Regulamentul (CE) nr. 2245/2003 al Comisiei din 19 decembrie 2003 de modificare a anexei III la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește supravegherea unor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă la ovine și caprine

03/Volumul 52

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32003R2245

L 333/28

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CE) NR. 2245/2003 AL COMISIEI

din 19 decembrie 2003

de modificare a anexei III la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește supravegherea unor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă la ovine și caprine

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (1), în special articolul 23 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 999/2001 stabilește reglementări referitoare la supravegherea encefalopatiei spongiforme transmisibile (EST) la ovine și caprine.

(2)

Trebuie prelevate eșantioane de mărimi diferite de la ovine și caprine pentru a putea interpreta mai ușor rezultatele testelor de depistare a EST.

(3)

Supravegherea unui mare număr de ovine sacrificate în scopul consumului uman în statele membre care au populații numeroase de ovine a permis evaluarea prevalenței EST la aceste populații. Nivelul de supraveghere în interiorul populațiilor numeroase de ovine ar trebui deci redus. Supravegherea ovinelor sacrificate în scopul consumului uman în statele membre care au populații reduse de ovine furnizează informații limitate și nu ar trebui deci să mai fie obligatorie.

(4)

Supravegherea numărului de caprine sacrificate în scopul consumului uman suficient de mare pentru a putea depista prevalența probabilă a EST în acest grup este dificilă sau imposibilă în cea mai mare parte a statelor membre. Supravegherea în acest grup nu ar trebui deci să mai fie obligatorie.

(5)

Supravegherea ovinelor și caprinelor moarte la fermă ar trebui intensificată pentru a putea furniza informații despre prevalența EST și a contribui la eradicarea bolii. Statele membre ar trebui să ia măsuri pentru a se asigura că animalele infectate nu sunt sustrase de la eșantionare.

(6)

Regulamentul (CE) nr. 999/2001 trebuie deci modificat în consecință. Din motive de ordin practic, trebuie înlocuită întreaga anexă III modificată.

(7)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa III la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2004.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 19 decembrie 2003.

Pentru Comisie

David BYRNE

Membru al Comisiei

(1) JO L 147, 31.5.2001, p. 1, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1915/2003 al Comisiei (JO L 283, 31.10.2003, p. 29).

ANEXĂ

Anexa III la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 se înlocuiește cu următorul text:

„ANEXA III

SISTEM DE SUPRAVEGHERE

CAPITOLUL A

I. SUPRAVEGHEREA BOVINELOR

1. Generalități

Supravegherea bovinelor se realizează în conformitate cu metodele de analiză de laborator descrise la anexa X capitolul C punctul 3.1 b).

2. Supravegherea animalelor sacrificate pentru consumul uman

2.1.

Toate bovinele în vârstă de peste 24 de luni:

care fac obiectul unei sacrificări speciale de urgență în sensul articolului 2 litera (n) din Directiva 64/433/CEE a Consiliului (1) sau

sunt sacrificate în conformitate cu anexa I capitolul VI punctul 28 c) la Directiva 64/433/CEE, cu excepția animalelor care nu prezintă semne clinice de boală și sunt sacrificate în cadrul unei campanii de eradicare a bolii,

sunt supuse unui test de depistare a ESB.

2.2.

Toate bovinele în vârstă de peste 30 luni:

sacrificate în condiții normale pentru consumul uman sau

sacrificate în cadrul unei campanii de eradicare a bolii în conformitate cu anexa I capitolul VI punctul 28 (c) la Directiva 64/433/CEE, dar care nu prezintă semne clinice de boală

sunt supuse unui test de depistare a ESB.

2.3.

Prin derogare de la punctul 2.2, pentru bovinele născute, crescute și sacrificate pe teritoriul sau, Suedia poate hotărî analiza unui singur eșantion aleatoriu. Acest eșantion cuprinde cel puțin 10 000 de animale pe an.

3. Supravegherea animalelor care nu au fost sacrificate pentru consumul uman

3.1.

Toate bovinele în vârstă de peste 24 luni care au murit sau au fost sacrificate, dar nu în situatiile de mai jos:

pentru distrugerea lor în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 716/96 al Comisiei (2);

în cadrul unei epidemii cum ar fi febra aftoasă;

pentru consumul uman

sunt supuse unui test de depistare a ESB.

3.2.

Statele membre pot hotărî o derogare de la dispozițiile punctului 3.1, în zonele îndepărtate unde densitatea animalelor este slabă și unde nu se asigură colectarea animalelor moarte. Statele membre care au recurs la această derogare informează Comisia cu privire la aceasta și îi transmit o listă a zonelor respective. Derogarea nu poate include mai mult de 10 % din populația bovină din statul membru.

4. Supravegherea animalelor achiziționate în scopul distrugerii în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 716/96

4.1.

Toate animalele supuse sacrificării de urgență sau declarate bolnave cu ocazia inspecției ante mortem sunt supuse unui test de depistare a ESB.

4.2.

Toate animale care au mai mult de 42 luni, născute după 1 august 1996, fac obiectul unui test de depistare a ESB.

4.3.

Un eșantion aleatoriu de cel puțin 10 000 de animale pe an, care nu sunt menționate la punctele 4.1 sau 4.2, este supus unui test de depistare a ESB.

5. Supravegherea altor animale

În afară de testele menționate la punctele 2-4, statele membre pot, în mod voluntar, să hotărască efectuarea de teste pe alte bovine prezente pe teritoriul lor, în special în cazul în care aceste animale sunt originare din țările în care au fost depistate cazuri indigene de ESB, dacă au consumat hrana pentru animale potențial contaminată sau dacă au fost născute sau provenite din femele infectate cu ESB.

6. Măsuri care urmează testării

6.1.

Atunci când un animal sacrificat pentru consumul uman este selecționat pentru a fi supus unui test de depistare a ESB, aplicarea mărcii de sănătate prevăzute la capitolul XI din anexa I la Directiva 64/433/CEE nu se efectuează pe carcasa animalului respectiv înainte de primirea unui rezultat negativ la testul rapid.

6.2.

Statele membre pot acorda o derogare de la dispozițiile punctului 6.1 atunci când se aplică un sistem oficial în abator, care garantează că nici o parte a animalului examinat care poartă marca de sănătate nu poate părăsi abatorul până când nu se obține un rezultat negativ la testul rapid.

6.3.

Toate părțile corpului unui animal supus unui test de depistare a ESB, inclusiv pielea, trebuie să rămână sub control oficial până în momentul obținerii unui rezultat negativ la testul rapid, cu excepția cazului în care sunt distruse în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) literele (a) și (b) din Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European și al Comisiei (3).

6.4.

Toate părțile corpului unui animal declarat pozitiv la testul rapid, inclusiv pielea, se distrug în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) literele (a) și (b) din Regulamentul (CE) nr. 1774/2002, cu excepția materialelor păstrate pentru evidențe în conformitate cu capitolul B partea III.

6.5.

Când un animal sacrificat pentru consumul uman a fost declarat pozitiv după testul rapid, nu numai carcasa declarată pozitivă, dar și cel puțin carcasa care precedă imediat carcasa declarată pozitiv, precum și cele două carcase care urmează imediat după aceasta din urmă pe linia de sacrificare a abatorului trebuie distruse în conformitate cu dispozițiile de la punctul 6.4.

6.6.

Statele membre pot acorda derogări de la dispozițiile de la punctul 6.5 atunci când abatorul este prevăzut cu un sistem care previne contaminarea carcaselor între ele.

II. SUPRAVEGHEREA OVINELOR ȘI CAPRINELOR

1. Generalități

Supravegherea ovinelor și caprinelor se realizează în conformitate cu metodele de analiză de laborator descrise la anexa X capitolul C punctul 3.2 (b).

2. Supravegherea animalelor sacrificate pentru consumul uman

Statele membre în care populația de oi și mioare împerecheate este mai mare de 750 000 de animale pot, în mod voluntar, să hotărască efectuarea de teste de depistare pe un eșantion anual minim de 10 000 de ovine sacrificate pentru consumul uman (4). Animalele sunt în vârstă de peste 18 luni sau au deja mai mult de doi incisivi permanenți care au erupt în gingie. Eșantionul este reprezentativ pentru fiecare regiune și anotimp. Selecția eșantioanelor trebuie să evite o suprareprezentare a unui grup în ceea ce privește originea, vârsta, rasa, tipul de producție sau orice altă caracteristică. Vârsta animalelor se estimează pe baza dentiției, semnelor evidente de maturitate sau a altor informații fiabile. Se evită, dacă acest lucru este posibil, prelevările multiple în aceeași turmă.

3. Supravegherea ovinelor și caprinelor care nu au fost sacrificate pentru consumul uman

Animalele în vârstă de peste 18 luni sau la care au erupt deja mai mult de doi incisivi permanenți, care au murit sau au fost sacrificate, dar nu în situațiile următoare:

în cadrul unei campanii de eradicare a bolii;

pentru consumul uman

sunt supuse unui test de depistare efectuat pe un eșantion având dimensiunea conformă cu cea din tabelele A și B. Eșantionul este reprezentativ pentru fiecare regiune și anotimp. Selecția eșantioanelor trebuie să evite o suprareprezentare a unui grup în ceea ce privește originea, vârsta, rasa, tipul de producție sau orice altă caracteristică. Vârsta animalelor este estimată pe baza dentiției, semnelor evidente de maturitate sau a altor informații fiabile. Se evită, dacă acest lucru este posibil, prelevările multiple în aceeași turmă. Statele membre aplică un sistem care trebuie să verifice, în mod sistematic sau în alt mod, că animalele nu sunt deturnate de la eșantionare.

Statele membre pot hotărî să excludă din eșantion zonele îndepărtate unde densitatea animalelor este slabă și unde nu se asigură colectarea animalelor moarte. Statele membre care au recurs la această derogare informează Comisia cu privire la aceasta și îi transmit o listă a zonelor respective. Derogarea nu poate acoperi mai mult de 10 % din populația ovină și caprină din statul membru.

Tabel A

Populația de oi și mioare împerecheate din statul membru

Dimensiunea minimă a eșantionului de ovine moarte (5)

> 750 000

10 000

100 000-750 000

1 500

40 000-100 000

500

< 40 000

100

Tabel B

Populația de capre care au fătat deja și de capre împerecheate din statul membru

Dimensiunea minimă a eșantionului de capre moarte (6)

> 750 000

5 000

250 000-750 000

1 500

40 000-250 000

500

< 40 000

4. Supravegherea turmelor infectate

De la 1 octombrie 2003, animalele în vârstă de mai mult de 12 luni sau la care a erupt deja un incisiv permanent și care au fost sacrificate în conformitate cu dispozițiile de la anexa VII punctele 2 (b) (i) sau (ii) sau punctul 2 (c) sunt supuse unui test de depistare; acest examen se face pe un simplu eșantion aleatoriu, cu dimensiunea conform tabelului.

Numărul de animale din turmă sacrificate în vârstă de mai mult de 12 luni

Dimensiunea minimă a eșantionului (7)

70 sau mai puțin

Toate animalele eligibile

100

120

140

160

180

101

200

105

250

112

300

117

350

121

400

124

450

127

500 sau mai mult

150

5. Supravegherea altor animale

În afară de programele de supraveghere menționate la punctele 2, 3 și 4, statele membre pot, în mod voluntar, să hotărască supravegherea altor animale, în special:

animalele folosite pentru producție;

animalele care provin din țări în care s-au înregistrat cazuri indigene de EST;

animalele care au consumat hrana pentru animale potențial contaminată;

animalele născute sau provenite din femele infectate cu EST.

6. Măsuri ce urmează testării ovinelor și caprinelor

6.1.

Când o ovină sau o caprină sacrificată pentru consumul uman este selecționată pentru a fi supusă unui test de depistare a ESB, aplicarea mărcii de sănătate prevăzute la capitolul XI din anexa I la Directiva 64/433/CEE nu se efectuează pe carcasa animalului respectiv înainte de primirea unui rezultat negativ la testul rapid.

6.2.

Statele membre pot acorda o derogare de la punctul 6.1 atunci când se aplică un sistem oficial în abator care garantează că nici o parte a animalului examinat care poartă marca de sănătate nu poate părăsi abatorul până când nu se obține un rezultat negativ la testul rapid.

6.3.

Toate părțile corpului unui animal supus unui test de depistare, inclusiv pielea, trebuie să rămână sub control oficial până în momentul obținerii unui rezultat negativ la testul rapid, cu excepția cazului în care sunt distruse în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) literele (a) și (b) din Regulamentul (CE) nr. 1774/2002.

6.4.

Toate părțile corpului unui animal declarat pozitiv după testul rapid, inclusiv pielea, se distrug în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) literele (a) și (b) din Regulamentul (CE) nr. 1774/20024, cu excepția materialelor păstrate pentru evidențe în conformitate cu capitolul B partea III.

7. Analiza genotipică

7.1.

Pentru fiecare caz pozitiv de EST la ovine se determină genotipul proteinei prionice. Cazurile de EST depistate la animalele ale căror genotipuri sunt rezistente la boală (ovine la care genotipurile codifică alanina pe cele două alele ale codonului 136, arginina pe cele două alele ale codonului 154 și arginina pe cele două alele ale codonului 171) trebuie imediat semnalate Comisiei. Dacă este posibil, aceste cazuri trebuie să facă obiectul identificării sursei. Dacă această identificare nu este posibilă, turma de origine, precum și toate celelalte turme care au venit în contact cu animalul sunt supuse unei supravegheri amănunțite în vederea depistării altor cazuri de EST pentru identificarea sursei.

7.2.

În afară de animalele supuse unei analize a genotipului în conformitate cu dispozițiile de la punctul 7.1, trebuie de asemenea determinat genotipul proteinei prionului la un eșantion de ovine. În cazul statelor membre a căror populație de ovine adulte cuprinde mai mult de 750 000 de animale, acest eșantion cuprinde cel puțin 600 de animale. În cazul celorlalte state membre, eșantionul cuprinde cel puțin 100 de animale. Eșantioanele pot fi alese dintre animalele sacrificate pentru consumul uman, animalele moarte la fermă sau animalele vii. Eșantionul trebuie să fie reprezentativ pentru ansamblul populației ovine.

III. SUPRAVEGHEREA ALTOR SPECII DE ANIMALE

Statele membre pot, în mod voluntar, să hotărască supravegherea EST la alte specii de animale în afară de bovine, ovine și caprine.

CAPITOLUL B

I. INFORMAȚII CARE TREBUIE SĂ FIGUREZE ÎN RAPOARTELE STATELOR MEMBRE

Numărul de cazuri suspecte pe specii animale supuse restricțiilor de mișcare în conformitate cu articolul 12 alineatul (1).

Numărul de cazuri suspecte pe specii animale supuse examenelor de laborator în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) și rezultatele examinărilor.

Numărul de turme în care cazurile suspecte de ovine si caprine au fost raportate si investigate în conformitate cu articolul 12 alineatele (1) și (2).

Mărimea estimată a fiecărei subpopulații, menționată în capitolul A partea I punctele 3 și 4.

Numărul de bovine supuse testelor în cadrul fiecărei subpopulații în conformitate cu capitolul A partea I punctele 2-5, metoda de selecție a eșantionului și rezultatele testelor.

Mărimea estimată a subpopulațiilor menționate la capitolul A partea II punctele 2 și 3, care au fost selectate pentru eșantionare.

Numărul de ovine și caprine si turmele supuse testelor în cadrul fiecărei subpopulații în conformitate cu capitolul A partea II punctele 2-5, metoda de selecție a eșantioanelor și rezultatele testelor.

Numărul, defalcarea după vârstă și distribuția geografica a cazurilor pozitive de ESB și de scrapie. Țara de origine a cazurilor pozitive de ESB și de scrapie, dacă nu este aceeași cu țara notificatoare. Numărul și distribuția geografică a turmelor afectate de scrapie. Anul și, dacă este posibil, luna nașterii trebuie indicate pentru fiecare caz de ESB.

Cazurile pozitive de EST, confirmate la alte animale decât bovine, ovine și caprine.

10.

Genotipul și, dacă este posibil, rasa fiecărui animal care a făcut obiectul unei eșantionări, în cadrul fiecărei subpopulații, în conformitate cu capitolul A partea II punctele 7.1 și 7.2.

II. INFORMAȚII CARE TREBUIE SĂ FIGUREZE ÎN DOCUMENTUL DE SINTEZĂ AL COMISIEI

Documentul de sinteză este prezentat sub formă de tabele care cuprind, pentru fiecare stat membru, cel puțin informațiile prevăzute în partea I.

III. EVIDENȚE

Autoritatea competentă notează în evidențe, care se păstrează timp de șapte ani, următoarele informații:

numărul și tipurile de animale supuse restricțiilor de circulație în conformitate cu articolul 12 alineatul (1);

numărul și rezultatul investigațiilor clinice și epidemiologice prevăzute la articolul 12 alineatul (1);

numărul și rezultatului examenelor de laborator prevăzute la articolul 12 alineatul (2);

numărul, identitatea și originea animalelor supuse eșantioanelor în cadrul programelor de supraveghere menționate la capitolul A și, dacă este posibil, vârsta, rasa și anamneza;

genotipul proteinei prionului al cazurilor pozitive de EST la ovine.

Laboratorul responsabil cu efectuarea examenelor va păstra o perioadă de șapte ani toate documentele referitoare la teste, în special fișele de laborator și, după caz, blocurile de parafină și fotografiile imuno-amprentelor (Western-blots).

(1) JO 121, 29.7.1964, p. 2012/64.

(2) JO L 99, 20.4.1996, p. 14.

(3) JO L 273, 10.10.2002, p. 1.

(4) Dimensiunea eșantionului a fost calculată pentru a depista o prevalență de 0,03 % cu un nivel de precizie de 95 % la animalele sacrificate. Eșantionul se limitează la statele membre care au o populație ovină numeroasă.”

(5) Dimensiunea eșantionului se calculează în așa fel încât să ia în considerare dimensiunea populației de ovine din diferitele state membre și să furnizeze obiective realizabile. Dimensiunile eșantioanelor care conțin 10 000, 1 500, 500 și 100 de animale vor permite depistarea unei prevalențe de 0,03 %, 0,2 %, 0,6 % și, respectiv, 3 %, cu un nivel de precizie de 95 %.

(6) Dimensiunea eșantionului se calculează în așa fel încât să ia în considerare dimensiunea populației de caprine din diferitele state membre și să furnizeze obiective realizabile. Dimensiunile eșantioanelor care conțin 5 000, 1 500, 500 și 50 de animale vor permite depistarea unei prevalențe de 0,06 %, 0,2 %, 0,6 % și, respectiv, 6 %, cu un nivel de precizie de 95 %. Dacă un stat membru întâmpină dificultăți în colectarea unui număr suficient de caprine moarte pentru a realiza dimensiunea eșantionului care a fost fixată, el poate completa eșantionul prin supunerea la teste a caprinelor sacrificate pentru consumul uman, în vârstă de peste 18 luni, respectiv trei caprine sacrificate pentru consumul uman la o caprină moartă.

(7) Dimensiunea eșantionului se calculează în așa fel încât să se depisteze cu un nivel de precizie de 95 % cel puțin un caz pozitiv dacă boala este prezentă cu o prevalență minimă de 2 % în populația supusă testului.