionale, într-un stat membru altul decât statul competent.

Persoanele menționate la alineatul (1) care, pe parcursul ultimei lor activități profesionale, au fost supuse legislației unui stat membru altul decât statul de desfășurare a activității salariate sau independente, sunt eligibile pentru ajutoare în temeiul dispozițiilor legislației statului de reședință, ca și cum ar fi fost anterior supuse respectivei legislații.

În scopul aplicării prezentei decizii, statul de reședință se determină în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009.

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică de la data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 987/2009.

Președintele Comisiei administrativeGabriela Pikorová