2009/397/CE: Decizia Consiliului din 26 februarie 2009 privind semnarea în numele Comunității Europene a Convenției privind acordurile de alegere a forului

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 61 litera (c) coroborat cu articolul 300 alineatul (2) primul paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei,

Comunitatea face demersuri pentru crearea unui spațiu judiciar comun bazat pe principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești.

Convenția privind acordurile de alegere a forului încheiată la 30 iunie 2005 in cadrul Conferinței de la Haga de drept internațional privat (denumită în continuare convenția) contribuie în mod eficace la promovarea autonomiei părților în cadrul operațiunilor comerciale internaționale și la sporirea previzibilității soluțiilor judiciare în cadrul unor asemenea operațiuni.

Convenția are incidență asupra legislației comunitare secundare privind competența întemeiată pe alegerea părților, precum și recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești, în special Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială.

Comunitatea are competență exclusivă în toate aspectele reglementate de convenție.

Articolul 30 din convenție permite Comunității să semneze convenția, să o accepte, să o aprobe sau să adere la aceasta.

Regatul Unit și Irlanda participă la adoptarea și aplicarea prezentei decizii.

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.

Convenția ar trebui semnată și declarația atașată ar trebui aprobată,

Semnarea Convenției privind acordurile de alegere a forului încheiată la Haga la 30 iunie 2005 (denumită în continuare convenția) se aprobă în numele Comunității Europene, sub rezerva eventualei încheieri a acesteia la o dată ulterioară.

Textul convenției figurează în anexa I la prezenta decizie.

Președintele Consiliului este autorizat să desemneze persoana (persoanele) împuternicită (împuternicite) să semneze convenția în numele Comunității și să efectueze declarația care figurează în anexa II la prezenta decizie.

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 26 februarie 2009.Pentru ConsiliuPreședinteleI. Langer

ANEXA I

CONVENȚIA PRIVIND ACORDURILE DE ALEGERE A FORULUI

Dorind să promoveze comerțul și investițiile internaționale printr-o cooperare judiciară consolidată,

Considerând că o asemenea cooperare poate fi consolidată prin norme uniforme privind competența judiciară, precum și recunoașterea și executarea hotărârilor străine în materie civilă sau comercială,

Considerând că o asemenea cooperare consolidată necesită, în special, un regim juridic internațional care să ofere certitudine și care să asigure eficacitatea acordurilor de alegere exclusivă a forului de către participanții la operațiuni comerciale și care să reglementeze recunoașterea și executarea hotărârilor rezultate în urma procedurilor desfășurate în baza unor asemenea acorduri,

CAPITOLUL I

DOMENIU DE APLICARE DEFINIȚII

Prezenta convenție nu se aplică acordurilor de alegere exclusivă a forului:

în cazul în care una dintre părți este o persoană fizică ce acționează, în principal, în scopuri personale, de familie sau privind gospodăria (în calitate de consumator);

în cazurile privind contractele de muncă, inclusiv contractele colective de muncă.

Prezenta convenție nu se aplică următoarelor domenii:

statutul sau capacitatea juridică a persoanelor fizice;

obligațiile de întreținere;

alte domenii ale dreptului familiei, inclusiv regimurile matrimoniale și alte drepturi sau obligații care decurg din căsătorie sau raporturi similare;

testamentele și succesiunile;

insolvența, concordatul și alte domenii similare;

transportul de pasageri și de bunuri;

poluarea marină, limitarea răspunderii pentru cereri în domeniul maritim, avarii comune, remorcaj și salvare de urgență;

obstacolele în calea concurenței;

răspunderea pentru daune nucleare;

cererile privind vătămări corporale și morale, solicitate de persoanele fizice sau în numele acestora;

cererile care nu decurg dintr-o relație contractuală, bazate pe răspunderea delictuală pentru prejudicii aduse bunurilor corporale;

drepturile reale privind bunurile imobile, precum și închirierea bunurilor imobile;

valabilitatea, nulitatea sau dizolvarea persoanelor juridice, precum și valabilitatea deciziilor organelor acestora;

valabilitatea drepturilor de proprietate intelectuală, cu excepția drepturilor de autor și a drepturilor conexe;

încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală, altele decât drepturile de autor și drepturile conexe, cu excepția cazului în care este introdusă o acțiune în contrafacere pentru încălcarea contractului dintre părți privind asemenea drepturi sau când ar fi putut introdusă o acțiune pentru încălcarea contractului respectiv;

valabilitatea înregistrărilor în registrele publice.

În sensul prezentei convenții:

un acord de alegere exclusivă a forului reprezintă un acord încheiat între două sau mai multe părți, care îndeplinește cerințele prevăzute la litera (c) și care desemnează, în vederea soluționării litigiilor apărute sau care ar putea apărea în legătură cu un anumit raport juridic, instanțele unui stat contractant ori una sau mai multe instanțe specifice ale unui stat contractant, excluzând competența judiciară a oricăror alte instanțe;

un acord de alegere a forului care desemnează instanțele unui stat contractant ori una sau mai multe instanțe ale unui stat contractant se consideră a fi exclusiv, cu excepția cazului în care părțile au prevăzut în mod expres altfel;

un acord de alegere exclusivă a forului trebuie încheiat sau dovedit

în scris; sau

prin orice alte mijloace de comunicare care fac informațiile accesibile, astfel încât să poată fi folosite pentru referințe ulterioare;

un acord de alegere exclusivă a forului care este încorporat într-un contract este considerat un acord independent de celelalte clauze ale contractului. Valabilitatea unui acord de alegere exclusivă a forului nu poate fi contestată doar pe motivul că respectivul contract nu este valabil.

În sensul prezentei convenții, o entitate sau o persoană, alta decât o persoană fizică, va fi considerată rezident al statului:

în care își are sediul statutar;

în virtutea legislației căruia a fost constituită;

în care își are administrația centrală; sau

unde se află sediul principal de desfășurare a activității comerciale.

CAPITOLUL II

COMPETENȚA JUDICIARĂ

Alineatele precedente nu vor afecta normele privind:

competența materială sau competența în funcție de valoarea cererii;

repartizarea internă a competențelor între instanțele unui stat contractant. Cu toate acestea, în cazul în care instanța aleasă are puteri depline de a transfera o cauză, trebuie acordată atenția corespunzătoare alegerii părților.

O instanță a unui stat contractant, altul decât cel al instanței alese, suspendă procedurile sau se desesizează în legătură cu litigiul căruia i se aplică un acord de alegere exclusivă a forului, cu excepția cazurilor în care:

acordul este nul de drept în conformitate cu dreptul statului unde se află instanța aleasă;

o parte nu are capacitatea de a încheia acordul, conform legislației statului instanței sesizate;

punerea în aplicare a acordului ar conduce la o nedreptate evidentă sau ar fi în mod vădit contrară ordinii publice a statului instanței sesizate;

din motive excepționale, în afara controlului părților, acordul nu poate fi pus în mod normal în aplicare; sau

instanța aleasă a hotărât să nu judece cauza.

CAPITOLUL III

RECUNOAȘTEREA ȘI EXECUTAREA

Recunoașterea sau executarea pot fi refuzate dacă:

acordul a fost nul de drept conform legislației statului instanței alese, cu excepția cazului în care instanța aleasă s-a pronunțat cu privire la valabilitatea acordului;

o parte nu are capacitatea de a încheia acordul, conform legislației statului căruia i se adresează solicitarea;

documentul care a instituit procedurile sau un document echivalent cuprinzând elementele esențiale ale cererii:

nu a fost notificat pârâtului în timp util și printr-un mijloc care să îi permită să ia măsurile necesare formulării apărării, cu excepția situației în care pârâtul s-a prezentat la o înfățișare, prezentându-și argumentele fără a contesta notificarea în fața curții de origine, cu condiția ca legislația statului de origine să permită contestarea notificării; sau

a fost notificat pârâtului în statul căruia i-a fost adresată solicitarea într-un mod incompatibil cu principiile fundamentale privind notificarea sau comunicarea actelor din statul solicitat;

hotărârea a fost obținută printr-o fraudă legată de un aspect procedural;

recunoașterea sau executarea ar fi în mod evident incompatibilă cu ordinea publică a statului solicitat, inclusiv situațiile în care procedurile specifice care au condus la judecarea cauzei au fost incompatibile cu principiile fundamentale ale echității procedurale din respectivul stat;

hotărârea nu este în spiritul unei hotărâri pronunțate în statul solicitat în legătură cu un litigiu dintre aceleași părți; sau

hotărârea este incompatibilă cu o hotărâre anterioară pronunțată în alt stat membru, privind aceleași părți într-un litigiu având același obiect și aceeași cauză, în cazul în care hotărârea anterioară îndeplinește toate condițiile necesare pentru recunoașterea sa în statul solicitat.

Cu toate acestea, în cazul unei hotărâri privind valabilitatea unui drept de proprietate intelectuală, cu excepția drepturilor de autor și a drepturilor conexe, recunoașterea și executarea pot fi refuzate sau amânate în temeiul alineatului precedent, doar în cazurile în care:

respectiva hotărâre este incompatibilă cu o hotărâre sau o decizie a unei autorități competente în respectiva chestiune, pronunțate în statul respectiv în temeiul legislației căruia s-a născut dreptul de proprietate intelectuală; sau

procedurile privind stabilirea valabilității dreptului de proprietate intelectuală sunt în desfășurare în statul respectiv.

Partea care urmărește recunoașterea sau care solicită executarea furnizează următoarele documente:

o copie completă și autentificată a hotărârii;

acordul privind alegerea exclusivă a forului, o copie autentificată sau altă dovadă a existenței acestuia;

dacă hotărârea a fost pronunțată în contumacie, originalul sau o copie autentificată a unui document care să ateste că actul care a instituit procedurile sau un act echivalent a fost notificat părții care nu s-a prezentat la proces;

orice documente necesare pentru a stabili că hotărârea poate fi pusă în aplicare sau, dacă este cazul, că este executorie în statul de origine;

în situația menționată la articolul 12, un certificat din partea instanței din statul de origine care să ateste că tranzacția judiciară sau o parte a acesteia este executorie în aceleași condiții ca o hotărâre judecătorească pronunțată în statul de origine.

CAPITOLUL IV

CLAUZE GENERALE

Recunoașterea și executarea unei hotărâri privind răspunderea în temeiul unui contract de asigurare sau reasigurare nu pot fi limitate sau refuzate pe motiv că răspunderea în temeiul contractului include obligația de a despăgubi pe asigurat sau reasigurat în legătură cu:

un domeniu căruia nu i se aplică prezenta convenție; sau

o decizie de acordare de daune-interese căreia i s-ar putea aplica articolul 11.

Cu privire la respectivul domeniu, convenția nu se aplică:

în statul contractant care a emis declarația;

în alte state contractante, în cazul în care un acord de alegere exclusivă a forului desemnează instanțele sau una sau mai multe instanțe specifice ale statului care a efectuat declarația.

Atunci când se urmărește ca recunoașterea sau executarea unei hotărâri pronunțate într-un stat contractant care a făcut o asemenea declarație să fie obținute în alt stat contractant care a făcut o asemenea declarație, hotărârea este recunoscută și executată în temeiul prezentei convenții, atunci când:

instanța de origine a fost desemnată printr-un acord de alegere neexclusivă a forului;

nu există nicio hotărâre pronunțată de orice altă instanță care ar putea fi sesizată în conformitate cu acordul de alegere neexclusivă a forului și nicio procedură pendinte între aceleași părți, având același obiect, în fața oricărei asemenea instanțe, precum și dacă

instanța de origine a fost prima instanță sesizată.

Periodic, secretarul general al Conferinței de la Haga privind dreptul internațional privat ia măsurile necesare pentru:

a evalua punerea în aplicare a prezentei convenții, inclusiv a oricărei declarații; și

a analiza oportunitatea aducerii de modificări prezentei convenții.

În ceea ce privește un stat contractant în care se aplică două sau mai multe sisteme de drept în diferite unități teritoriale, cu privire la orice aspect abordat în prezenta convenție:

orice trimitere la legislația sau procedurile unui stat este considerată, după caz, ca trimitere la legislația sau procedura în vigoare în unitatea teritorială relevantă;

orice mențiune cu privire la reședința dintr-un stat este considerată, după caz, ca mențiune privind reședința din unitatea teritorială relevantă;

orice mențiune cu privire la instanța sau instanțele unui stat este considerată, după caz, ca mențiune privind instanța sau instanțele din unitatea teritorială relevantă;

orice mențiune cu privire la o legătură cu un stat este considerată, după caz, ca mențiune privind legătura cu unitatea teritorială relevantă.

Prezenta convenție nu aduce atingere aplicării normelor unei organizații regionale de integrare economică parte la prezenta convenție, adoptate anterior sau ulterior încheierii acesteia:

când nicio parte nu este rezidentă într-un stat contractant care nu este un stat membru al organizației regionale de integrare economică;

în ceea ce privește recunoașterea sau executarea hotărârilor între statele membre ale unei organizații regionale de integrare economică.

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII FINALE

Astfel, prezenta convenție intră în vigoare:

pentru fiecare stat sau organizație regională de integrare economică ce a ratificat, acceptat sau aprobat convenția sau a aderat la aceasta ulterior, în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni de la depunerea instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare;

pentru o unitate teritorială la care a fost extins domeniul de aplicare al prezentei convenții în conformitate cu articolul 28 alineatul (1), în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni de la notificarea declarației menționate la articolul respectiv.

Depozitarul notifică membrilor Conferinței de la Haga privind dreptul internațional privat, precum și celorlalte state și organizațiilor regionale de integrare economică ce au semnat, ratificat, acceptat, aprobat sau aderat, în conformitate cu articolele 27, 29 și 30, următoarele informații:

semnările, ratificările, acceptările, aprobările și aderările menționate la articolele 27, 29 și 30;

data la care prezenta convenție intră în vigoare, în conformitate cu articolul 31;

notificările, declarațiile, modificările și retragerile declarațiilor menționate la articolele 19, 20, 21, 22, 26, 28, 29 și 30;

denunțările menționate la articolul 33.

Drept care subsemnații, pe deplin autorizați, au semnat prezenta convenție.

Adoptată la Haga, la 30 iunie 2005, în limbile engleză și franceză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care se depune în arhivele Guvernului Regatului Țărilor de Jos, o copie certificată pentru conformitate a textului urmând a fi trimisă, pe cale diplomatică, fiecărui stat membru al Conferinței de la Haga de drept internațional privat la momentul celei de a douăzecea sesiuni a acesteia, precum și oricărui alt stat participant la respectiva sesiune.

în cazul în care una dintre părți este o persoană fizică ce acționează, în principal, în scopuri personale, de familie sau privind gospodăria (în calitate de consumator);

în cazurile privind contractele de muncă, inclusiv contractele colective de muncă.

statutul sau capacitatea juridică a persoanelor fizice;

obligațiile de întreținere;

alte domenii ale dreptului familiei, inclusiv regimurile matrimoniale și alte drepturi sau obligații care decurg din căsătorie sau raporturi similare;

testamentele și succesiunile;

insolvența, concordatul și alte domenii similare;

transportul de pasageri și de bunuri;

poluarea marină, limitarea răspunderii pentru cereri în domeniul maritim, avarii comune, remorcaj și salvare de urgență;

obstacolele în calea concurenței;

răspunderea pentru daune nucleare;

cererile privind vătămări corporale și morale, solicitate de persoanele fizice sau în numele acestora;

cererile care nu decurg dintr-o relație contractuală, bazate pe răspunderea delictuală pentru prejudicii aduse bunurilor corporale;

drepturile reale privind bunurile imobile, precum și închirierea bunurilor imobile;

valabilitatea, nulitatea sau dizolvarea persoanelor juridice, precum și valabilitatea deciziilor organelor acestora;

valabilitatea drepturilor de proprietate intelectuală, cu excepția drepturilor de autor și a drepturilor conexe;

încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală, altele decât drepturile de autor și drepturile conexe, cu excepția cazului în care este introdusă o acțiune în contrafacere pentru încălcarea contractului dintre părți privind asemenea drepturi sau când ar fi putut introdusă o acțiune pentru încălcarea contractului respectiv;

valabilitatea înregistrărilor în registrele publice.

un acord de alegere exclusivă a forului reprezintă un acord încheiat între două sau mai multe părți, care îndeplinește cerințele prevăzute la litera (c) și care desemnează, în vederea soluționării litigiilor apărute sau care ar putea apărea în legătură cu un anumit raport juridic, instanțele unui stat contractant ori una sau mai multe instanțe specifice ale unui stat contractant, excluzând competența judiciară a oricăror alte instanțe;

un acord de alegere a forului care desemnează instanțele unui stat contractant ori una sau mai multe instanțe ale unui stat contractant se consideră a fi exclusiv, cu excepția cazului în care părțile au prevăzut în mod expres altfel;

un acord de alegere exclusivă a forului trebuie încheiat sau dovedit

în scris; sau

prin orice alte mijloace de comunicare care fac informațiile accesibile, astfel încât să poată fi folosite pentru referințe ulterioare;

un acord de alegere exclusivă a forului care este încorporat într-un contract este considerat un acord independent de celelalte clauze ale contractului. Valabilitatea unui acord de alegere exclusivă a forului nu poate fi contestată doar pe motivul că respectivul contract nu este valabil.

în scris; sau

prin orice alte mijloace de comunicare care fac informațiile accesibile, astfel încât să poată fi folosite pentru referințe ulterioare;

în care își are sediul statutar;

în virtutea legislației căruia a fost constituită;

în care își are administrația centrală; sau

unde se află sediul principal de desfășurare a activității comerciale.

competența materială sau competența în funcție de valoarea cererii;

repartizarea internă a competențelor între instanțele unui stat contractant. Cu toate acestea, în cazul în care instanța aleasă are puteri depline de a transfera o cauză, trebuie acordată atenția corespunzătoare alegerii părților.

acordul este nul de drept în conformitate cu dreptul statului unde se află instanța aleasă;

o parte nu are capacitatea de a încheia acordul, conform legislației statului instanței sesizate;

punerea în aplicare a acordului ar conduce la o nedreptate evidentă sau ar fi în mod vădit contrară ordinii publice a statului instanței sesizate;

din motive excepționale, în afara controlului părților, acordul nu poate fi pus în mod normal în aplicare; sau

instanța aleasă a hotărât să nu judece cauza.

acordul a fost nul de drept conform legislației statului instanței alese, cu excepția cazului în care instanța aleasă s-a pronunțat cu privire la valabilitatea acordului;

o parte nu are capacitatea de a încheia acordul, conform legislației statului căruia i se adresează solicitarea;

documentul care a instituit procedurile sau un document echivalent cuprinzând elementele esențiale ale cererii:

nu a fost notificat pârâtului în timp util și printr-un mijloc care să îi permită să ia măsurile necesare formulării apărării, cu excepția situației în care pârâtul s-a prezentat la o înfățișare, prezentându-și argumentele fără a contesta notificarea în fața curții de origine, cu condiția ca legislația statului de origine să permită contestarea notificării; sau

a fost notificat pârâtului în statul căruia i-a fost adresată solicitarea într-un mod incompatibil cu principiile fundamentale privind notificarea sau comunicarea actelor din statul solicitat;

hotărârea a fost obținută printr-o fraudă legată de un aspect procedural;

recunoașterea sau executarea ar fi în mod evident incompatibilă cu ordinea publică a statului solicitat, inclusiv situațiile în care procedurile specifice care au condus la judecarea cauzei au fost incompatibile cu principiile fundamentale ale echității procedurale din respectivul stat;

hotărârea nu este în spiritul unei hotărâri pronunțate în statul solicitat în legătură cu un litigiu dintre aceleași părți; sau

hotărârea este incompatibilă cu o hotărâre anterioară pronunțată în alt stat membru, privind aceleași părți într-un litigiu având același obiect și aceeași cauză, în cazul în care hotărârea anterioară îndeplinește toate condițiile necesare pentru recunoașterea sa în statul solicitat.

nu a fost notificat pârâtului în timp util și printr-un mijloc care să îi permită să ia măsurile necesare formulării apărării, cu excepția situației în care pârâtul s-a prezentat la o înfățișare, prezentându-și argumentele fără a contesta notificarea în fața curții de origine, cu condiția ca legislația statului de origine să permită contestarea notificării; sau

a fost notificat pârâtului în statul căruia i-a fost adresată solicitarea într-un mod incompatibil cu principiile fundamentale privind notificarea sau comunicarea actelor din statul solicitat;

respectiva hotărâre este incompatibilă cu o hotărâre sau o decizie a unei autorități competente în respectiva chestiune, pronunțate în statul respectiv în temeiul legislației căruia s-a născut dreptul de proprietate intelectuală; sau

procedurile privind stabilirea valabilității dreptului de proprietate intelectuală sunt în desfășurare în statul respectiv.

o copie completă și autentificată a hotărârii;

acordul privind alegerea exclusivă a forului, o copie autentificată sau altă dovadă a existenței acestuia;

dacă hotărârea a fost pronunțată în contumacie, originalul sau o copie autentificată a unui document care să ateste că actul care a instituit procedurile sau un act echivalent a fost notificat părții care nu s-a prezentat la proces;

orice documente necesare pentru a stabili că hotărârea poate fi pusă în aplicare sau, dacă este cazul, că este executorie în statul de origine;

în situația menționată la articolul 12, un certificat din partea instanței din statul de origine care să ateste că tranzacția judiciară sau o parte a acesteia este executorie în aceleași condiții ca o hotărâre judecătorească pronunțată în statul de origine.

un domeniu căruia nu i se aplică prezenta convenție; sau

o decizie de acordare de daune-interese căreia i s-ar putea aplica articolul 11.

în statul contractant care a emis declarația;

în alte state contractante, în cazul în care un acord de alegere exclusivă a forului desemnează instanțele sau una sau mai multe instanțe specifice ale statului care a efectuat declarația.

instanța de origine a fost desemnată printr-un acord de alegere neexclusivă a forului;

nu există nicio hotărâre pronunțată de orice altă instanță care ar putea fi sesizată în conformitate cu acordul de alegere neexclusivă a forului și nicio procedură pendinte între aceleași părți, având același obiect, în fața oricărei asemenea instanțe, precum și dacă

instanța de origine a fost prima instanță sesizată.

a evalua punerea în aplicare a prezentei convenții, inclusiv a oricărei declarații; și

a analiza oportunitatea aducerii de modificări prezentei convenții.

orice trimitere la legislația sau procedurile unui stat este considerată, după caz, ca trimitere la legislația sau procedura în vigoare în unitatea teritorială relevantă;

orice mențiune cu privire la reședința dintr-un stat este considerată, după caz, ca mențiune privind reședința din unitatea teritorială relevantă;

orice mențiune cu privire la instanța sau instanțele unui stat este considerată, după caz, ca mențiune privind instanța sau instanțele din unitatea teritorială relevantă;

orice mențiune cu privire la o legătură cu un stat este considerată, după caz, ca mențiune privind legătura cu unitatea teritorială relevantă.

când nicio parte nu este rezidentă într-un stat contractant care nu este un stat membru al organizației regionale de integrare economică;

în ceea ce privește recunoașterea sau executarea hotărârilor între statele membre ale unei organizații regionale de integrare economică.

pentru fiecare stat sau organizație regională de integrare economică ce a ratificat, acceptat sau aprobat convenția sau a aderat la aceasta ulterior, în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni de la depunerea instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare;

pentru o unitate teritorială la care a fost extins domeniul de aplicare al prezentei convenții în conformitate cu articolul 28 alineatul (1), în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni de la notificarea declarației menționate la articolul respectiv.

semnările, ratificările, acceptările, aprobările și aderările menționate la articolele 27, 29 și 30;

data la care prezenta convenție intră în vigoare, în conformitate cu articolul 31;

notificările, declarațiile, modificările și retragerile declarațiilor menționate la articolele 19, 20, 21, 22, 26, 28, 29 și 30;

denunțările menționate la articolul 33.

ANEXA II

Declarația Comunității Europene în conformitate cu articolul 30 din Convenția privind acordurile de alegere a forului

Comunitatea Europeană declară, în conformitate cu articolul 30 din Convenția privind acordurile de alegere a forului, că are competență asupra tuturor domeniilor reglementate de prezenta convenție. Statele sale membre nu vor semna, ratifica, accepta sau aproba convenția, însă vor avea obligații în temeiul acesteia prin încheierea sa de către Comunitatea Europeană.

În sensul acestei declarații, termenul Comunitatea Europeană nu include Danemarca, în temeiul articolelor 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene.