Regulamentul (CE) nr. 306/2005 al Comisiei din 24 februarie 2005 de modificare a anexei I la Regulamentul (CE) nr. 138/2004 al Parlamentului European și al Consiliului privind conturile economice pentru agricultură în cadrul ComunitățiiText cu relevanță pentru SEE.

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 138/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 decembrie 2003 privind conturile economice pentru agricultură în cadrul Comunității, în special articolul 2 alineatul (2),

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 138/2004 al Parlamentului European și al Consiliului stabilește metodologia conturilor economice pentru agricultură în cadrul Comunității (denumită în continuare metodologia CEA). Alineatele 3.056 și 3.064 din această anexă dau exemple de subvenții pentru produse și de alte subvenții pentru producție, indicând linii bugetare specifice. Unele dintre aceste referințe nu mai sunt valabile și este necesară actualizarea celor două alineate.

Comisia are sarcina de a actualiza metodologia conturilor economice pentru agricultură (CEA).

Regulamentul (CE) nr. 138/2004 trebuie, așadar, modificat în consecință.

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru statistică agricolă instituit prin Decizia 72/279/CEE a Consiliului,

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 138/2004 se modifică astfel cum se indică în anexa la prezentul regulament.

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptat la Bruxelles, 24 februarie 2005.Pentru ComisieJoaquín AlmuniaMembru al Comisiei

ANEXĂ

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 138/2004 se modifică după cum urmează:

Alineatul 3.056 se înlocuiește cu următorul text:

Modul de evaluare a producției la prețul de bază necesită efectuarea unei distincții fundamentale între subvențiile pentru produse și celelalte subvenții pentru producție. Subvențiile pentru produsele agricole se pot plăti fie producătorilor agricoli, fie altor agenți economici. Numai subvențiile pentru produse care sunt plătite producătorilor agricoli se adaugă la prețul de piață primit de producători pentru a obține prețul de bază. Subvențiile pentru produsele agricole plătite agenților economici, alții decât producătorii agricoli, nu sunt înregistrate în CEA.

Subvențiile pentru produsele agricole plătite producătorilor agricoli conțin toate subvențiile plătite sub formă de plăți compensatorii agricultorilor (adică, în cazul în care administrațiile publice plătesc producătorilor de produse agricole diferența între prețul mediu de piață și prețurile garantate ale produselor agricole).

Alineatul 3.064 se înlocuiește cu următorul text:

Pentru agricultură, celelalte subvenții pentru producție includ în principal următoarele ajutoare:

subvențiile pentru salarii și mâna de lucru;

bonificările dobânzilor [a se vedea SEC 95, 4.37 (c)] acordate unităților de producție rezidente, chiar atunci când au scopul de a facilita investițiile. Aceste subvenții sunt transferuri curente, care au scopul de a reduce cheltuielile de funcționare ale producătorilor. Ele se contabilizează ca subvenții pentru producătorii beneficiari, chiar în cazul în care diferența de dobândă este de fapt plătită de către administrația publică direct instituției de credit care acordă împrumutul (prin derogare de la criteriul plății);

Cu toate acestea, atunci când un ajutor contribuie în același timp la finanțarea amortizării datoriei contractate, precum și la plata dobânzii pe capital și nu mai este posibilă divizarea acestuia în aceste două elemente, întregul ajutor se înregistrează ca ajutor pentru investiții.

supracompensarea TVA rezultată din punerea în aplicare a regimului forfetar (a se vedea alineatele 3.041 și 3.042);

preluarea contribuțiilor la asigurările sociale și a impozitelor funciare;

preluarea altor costuri, precum ajutoarele, pentru depozitarea privată a vinului și a mustului de struguri și redepozitarea vinurilor de masă (în măsura în care proprietarul stocurilor este o unitate agricolă);

diverse alte subvenții pentru producție:

ajutoarele pentru terenurile retrase din circuitul agricol (retragerea obligatorie a terenurilor din circuitul agricol, legată de ajutoarele la hectar și retragerea voluntară a terenurilor din circuitul agricol);

compensațiile financiare pentru operațiunile de retragere de pe piață a unor fructe și legume proaspete. Adeseori, aceste plăți sunt efectuate în favoarea grupelor de producători de bunuri destinate vânzării; acestea trebuie tratate ca subvenții pentru agricultură, deoarece compensează direct o pierdere de producție;

primele de desezonalizare și extensificare pentru bovine;

ajutoarele pentru producția agricolă din zonele defavorizate și/sau de munte;

alte ajutoare plătite pentru a influența metodele de producție (extensificare, metode care permit reducerea poluării etc.);

sumele plătite agricultorilor drept compensație pentru pierderile curente de bunuri de inventar precum produsele vegetale sau animaliere, considerate drept lucrări în curs, și plantațiile în faza de creștere (a se vedea alineatele 2.040-2.045). În schimb, transferurile compensatorii pentru pierderile de bunuri de inventar și/sau plantațiile utilizate ca factor de producție se înregistrează ca alte transferuri de capital în contul de capital.

Alineatul 3.056 se înlocuiește cu următorul text:

Modul de evaluare a producției la prețul de bază necesită efectuarea unei distincții fundamentale între subvențiile pentru produse și celelalte subvenții pentru producție. Subvențiile pentru produsele agricole se pot plăti fie producătorilor agricoli, fie altor agenți economici. Numai subvențiile pentru produse care sunt plătite producătorilor agricoli se adaugă la prețul de piață primit de producători pentru a obține prețul de bază. Subvențiile pentru produsele agricole plătite agenților economici, alții decât producătorii agricoli, nu sunt înregistrate în CEA.

Alineatul 3.064 se înlocuiește cu următorul text:

Pentru agricultură, celelalte subvenții pentru producție includ în principal următoarele ajutoare:

subvențiile pentru salarii și mâna de lucru;

bonificările dobânzilor [a se vedea SEC 95, 4.37 (c)] acordate unităților de producție rezidente, chiar atunci când au scopul de a facilita investițiile. Aceste subvenții sunt transferuri curente, care au scopul de a reduce cheltuielile de funcționare ale producătorilor. Ele se contabilizează ca subvenții pentru producătorii beneficiari, chiar în cazul în care diferența de dobândă este de fapt plătită de către administrația publică direct instituției de credit care acordă împrumutul (prin derogare de la criteriul plății);

supracompensarea TVA rezultată din punerea în aplicare a regimului forfetar (a se vedea alineatele 3.041 și 3.042);

preluarea contribuțiilor la asigurările sociale și a impozitelor funciare;

preluarea altor costuri, precum ajutoarele, pentru depozitarea privată a vinului și a mustului de struguri și redepozitarea vinurilor de masă (în măsura în care proprietarul stocurilor este o unitate agricolă);

diverse alte subvenții pentru producție:

ajutoarele pentru terenurile retrase din circuitul agricol (retragerea obligatorie a terenurilor din circuitul agricol, legată de ajutoarele la hectar și retragerea voluntară a terenurilor din circuitul agricol);

compensațiile financiare pentru operațiunile de retragere de pe piață a unor fructe și legume proaspete. Adeseori, aceste plăți sunt efectuate în favoarea grupelor de producători de bunuri destinate vânzării; acestea trebuie tratate ca subvenții pentru agricultură, deoarece compensează direct o pierdere de producție;

primele de desezonalizare și extensificare pentru bovine;

ajutoarele pentru producția agricolă din zonele defavorizate și/sau de munte;

alte ajutoare plătite pentru a influența metodele de producție (extensificare, metode care permit reducerea poluării etc.);

sumele plătite agricultorilor drept compensație pentru pierderile curente de bunuri de inventar precum produsele vegetale sau animaliere, considerate drept lucrări în curs, și plantațiile în faza de creștere (a se vedea alineatele 2.040-2.045). În schimb, transferurile compensatorii pentru pierderile de bunuri de inventar și/sau plantațiile utilizate ca factor de producție se înregistrează ca alte transferuri de capital în contul de capital.

subvențiile pentru salarii și mâna de lucru;

bonificările dobânzilor [a se vedea SEC 95, 4.37 (c)] acordate unităților de producție rezidente, chiar atunci când au scopul de a facilita investițiile. Aceste subvenții sunt transferuri curente, care au scopul de a reduce cheltuielile de funcționare ale producătorilor. Ele se contabilizează ca subvenții pentru producătorii beneficiari, chiar în cazul în care diferența de dobândă este de fapt plătită de către administrația publică direct instituției de credit care acordă împrumutul (prin derogare de la criteriul plății);

supracompensarea TVA rezultată din punerea în aplicare a regimului forfetar (a se vedea alineatele 3.041 și 3.042);

preluarea contribuțiilor la asigurările sociale și a impozitelor funciare;

preluarea altor costuri, precum ajutoarele, pentru depozitarea privată a vinului și a mustului de struguri și redepozitarea vinurilor de masă (în măsura în care proprietarul stocurilor este o unitate agricolă);

diverse alte subvenții pentru producție:

ajutoarele pentru terenurile retrase din circuitul agricol (retragerea obligatorie a terenurilor din circuitul agricol, legată de ajutoarele la hectar și retragerea voluntară a terenurilor din circuitul agricol);

compensațiile financiare pentru operațiunile de retragere de pe piață a unor fructe și legume proaspete. Adeseori, aceste plăți sunt efectuate în favoarea grupelor de producători de bunuri destinate vânzării; acestea trebuie tratate ca subvenții pentru agricultură, deoarece compensează direct o pierdere de producție;

primele de desezonalizare și extensificare pentru bovine;

ajutoarele pentru producția agricolă din zonele defavorizate și/sau de munte;

alte ajutoare plătite pentru a influența metodele de producție (extensificare, metode care permit reducerea poluării etc.);

sumele plătite agricultorilor drept compensație pentru pierderile curente de bunuri de inventar precum produsele vegetale sau animaliere, considerate drept lucrări în curs, și plantațiile în faza de creștere (a se vedea alineatele 2.040-2.045). În schimb, transferurile compensatorii pentru pierderile de bunuri de inventar și/sau plantațiile utilizate ca factor de producție se înregistrează ca alte transferuri de capital în contul de capital.

Modul de evaluare a producției la prețul de bază necesită efectuarea unei distincții fundamentale între subvențiile pentru produse și celelalte subvenții pentru producție. Subvențiile pentru produsele agricole se pot plăti fie producătorilor agricoli, fie altor agenți economici. Numai subvențiile pentru produse care sunt plătite producătorilor agricoli se adaugă la prețul de piață primit de producători pentru a obține prețul de bază. Subvențiile pentru produsele agricole plătite agenților economici, alții decât producătorii agricoli, nu sunt înregistrate în CEA.

Pentru agricultură, celelalte subvenții pentru producție includ în principal următoarele ajutoare:

subvențiile pentru salarii și mâna de lucru;

bonificările dobânzilor [a se vedea SEC 95, 4.37 (c)] acordate unităților de producție rezidente, chiar atunci când au scopul de a facilita investițiile. Aceste subvenții sunt transferuri curente, care au scopul de a reduce cheltuielile de funcționare ale producătorilor. Ele se contabilizează ca subvenții pentru producătorii beneficiari, chiar în cazul în care diferența de dobândă este de fapt plătită de către administrația publică direct instituției de credit care acordă împrumutul (prin derogare de la criteriul plății);

supracompensarea TVA rezultată din punerea în aplicare a regimului forfetar (a se vedea alineatele 3.041 și 3.042);

preluarea contribuțiilor la asigurările sociale și a impozitelor funciare;

preluarea altor costuri, precum ajutoarele, pentru depozitarea privată a vinului și a mustului de struguri și redepozitarea vinurilor de masă (în măsura în care proprietarul stocurilor este o unitate agricolă);

diverse alte subvenții pentru producție:

ajutoarele pentru terenurile retrase din circuitul agricol (retragerea obligatorie a terenurilor din circuitul agricol, legată de ajutoarele la hectar și retragerea voluntară a terenurilor din circuitul agricol);

compensațiile financiare pentru operațiunile de retragere de pe piață a unor fructe și legume proaspete. Adeseori, aceste plăți sunt efectuate în favoarea grupelor de producători de bunuri destinate vânzării; acestea trebuie tratate ca subvenții pentru agricultură, deoarece compensează direct o pierdere de producție;

primele de desezonalizare și extensificare pentru bovine;

ajutoarele pentru producția agricolă din zonele defavorizate și/sau de munte;

alte ajutoare plătite pentru a influența metodele de producție (extensificare, metode care permit reducerea poluării etc.);

sumele plătite agricultorilor drept compensație pentru pierderile curente de bunuri de inventar precum produsele vegetale sau animaliere, considerate drept lucrări în curs, și plantațiile în faza de creștere (a se vedea alineatele 2.040-2.045). În schimb, transferurile compensatorii pentru pierderile de bunuri de inventar și/sau plantațiile utilizate ca factor de producție se înregistrează ca alte transferuri de capital în contul de capital.

subvențiile pentru salarii și mâna de lucru;

bonificările dobânzilor [a se vedea SEC 95, 4.37 (c)] acordate unităților de producție rezidente, chiar atunci când au scopul de a facilita investițiile. Aceste subvenții sunt transferuri curente, care au scopul de a reduce cheltuielile de funcționare ale producătorilor. Ele se contabilizează ca subvenții pentru producătorii beneficiari, chiar în cazul în care diferența de dobândă este de fapt plătită de către administrația publică direct instituției de credit care acordă împrumutul (prin derogare de la criteriul plății);

supracompensarea TVA rezultată din punerea în aplicare a regimului forfetar (a se vedea alineatele 3.041 și 3.042);

preluarea contribuțiilor la asigurările sociale și a impozitelor funciare;

preluarea altor costuri, precum ajutoarele, pentru depozitarea privată a vinului și a mustului de struguri și redepozitarea vinurilor de masă (în măsura în care proprietarul stocurilor este o unitate agricolă);

diverse alte subvenții pentru producție:

ajutoarele pentru terenurile retrase din circuitul agricol (retragerea obligatorie a terenurilor din circuitul agricol, legată de ajutoarele la hectar și retragerea voluntară a terenurilor din circuitul agricol);

compensațiile financiare pentru operațiunile de retragere de pe piață a unor fructe și legume proaspete. Adeseori, aceste plăți sunt efectuate în favoarea grupelor de producători de bunuri destinate vânzării; acestea trebuie tratate ca subvenții pentru agricultură, deoarece compensează direct o pierdere de producție;

primele de desezonalizare și extensificare pentru bovine;

ajutoarele pentru producția agricolă din zonele defavorizate și/sau de munte;

alte ajutoare plătite pentru a influența metodele de producție (extensificare, metode care permit reducerea poluării etc.);

sumele plătite agricultorilor drept compensație pentru pierderile curente de bunuri de inventar precum produsele vegetale sau animaliere, considerate drept lucrări în curs, și plantațiile în faza de creștere (a se vedea alineatele 2.040-2.045). În schimb, transferurile compensatorii pentru pierderile de bunuri de inventar și/sau plantațiile utilizate ca factor de producție se înregistrează ca alte transferuri de capital în contul de capital.