Document UE

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1466/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind consolidarea supravegherii pozițiilor bugetare și supravegherea și coordonarea politicilor economice, în special articolul 9 alineatul (3),

având în vedere recomandarea Comisiei,

după consultarea Comitetului economic și financiar,

La 26 aprilie 2010, Consiliul a examinat programul actualizat de convergență al Danemarcei pentru perioada 2009-2015.

Criza economică a lovit puternic economia daneză în 2009, care a intrat în cea mai gravă recesiune de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. La începutul crizei, Danemarca avea o poziție relativ confortabilă, după o perioadă de creștere puternică susținută în care a înregistrat excedente importante de cont curent și în finanțele publice și o datorie publică scăzută. Încetinirea activității economice a început în 2008, odată cu spargerea bulei imobiliare, și a fost agravată de scăderea exporturilor, rezultat al colapsului comerțului mondial, și de diminuarea investițiilor pe fondul scăderii cererii finale și al înăspririi condițiilor de finanțare. Deși veniturile disponibile au continuat să crească, consumul privat s-a diminuat considerabil, deoarece încrederea consumatorilor a fost afectată de perspectivele economice îngrijorătoare, de scăderea prețurilor la imobiliare și de creșterea șomajului. Pentru a răspunde declinului abrupt al producției, autoritățile daneze au adoptat o serie de măsuri de stimulare fiscală de amploare, conform Planului european de redresare economică (PERE), care au inclus reduceri ale impozitelor, proiecte de investiții și creșterea cheltuielilor de consum public. Pe lângă sprijinul fiscal în favoarea activității economice, au fost adoptate două măsuri de salvare a băncilor, care prevedeau garanții și injecții de capital. Se preconizează că, începând cu 2009, aceste măsuri vor transforma excedentul bugetar confortabil din 2008 într-un deficit care între 2010 și 2012 va depăși valoarea de referință de 3 % din PIB prevăzută în Pactul de stabilitate și creștere. Deși datoria publică va urma tot o traiectorie ascendentă, conform estimărilor, aceasta va rămâne sub valoarea de referință de 60 % din PIB. Cursul de schimb a fost stabil în 2009, iar decalajul dintre rata dobânzii și rata BCE s-a redus considerabil. Pentru a garanta o evoluție sustenabilă a finanțelor publice, o provocare majoră o va constitui continuarea reformelor pentru creșterea ofertei de forță de muncă. O altă provocare cu care se vor confrunta autoritățile daneze va fi aceea de a asigura reducerea măsurilor de stimulare în timp util , odată ce redresarea va începe să se autoalimenteze.

Deși declinul constatat al PIB-ului real în contextul crizei este în mare măsură ciclic, nivelul PIB-ului potențial a fost la rândul său influențat negativ. În plus, criza ar putea afecta și creșterea potențială pe termen mediu din cauza reducerii investițiilor, a limitării accesului la creditare și a creșterii șomajului structural. Mai mult, impactul crizei economice accentuează efectele negative ale îmbătrânirii populației asupra producției potențiale și a sustenabilității finanțelor publice. În acest context, este esențial să se accelereze ritmul reformelor structurale având ca scop sprijinirea creșterii potențiale. În cazul Danemarcei, este important să se întreprindă reforme în domeniul pieței muncii și al prestațiilor de pensionare anticipată în vederea creșterii ofertei de locuri de muncă.

Evaluarea ia în calcul previziunile serviciilor Comisiei din toamna anului 2009, dar și alte informații care au devenit disponibile ulterior.

Deficitul public pentru 2009 este estimat în program la 2,9 % din PIB. Deteriorarea semnificativă în raport cu excedentul de 3,4 % din PIB în 2008 reflectă într-o mare măsură impactul crizei asupra finanțelor publice, însă aceasta a fost determinată și de măsurile de stimulare în valoare de 2,2 % din PIB pe care guvernul le-a adoptat în conformitate cu Planul european de redresare economică (PERE). Această deteriorare a fost determinată în principal de creșterea cheltuielilor generate de funcționarea stabilizatorilor automați, deși măsurile de stimulare introduse de guvern au inclus și reduceri semnificative ale impozitelor. Potrivit programului, politica fiscală va rămâne de o politică de sprijin în 2010, pentru a deveni apoi restrictivă în ultimii ani ai programului. Având în vedere situația inițială relativ favorabilă a Danemarcei, continuarea expansiunii fiscale în 2010 este adecvată și conformă PERE. Pentru ca finanțele publice să revină la o poziție sustenabilă, programul pornește de la ipoteza începerii consolidării fiscale din 2011 și precizează că măsurile necesare în acest scop – pe lângă cele care rezultă din introducerea progresivă a elementelor de finanțare în reforma fiscală din 2010 și revenirea investițiilor publice la valorile normale – vor fi detaliate ulterior.

Programul actualizat consideră că pentru aceste surse volatile de venituri și cheltuieli, deviațiile față de nivelul structural sunt măsuri temporare și măsuri cu caracter excepțional. Cu excepția unui transfer de capital de 0,3 % din PIB în 2010 care decurge dintr-o reformă a impozitului pe randamentul fondurilor de pensii, aceste măsuri nu pot fi calificate ca cu caracter excepțional conform definiției date de serviciile Comisiei. Utilizând definiția dată de serviciile Comisiei elementelor cu caracter excepțional, soldul structural ar fi de – 2,5 % din PIB în 2010 și egal cu soldul ajustat ciclic în ceilalți ani ai perioadei de programare.

Indicatorul danez al sustenabilității pe termen lung este comparabil cu indicatorul S2 utilizat de serviciile Comisiei.

Deși proiecțiile bugetare din program par plauzibile pentru 2010, rezultatele din 2011 și ulterior ar putea fi mai slabe decât cele estimate. Proiecțiile în materie de venituri din programul actualizat rămân realiste, dar sunt expuse riscurilor, iar consolidarea planificată pe partea de cheltuieli nu este susținută cu măsuri. În plus, scenariul macroeconomic de la baza proiecțiilor bugetare pornește de la ipoteza unei creșteri puternice a consumului privat și a limitării consumului public. Date fiind numeroasele antecedente de depășire a planurilor de cheltuieli, estimarea unei creșteri nule a cheltuielilor de consum public între 2011 și 2013 pare a fi optimistă. Sectorul financiar pare stabil, însă măsurile financiare de salvare adoptate în favoarea acestuia pe parcursul crizei au sporit expunerea guvernului la riscurile din acest sector.

Datoria publică brută este estimată la 38,5 % din PIB în 2009 și urmează să crească până la 48,3 % în 2012, pentru a scădea ulterior la 45,0 % din PIB în 2015. Această evoluție este determinată în principal de creșterea rapidă a deficitului și de reducerea PIB-ului în 2009. Având în vedere riscurile care amenință obiectivele bugetare, ponderea datoriei ar putea să crească mai mult decât s-a preconizat în program. Cu toate acestea, poziția financiară netă a administrației publice este pozitivă la începutul perioadei de programare, dar va deveni ușor negativă în cursul acesteia. Se preconizează că datoria publică brută va rămâne sub valoarea de referință de 60 % din PIB prevăzută în Pactul de stabilitate și creștere.

Previziunile în privința datoriei pe termen mediu, care presupun doar o revenire treptată a PIB-ului la ratele de creștere prevăzute înainte de criză și o întoarcere a ponderii impozitelor la nivelurile de dinaintea crizei, incluzând creșterea conform previziunilor a cheltuielilor datorate îmbătrânirii populației, arată că strategia bugetară prezentată în program, luată ca atare, fără alte modificări la nivel de politici, este suficientă pentru a stabiliza ponderea datoriei până în 2020.

În concluziile din 10 noiembrie 2009 referitoare la sustenabilitatea finanțelor publice, Consiliul solicită statelor membre să își canalizeze atenția asupra strategiilor orientate spre sustenabilitate în programele privind stabilitatea și convergența pe care urmează să le elaboreze și invită Comisia, alături de Comitetul pentru politică economică si de Comitetul economic si financiar, să continue elaborarea de metodologii pentru evaluarea sustenabilității pe termen lung a finanțelor publice în timp util pentru următorul raport privind sustenabilitatea, care este prevăzut pentru 2012.

Astfel cum dovedesc antecedentele sale bugetare, Danemarca a beneficiat de un cadru fiscal relativ solid, remarcabil prin vastul său domeniu de aplicare, precum și prin transparența și vizibilitatea normelor sale fiscale. Totuși, cheltuielile de consum public au avut tendința de a depăși obiectivele fixate. Inițiativele recente care presupun sancțiuni economice ar putea incita și mai mult municipalitățile să se conformeze obiectivelor fixate. Începând cu 2002, politica fiscală daneză se axează pe înghețarea impozitelor, astfel încât impozitele directe sau cele indirecte nu pot fi majorate. Această înghețare a impozitelor poate fi privită ca un instrument de control al cheltuielilor publice. Înghețarea impozitelor nu a împiedicat realizarea unei reforme fiscale majore în 2009, dar respectarea strictă a principiului înghețării impozitelor poate îngreuna ajustările viitoare și menține anumite deficiențe ale structurii impozitelor, în special în ceea ce privește impozitarea proprietății imobiliare.

Întrucât una dintre principalele provocări pe termen lung pentru economia daneză este creșterea ofertei de forță de muncă, guvernul a inițiat măsuri având ca scop sporirea stimulentelor pentru încadrarea în muncă și descurajarea absenteismului. În 2009, pe fondul crizei economice mondiale și în limitele impuse de înghețarea impozitelor, a fost adoptată o reformă fiscală care reduce considerabil presiunea fiscală asupra forței de muncă, reformă intrată în vigoare în 2010. Diversele elemente ale reformei fiscale vor fi puse în aplicare treptat în perioada 2010-2019. În 2010, pierderile nete de venituri sunt estimate la aproximativ 0,6 % din PIB, însă elementele de finanțare permit finanțarea integrală a reformei în timp, în ceea ce privește efectele asupra veniturilor directe (cu un impact neutru în 2013 și pozitiv până în 2015). În plus, autoritățile daneze preconizează că îmbunătățirea stimulentelor în favoarea ofertei de forța de muncă va consolida finanțele publice pe termen lung (cu aproximativ 0,3 puncte procentuale din PIB).

Modificarea soldului structural recalculat de serviciile Comisiei aplicând metodologia stabilită de comun acord, utilizând elemente cu caracter excepțional, conform definiției date de serviciile Comisiei, indică o îmbunătățire structurală planificată de aproximativ 0,5 % din PIB în 2011, ajungând la un total de 1,5 % din PIB în perioada 2011-2013.

Concret, nu au fost furnizate date referitoare la categoriile detaliate ale ajustărilor stoc-flux, ceea ce a îngreunat realizarea unei evaluări obiective.

Concluzia generală este că finanțele publice au fost afectate semnificativ de criza economică gravă. Previziunile programului, bazate pe politicile actuale, indică un deficit public care va depăși valoarea de referință de 3 % din PIB între 2010 și 2012. În timp ce strategia de consolidare prevăzută ar trebui să permită atingerea OTM al unui buget echilibrat în termeni structurali până la sfârșitul perioadei de programare, în 2015, soldul structural recalculat de serviciile Comisiei prin metodologia comună urmează să fie ușor negativ. Ținând seama totodată de riscurile aferente acestor previziuni, este de dorit ca guvernul să precizeze măsurile de consolidare care urmează să fie adoptate.

Având în vedere evaluarea de mai sus, Danemarca este invitată:

să își intensifice eforturile pentru a se asigura că depășirea prevăzută a valorii de referință de 3 % din PIB va fi limitată și să corecteze rapid deficitul excesiv preconizat peste valoarea de referință, precum și

să precizeze măsurile de sprijinire a consolidării fiscale pentru atingerea OTM până în 2015, conform planificării.

Tabel comparativ al principalelor previziuni macroeconomice și bugetare