Decizia Consiliului din 5 octombrie 2006 privind aderarea Comunității Europene la Conferința de la Haga de drept internațional privat

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 61 litera (c) coroborat cu articolul 300 alineatul (2) primul paragraf și articolul 300 alineatul (3) al doilea paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul conform al Parlamentului European,

Obiectivul Conferinței de la Haga de drept internațional privat (HCCH) este de a contribui la unificarea treptată a normelor de drept internațional privat. Până în prezent, HCCH adoptă un număr mare de convenții în diferite domenii ale dreptului internațional privat.

De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, Comunitatea este împuternicită să adopte măsuri în domeniul cooperării judiciare în materie civilă cu implicații transfrontaliere, în măsura în care acest lucru este necesar bunei funcționări a pieței interne. În exercitarea acestei competențe, Comunitatea adoptă o serie de instrumente dintre care multe coincid, în tot sau în parte, cu domeniile de activitate ale HCCH.

Este esențial ca Comunitatea să dobândească un statut conform cu noul său rol de actor internațional major în domeniul cooperării judiciare în materie civilă și să își poată exercita competențele externe participând ca membru cu drepturi depline la negocierea convențiilor în cadrul HCCH în domeniile care sunt de competența sa.

Prin Decizia din 28 noiembrie 2002, Consiliul a autorizat Comisia să negocieze condițiile și modalitățile de aderare a Comunității la HCCH.

Printr-o scrisoare comună a Comisiei și a președinției, adresată HCCH la 19 decembrie 2002, Comunitatea a prezentat o cerere de aderare la HCCH și a solicitat începerea negocierilor.

În aprilie 2004, o Comisie specială privind afacerile generale și politica HCCH a convenit în unanimitate, ca principiu, că Comunitatea ar trebui să adere la HCCH și a stabilit anumite criterii și proceduri care definesc modalitățile aderării acesteia.

În iunie 2005, Conferința diplomatică a HCCH adoptă prin consens modificările la statutul HCCH (denumit în continuare statutul) necesare pentru a permite aderarea unei organizații regionale de integrare economică. Membrii HCCH au fost apoi invitați să se pronunțe cu privire la modificări, pe cât posibil în termen de nouă luni.

Modificările la statut intră în vigoare în termen de trei luni de la informarea membrilor, de către secretarul general al HCCH, cu privire la atingerea majorității de două treimi necesară pentru modificarea statutului. La scurt timp după intrarea în vigoare a amendamentelor, Consiliul pentru probleme generale și politică se va reuni în sesiune extraordinară pentru a hotărî în mod oficial cu privire la aderarea Comunității la HCCH.

Rezultatul negocierilor privind revizuirea statutului este satisfăcător, ținând seama de interesele Comunității.

Articolul 2a din statut conferă Comunității dreptul de a deveni membru al HCCH ca organizație regională de integrare economică.

Comunitatea ar trebui să adere la HCCH.

În conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind poziția Regatului Unit și Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Regatul Unit și Irlanda participă la adoptarea și aplicarea prezentei decizii.

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei menționat mai sus, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii și, prin urmare, decizia nu este obligatorie pentru Danemarca și nu se aplică în Danemarca,

Comunitatea aderă la Conferința de drept internațional privat de la Haga (HCCH) prin declarația de acceptare a statutului HCCH (denumit în continuare statutul) prezentă în anexa I la prezenta decizie, de îndată ce HCCH va decide în mod oficial să admită Comunitatea ca membru.

De asemenea, Comunitatea depune o declarație de competență precizând aspectele în privința cărora statele membre i-au transferat competențe, prezentă în anexa II la prezenta decizie, precum și o declarație referitoare la anumite aspecte privind HCCH prezentă în anexa III la prezenta decizie.

Președintele Consiliului este autorizat să pună în aplicare toate procedurile necesare pentru a da curs alineatelor (1) și (2).

Textul statutului se anexează la prezenta decizie ca anexa IV.

În sensul prezentei decizii, stat membru înseamnă statele membre cu excepția Danemarcei.

Adoptată la Luxemburg, 5 octombrie 2006.Pentru ConsiliuPreședinteleK. Rajamäki

ANEXA IInstrument de aderare la Conferința de la Haga de drept internațional privat

Dl J.H.A. VAN LOON

Secretar General

Conferința de la Haga de drept internațional privat

Scheveningseweg 6

HAGA 2517

ȚĂRILE DE JOS

Domnule secretar general,

Am onoarea să vă informez cu privire la decizia Comunității Europene de a adera la Conferința de la Haga de drept internațional privat. Prin urmare, vă rog a binevoi să primiți prezentul instrument prin care Comunitatea Europeană acceptă statutul Conferinței de la Haga de drept internațional privat, în conformitate cu articolul 2a. Anexez la prezenta o declarație a Comunității Europene care precizează aspectele în privința cărora statele membre i-au transferat competențe, precum și o declarație referitoare la anumite aspecte privind Conferința de la Haga de drept internațional privat.

Comunitatea Europeană acceptă în mod oficial și fără rezervă obligațiile care decurg din admiterea sa la Conferința de la Haga de drept internațional privat, astfel cum sunt definite în statut și se angajează solemn să își îndeplinească obligațiile care îi revin în momentul aderării.

Vă rog să primiți, domnule secretar general, expresia înaltei mele considerații.

Președintele Consiliului Uniunii Europene

ANEXA IIDeclarația de competență a Comunității Europene precizând aspectele în privința cărora statele membre i-au transferat competențe

Prezenta declarație se depune în conformitate cu articolul 2a alineatul (3) din statutul Conferinței de la Haga de drept internațional privat și precizează aspectele în privința cărora statele membre ale Comunității Europene i-au transferat competențe.

Comunitatea Europeană este competentă, pe plan intern, pentru a adopta măsuri generale și speciale referitoare la dreptul internațional privat în diferite domenii în cadrul statelor membre. În ceea ce privește aspectele în privința cărora HCCH este competentă, Comunitatea Europeană are, în special, în conformitate cu titlul IV din Tratatul CE, competența de a adopta măsuri în domeniul cooperării judiciare în materie civilă cu incidență transfrontalieră, în măsura în care acest lucru este necesar bunei funcționări a pieței interne [articolul 61 litera (c) și articolul 65 din Tratatul CE]. Aceste măsuri au ca scop:

îmbunătățirea și simplificarea sistemului de comunicare și notificare transfrontalieră a actelor judiciare și extrajudiciare, cooperarea în domeniul obținerii probelor, precum și recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială, inclusiv hotărârile extrajudiciare;

favorizarea compatibilității normelor aplicabile în statele membre în domeniul conflictulului de legi și de competență;

eliminarea obstacolelor în calea bunei desfășurări a procedurilor civile, după caz, favorizând compatibilitatea normelor de procedură civilă aplicabile în statele membre.

În domeniile care nu sunt de competența exclusivă a Comunității Europene, aceasta intervine, în conformitate cu principiul subsidiarității, numai în cazul și în măsura în care obiectivele acțiunii prevăzute nu pot fi suficient realizate de către statele membre și prin urmare, datorită dimensiunilor sau efectelor acțiunii prevăzute, pot fi mai bine realizate la nivel comunitar. Acțiunea Comunității nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor urmărite.

În plus, Comunitatea Europeană este competentă în alte domenii care pot face obiectul unor convenții ale HCCH, precum piața internă (articolul 95 din Tratatul CE) sau protecția consumatorilor (articolul 153 din Tratatul CE).

Comunitatea Europeană și-a exercitat competența adoptând o serie de instrumente în conformitate cu articolul 61 litera (c) din Tratatul CE, precum:

Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență;

Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind notificarea și comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă și comercială;

Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială;

Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială;

Directiva 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătățire a accesului la justiție în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistența judiciară acordată în astfel de litigii;

Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 și

Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanțele necontestate.

Alte texte legislative comunitare cuprind, de asemenea, dispoziții de drept internațional privat, în special în domeniile protecției consumatorilor, asigurărilor, serviciilor financiare și proprietății intelectuale. Astfel, directivele comunitare afectate de Convenția de la Haga privind legea aplicabilă anumitor drepturi asupra titlurilor deținute pe lângă un intermediar au fost adoptate pe baza articolului 95 din Tratatul CE.

Cu toate că în Tratatul CE nu se menționează explicit nici o competență externă, din jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene rezultă că dispozițiile Tratatului CE menționate anterior constituie fundamentul juridic nu numai al actelor comunitare interne, ci și al acordurilor internaționale încheiate de Comunitatea Europeană. Comunitatea poate să încheie acorduri internaționale în toate cazurile în care competența internă a fost deja utilizată în vederea adoptării unor măsuri de punere în aplicare a politicilor comune, astfel cum au fost citate anterior, sau atunci când acordul internațional este necesar pentru realizarea unuia din obiectivele Comunității Europene. Competența externă a Comunității este exclusivă în măsura în care un acord internațional aduce atingere normelor comunitare interne sau le modifică domeniul de aplicare. În acest caz, Comunității, nu statelor membre, îi revine obligația de a încheia angajamente externe cu state terțe sau cu organizații internaționale. Un acord internațional poate fi, în tot sau în parte, de competența exclusivă a Comunității.

Avizul 1/76 al Curții de Justiție, Rec. 1977, p. 741; Avizul 2/91, Rec. 1993, p. I-1061; cauza 22/70 (AETR), Comisia c. Consiliul, Rec. 1971, p. 263; cauza C-467/98 (cer deschis), Comisia c. Danemarca, Culegere de jurisprudență, 2002, p. I-9519.

Cauza 22/70 (AETR), Comisia c. Consiliul; cauza C-467/98 (cer deschis), Comisia c. Danemarca.

Instrumentele comunitare sunt, în principiu, obligatorii pentru toate statele membre. În ceea ce privește titlul IV din Tratatul CE care constituie baza juridică a cooperării judiciare în materie civilă, Danemarca, Regatul Unit și Irlanda beneficiază de un regim special. Măsurile adoptate în conformitate cu titlul IV din Tratatul CE nu sunt obligatorii pentru Danemarca și nu se aplică în Danemarca. Irlanda și Regatul Unit participă la adoptarea de instrumente juridice în conformitate cu titlul IV din Tratatul CE în cazul în care informează Consiliul în acest sens. Irlanda și Regatul Unit au decis să participe la toate măsurile menționate anterior la punctul 5.

Sfera competențelor pe care statele membre le-au transferat Comunității Europene în cadrul Tratatului CE este, prin natura sa, susceptibilă de a evolua continuu. Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia se vor asigura că orice modificare adusă competențelor Comunității se notifică Secretarului general al HCCH în cel mai scurt termen, astfel cum se prevede la articolul 2a alineatul (4) din statut.

îmbunătățirea și simplificarea sistemului de comunicare și notificare transfrontalieră a actelor judiciare și extrajudiciare, cooperarea în domeniul obținerii probelor, precum și recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială, inclusiv hotărârile extrajudiciare;

favorizarea compatibilității normelor aplicabile în statele membre în domeniul conflictulului de legi și de competență;

eliminarea obstacolelor în calea bunei desfășurări a procedurilor civile, după caz, favorizând compatibilitatea normelor de procedură civilă aplicabile în statele membre.

Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență;

Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind notificarea și comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă și comercială;

Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială;

Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială;

Directiva 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătățire a accesului la justiție în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistența judiciară acordată în astfel de litigii;

Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 și

Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanțele necontestate.

ANEXA IIIDeclarația Comunității Europene referitoare la anumite aspecte privind Conferința de la Haga de drept internațional privat

Comunitatea Europeană depune eforturi pentru a examina dacă este în interesul său să adere la convențiile de la Haga existente care sunt de competența Comunității. În cazul în care acest interes există, Comunitatea Europeană, în cooperare cu HCCH, va face tot posibilul pentru a depăși dificultățile rezultate din absența unei clauze care să permită aderarea unei organizații regionale de integrare economică la convențiile respective.

De asemenea, Comunitatea Europeană depune eforturi pentru a face posibilă participarea unor reprezentanți ai biroului permanent al HCCH la reuniunile experților organizate de Comisia Comunităților Europene în cazul în care subiectele discutate interesează HCCH.

ANEXA IVSTATUTE OF THE HAGUE CONFERENCE ON PRIVATE INTERNATIONAL LAW

The Governments of the countries hereinafter specified:

the Federal Republic of Germany, Austria, Belgium, Denmark, Spain, Finland, France, Italy, Japan, Luxembourg, Norway, the Netherlands, Portugal, the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland, Sweden and Switzerland;

In view of the permanent character of the Hague Conference on Private International Law;

Desiring to stress that character;

Having, to that end, deemed it desirable to provide the Conference with a Statute;

Have agreed upon the following provisions:

Members of the Hague Conference on Private International Law are the States which have already participated in one or more Sessions of the Conference and which accept the present Statute.

Any other State, the participation of which is from a juridical point of view of importance for the work of the Conference, may become a Member. The admission of new Member States shall be decided upon by the Governments of the participating States, upon the proposal of one or more of them, by a majority of the votes cast, within a period of six months from the date on which that proposal is submitted to the Governments.

The admission shall become effective upon the acceptance of the present Statute by the State concerned.

Under the direction of the Council, the Permanent Bureau shall be charged with:

the preparation and organisation of the Sessions of the Hague Conference and the meetings of the Council and of any Special Commissions;

the work of the Secretariat of the Sessions and meetings envisaged above;

all the tasks which are included in the activity of a secretariat.

Notice of the denunciation shall be given to the Ministry of Foreign Affairs of the Kingdom of the Netherlands at least six months before the expiration of the budgetary year of the Conference, and shall become effective at the expiration of the said year, but only with respect to the Member which has given notice thereof.

The English and French texts of this Statute, as amended on … 200…, are equally authentic.

the preparation and organisation of the Sessions of the Hague Conference and the meetings of the Council and of any Special Commissions;

the work of the Secretariat of the Sessions and meetings envisaged above;

all the tasks which are included in the activity of a secretariat.