Directiva 2009/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 de modificare a Directivei 98/26/CE privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare și a Directivei 2002/47/CE privind contractele de garanție financiară în ceea ce privește sistemele legate și creanțele private (Text cu relevanță pentru SEE)

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 95,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat,

Directiva 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului a instituit un sistem în temeiul căruia caracterul definitiv al ordinelor de transfer și al compensării, precum și caracterul executoriu al garanțiilor suplimentare se asigură atât pentru participanții naționali, cât și pentru cei străini în cadrul sistemelor de plată și de decontare a titlurilor de valoare.

Concluzia raportului de evaluare al Comisiei din 7 aprilie 2006 referitor la Directiva 98/26/CE privind caracterul definitiv al decontării, a fost că Directiva 98/26/CE funcționează, în general, bine. Acest raport a subliniat faptul că ar putea fi în curs o serie de modificări importante la sistemele de plată și de decontare a titlurilor de valoare și, de asemenea, indica faptul că este necesar, într-o oarecare măsură, să se clarifice și să se simplifice Directiva 98/26/CE.

Principala modificare constă însă în numărul din ce în ce mai mare de legături dintre sisteme care funcționau aproape exclusiv la nivel național și în mod independent, în momentul redactării Directivei 98/26/CE. Această modificare reprezintă unul din rezultatele Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, și ale Codului european de conduită privind serviciile post-tranzacționare. În vederea adaptării la aceste evoluții, ar trebui clarificat conceptul de sistem interoperabil, precum și responsabilitatea operatorilor de sistem.

Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului a creat un cadru juridic comunitar uniform pentru utilizarea transfrontalieră a garanției financiare, eliminând astfel majoritatea cerințelor de formă impuse în mod tradițional contractelor de garanție financiară.

Banca Centrală Europeană a decis să adauge creanțele private la categoriile eligibile de garanții pentru operațiunile de credit ale Eurosistemului cu începere de la 1 ianuarie 2007. Pentru maximizarea impactului economic al utilizării creanțelor private, Banca Centrală Europeană a recomandat extinderea domeniului de aplicare a Directivei 2002/47/CE. Raportul de evaluare al Comisiei din 20 decembrie 2006 referitor la Directiva 2002/47/CE privind contractele de garanție financiară, elaborat de Comisie, a abordat acest aspect și a subscris la avizul Băncii Centrale Europene. Utilizarea creanțelor private va conduce la creșterea rezervei de garanții disponibile. În plus, o mai mare armonizare în domeniul sistemelor de plată și de decontare a titlurilor de valoare ar contribui și mai mult la crearea unor condiții egale pentru instituțiile de credit din toate statele membre. În cazul în care s-ar facilita utilizarea creanțelor private ca garanții, ar beneficia de avantaje și consumatorii și debitorii, întrucât utilizarea creanțelor private ca garanții ar putea conduce în ultimă instanță la intensificarea concurenței și la îmbunătățirea disponibilității creditelor.

Pentru a facilita utilizarea creanțelor private este important să se elimine sau să se interzică orice norme administrative, cum ar fi obligativitatea notificării și înregistrării, care ar face ca cesionările creanțelor private să fie impracticabile. În mod similar, pentru a nu compromite poziția beneficiarilor de garanții, debitorii ar trebui să poată renunța, în mod legal, la drepturile de compensare față de creditori. Același raționament ar trebui să se aplice necesității de a introduce posibilitatea ca debitorul să renunțe la drepturile care îi revin în temeiul normelor privind secretul bancar, întrucât, în caz contrar beneficiarul garanției ar putea avea informații insuficiente pentru a evalua în mod corespunzător valoarea creanțelor private care stau la baza contractului. Dispozițiile respective nu ar trebui să aducă atingere Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori.

Statele membre nu au recurs la posibilitatea prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Directiva 2002/47/CE de a renunța la dreptul beneficiarului de a-și însuși garanția financiară. Prin urmare, dispoziția respectivă ar trebui eliminată.

Prin urmare, Directivele 98/26/CE și 2002/47/CE ar trebui modificate în consecință.

În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare, statele membre sunt încurajate să elaboreze, pentru ele și în interesul Comunității, propriile tabele care să ilustreze, în măsura în care este posibil, corespondența dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice,

Directiva 98/26/CE se modifică după cum urmează:

Considerentul 8 se elimină.

Se introduce următorul considerent:

Se introduce următorul considerent:

Articolul 1 se modifică după cum urmează:

la litera (a), cuvântul ecu se înlocuiește cu cuvântul euro;

la litera (c), a doua liniuță se înlocuiește cu următorul text:

operațiunile efectuate de băncile centrale ale statelor membre sau de Banca Centrală Europeană în cadrul atribuțiilor lor de bănci centrale.

operațiunile efectuate de băncile centrale ale statelor membre sau de Banca Centrală Europeană în cadrul atribuțiilor lor de bănci centrale.

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

litera (a) se modifică după cum urmează:

prima liniuță se înlocuiește cu următorul text:

între trei sau mai mulți participanți, în afară de operatorul de sistem al sistemului respectiv, un potențial agent de decontare, un potențial partener central, o potențială casă de compensație sau chiar un potențial participant indirect, cu norme comune și sisteme standardizate pentru compensarea, prin intermediul sau nu al unui partener central, sau executarea ordinelor de transfer între participanți;;

se adaugă următorul paragraf:

între trei sau mai mulți participanți, în afară de operatorul de sistem al sistemului respectiv, un potențial agent de decontare, un potențial partener central, o potențială casă de compensație sau chiar un potențial participant indirect, cu norme comune și sisteme standardizate pentru compensarea, prin intermediul sau nu al unui partener central, sau executarea ordinelor de transfer între participanți;;

la litera (b), prima și a doua liniuță se înlocuiesc cu următorul text:

o instituție de credit, astfel cum a fost definită la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (reformare), inclusiv instituțiile enumerate la articolul 2 din directiva respectivă;

o întreprindere de investiții, astfel cum a fost definită la articolul 4 alineatul (1) punctul (1) din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare (reformare), exclusiv instituțiile menționate la articolul 2 alineatul (1) din directiva respectivă;

litera (f) se modifică după cum urmează:

primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

participant› înseamnă o instituție, un partener central, un agent de decontare, o casă de compensație sau un operator de sistem.;

al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

participant› înseamnă o instituție, un partener central, un agent de decontare, o casă de compensație sau un operator de sistem.;

litera (g) se înlocuiește cu următorul text:

participant indirect înseamnă o instituție, un partener central, un agent de decontare, o casă de compensație sau un operator de sistem care are o relație contractuală cu un participant la sistem care execută ordinele de transfer și care îi permite participantului indirect să treacă ordinele de transfer prin sistem, cu condiția ca participantul indirect să fie cunoscut operatorului de sistem;;

litera (h) se înlocuiește cu următorul text:

titluri de valoare înseamnă toate instrumentele la care se face referire în secțiunea C din anexa I la Directiva 2004/39/CE;;

la litera (i), prima liniuță se înlocuiește cu următorul text:

orice instrucțiune, dată de un participant, de plasare a unei sume de bani la dispoziția unui destinatar, efectuată prin înregistrarea în registrele unei instituții de credit, ale unei bănci centrale, ale unui partener central sau ale unui agent de decontare, precum și orice instrucțiune care are ca efect asumarea sau executarea unei obligații de plată, astfel cum este definită prin normele de funcționare a sistemului; sau;

litera (l) se înlocuiește cu următorul text:

cont de decontare înseamnă un cont deschis la o bancă centrală, la un agent de decontare sau la un partener central, utilizat pentru deținerea fondurilor și/sau a titlurilor de valoare și pentru decontarea tranzacțiilor dintre participanții la sistem;;

litera (m) se înlocuiește cu următorul text:

garanții suplimentare înseamnă toate elementele de activ executabile, inclusiv, fără restricții, garanțiile financiare menționate la articolul 1 alineatul (4) litera (a) din Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iunie 2002 privind contractele de garanție financiară, constituite sub forma unui gaj (inclusiv banii dați ca și gaj), o răscumpărare sau un acord similar ori sub altă formă, cu scopul de a proteja drepturile și obligațiile ce pot apărea în legătură cu participarea la un sistem sau care se constituie la băncile centrale ale statelor membre sau la Banca Centrală Europeană;

se adaugă următoarele litere:

ziua lucrătoare include serviciile de decontare din timpul zilei și din timpul nopții și cuprinde toate evenimentele survenite în timpul unui ciclu de activitate a unui sistem;

sisteme interoperabile înseamnă două sau mai multe sisteme ai căror operatori de sistem au încheiat între ei un acord care implică executarea intersistemică a ordinelor de transfer;

operator de sistem înseamnă entitatea sau entitățile responsabile din punct de vedere juridic cu funcționarea unui sistem. Un operator de sistem poate acționa și ca agent de decontare, partener central sau casă de compensație.

prima liniuță se înlocuiește cu următorul text:

între trei sau mai mulți participanți, în afară de operatorul de sistem al sistemului respectiv, un potențial agent de decontare, un potențial partener central, o potențială casă de compensație sau chiar un potențial participant indirect, cu norme comune și sisteme standardizate pentru compensarea, prin intermediul sau nu al unui partener central, sau executarea ordinelor de transfer între participanți;;

se adaugă următorul paragraf:

între trei sau mai mulți participanți, în afară de operatorul de sistem al sistemului respectiv, un potențial agent de decontare, un potențial partener central, o potențială casă de compensație sau chiar un potențial participant indirect, cu norme comune și sisteme standardizate pentru compensarea, prin intermediul sau nu al unui partener central, sau executarea ordinelor de transfer între participanți;;

o instituție de credit, astfel cum a fost definită la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (reformare), inclusiv instituțiile enumerate la articolul 2 din directiva respectivă;

o întreprindere de investiții, astfel cum a fost definită la articolul 4 alineatul (1) punctul (1) din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare (reformare), exclusiv instituțiile menționate la articolul 2 alineatul (1) din directiva respectivă;

primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

participant› înseamnă o instituție, un partener central, un agent de decontare, o casă de compensație sau un operator de sistem.;

al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

participant› înseamnă o instituție, un partener central, un agent de decontare, o casă de compensație sau un operator de sistem.;

participant indirect înseamnă o instituție, un partener central, un agent de decontare, o casă de compensație sau un operator de sistem care are o relație contractuală cu un participant la sistem care execută ordinele de transfer și care îi permite participantului indirect să treacă ordinele de transfer prin sistem, cu condiția ca participantul indirect să fie cunoscut operatorului de sistem;;

titluri de valoare înseamnă toate instrumentele la care se face referire în secțiunea C din anexa I la Directiva 2004/39/CE;;

orice instrucțiune, dată de un participant, de plasare a unei sume de bani la dispoziția unui destinatar, efectuată prin înregistrarea în registrele unei instituții de credit, ale unei bănci centrale, ale unui partener central sau ale unui agent de decontare, precum și orice instrucțiune care are ca efect asumarea sau executarea unei obligații de plată, astfel cum este definită prin normele de funcționare a sistemului; sau;

cont de decontare înseamnă un cont deschis la o bancă centrală, la un agent de decontare sau la un partener central, utilizat pentru deținerea fondurilor și/sau a titlurilor de valoare și pentru decontarea tranzacțiilor dintre participanții la sistem;;

garanții suplimentare înseamnă toate elementele de activ executabile, inclusiv, fără restricții, garanțiile financiare menționate la articolul 1 alineatul (4) litera (a) din Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iunie 2002 privind contractele de garanție financiară, constituite sub forma unui gaj (inclusiv banii dați ca și gaj), o răscumpărare sau un acord similar ori sub altă formă, cu scopul de a proteja drepturile și obligațiile ce pot apărea în legătură cu participarea la un sistem sau care se constituie la băncile centrale ale statelor membre sau la Banca Centrală Europeană;

ziua lucrătoare include serviciile de decontare din timpul zilei și din timpul nopții și cuprinde toate evenimentele survenite în timpul unui ciclu de activitate a unui sistem;

sisteme interoperabile înseamnă două sau mai multe sisteme ai căror operatori de sistem au încheiat între ei un acord care implică executarea intersistemică a ordinelor de transfer;

operator de sistem înseamnă entitatea sau entitățile responsabile din punct de vedere juridic cu funcționarea unui sistem. Un operator de sistem poate acționa și ca agent de decontare, partener central sau casă de compensație.

Articolul 3 se modifică după cum urmează:

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

se adaugă următorul alineat:

Articolul 4 se înlocuiește cu următorul text:

La articolul 5 se adaugă următorul paragraf:

Articolul 7 se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 9 se înlocuiește cu următorul text:

participantului (la sistemul în cauză sau la un sistem interoperabil);

operatorului de sistem al unui sistem interoperabil care nu este participant;

unui partener al băncilor centrale ale statelor membre sau al Băncii Centrale Europene; sau

oricărui terț care a constituit garanțiile suplimentare.

Articolul 10 se înlocuiește cu următorul text:

Directiva 2002/47/CE se modifică după cum urmează:

Considerentul 9 se înlocuiește cu următorul text:

Considerentul 20 se înlocuiește cu următorul text:

Se adaugă considerentul următor:

Articolul 1 se modifică după cum urmează:

alineatul (2) litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

o bancă centrală, Banca Centrală Europeană, Banca de Decontări Internaționale, o bancă de dezvoltare multilaterală în sensul anexei VI partea 1 secțiunea 4 la Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (reformare), Fondul Monetar Internațional și Banca Europeană de Investiții;

la alineatul (2) litera (c), punctele (i)-(iv) se înlocuiesc cu următorul text:

o instituție de credit conform astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2006/48/CE, inclusiv instituțiile prevăzute la articolul 2 din respectiva directivă;

o întreprindere de investiții astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul (1) din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare;

o instituție financiară astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (5) din Directiva 2006/48/CE;

o întreprindere de asigurări astfel cum este definită la articolul 1 litera (a) din Directiva 92/49/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege și actelor administrative privind asigurarea generală directă, alta decât asigurarea de viață (a treia directivă privind asigurarea generală) și o întreprindere de asigurare de viață conform definiției de la articolul 1 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viață;

alineatul (4) litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

Garanția financiară pusă la dispoziție trebuie să fie constituită din numerar, din instrumente financiare sau din creanțe private;;

la alineatul (4) se adaugă următoarea literă:

Statele membre pot exclude din domeniul de aplicare al prezentei directive creanțele private în care debitorul este un consumator astfel cum a fost definit la articolul 3 litera (a) din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori sau o microîntreprindere sau o întreprindere mică astfel cum a fost definită la articolul 1 și la articolul 2 alineatele (2) și (3) din Anexa la Recomandarea Comisiei 2003/361/CE din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii cu excepția cazului în care beneficiarul garanției sau furnizorul garanției unor astfel de creanțe private este una dintre instituțiile menționate la articolul 1 și la articolul 2 litera (b) din prezenta directivă.

alineatul (5) se modifică după cum urmează:

la al doilea paragraf se adaugă următoarea teză:

după al doilea paragraf se introduce următorul paragraf:

o bancă centrală, Banca Centrală Europeană, Banca de Decontări Internaționale, o bancă de dezvoltare multilaterală în sensul anexei VI partea 1 secțiunea 4 la Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (reformare), Fondul Monetar Internațional și Banca Europeană de Investiții;

o instituție de credit conform astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2006/48/CE, inclusiv instituțiile prevăzute la articolul 2 din respectiva directivă;

o întreprindere de investiții astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul (1) din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare;

o instituție financiară astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (5) din Directiva 2006/48/CE;

o întreprindere de asigurări astfel cum este definită la articolul 1 litera (a) din Directiva 92/49/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege și actelor administrative privind asigurarea generală directă, alta decât asigurarea de viață (a treia directivă privind asigurarea generală) și o întreprindere de asigurare de viață conform definiției de la articolul 1 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viață;

Garanția financiară pusă la dispoziție trebuie să fie constituită din numerar, din instrumente financiare sau din creanțe private;;

Statele membre pot exclude din domeniul de aplicare al prezentei directive creanțele private în care debitorul este un consumator astfel cum a fost definit la articolul 3 litera (a) din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori sau o microîntreprindere sau o întreprindere mică astfel cum a fost definită la articolul 1 și la articolul 2 alineatele (2) și (3) din Anexa la Recomandarea Comisiei 2003/361/CE din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii cu excepția cazului în care beneficiarul garanției sau furnizorul garanției unor astfel de creanțe private este una dintre instituțiile menționate la articolul 1 și la articolul 2 litera (b) din prezenta directivă.

la al doilea paragraf se adaugă următoarea teză:

după al doilea paragraf se introduce următorul paragraf:

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

alineatul (1) se modifică după cum urmează:

literele (b) și (c) se înlocuiesc cu următorul text:

contract de garanție financiară cu transfer de proprietate înseamnă un contract, inclusiv contractele de report, în temeiul căruia cel care constituie garanția transmite beneficiarului acesteia proprietatea deplină sau drepturile depline asupra garanției financiare, în scopul de a garanta sau de a asigura în alt mod executarea obligațiilor financiare garantate;

contract de garanție financiară fără transfer de proprietate înseamnă un contract în temeiul căruia cel care constituie garanția pune la dispoziția beneficiarului garanția financiară, păstrând proprietatea deplină sau restrânsă, sau drepturi depline asupra garanției financiare la momentul constituirii acesteia;;

se adaugă următoarea literă:

creanțe private înseamnă creanțe pecuniare care decurg dintr-un acord prin care o instituție de credit, în sensul definiției de la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2006/48/CE, inclusiv instituțiile prevăzute la articolul 2 din directiva menționată anterior, acordă un credit sub formă de împrumut.;

contract de garanție financiară cu transfer de proprietate înseamnă un contract, inclusiv contractele de report, în temeiul căruia cel care constituie garanția transmite beneficiarului acesteia proprietatea deplină sau drepturile depline asupra garanției financiare, în scopul de a garanta sau de a asigura în alt mod executarea obligațiilor financiare garantate;

contract de garanție financiară fără transfer de proprietate înseamnă un contract în temeiul căruia cel care constituie garanția pune la dispoziția beneficiarului garanția financiară, păstrând proprietatea deplină sau restrânsă, sau drepturi depline asupra garanției financiare la momentul constituirii acesteia;;

creanțe private înseamnă creanțe pecuniare care decurg dintr-un acord prin care o instituție de credit, în sensul definiției de la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2006/48/CE, inclusiv instituțiile prevăzute la articolul 2 din directiva menționată anterior, acordă un credit sub formă de împrumut.;

la alineatul (2), a doua teză se înlocuiește cu următorul text:

literele (b) și (c) se înlocuiesc cu următorul text:

contract de garanție financiară cu transfer de proprietate înseamnă un contract, inclusiv contractele de report, în temeiul căruia cel care constituie garanția transmite beneficiarului acesteia proprietatea deplină sau drepturile depline asupra garanției financiare, în scopul de a garanta sau de a asigura în alt mod executarea obligațiilor financiare garantate;

contract de garanție financiară fără transfer de proprietate înseamnă un contract în temeiul căruia cel care constituie garanția pune la dispoziția beneficiarului garanția financiară, păstrând proprietatea deplină sau restrânsă, sau drepturi depline asupra garanției financiare la momentul constituirii acesteia;;

se adaugă următoarea literă:

creanțe private înseamnă creanțe pecuniare care decurg dintr-un acord prin care o instituție de credit, în sensul definiției de la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2006/48/CE, inclusiv instituțiile prevăzute la articolul 2 din directiva menționată anterior, acordă un credit sub formă de împrumut.;

contract de garanție financiară cu transfer de proprietate înseamnă un contract, inclusiv contractele de report, în temeiul căruia cel care constituie garanția transmite beneficiarului acesteia proprietatea deplină sau drepturile depline asupra garanției financiare, în scopul de a garanta sau de a asigura în alt mod executarea obligațiilor financiare garantate;

contract de garanție financiară fără transfer de proprietate înseamnă un contract în temeiul căruia cel care constituie garanția pune la dispoziția beneficiarului garanția financiară, păstrând proprietatea deplină sau restrânsă, sau drepturi depline asupra garanției financiare la momentul constituirii acesteia;;

creanțe private înseamnă creanțe pecuniare care decurg dintr-un acord prin care o instituție de credit, în sensul definiției de la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2006/48/CE, inclusiv instituțiile prevăzute la articolul 2 din directiva menționată anterior, acordă un credit sub formă de împrumut.;

Articolul 3 se modifică după cum urmează:

la alineatul (1) se adaugă următoarele paragrafe:

se introduce următorul alineat:

drepturile de compensare față de creditorii creanței private și față de persoanele cărora creditorii le-au cesionat, gajat sau mobilizat în alt mod creanța privată ca garanție; și

drepturile care le revin în temeiul normelor privind secretul bancar care în caz contrar ar împiedica sau ar limita posibilitatea creditorului creanței private să furnizeze informații cu privire la creanță sau la debitor în scopul utilizării creanței private ca garanție.

drepturile de compensare față de creditorii creanței private și față de persoanele cărora creditorii le-au cesionat, gajat sau mobilizat în alt mod creanța privată ca garanție; și

drepturile care le revin în temeiul normelor privind secretul bancar care în caz contrar ar împiedica sau ar limita posibilitatea creditorului creanței private să furnizeze informații cu privire la creanță sau la debitor în scopul utilizării creanței private ca garanție.

Articolul 4 se modifică după cum urmează:

la alineatul (1) se adaugă următoarea literă:

creanțele private, prin vânzare sau prin însușire, fie prin compensarea valorii lor cu valoarea obligațiilor financiare garantate, fie prin reținerea creanțelor private respective drept plată a acestor obligații.;

la alineatul (2), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

părțile au convenit, prin contractul de garanție financiară fără transfer de proprietate, cu privire la evaluarea instrumentelor financiare și a creanțelor private.;

alineatul (3) se elimină.

creanțele private, prin vânzare sau prin însușire, fie prin compensarea valorii lor cu valoarea obligațiilor financiare garantate, fie prin reținerea creanțelor private respective drept plată a acestor obligații.;

părțile au convenit, prin contractul de garanție financiară fără transfer de proprietate, cu privire la evaluarea instrumentelor financiare și a creanțelor private.;

La articolul 5 se adaugă următorul alineat:

După articolul 9 se introduce următorul articol:

Statele membre adoptă și publică până la 30 decembrie 2010, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.Statele membre aplică măsurile respective de la 30 iunie 2011.Atunci când statele membre adoptă aceste măsuri, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Strasbourg, 6 mai 2009.Pentru Parlamentul EuropeanPreședinteleH.-G. PötteringPentru ConsiliuPreședinteleJ. Kohout