Decizia Consiliului din 13 iunie 2003 privind aprobarea aderării Comunității Europene la Protocolul la Convenția din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi pentru a reduce gradul de acidifiere, eutrofizare și nivelul de ozon troposferic

11/Volumul 32

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

32003D0507

L 179/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA CONSILIULUI

din 13 iunie 2003

privind aprobarea aderării Comunității Europene la Protocolul la Convenția din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi pentru a reduce gradul de acidifiere, eutrofizare și nivelul de ozon troposferic

(2003/507/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 175 alineatul (1) coroborat cu articolul 300 alineatul (2) primul paragraf prima teză și alineatul (3) primul paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

întrucât:

(1)

Acidifierea, eutrofizarea și ozonul troposferic provoacă daune inacceptabile pentru mediu și pentru sănătatea umană în interiorul Comunității.

(2)

La 30 noiembrie 1999, organul executiv al Convenției privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi a adoptat Protocolul privind reducerea gradului de acidifiere, eutrofizare și nivelul de ozon troposferic (Protocolul de la Göteborg); Protocolul de la Göteborg stabilește, pentru fiecare parte națională la convenție, niveluri de emisii maxime autorizate (plafoane de emisii) pentru cei patru poluanți precursori responsabili de acidifiere, eutrofizare și de creșterea nivelului de ozon troposferic, și anume dioxidul de sulf, oxizii de azot, compușii organici volatili și amoniacul; plafoanele respective trebuie atinse până în 2010.

(3)

Punerea în aplicare a Protocolului de la Göteborg va ajuta Comunitatea să își atingă obiectivele în materie de protecție a mediului și a sănătății umane.

(4)

Directiva 2001/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind plafoanele naționale de emisie pentru anumiți poluanți atmosferici (3) stabilește plafoanele care trebuie atinse până în 2010 cel târziu de către fiecare stat membru, la niveluri egale cu sau inferioare celor prevăzute în Protocolul de la Göteborg.

(5)

Directiva 2001/80/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind limitarea emisiilor în aer de anumiți poluanți provenind de la instalații de ardere mari (4) stabilește noi valori-limită pentru acest tip de emisii, compatibile cu cele stabilite de Protocolul de la Göteborg.

(6)

În consecință, este utilă aderarea Comunității la Protocolul de la Göteborg,

DECIDE:

Articolul 1

Aderarea Comunității la Protocolul la Convenția din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi, referitor la reducerea gradului de acidifiere, de eutrofizare și a nivelului de ozon troposferic se aprobă în numele Comunității.

Textul protocolului este atașat la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat să numească persoana împuternicită sau persoanele împuternicite să depună instrumentul de aderare la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, în conformitate cu articolul 16 din protocol.

Articolul 3

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Luxemburg, 13 iunie 2003.

Pentru Consiliu

G. PAPANDREOU

Președintele

(1) JO C 151 E, 25.6.2002, p. 74.

(2) Avizul emis la 4 iulie 2002 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3) JO L 309, 27.11.2001, p. 22.

(4) JO L 309, 27.11.2001, p. 1.

ANEXĂ

13.6.2003

L 179/3

Protocol la convenția din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi pentru a reduce gradul de acidifiere, eutrofizare și nivelul de ozon troposferic

PĂRȚILE,

HOTĂRÂTE să pună în aplicare Convenția privind poluarea transfrontalieră pe distanțe lungi,

CONȘTIENTE de faptul că oxizii de azot, sulful, compușii organici volatili și compuși de azot redus au fost asociați cu efecte nocive asupra sănătății și mediului,

RECUNOSCÂND că nivelurile critice de acidifiere, de azot nutritiv și nivelurile critice de ozon pentru sănătate și pentru vegetație sunt mereu depășite în numeroase părți ale regiunii Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite,

RECUNOSCÂND DE ASEMENEA că oxizii de azot, sulful, compușii organici volatili emiși, precum și poluanții secundari, ca ozonul și produsele de reacție ale amoniacului, sunt transportate în atmosferă pe distanțe lungi și pot avea efecte transfrontaliere nocive,

CONȘTIENTE că emisiile provenite din părțile din interiorul regiunii Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite contribuie la poluarea atmosferică la scară emisferică și globală, și constatând că aceste emisii sunt susceptibile de a fi transportate de pe un continent pe altul și că este necesară realizarea unor studii mai aprofundate pe această temă,

CONȘTIENTE DE ASEMENEA de faptul că Statele Unite ale Americii și Canada negociază bilateral reducerea emisiilor oxizilor de azot și a compușilor organici volatili pentru a face față efectelor transfrontaliere ale ozonului,

CONȘTIENTE TOTODATĂ de faptul că statul Canada va realiza reduceri suplimentare ale emisiilor de sulf până în anul 2010 prin aplicarea Strategiei pancanadiene de combatere a ploilor acide începând din anul 2000 și că Statele Unite ale Americii s-au angajat să pună în aplicare un program de reducere a emisiilor de oxizi de azot în partea estică a teritoriului lor și să treacă la reducerea emisiilor necesare respectării standardelor lor naționale de calitate a aerului ambiant cu privire la particulele în suspensie,

HOTĂRÂTE să pună în aplicare o strategie efecte multiple/poluanți multipli pentru prevenirea sau minimalizarea excesului de cantități și niveluri critice,

LUÂND ÎN CONSIDERARE emisiile rezultate din anumite activități și instalații existente care au determinat nivelurile actuale de poluare atmosferică și dezvoltarea unor activități și instalații viitoare,

CONȘTIENTE de existența unor tehnici și metode de gestionare destinate reducerii emisiilor acestor substanțe,

HOTĂRÂTE să adopte măsurile necesare pentru a anticipa, preveni sau reduce la minimum emisiile acestor substanțe, având în vedere aplicarea strategiei bazate pe principiul precauției astfel cum a fost definită prin principiul 15 al Declarației de la Rio privind mediul și dezvoltarea,

REAFIRMÂND că, în conformitate cu Carta Organizației Națiunilor Unite și cu principiile de drept internațional, statele au dreptul suveran de a exploata propriile resurse în temeiul propriilor politici de mediu și dezvoltare și responsabilitatea de a garanta că activitățile desfășurate în propria jurisdicție sau sub propriul control nu provoacă prejudicii mediului din alte state sau zone aflate în afara limitelor jurisdicției naționale,

CONȘTIENTE de necesitatea adoptării unor abordări regionale eficiente din punct de vedere al costurilor pentru combaterea poluării aerului care să ia în considerare faptul că efectele și costurile măsurilor antipoluare variază în diverse țări,

LUÂND ÎN CONSIDERARE contribuția importantă a sectorului privat și a celui neguvernamental la cunoașterea efectelor asociate acestor substanțe și a tehnicilor antipoluare disponibile, precum și eforturile acestor sectoare în sprijinirea reducerii emisiilor în atmosferă,

AVÂND ÎN VEDERE că măsurile luate pentru reducerea emisiilor de sulf, de oxizi de azot, de amoniac și de substanțe organice volatile nu trebuie să constituie o modalitate de exercitare a unor discriminări arbitrare sau nejustificate sau a unor restricții disimulate ale concurenței și comerțului internațional,

LUÂND ÎN CONSIDERARE cele mai bune informații și date științifice și tehnice disponibile cu privire la emisiile, la procesele atmosferice și la efectele acestor substanțe asupra sănătății oamenilor și asupra mediului, ca și cele cu privire la costurile măsurilor antipoluare și recunoscând necesitatea îmbunătățirii acestor cunoștințe și a continuării cooperării științifice și tehnice pentru clarificarea acestor probleme,

AVÂND ÎN VEDERE că, în conformitate cu Protocolul privind controlul emisiilor oxizilor de azot și al fluxurilor transfrontaliere ale acestora, adoptat la Sofia la data de 31 octombrie 1988, și cu Protocolul privind controlul emisiilor compușilor organici volatili și al fluxurilor transfrontaliere ale acestora, adoptat la Geneva la data de 18 noiembrie 1991, există deja dispoziții cadru de control al emisiilor oxizilor de azot și ale compușilor organici volatili și că anexele tehnice ale celor două protocoale menționate conțin indicații tehnice pentru reducerea acestor emisii,

AVÂND ÎN VEDERE DE ASEMENEA că, în conformitate cu Protocolul privind reducerea suplimentară a emisiilor de sulf, adoptat la Oslo la 14 iunie 1994, există deja dispoziții privind reducerea emisiilor de sulf pentru a contribui la scăderea depunerilor acide prin diminuarea depășirilor depunerilor critice de sulf, care au fost calculate pornind de la nivelul critic al acidității conform contribuției compușilor de sulf oxidat la depunerile acide totale în 1990,

AVÂND ÎN VEDERE, în plus, că acest protocol este primul acord reglementat de convenția care tratează în mod specific compușii de azot redus,

AVÂND ÎN VEDERE faptul că reducerea emisiilor acestor substanțe poate fi utilă și în controlul altor poluanți, inclusiv, în special, aerosolii solizi secundari transfrontalieri care contribuie la efectele nocive asupra sănătății oamenilor prin expunerea la particulele în suspensie din aer,

ȚINÂND SEAMA, DE ASEMENEA, de necesitatea evitării, în limitele posibile, a adoptării unor măsuri în vederea realizării obiectivelor prezentului protocol care să agraveze alte probleme de sănătate sau de mediu,

LUÂND CUNOȘTINȚĂ de faptul că măsurile adoptate pentru reducerea emisiilor de oxizi de azot și de amoniac ar trebui să ia în considerare întregul ciclu biogeochimic al azotului și, pe cât posibil, nu ar trebui să conducă la creșterea emisiilor de azot reactiv, inclusiv de oxizi de azot, care ar putea agrava alte aspecte asociate azotului,

CONȘTIENTE că metanul și monoxidul de carbon emise ca urmare a activităților umane contribuie, în prezența oxizilor de azot și a compușilor organici volatili, la formarea ozonului troposferic și

CONȘTIENTE DE ASEMENEA de angajamentele pe care părțile și le-au asumat prin Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice,

AU CONVENIT CELE CE URMEAZĂ:

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului protocol:

„convenție” înseamnă Convenția privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi, adoptată la Geneva la 13 noiembrie 1979;

„EMEP” înseamnă Programul comun de monitorizare continuă și evaluare a transportului poluanților atmosferici pe distanțe lungi în Europa;

„organ executiv” înseamnă organul executiv al convenției, instituit în baza articolului 10 alineatul (1) din convenție;

„comisie” înseamnă Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite;

„părți” înseamnă, în cazul în care nu se prevede altfel, părțile la prezentul protocol;

„zona geografică a activităților EMEP” înseamnă zona definită la articolul 1 alineatul (4) din Protocolul la Convenția din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi cu privire la finanțarea pe termen lung a Programului comun de monitorizare continuă și evaluare a transportului poluanților atmosferici pe distanțe lungi în Europa (EMEP), adoptat la Geneva la 28 septembrie 1984;

„emisie” înseamnă eliberarea de substanțe în atmosferă dintr-o sursă punctuală sau dintr-o sursă difuză;

„oxizi de azot” înseamnă oxid de azot și dioxid de azot, exprimate ca dioxid de azot (NO2);

„compușii de azot redus” înseamnă amoniacul și produsele sale de reacție;

10.

„sulf” înseamnă toți compușii de sulf, exprimați ca dioxid de sulf (SO2);

11.

„compuși organici volatili” sau „COV” înseamnă, în cazul în care nu se specifică altfel, toți compușii organici de natură antropică, alții decât metanul, și care pot produce oxidanți fotochimici prin reacție cu oxizii de azot în prezența luminii solare;

12.

„sarcină critică” înseamnă o estimare cantitativă a expunerii specifice a unuia sau mai multor poluanți în atmosferă, în limita căreia, conform cunoștințelor actuale, nu se produc efecte nocive importante asupra elementelor sensibile din mediul înconjurător;

13.

„niveluri critice” înseamnă concentrațiile de poluanți din atmosferă dincolo de care, conform cunoștințelor actuale, se pot produce efecte nocive directe asupra receptorilor, cum ar fi: ființele umane, vegetația, ecosistemele sau materialele;

14.

„zona de gestionare a emisiilor de poluanți” sau „ZGEP” înseamnă una dintre zonele desemnate în anexa III în condițiile stabilite la articolul 3 alineatul (9);

15.

„sursă fixă” înseamnă orice construcție, structură, dispozitiv, instalație sau echipament fix, care emite sau poate să emită sulf, oxizi de azot, compuși organici volatili sau amoniac, direct sau indirect, în atmosferă;

16.

„sursă fixă nouă” înseamnă orice sursă fixă a cărei construcție sau modificare substanțială a început după expirarea unui an de la data intrării în vigoare a prezentului protocol. Autoritățile naționale competente decid dacă o modificare este sau nu substanțială, ținând cont de factori precum beneficiile pe care această modificare le aduce mediului.

Articolul 2

Obiectiv

Obiectivul prezentului protocol este de a combate și de a reduce emisiile de sulf, oxizi de azot, amoniac și compuși organici volatili, care sunt produse de activitățile antropice și care determină, cel mai probabil, efecte adverse asupra sănătății, asupra ecosistemelor naturale, asupra materialelor și culturilor agricole, ca urmare a acidifierii, eutrofizării sau formării ozonului troposferic, datorită transportului atmosferic transfrontalier pe distanțe lungi, și de a asigura, pe cât posibil, ca pe termen lung și prin abordări treptate, avându-se în vedere progresele realizate în cunoașterea științifică, depunerile și concentrațiile din atmosferă să nu depășească:

(a)

pentru părțile situate în zona geografică a activităților EMEP și pentru Canada, sarcina critică a acidității stabilită în anexa I;

(b)

pentru părțile situate în zona geografică a activităților EMEP, sarcina critică a azotului nutritiv stabilită în anexa I;

(c)

pentru ozon:

(i)

pentru părțile situate în zona geografică a activităților EMEP, nivelurile critice ale ozonului stabilite în anexa I;

(ii)

pentru Canada, standardul pancanadian pentru ozon;

(iii)

pentru Statele Unite ale Americii, standardul național de calitate a aerului ambiant pentru ozon.

Articolul 3

Obligații de bază

(1) Fiecare parte care are un plafon de emisie specificat în oricare dintre tabelele anexei II reduce și menține reducerea emisiilor sale anuale în conformitate cu acel plafon și cu termenele specificate în anexa menționată. Ca o cerință minimă, fiecare parte controlează emisiile sale anuale de compuși poluanți în conformitate cu obligațiile prevăzute în anexa II.

(2) Fiecare parte trebuie să aplice valorile limită specificate în anexele IV, V și VI fiecărei surse fixe noi care face parte din categoria surselor fixe menționate în aceste anexe, nu mai târziu de termenele specificate în anexa VII. Ca o alternativă, o parte poate pune în aplicare strategii diferite pentru reducerea emisiilor care să realizeze niveluri de emisii globale echivalente pentru ansamblul categoriilor de surse.

(3) Fiecare parte, în măsura în care este tehnic și economic fezabil, luând în considerare costurile și avantajele, aplică valorile limită specificate în anexele IV, V și VI fiecărei surse fixe existente într-o categorie a surselor fixe identificate în anexele respective, nu mai târziu de termenele specificate în anexa VII. Ca o alternativă, o parte poate să pună în aplicare strategii diferite pentru reducerea emisiilor prin care să realizeze niveluri globale echivalente pentru ansamblul categoriilor de surse sau pentru părțile situate în afara zonei geografice a EMEP, strategii diferite care sunt necesare pentru realizarea obiectivelor naționale sau regionale privind reducerea acidifierii și pentru îndeplinirea standardelor naționale de calitate a aerului.

(4) Valorile limită pentru cazanele cu aburi și dispozitivele noi de încălzire industrială sau deja existente, cu o putere termică nominală mai mare de 50 MWth și pentru vehiculele utilitare noi de mare tonaj sunt evaluate de către părți la o sesiune a organului executiv în vederea modificării anexelor IV, V și VIII în termen de doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului protocol.

(5) Fiecare parte pune în aplicare valorile limită pentru carburanții și sursele mobile noi identificate în anexa VIII nu mai târziu de termenele prevăzute în anexa VII.

(6) Fiecare parte trebuie să pună în aplicare cele mai bune tehnici disponibile surselor mobile și fiecăreia dintre sursele fixe noi sau existente, luând în considerare documentele-ghid I-V adoptate de organul executiv la cea de a șaptesprezecea sesiune a sa (Decizia 1999/1) cu toate modificările ulterioare.

(7) Fiecare parte ia măsurile corespunzătoare bazate, între altele, pe criterii științifice și economice de reducere a emisiilor de compuși organici volatili asociați cu folosirea unor produse care nu au fost incluse în anexa VI sau VIII. Părțile stabilesc valorile limită pentru compușii organici volatili conținuți în produsele care nu au fost incluse în anexele VI sau VIII, ca și termenele pentru aplicarea acestor valori limită cel mai târziu până la a doua sesiune a organului executiv de după intrarea în vigoare a prezentului protocol, în vederea adoptării unei anexe referitoare la produsele menționate, inclusiv criteriile de selectare a acestora.

(8) Sub rezerva dispozițiilor alineatului (10), fiecare parte:

(a)

pune în aplicare, ca o condiție minimă, măsurile de control referitoare la amoniac prevăzute în anexa IX;

(b)

pune în aplicare, acolo unde consideră necesar, cele mai bune tehnici disponibile pentru prevenirea și reducerea emisiilor de amoniac, enumerate în documentul-ghid V adoptat de către organului executiv la cea de a șaptesprezecea sa sesiune (Decizia 1999/1) cu toate modificările ulterioare.

(9) Alineatul (10) se aplică oricărei părți:

(a)

a cărei suprafață totală este mai mare de 2 milioane km2;

(b)

ale cărei emisii anuale de sulf, de oxizi de azot, de amoniac și/sau compuși organici volatili care contribuie la acidifierea, eutrofizarea și formarea ozonului în zonele supuse jurisdicției uneia sau a mai multor părți provin, în principal, dintr-o zonă aflată în jurisdicția desemnată ca ZGEP în anexa III și care a prezentat documentația în conformitate cu litera (c) în acest scop;

(c)

care a prezentat la momentul semnării, ratificării, acceptării sau aprobării prezentului protocol sau la momentul aderării la acesta, o descriere a zonei geografice a uneia sau mai multor ZGEP pentru unul sau mai mulți poluanți, împreună cu documentația aferentă, în vederea includerii în anexa III;

(d)

care, la momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării prezentului protocol sau al aderării la acesta, și-a precizat intenția de a se prevala de prezentul alineat.

(10) Părții căreia i se aplică prezentul alineat:

(a)

în cazul în care este situată în interiorul zonei geografice a EMEP, i se solicită să se conformeze dispozițiilor prezentului articol și ale anexei II numai în interiorul ZGEP corespunzătoare, pentru fiecare poluant pentru care o ZGEP aflată sub jurisdicția sa este înscrisă în anexa III sau

(b)

în cazul în care nu este situată în interiorul zonei geografice a EMEP, i se solicită să se conformeze dispozițiilor alineatelor (1), (2), (3), (5), (6) și (7) și anexei II numai în interiorul ZGEP corespunzătoare, pentru fiecare poluant (oxizi de azot, sulf și/sau compuși organici volatili) pentru care o ZGEP aflată sub jurisdicția sa este inclusă în anexa III și nu i se solicită să se conformeze alineatului (8) în orice loc aflat sub jurisdicția sa.

(11) În momentul ratificării, acceptării, aprobării sau aderării la prezentul protocol, Canada și Statele Unite ale Americii prezintă organului executiv angajamentele lor privind reducerea emisiilor de sulf, oxizi de azot și compuși organici volatili în vederea includerii automate în anexa II.

(12) Părțile, sub rezerva concluziilor primei revizuiri prevăzute la articolul 10 alineatul (2) și cel mai târziu la un an după terminarea acestei revizuiri, încep negocierile cu privire la noile obligații de reducere a emisiilor.

Articolul 4

Schimbul de informații și tehnologii

(1) Fiecare parte, în conformitate cu actele cu putere de lege, actele administrative și practicile naționale, dar și cu obligațiile sale care decurg din prezentul protocol, creează condiții favorabile pentru facilitarea schimbului de informații, tehnologii și tehnici, în scopul reducerii emisiilor de sulf, oxizi de azot, amoniac și compuși organici volatili, angajându-se să promoveze, în special:

constituirea și actualizarea bazelor de date privind cele mai bune tehnici disponibile, inclusiv a celor care permit creșterea eficienței energetice, arzătoarelor puțin poluante și dezvoltarea practicilor agricole nepoluante;

schimbul de informații și experiență privind dezvoltarea sistemelor de transport mai puțin poluante;

contacte directe și cooperare în sectorul industrial, inclusiv prin întreprinderi mixte;

furnizarea de asistență tehnică.

(2) În vederea promovării activităților prevăzute la alineatul (1), fiecare parte creează condiții favorabile pentru facilitarea contactelor și a cooperării între organizațiile și persoanele competente care, atât în sectorul privat, cât și în sectorul public, pot să furnizeze tehnologii, servicii de proiectare și inginerie, mijloace materiale sau financiare.

Articolul 5

Sensibilizarea publicului

(1) Fiecare parte, în conformitate cu actele cu putere de lege, actele administrative și practicile naționale, sprijină difuzarea de informații către publicul larg, inclusiv informații cu privire la:

(a)

emisiile naționale anuale de sulf, oxizi de azot, amoniac și compuși organici volatili, precum și progresele realizate în vederea respectării plafoanelor naționale de emisie sau în legătură cu îndeplinirea altor obligații prevăzute la articolul 3;

(b)

depunerile și concentrațiile poluanților respectivi și, după caz, depunerile și concentrațiile acestora în raport cu sarcinile și nivelurile critice prevăzute la articolul 2;

(c)

concentrațiile ozonului troposferic;

(d)

strategiile și măsurile aplicate sau care urmează să fie aplicate în vederea atenuării problemelor de poluare atmosferică tratate în prezentul protocol și prevăzute la articolul 6.

(2) De asemenea, în vederea reducerii la minimum a emisiilor, fiecare parte poate acționa astfel încât publicul să aibă acces larg la informațiile privind:

(a)

combustibilii și carburanții mai puțin poluanți, sursele de energie regenerabile și eficiența energetică, inclusiv utilizarea lor în sectorul transporturilor;

(b)

compușii organici volatili conținuți în produse, inclusiv etichetarea acestora;

(c)

opțiunile existente de gestionare a deșeurilor ce conțin compuși organici volatili care sunt produse de către consumatori;

(d)

practicile agricole nepoluante în vederea reducerii emisiilor de amoniac;

(e)

efectele asupra sănătății și mediului asociate cu poluanții vizați de prezentul protocol;

(f)

măsurile pe care le pot lua persoanele fizice și întreprinderile pentru a sprijini reducerea emisiilor poluanților reglementați de prezentul protocol.

Articolul 6

Strategii, politici, programe, măsuri și informații

(1) Fiecare parte, în măsura necesităților și pe baza unor criterii științifice și economice solide, în vederea facilitării îndeplinirii obligațiilor asumate în temeiul articolului 3:

(a)

adoptă strategii, politici și programe de sprijin, fără o întârziere excesivă, după intrarea în vigoare a prezentului protocol în privința sa;

(b)

aplică măsuri de control și de reducere a emisiilor sale de sulf, oxizi de azot, amoniac și compuși organici volatili;

(c)

aplică măsuri pentru încurajarea creșterii eficienței energetice și pentru utilizarea surselor de energie regenerabile;

(d)

aplică măsuri de reducere a utilizării combustibililor și carburanților poluanți;

(e)

dezvoltă și introduce sisteme de transport mai puțin poluante și se angajează să promoveze sisteme de gestionare a traficului în vederea reducerii emisiilor globale datorate traficului rutier;

(f)

aplică măsuri de încurajare a dezvoltării și introducerii proceselor și produselor mai puțin poluante, ținând cont de documentele-ghid I-V adoptate de organul executiv la cea de a șaptesprezecea sa sesiune (Decizia 1999/1) cu toate modificările ulterioare;

(g)

încurajează punerea în aplicare a programelor de gestionare a reducerii emisiilor, inclusiv a programelor voluntare, și folosirea instrumentelor economice, ținând cont de documentul-ghid VI adoptat de către organul executiv la cea de a șaptesprezecea sesiune a sa (Decizia 1999/1) cu toate modificările aduse;

(h)

aplică și elaborează în continuare, conform situației sale naționale, politici și măsuri precum reducerea sau eliminarea progresivă a imperfecțiunilor pieței, a stimulentelor fiscale, a exonerărilor de impozite și drepturi și a subvențiilor în toate sectoarele din care provin emisii de sulf, oxizi de azot, amoniac și compuși organici volatili care acționează împotriva obiectivelor protocolului, și aplică instrumente de piață;

(i)

aplică măsuri, dacă acestea sunt eficiente din punct de vedere al costului, pentru reducerea emisiilor provenite de la produsele reziduale care conțin compuși organici volatili.

(2) Fiecare parte culege și menține la zi informațiile privind:

(a)

nivelurile efective ale emisiilor de sulf, compușilor de azot și compușilor organici volatili, concentrațiilor din aer și depunerilor acestor compuși, precum și ale ozonului, ținând cont, pentru acele părțile situate în zona geografică a EMEP, de planul de lucru al EMEP;

(b)

efectele concentrațiilor din mediu și ale depunerilor de sulf, compușilor de azot, compușilor organici volatili și ozonului asupra sănătății, ecosistemelor terestre și acvatice și materialelor.

(3) Orice parte poate adopta măsuri mai stricte decât cele prevăzute de prezentul protocol.

Articolul 7

Raportări

(1) Respectând actele cu putere de lege și actele administrative și în conformitate cu obligațiile ce decurg din prezentul protocol:

(a)

fiecare parte raportează organului executiv, prin intermediul Secretarului Executiv al comisiei, la intervale regulate fixate de către părți la o sesiune a organului executiv, informații asupra măsurilor pe care le-a luat în vederea aplicării prezentului protocol. Totodată:

(i)

în cazul în care o parte aplică strategii diferite pentru reducerea emisiilor conform articolului 3 alineatele (2) și (3), atunci aceasta trebuie să depună documentație în sprijinul strategiilor puse în aplicare și pentru dovedirea respectării dispozițiilor enunțate la alineatele respective;

(ii)

în cazul în care o parte estimează că anumite valori limită, precum cele specificate în conformitate cu articolul 3 alineatul (3), nu sunt aplicabile din punct de vedere tehnic și economic din punct de vedere al costurilor și beneficiilor, atunci aceasta raportează și justifică acest fapt;

(b)

fiecare parte situată în zona geografică de activitate a EMEP raportează EMEP, prin intermediul Secretarului Executiv al comisiei, la intervale regulate, fixate de organul director al EMEP și aprobate de părți la o sesiune a organului executiv, informațiile următoare:

(i)

nivelurile emisiilor de sulf, amoniac, oxizi de azot și compuși organici volatili folosind, ca măsură minimă, metodologiile și rezoluția spațială și temporală specificate de organul director al EMEP;

(ii)

nivelurile emisiilor fiecărei substanțe pentru anul de referință (1990), folosind aceleași metodologii și aceeași rezoluție spațială și temporală;

(iii)

date asupra emisiilor anticipate și a planurilor actuale de reducere;

(iv)

dacă partea consideră necesar, orice circumstanță excepțională care justifică emisii temporar superioare plafoanelor care i-au fost stabilite pentru unul sau mai mulți poluanți;

(c)

părțile situate în afara zonei geografice de activitate a EMEP pun la dispoziție informații similare celor menționate la litera (b), în condițiile în care acestea sunt solicitate de către organul executiv.

(2) Informațiile care trebuie comunicate în conformitate cu alineatul (1) litera (a) sunt conforme cu decizia privind formatul și conținutul raportărilor, care urmează să fie adoptată de către părți la o sesiune a organului executiv. Termenii acestei decizii trebuie revizuiți, după caz, pentru a identifica orice element suplimentar privind formatul sau conținutul informațiilor ce vor fi incluse în aceste raportări.

(3) În timp util, înaintea fiecărei sesiuni anuale a organului executiv, EMEP furnizează informații privind:

(a)

concentrațiile din mediu și depunerile de compuși azotați și sulfuroși, precum și concentrațiile din mediu ale compușilor organici volatili și ale ozonului, dacă se cunosc;

(b)

calculele privind bilanțul de sulf și azot oxidat și redus și informații relevante referitoare la transportul pe distanțe lungi al ozonului și al precursorilor săi.

Părțile situate în afara zonei geografice de activitate a EMEP pun la dispoziție informații similare, în condițiile în care acestea sunt solicitate de către organul executiv.

(4) Organul executiv, în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) litera (b) din convenție, ia măsurile necesare pentru pregătirea informațiilor privind efectele depunerilor de compuși azotați și sulfuroși și a concentrațiilor de ozon.

(5) La sesiunile organului executiv, părțile iau măsurile necesare pentru pregătirea, la intervale regulate, a informațiilor revizuite privind repartizarea reducerilor emisiilor calculate și optimizate la nivel internațional pentru toate statele situate în zona geografică de activitate a EMEP, prin aplicarea modelelor integrate de evaluare, inclusiv modelele de transport atmosferic în vederea reducerii suplimentare, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1), a diferenței dintre depunerile actuale ale compuși azotați și sulfuroși, și valorile sarcinilor critice, precum și a diferenței dintre concentrațiile efective ale ozonului și nivelurile critice ale ozonului specificate în anexa I sau alte metode alternative de evaluare aprobate de părți la o sesiune a organului executiv.

Articolul 8

Cercetare, dezvoltare și monitorizare

Părțile încurajează cercetarea, dezvoltarea, monitorizarea și cooperarea referitoare la:

(a)

armonizarea internațională a metodelor de calcul și de evaluare a efectelor nocive asociate substanțelor vizate de prezentul protocol în scopul stabilirii sarcinilor și nivelurilor critice și, după caz, elaborarea procedurilor pentru realizarea unei astfel de armonizări;

(b)

îmbunătățirea bazelor de date de emisii, în special cele care privesc amoniacul și compușii organici volatili;

(c)

îmbunătățirea tehnicilor și a sistemelor de monitorizare și a modelării transportului, concentrațiilor și depunerilor de sulf, compușilor de azot și compușilor organici volatili, precum și a formării ozonului și a microparticulelor secundare în suspensie;

(d)

îmbunătățirea cunoștințelor științifice despre evoluția pe termen lung a emisiilor și despre impactul acestora asupra concentrațiilor de fond la scară emisferică ale sulfului, azotului, compușilor organici volatili, ale ozonului și microparticulelor în suspensie, acordând atenție, îndeosebi, chimiei troposferei libere și potențialului circulației intercontinentale a poluanților;

(e)

elaborarea, în continuare, a unei strategii globale pentru reducerea efectelor nocive ale acidifierii, eutrofizării și poluării fotochimice, inclusiv sinergiile și efectele combinate;

(f)

elaborarea strategiilor care urmăresc reducerea suplimentară a emisiilor de sulf, oxizi de azot, amoniac și compuși organici volatili bazate pe sarcinile și nivelurile critice, precum și pe progresele tehnice, și îmbunătățirea modelelor integrate de evaluare pentru calcularea repartiției optimizate la nivel internațional a reducerii emisiilor, avându-se în vedere necesitatea evitării costurilor excesive pentru oricare dintre părți. O importanță deosebită ar trebui acordată emisiilor provenite din agricultură și transporturi;

(g)

determinarea evoluției în timp și aprofundarea științifică a efectelor mai ample ale sulfului, compușilor de azot, compușilor organici volatili și a poluării fotochimice asupra sănătății, inclusiv contribuția acestora asupra concentrațiilor de microparticule în suspensie, asupra mediului, în special asupra acidifierii și eutrofizării, și asupra materialelor, în special asupra celor ale monumentelor istorice și culturale, luând în considerare relațiile dintre oxizii de sulf, oxizii de azot, amoniac, compușii organici volatili și ozonul troposferic;

(h)

tehnologii pentru reducerea emisiilor, tehnici și tehnologii adecvate îmbunătățirii eficienței energetice, conservării energiei și utilizării surselor de energie regenerabilă;

(i)

eficacitatea tehnicilor de control al amoniacului utilizate în exploatările agricole și impactul acestor tehnici asupra depunerilor la nivel local sau regional;

(j)

gestionarea solicitărilor de transport, dezvoltarea și promovarea modurilor de transport mai puțin poluante;

(k)

cuantificarea și, pe cât posibil, evaluarea economică a beneficiilor pentru mediu și sănătatea oamenilor, care rezultă din reducerea emisiilor de sulf, a oxizilor de azot, amoniacului și compușilor organici volatili;

(l)

dezvoltarea unor instrumente care să permită o aplicabilitate largă și o difuzare extinsă a metodelor și rezultatelor acestor lucrări.

Articolul 9

Respectarea obligațiilor

Respectarea de către fiecare parte a obligațiilor asumate în temeiul prezentului protocol este revizuită periodic. Comitetul de aplicare, instituit prin Decizia 1997/2, adoptată de organul executiv la cea de a cincisprezecea sa sesiune, efectuează aceste revizuiri și raportează părților la o sesiune a organului executiv în conformitate cu dispozițiile cuprinse în anexa la decizia menționată, inclusiv cu modificările ulterioare.

Articolul 10

Examinările de către părți în cadrul sesiunilor organului executiv

(1) În conformitate cu articolul 10 alineatul (2) litera (a) din convenție, părțile examinează, în cadrul sesiunilor organului executiv, informațiile furnizate de către părți, EMEP și organele auxiliare ale organului executiv, datele asupra efectelor concentrațiilor și depunerilor compușilor azotați și sulfuroși și a poluării fotochimice, precum și rapoartele comitetului de aplicare prevăzut la articolul 9.

(2)

(a)

În cadrul sesiunilor organului executiv, părțile continuă să revizuiască obligațiile care decurg din prezentul protocol, inclusiv:

(i)

obligațiile părților referitoare la repartizarea reducerilor emisiilor calculate și optimizate la nivel internațional, prevăzute la articolul 7 alineatul (5) de mai sus;

(ii)

adecvarea obligațiilor și progresele înregistrate în vederea realizării obiectivelor prezentului protocol.

(b)

Examinările iau în considerare cele mai bune informații științifice disponibile privind efectele acidifierii, eutrofizării și poluării fotochimice, inclusiv evaluarea tuturor efectelor relevante asupra sănătății oamenilor, nivelurile și sarcinile critice, dezvoltarea și perfecționarea modelelor integrate de evaluare, progresele tehnologice, evoluția condițiilor economice, progresul înregistrat la dezvoltarea bazelor de date privind emisiile și tehnicile de reducere a emisiilor, privind în special amoniacul și compușii organici volatili și îndeplinirea obligațiilor privind nivelurile de emisie.

(c)

Procedurile, metodele și termenele acestor examinări sunt precizate de către părți în cadrul unei sesiuni a organului executiv. Prima examinare de acest gen începe nu mai târziu de un an de la intrarea în vigoare a prezentului protocol.

Articolul 11

Soluționarea diferendelor

(1) În situația în care între două sau mai multe părți apare un diferend cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentului protocol, părțile implicate se străduiesc să ajungă la o soluție prin negocieri sau prin orice altă modalitate pașnică, aleasă de ele. Părțile la diferend informează organul executiv asupra diferendului dintre ele.

(2) În momentul ratificării, acceptării, aprobării prezentului protocol sau a aderării la prezentul protocol sau în orice moment ulterior, o parte care nu este o organizație de integrare economică regională poate declara, printr-un instrument scris înaintat depozitarului, că, pentru orice diferend legat de interpretarea sau aplicarea protocolului, recunoaște ca obligatorie ipso factoși fără un acord special, una sau ambele dintre următoarele modalități de soluționare a diferendelor față de orice altă parte care acceptă aceeași obligație:

(a)

supunerea diferendului Curții Internaționale de Justiție;

(b)

arbitrajul, în conformitate cu procedurile pe care părțile le adoptă cât mai curând posibil la o sesiune a organului executiv, într-o anexă consacrată arbitrajului.

O parte care este o organizație de integrare economică regională poate face o declarație în același sens în ceea ce privește arbitrajul, în conformitate cu procedurile prevăzute la litera (b).

(3) Declarația făcută în conformitate cu alineatul (2) rămâne în vigoare până când aceasta expiră conform termenelor sale proprii sau până la expirarea unui termen de 3 luni începând de la data la care o notificare scrisă a revocării acestei declarații a fost depusă la depozitar.

(4) Depunerea unei noi declarații, notificarea revocării unei declarații sau expirarea unei declarații nu afectează în nici un fel procedura angajată în fața Curții Internaționale de Justiție sau a tribunalului de arbitraj, în afara cazului în care părțile la diferend convin altfel.

(5) În afara cazului în care părțile la diferend au acceptat același mod de soluționare prevăzut la alineatul (2), dacă, la expirarea termenului de 12 luni de la data la care o parte a notificat unei alte părți existența unui diferend între ele, părțile implicate nu au reușit să soluționeze litigiul dintre ele prin mijloacele prevăzute la alineatul (1), diferendul este supus concilierii la cererea oricăreia dintre părțile la diferend.

(6) În sensul alineatului (5), se creează o comisie de conciliere. Comisia este compusă din membri desemnați în număr egal de către fiecare parte implicată sau, dacă părțile în conciliere fac cauză comună, de către grupul împărtășind același interes, și un președinte ales de comun acord de către membrii astfel desemnați. Comisia emite o recomandare pe care părțile la diferend o iau în considerare cu bună-credință.

Articolul 12

Anexe

Anexele la prezentul protocol fac parte integrantă din protocol.

Articolul 13

Modificări și adaptări

(1) Orice parte poate propune modificări ale prezentului protocol. Orice parte la convenție poate propune adaptări ale anexei II la prezentul protocol, în scopul de a-și înscrie numele împreună cu nivelurile de emisie, plafoanele de emisie și procentajul de reducere al emisiilor.

(2) Modificările și adaptările propuse sunt înaintate în scris Secretarului Executiv al comisiei, care le comunică tuturor părților la protocol. Părțile discută modificările și adaptările propuse în cadrul următoarei sesiuni a organului executiv, cu condiția ca aceste propuneri să fi fost transmise părților de către Secretarul Executiv cu cel puțin 90 de zile înainte.

(3) Modificările prezentului protocol, inclusiv cele ale anexelor II-IX, se adoptă prin consens de către părțile prezente la o sesiune a organului executiv și intră în vigoare pentru părțile care le-au acceptat în a nouăzecea zi de la data la care două treimi din acele părți au depus la depozitar instrumentul lor de acceptare a acestor modificări. Modificările intră în vigoare pentru orice altă parte în a nouăzecea zi de la data la care respectiva parte a depus instrumentul de acceptare a modificărilor.

(4) Modificările anexelor la prezentul protocol, cu excepția anexelor menționate la alineatul (3), se adoptă prin consens de către părțile prezente în cadrul unei sesiuni a organului executiv. La expirarea unui termen de 90 de zile de la data comunicării către toate părțile de către Secretarul Executiv al comisiei, o modificare a oricăreia dintre aceste anexe intră în vigoare pentru acele părți care nu au înaintat o notificare depozitarului în conformitate cu dispozițiile alineatului (5), cu condiția ca cel puțin 16 părți să nu fi înaintat o astfel de notificare.

(5) Orice parte care nu poate aproba o modificare a unei anexe, alta decât cele menționate la alineatul (3), notifică în scris acest fapt depozitarului, într-un termen de 90 de zile de la data comunicării adoptării acesteia. Depozitarul informează fără întârziere toate părțile asupra primirii unei astfel de notificări. O parte poate substitui, în orice moment, acceptarea cu notificarea anterioară și, după depunerea la depozitar a unui instrument de acceptare, modificarea acestei anexe intră în vigoare pentru partea respectivă.

(6) Adaptările anexei II se adoptă prin consens de către părțile prezente în cadrul unei sesiuni a organului executiv și intră în vigoare pentru toate părțile la prezentul protocol în nouăzecea zi de la data la care Secretarul Executiv al comisiei notifică în scris părților adoptarea adaptării.

Articolul 14

Semnarea

(1) Prezentul protocol este deschis pentru semnare la Göteborg (Suedia) în zilele de 30 noiembrie și 1 decembrie 1999, apoi la Sediul Organizației Națiunilor Unite din New York până la 30 mai 2000, tuturor statelor membre ale comisiei, precum și statelor care au statut consultativ pe lângă comisie, în temeiul alineatului (8) din Rezoluția 36 (IV) adoptată de către Consiliul Economic și Social din 28 martie 1947 și organizațiilor de integrare economică regională constituite de către state suverane membre ale comisiei și care au competențe pentru negocierea, încheierea și aplicarea acordurilor internaționale pe problemele vizate de prezentul protocol, sub rezerva ca statele și organizațiile implicate să fie părți la convenție și să figureze pe lista din anexa II.

(2) Pentru chestiunile care țin de domeniul lor de competență, aceste organizații de integrare economică regională își exercită în nume propriu drepturile și se achită în nume propriu de responsabilitățile pe care prezentul protocol le atribuie statelor lor membre. În asemenea cazuri, statele membre ale acestor organizații nu sunt abilitate să își exercite aceste drepturi în mod individual.

Articolul 15

Ratificarea, acceptarea, aprobarea și aderarea

(1) Prezentul protocol este supus ratificării, acceptării sau aprobării de către semnatari.

(2) Prezentul protocol este deschis, începând de la 31 mai 2000, aderării tuturor statelor și organizațiilor care îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 14 alineatul (1).

(3) Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare sunt depuse la depozitar.

Articolul 16

Depozitarul

Depozitarul este secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.

Articolul 17

Intrarea în vigoare

(1) Prezentul protocol intră în vigoare în a nouăzecea zi de la data depunerii celui de-al șaisprezecelea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la depozitar.

(2) Pentru fiecare stat și organizație care îndeplinește cerințele articolului 14 alineatul (1), care ratifică, acceptă sau aprobă prezentul protocol sau aderă la acesta după depunerea celui de-al șaisprezecelea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, protocolul intră în vigoare în a nouăzecea zi de la data depunerii de către această parte a instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.

Articolul 18

Denunțarea

În orice moment după expirarea unui termen de 5 ani de la data la care prezentul protocol a intrat în vigoare pentru o parte, această parte poate denunța protocolul printr-o notificare scrisă adresată depozitarului. Denunțarea intră în vigoare în nouăzecea zi de la data primirii notificării de către depozitar sau la orice altă dată ulterioară specificată în notificarea de denunțare.

Articolul 19

Texte autentice

Originalul prezentului protocol, ale cărui texte în limbile engleză, franceză și rusă sunt deopotrivă autentice, se depune la Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite.

DREPT CARE subsemnații, pe deplin autorizați, au semnat prezentul protocol.

Adoptat la Göteborg (Suedia), în a treizecea zi a lunii noiembrie a anului una mie nouă sute nouăzeci și nouă.

ANEXA I

SARCINI ȘI NIVELURI CRITICE

I. SARCINI CRITICE ALE ACIDITĂȚII

A. Pentru părțile situate în zona geografică a activităților EMEP

Sarcinile critice (conform definiției din articolul 1) ale acidității pentru ecosisteme sunt determinate în conformitate cu „Manualul privind metodologiile și criteriile pentru delimitarea nivelurilor/sarcinilor critice și a zonelor geografice unde acestea sunt depășite” elaborat în temeiul convenției. Acestea reprezintă concentrația maximă a depunerilor acide pe care le poate suporta un ecosistem pe termen lung fără a suferi deteriorări. Sarcinile critice ale acidității determinate în funcție de azot iau în considerare mecanismele de eliminare a azotului în interiorul ecosistemului (de exemplu, absorbția de către plante). Acest lucru nu se întâmplă la determinarea sarcinilor critice ale acidității în funcție de sulf. O sarcină critică a acidității determinată combinat în funcție de sulf și azot ia în considerare azotul doar atunci când depunerile de azot sunt mai mari decât cantitățile de azot eliminate prin mecanismele ecosistemului. Toate datele privind sarcinile critice, raportate de către părți, sunt rezumate, în vederea utilizării lor în modelele integrate de evaluare folosite în scop de orientare la stabilirea plafoanelor de emisie indicate în anexa II.

B. Pentru părțile situate în America de Nord

În partea estică a Canadei, sarcinile critice combinate de sulf și azot pentru ecosistemele forestiere au fost determinate conform metodologiei științifice și a criteriilor (Evaluarea ploilor acide din Canada, 1997) similare celor din „Manualul privind metodologiile și criteriile pentru delimitarea nivelurilor/sarcinilor critice și a zonelor geografice unde acestea sunt depășite”, elaborat în temeiul convenției. Valorile sarcinilor critice ale acidității pentru partea estică a Canadei se referă la concentrația de sulfați din precipitații, exprimată în kg/ha/an. Alberta, din partea vestică a Canadei, unde nivelurile depunerilor sunt în prezent sub limitele ecologice, adoptă, pentru aciditatea potențială, sistemele generice de clasificare a concentrației critice utilizate pentru soluri în Europa. Aciditatea potențială a fost obținută prin scăderea totalului depunerilor (umede și uscate) de cationi bazici din totalul corespunzător de sulf și azot. În plus, la sarcina critică a acidității potențiale, Alberta a stabilit sarcini-țintă și de monitorizare pentru gestionarea emisiilor acidifiante.

În Statele Unite ale Americii, efectele acidifierii sunt evaluate prin studiul sensibilității ecosistemelor, al sarcinii totale a ecosistemelor de compuși acidifianți și al incertitudinii asociate cu mecanismele de eliminare a azotului în interiorul ecosistemelor.

Aceste sarcini și efecte sunt utilizate în modele integrate de evaluare și ajută în mod orientativ la fixarea plafoanelor și/sau la reducerea emisiilor pentru Canada și Statele Unite ale Americii prevăzute în anexa II.

II. CANTITATEA CRITICĂ A AZOTULUI NUTRITIV

Pentru părțile situate în zona geografică a activităților EMEP

Sarcinile critice (astfel cum sunt definite în articolul 1) ale azotului nutritiv (eutrofizare) pentru ecosisteme sunt determinate în conformitate cu „Manualul privind metodologiile și criteriile pentru delimitarea nivelurilor/sarcinilor critice și a zonelor geografice unde acestea sunt depășite”, elaborat în temeiul convenției. Acestea reprezintă cantitatea maximă a depunerilor de azot eutrofizant pe care un ecosistem o poate tolera pe termen lung fără a suferi deteriorări. Toate sarcinile critice, raportate de părți, sunt rezumate în vederea utilizării lor în modele integrate de evaluare folosite în scop de orientare la stabilirea plafoanelor de emisie prevăzute în anexa II.

III. NIVELURILE CRITICE ALE OZONULUI

A. Pentru părțile situate în zona geografică a activităților EMEP

Nivelurile critice (astfel cum sunt definite în articolul 1) ale ozonului sunt determinate, în scopul protejării plantelor, în conformitate cu „Manualul privind metodologiile și criteriile pentru delimitarea nivelurilor/sarcinilor critice și a zonelor geografice unde acestea sunt depășite”, elaborat în temeiul convenției. Acestea sunt exprimate printr-un indice al expunerii cumulate pornind de la o valoare prag de 40 ppb (părți pe miliard, în volum). Acest indice de expunere este denumit AOT40 (expunere cumulată peste valoarea prag de 40 ppb). Valoarea sa se calculează făcând suma diferențelor între concentrațiile orare (în ppb) și 40 ppb pentru fiecare oră în timpul căreia concentrația depășește 40 ppb.

Nivelul critic pe termen lung al ozonului pentru culturi, care este un AOT40 de 3 000 ppb/oră în lunile mai-iulie (considerată perioada tipică de creștere a culturilor) și pentru orele cu lumină solară, a fost folosit pentru definirea zonelor de risc unde este depășit nivelul critic. În stabilirea modelelor integrate de evaluare care au servit în mod orientativ prezentului protocol în vederea fixării plafoanelor de emisie din anexa II a fost prevăzută o reducere determinată a depășirilor. Nivelul critic pe termen lung al ozonului pentru culturi este determinat astfel încât să permită și protejarea altor plante, cum ar fi arborii și vegetația naturală. Sunt în curs cercetări științifice suplimentare în vederea stabilirii unei interpretări mai diferențiate a depășirilor nivelurilor critice ale ozonului pentru vegetație.

Nivelul critic al ozonului pentru sănătatea oamenilor este reprezentat de o valoare medie de 120 µg/m3 într-o medie de 8 ore stabilită de Ghidul Organizației Mondiale a Sănătății privind calitatea aerului. În colaborare cu Biroul Regional pentru Europa al Organizației Mondiale a Sănătății (EURO/OMS), a fost adoptat un nivel critic exprimat prin indicele AOT60 (expunerea cumulată peste valoarea prag de 60 ppb), care reprezintă 120 µg/m3, calculat pe perioada unui an, ca înlocuitor pentru cel indicat în Ghidul Organizației Mondiale a Sănătății privind calitatea aerului în scopul utilizării lui în modelele integrate de evaluare. Acest indice a fost utilizat pentru definirea zonelor de risc în care nivelul critic a fost depășit. În stabilirea modelelor integrate de evaluare care au servit în mod orientativ prezentului protocol în vederea fixării plafoanelor de emisie din anexa II a fost prevăzută o reducere determinată a depășirilor.

B. Pentru părțile situate în America de Nord

În cazul Canadei, s-au stabilit nivelurile critice ale ozonului în scopul protejării sănătății umane și a mediului care s-au folosit pentru elaborarea standardului pancanadian pentru ozon. Plafoanele de emisie din anexa II sunt definite în funcție de obiectivul necesar pentru atingerea standardului pancanadian pentru ozon.

10.

În cazul Statelor Unite ale Americii, nivelurile critice ale ozonului sunt determinate în vederea protejării sănătății publice cu o limită suficientă de siguranță, în vederea protejării bunăstării publice împotriva oricăror efecte nocive cunoscute sau anticipate și au servit la stabilirea unui standard național al calității aerului. Modelele integrate de evaluare și standardul de calitate a aerului sunt folosite în scop de orientare la stabilirea plafoanelor și/sau la reducerea emisiilor pentru Statele Unite ale Americii, prevăzute în anexa II.

ANEXA II

PLAFOANE DE EMISIE

Plafoanele de emisie enumerate în tabelele următoare corespund dispozițiilor articolului 3 alineatele (1) și (10) din prezentul protocol. Nivelurile de emisie din 1980 și 1990 și procentul de reducere sunt furnizate numai informativ.

Tabelul 1. Plafoanele de emisie pentru sulf (mii tone de SO2 pe an)

Parte

Niveluri de emisie

Plafoane de emisie

2010

Procentul reducerii emisiilor pentru anul 2010

(anul de bază 1990)

1980

1990

Armenia

141

0 %

Austria

400

-57 %

Belarus

740

637

480

-25 %

Belgia

828

372

106

-72 %

Bulgaria

2 050

2 008

856

-57 %

Canada nivel național (1)

4 643

3 236

ZGEP (ZGOS)

3 135

1 873

Croația

150

180

-61 %

Republica Cehă

2 257

1 876

283

-85 %

Danemarca

450

182

-70 %

Finlanda

584

260

116

-55 %

Franța

3 208

1 269

400

-68 %

Germania

7 514

5 313

550

-90 %

Grecia

400

509

546

7 %

Ungaria

1 633

1 010

550

-46 %

Irlanda

222

178

-76 %

Italia

3 757

1 651

500

-70 %

Letonia

119

107

-10 %

Lichtenstein

0,39

0,15

0,11

-27 %

Lituania

311

222

145

-35 %

Luxemburg

-73 %

Țările de Jos

490

202

-75 %

Norvegia

137

-58 %

Polonia

4 100

3 210

1 397

-56 %

Portugalia

266

362

170

-53 %

Republica Moldova

308

265

135

-49 %

România

1 055

1 311

918

-30 %

Federația Rusă (2)

7 161

4 460

ZGEP

1 062

1 133

635

-44 %

Slovacia

780

543

110

-80 %

Slovenia

235

194

-86 %

Spania (2)

2 959

2 182

774

-65 %

Suedia

491

119

-44 %

Elveția

116

-40 %

Ucraina

3 849

2 782

1 457

-48 %

Regatul Unit

4 863

3 731

625

-83 %

Statele Unite ale Americii (3)

Comunitatea Europeană

26 456

16 436

4 059

-75 %

Tabelul 2. Plafoanele de emisie pentru oxizii de azot (mii tone de NO2 pe an)

Părți

Niveluri de emisie

1990

Plafoane de emisie

2010

Procentul de reducere al emisiilor pentru 2010

(anul de referință 1990)

Armenia

0 %

Austria

194

107

-45 %

Belarus

285

255

-11 %

Belgia

339

181

-47 %

Bulgaria

361

266

-26 %

Canada (4)

2 104

Croația

0 %

Republica Cehă

742

286

-61 %

Danemarca

282

127

-55 %

Finlanda

300

170

-43 %

Franța

1 882

860

-54 %

Germania

2 693

1 081

-60 %

Grecia

343

344

0 %

Ungaria

238

198

-17 %

Irlanda

115

-43 %

Italia

1 938

1 000

-48 %

Letonia

-10 %

Lichtenstein

0,63

0,37

-41 %

Lituania

158

110

-30 %

Luxemburg

-52 %

Țările de Jos

580

266

-54 %

Norvegia

218

156

-28 %

Polonia

1 280

879

-31 %

Portugalia

348

260

-25 %

Republica Moldova

100

-10 %

România

546

437

-20 %

Federația Rusă (5)

3 600

ZGEP

360

265

-26 %

Slovacia

225

130

-42 %

Slovenia

-27 %

Spania (5)

1 113

847

-24 %

Suedia

338

148

-56 %

Elveția

166

-52 %

Ucraina

1 888

1 222

-35 %

Regatul Unit

2 673

1 181

-56 %

Statele Unite ale Americii (6)

Comunitatea Europeană

13 161

6 671

-49 %

Tabelul 3. Plafoanele de emisie pentru amoniac (mii tone NH3 pe an)

Părți

Niveluri de emisie

1990

Plafoane de emisie

2010

Procentul de reducere a emisiilor pentru 2010

(anul de referință 1990)

Armenia

0 %

Austria

-19 %

Belarus

219

158

-28 %

Belgia

107

-31 %

Bulgaria

144

108

-25 %

Croația

-19 %

Republica Cehă

156

101

-35 %

Danemarca

122

-43 %

Finlanda

-11 %

Franța

814

780

-4 %

Germania

764

550

-28 %

Grecia

-9 %

Ungaria

124

-27 %

Irlanda

126

116

-8 %

Italia

466

419

-10 %

Letonia

0 %

Lichtenstein

0,15

0,15

0 %

Lituania

0 %

Luxemburg

0 %

Țările de Jos

226

128

-43 %

Norvegia

0 %

Polonia

508

468

-8 %

Portugalia

108

10 %

Republica Moldova

-14 %

România

300

210

-30 %

Federația Rusă (7)

1 191

ZGEP

-20 %

Slovacia

-37 %

Slovenia

-17 %

Spania (7)

351

353

1 %

Suedia

-7 %

Elveția

-13 %

Ucraina

729

592

-19 %

Regatul Unit

333

297

-11 %

Comunitatea Europeană

3 671

3 129

-15 %

Tabelul 4. Plafoanele de emisie pentru compușii organici volatili (mii de tone COV pe an)

Părți

Niveluri de emisie

1990

Plafoane de emisie

2010

Procentul de reducere a emisiilor pentru 2010

(anul de referință 1990)

Armenia

0 %

Austria

351

159

-55 %

Belarus

533

309

-42 %

Belgia

324

144

-56 %

Bulgaria

217

185

-15 %

Canada (8)

2 880

Croația

105

-14 %

Republica Cehă

435

220

-49 %

Danemarca

178

-52 %

Finlanda

209

130

-38 %

Franța

2 957

1 100

-63 %

Germania

3 195

995

-69 %

Grecia

373

261

-30 %

Ungaria

205

137

-33 %

Irlanda

197

-72 %

Italia

2 213

1 159

-48 %

Letonia

152

136

-11 %

Lichtenstein

1,56

0,86

-45 %

Lituania

103

-11 %

Luxemburg

-55 %

Țările de Jos

502

191

-62 %

Norvegia

310

195

-37 %

Polonia

831

800

-4 %

Portugalia

640

202

-68 %

Republica Moldova

157

100

-36 %

România

616

523

-15 %

Federația Rusă (9)

3 566

ZGEP

203

165

-19 %

Slovacia

149

140

-6 %

Slovenia

-5 %

Spania (9)

1 094

669

-39 %

Suedia

526

241

-54 %

Elveția

292

144

-51 %

Ucraina

1 369

797

-42 %

Regatul Unit

2 555

1 200

-53 %

Statele Unite ale Americii (10)

Comunitatea Europeană

15 353

6 600

-57 %

(1) În momentul ratificării, acceptării sau aprobării prezentului protocol sau al aderării la acesta, Canada prezintă un plafon de emisie pentru sulf aplicabil fie la nivel național, fie într-o ZGEP, și face eforturi în vederea furnizării unui plafon de emisie pentru anul 2010. ZGEP pentru sulf corespunde zonei de gestionare a oxizilor de sulf (ZGOS), desemnată prin ZGOS a părții de sud-est a Canadei, conform anexei III la Protocolul la Convenția din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi privind reducerea suplimentară a emisiilor de sulf, adoptat la Oslo la 14 iunie 1994. Această zonă acoperă o suprafață de un milion de km2 cuprinzând întreg teritoriul provinciilor Insulei Prince Edward, Noua Scoție și New Brunswick, întreg teritoriul provinciei Quebec la sud de o linie dreaptă pornind de la Havre-St. Pierre, pe coasta nordică a Golfului Saint Lawrence și punctul unde frontiera Quebec-Ontario intersectează coasta Golfului James și întreg teritoriul provinciei Ontario la sud de linia dreaptă dintre punctul unde frontiera Ontario-Quebec intersectează coasta Golfului James și râul Nipigon în apropierea malului nordic al Lacului Superior.

(2) Cifrele se referă la partea europeană situată în zona geografică a activităților EMEP.

(3) În momentul ratificării, acceptării sau aprobării prezentului protocol sau al aderării la acesta, Statele Unite ale Americii trebuie să furnizeze pentru includerea în prezenta anexă: (a) măsuri precise de reducere a emisiilor de sulf care provin din surse mobile și din surse fixe, aplicabile fie la nivel național, fie într-o ZGEP, în cazul în care s-a desemnat o asemenea zonă pentru oxizii de azot, în vederea includerii în anexa III; (b) o valoare care corespunde nivelului estimativ total al emisiilor de sulf în 1990, fie la nivel național, fie în ZGEP; (c) o valoare indicativă a nivelului total al emisiilor de sulf pentru 2010, fie la nivel național, fie în ZGEP; (d) estimări asociate procentului de reducere a emisiilor de sulf. Valoarea indicată la litera (b) va fi inclusă în tabel, iar valorile indicate la literele (a), (c) și (d) vor face obiectul unei note în subsolul tabelului.

(4) În momentul ratificării, acceptării sau aprobării prezentului protocol sau al aderării la acesta, Canada trebuie să raporteze nivelul emisiilor oxizilor de azot din 1990 și plafoanele de emisie pentru 2010 fie la nivel național, fie într-o ZGEP pentru oxizii de azot, în cazul în care a desemnat o asemenea zonă.

(5) Cifrele se referă la partea europeană situată în zona geografică a activităților EMEP.

(6) În momentul ratificării, acceptării sau aprobării prezentului protocol sau al aderării la acesta, Statele Unite ale Americii trebuie să furnizeze pentru includerea în prezenta anexă: (a) măsuri precise pentru reducerea emisiilor oxizilor de azot care provin din surse mobile și din surse fixe aplicabile fie la nivel național, fie într-o ZGEP, în cazul în care s-a desemnat o asemenea zonă pentru oxizii de azot în vederea includerii în anexa III; (b) o valoare care corespunde nivelului estimativ total al emisiilor oxizilor de azot din 1990, fie la nivel național, fie pentru o ZGEP; (c) o valoare indicativă a nivelului total al emisiilor oxizilor de azot pentru 2010, fie la nivel național, fie pentru o ZGEP; (d) estimări asociate procentului de reducere a emisiilor oxizilor de azot. Valoarea indicată la litera (b) va fi inclusă în tabel, iar datele indicate la literele (a), (c) și (d) vor face obiectul unei note în subsolul tabelului.

(7) Cifrele se referă la partea europeană situată în zona geografică a activităților EMEP.

(8) În momentul ratificării, acceptării sau aprobării prezentului protocol sau al aderării la acesta, Canada trebuie să raporteze nivelul emisiilor compușilor organici volatili din 1990 și plafoanele de emisie pentru 2010, fie la nivel național, fie într-o ZGEP pentru compușii organici volatili, dacă a desemnat o asemenea zonă.

(9) Cifrele se referă la partea europeană situată în zona geografică a activităților EMEP.

(10) În momentul ratificării, acceptării sau aprobării prezentului protocol sau al aderării la acesta, Statele Unite ale Americii trebuie să furnizeze în vederea includerii în prezenta anexă: (a) măsurile precise de reducere a emisiilor compușilor organici volatili care provin de la surse mobile și de la surse fixe, aplicabile fie la nivel național, fie într-o ZGEP, dacă s-a desemnat o asemenea zonă pentru compușii organici volatili în vederea includerii în anexa III; (b) o valoare care corespunde nivelului estimativ total al emisiilor compușilor organici volatili din 1990, fie la nivel național, fie într-o ZGEP; (c) o valoare indicativă a nivelurilor de emisie pentru compușii organici volatili pentru 2010, fie la nivel național, fie într-o ZGEP; (d) estimări asociate procentului de reducere a emisiilor compușilor organici volatili. Valoarea indicată la litera (b) va fi inclusă în tabel, iar datele indicate la literele (a), (c) și (d) vor face obiectul unei note în subsolul tabelului.

ANEXA III

ZONA DESEMNATĂ PENTRU GESTIONAREA EMISIILOR DE POLUANȚI (ZGEP)

Următoarea ZGEP este înscrisă în sensul prezentului protocol:

ZGEP a Federației Ruse

Aceasta este zona care cuprinde: oblastul Murmansk, Republica Karelia, oblastul Leningrad (inclusiv Sankt Petersburg), oblastul Pskov, oblastul Novgorod și oblastul Kaliningrad. Frontiera ZGEP coincide cu frontierele de stat și limitele administrative ale acestor entități componente ale Federației Ruse.

ANEXA IV

VALORILE LIMITĂ ALE EMISIILOR DE SULF PROVENITE DIN SURSE FIXE

1. Secțiunea A se aplică părților, cu excepția Canadei și Statelor Unite ale Americii, secțiunea B se aplică pentru Canada, iar secțiunea C se aplică pentru Statele Unite ale Americii.

A. Părțile, cu excepția Canadei și Statelor Unite ale Americii

În sensul secțiunii A, cu excepția tabelului 2 și a alineatelor (11) și (12), valoarea limită reprezintă cantitatea de substanță gazoasă conținută în gazele reziduale ale unei instalații, valoare care nu trebuie depășită. În cazul în care nu există alte precizări, valoarea limită se calculează în unități de masă de poluant pe volum de gaz rezidual (exprimată în mg/m3) în condiții standard de temperatură și presiune pentru gazele uscate (volum la 273,15 K, 101,3 kPa). În ceea ce privește conținutul de oxigen din gazele de eșapament, se aplică valorile indicate în tabelul de mai jos pentru fiecare categorie de surse. Diluția efectuată în scopul diminuării concentrațiilor de poluanți din gazele reziduale nu este permisă. Fazele de pornire, oprire și operațiunile de întreținere a instalațiilor sunt excluse.

Emisiile trebuie monitorizate în toate cazurile (1). Respectarea valorilor limită trebuie verificată. Se pot aplica metode diferite de verificare care pot include măsurări continue sau intermitente, omologare de tip sau orice altă metodă corespunzătoare din punct de vedere tehnic.

Metodele de prelevare și analiză a probelor de poluanți, ca și metodele pentru măsurătorile de referință necesare etalonării sistemelor de măsurare, trebuie să fie în conformitate cu standardele stabilite de Comitetul European pentru Standardizare (CEN) sau de Organizația Internațională pentru Standardizare (ISO). În așteptarea perfectării standardelor CEN sau ISO, se aplică standardele naționale.

Măsurătorile emisiilor trebuie efectuate continuu dacă emisiile de SO2 depășesc 75 kg/oră.

În cazul măsurătorilor continue pentru instalațiile noi, se consideră că se respectă standardele de emisie în cazul în care valorile medii zilnice nu depășesc valoarea limită și în cazul în care nici o valoare orară nu depășește cu 100 % valoarea limită.

În cazul măsurătorilor continue pentru instalațiile existente, se consideră că standardele de emisie se respectă dacă: (a) nici una dintre valorile medii lunare nu depășește valorile limită și (b) 97 % din toate valorile medii calculate pentru 48 de ore nu depășesc 110 % din valorile limită.

În cazul măsurătorilor intermitente, ca o cerință minimă a respectării standardelor de emisie, trebuie ca valoarea medie determinată în funcție de un număr adecvat de măsurători efectuate în condiții reprezentative să nu depășească valoarea standardului de emisie.

Cazanele de aburi și dispozitivele de încălzire industrială cu o putere termică nominală mai mare de 50 MWth:

Tabelul 1. Valorile limită pentru emisiile de SOx provenind de la cazanele de aburi (2)

Puterea termică

(MWth)

Valoare limită (3)

(mg SO2/Nm3)

Alte posibilități pentru randamentul de epurare a combustibililor domestici solizi

Combustibili lichizi și solizi, instalații noi

50–100

850

90 % (5)

100–300

850–200 (4)

(scădere liniară)

92 % (5)

> 300

200 (4)

95 % (5)

Combustibili solizi, instalații existente

50–100

2 000

100–500

2 000–400

(scădere liniară)

> 500

400

50–150

40 %

150–500

40–90 %

(creștere liniară)

> 500

90 %

Combustibili lichizi, instalații existente

50–300

1 700

300–500

1 700 – 400

(scădere liniară)

> 500

400

Combustibili gazoși, în general, instalații noi și existente

Gaze lichefiate, instalații noi și existente

Gaze cu valoare calorică scăzută (de exemplu din gazeificarea reziduurilor de rafinare sau din combustia gazelor de cocserie)

Noi 400

Existente 800

Gaz de furnal

Noi 200

Existente 800

Instalații noi de combustie din rafinării (media tuturor instalațiilor noi de combustie)

> 50

(total capacitate rafinării)

600

Instalații de combustie existente în rafinării (media tuturor instalațiilor noi de combustie)

1 000

10.

Motorină:

Tabelul 2. Valorile limită ale conținutului de sulf din motorină (6)

Conținutul de sulf (procente din greutate)

Motorină

< 0,2 după 1 iulie 2000

< 0,1 după 1 ianuarie 2008

11.

Instalațiile Claus: pentru instalațiile care produc mai mult de 50 Mg de sulf pe zi:

(a)

desulfurizarea în proporție de 99,5 % pentru instalațiile noi;

(b)

desulfurizarea în proporție de 97 % pentru instalațiile existente.

12.

Producția dioxidului de titan: în instalațiile noi și existente, resturile rezultate din fazele de asimilare și calcinare din procesul de fabricație al dioxidului de titan trebuie să fie reduse la o valoare care să nu depășească 10 kg SO2 echivalent pe Mg de dioxid de titan produs.

B. Canada

13.

Valorile limită pentru reducerea emisiilor de dioxid de sulf provenit de la surse fixe noi care intră în categoria următoarelor surse fixe se determină pe baza informațiilor disponibile privind tehnicile și nivelurile de reducere, inclusiv valorile limită aplicate în alte țări și pe baza următorului document: Canada Gazette, partea I. Ministerul Mediului. Emisii ale centralelor termice - Recomandări naționale pentru surse fixe noi. 15 mai 1993, p. 1633-1638.

C. Statele Unite ale Americii

14.

Valorile limită pentru reducerea emisiilor de dioxid de sulf provenit de la surse fixe noi se indică în următoarele documente, corespunzătoare diferitelor categorii de surse fixe luate în considerare:

Pentru generatoarele de aburi ale companiilor publice de electricitate - Codul reglementărilor federale (C.F.R.) titlul 40 partea 60 secțiunile D și Da.

Pentru generatoarele de aburi din sectoarele industriale, comerciale și instituționale - C.F.R. titlul 40 partea 60 secțiunile Db și Dc.

Pentru instalațiile de producere a acidului sulfuric - C.F.R. titlul 40 partea 60 secțiunea H.

Pentru rafinăriile de petrol - C.F.R. titlul 40 partea 60 secțiunea J.

Pentru topitoriile de cupru - C.F.R. titlul 40 partea 60 secțiunea P.

Pentru topitoriile de zinc - C.F.R. titlul 40 partea 60 secțiunea Q.

Pentru topitoriile de plumb - C.F.R. titlul 40 partea 60 secțiunea R.

Pentru turbinele fixe cu gaz - C.F.R. titlul 40 partea 60 secțiunea GG.

Pentru instalațiile de tratare a gazelor naturale continentale - C.F.R. titlul 40 partea 60 secțiunea LLL.

10.

Pentru incineratoarele de deșeuri urbane - C.F.R. titlul 40 partea 60 secțiunILE Ea și Eb.

11.

Pentru incineratoarele de deșeuri spitalicești/medicale/infecțioase - C.F.R. titlul 40 partea 60 secțiunea Ec.

(1) Supravegherea trebuie să fie înțeleasă ca o activitate globală ce include măsurarea emisiilor, bilanțul de masă etc. Supravegherea se poate face în mod continuu sau intermitent.

(2) În special, valorile limită nu se aplică:

instalațiilor, cum ar fi cuptoarele de încălzire și cuptoarele de tratament termic, în care produsele de combustie sunt utilizate direct pentru încălzirea, uscarea sau orice alt tratament al obiectelor sau materialelor;

instalațiilor de post-combustie, adică orice dispozitiv tehnic care servește la purificarea gazelor reziduale prin combustie și care nu funcționează ca o instalație de combustie independentă;

instalațiilor utilizate pentru regenerarea catalizatorilor de cracare catalitică;

instalațiilor utilizate pentru conversia sulfurii de hidrogen în sulf;

reactoarele utilizate în industria chimică;

bateriilor de cuptoare de cocserie;

recuperatoarelor Cowper (pentru preîncălzirea aerului);

incineratoarelor de deșeuri;

instalațiilor echipate cu motoare Diesel, cu benzină sau cu gaz, sau turbine cu combustie, indiferent de combustibilul utilizat.

(3) Conținutul de referință în O2 este de 6 % pentru combustibili solizi și de 3 % pentru alți combustibili.

(4) 400 pentru țițeiul greu al cărui conținut de sulf este mai mic de 0,25 %.

(5) Dacă o instalație atinge 300 mg/Nm3 SO2, atunci aceasta poate fi exceptată de la aplicarea randamentului de epurare.

(6) „Motorină” reprezintă orice produs petrolier cu HS 2710 sau orice alt produs petrolier care, din cauza limitelor de distilare, face parte din categoria distilatelor medii destinate utilizării drept combustibil și din care cel puțin 85 % din volum, inclusiv pierderile de la distilare, se distilează la 350 °C. Carburanții utilizați pentru vehiculele rutiere și de alt tip și pentru tractoarele agricole sunt excluși din această definiție. Motorina utilizată la transportul maritim se include în această definiție în cazul în care satisface descrierea de mai sus sau în cazul în care are vâscozitatea sau densitatea cuprinsă în limitele de vâscozitate sau de densitate definite pentru distilatele maritime din tabelul I al standardului ISO 8217 (1996).

ANEXA V

VALORILE LIMITĂ ALE EMISIILOR OXIZILOR DE AZOT PROVENIND DE LA SURSE FIXE

1. Secțiunea A se aplică părților, cu excepția Canadei și a Statelor Unite ale Americii, secțiunea B se aplică pentru Canada, iar secțiunea C se aplică pentru Statele Unite ale Americii.

A. Părțile, cu excepția Canadei și Statelor Unite ale Americii

În sensul secțiunii A, se desemnează prin valoare limită cantitatea de substanță gazoasă conținută în gazele reziduale ale unei instalații, care nu trebuie depășită. În cazul în care nu există alte precizări, valoarea limită se calculează în unități de masă de poluant pe volum de gaz rezidual (exprimată în mg/m3) în condiții standard de temperatură și presiune pentru gazele uscate (volum la 273,15 K, 101,3 kPa). În ceea ce privește conținutul de oxigen din gazele de evacuare, se aplică valorile indicate în tabelele de mai jos pentru fiecare categorie de surse. Diluția efectuată în scopul diminuării concentrațiilor de poluanți din gazele reziduale nu este permisă. Valorile limită se referă în general la NO și NO2, desemnați în mod curent prin NOx, exprimați ca NO2. Fazele de pornire, oprire și operațiunile de întreținere a instalațiilor sunt excluse.

Emisiile trebuie monitorizate în toate cazurile (1). Respectarea valorilor limită trebuie să fie verificată. Se pot aplica metode diferite de verificare, care pot include măsurări continue sau intermitente, omologarea de tip sau orice altă metodă validă din punct de vedere tehnic.

Metodele de prelevare și analiză a probelor de poluanți, ca și metodele pentru măsurătorile de referință necesare etalonării sistemelor de măsură, trebuie să fie conforme cu standardele stabilite de Comitetul European pentru Standardizare (CEN) sau de Organizația Internațională pentru Standardizare (ISO). În așteptarea perfectării standardelor CEN sau ISO, se aplică standardele naționale.

Măsurătorile emisiilor trebuie efectuate continuu dacă emisiile de NOx depășesc 75 kg/oră.

În cazul măsurătorilor continue, cu excepția celor efectuate pentru instalațiile de combustie existente tratate în Tabelul 1, se consideră că sunt respectate standardele de emisie dacă valorile medii zilnice nu depășesc valoarea limită și dacă nici o valoare orară nu depășește cu 100 % valoarea limită.

În cazul măsurătorilor continue pentru instalațiile de combustie existente tratate în Tabelul 1, se consideră că standardele de emisie sunt respectate în cazul în care: (a) nici una dintre valorile medii lunare nu depășește valoarea limită și (b) 95 % din toate valorile medii calculate pentru 48 de ore nu depășesc 110 % din valorile limită de emisie.

În cazul măsurătorilor intermitente, ca o cerință minimă a respectării standardelor de emisie, trebuie ca valoarea medie determinată în funcție de un număr adecvat de măsurători efectuate în condiții reprezentative să nu depășească valoarea standardului de emisie.

Cazanele de aburi și dispozitivele de încălzire industrială cu o putere termică nominală mai mare de 50 MWth:

Tabelul 1. Valorile limită pentru emisiile de NOx provenite de la cazanele de aburi (2)

Valoarea limită (mg/Nm3) (3)

Combustibili solizi, instalații noi:

Cazane de aburi 50 - 100 MWth

400

Cazane de aburi 100 - 300 MWth

300

Cazane de aburi > 300 MWth

200

Combustibili solizi, instalații existente:

Solizi, în general

650

Solizi, cu mai puțin de 10 % compuși organici volatili

1 300

Combustibili lichizi, instalații noi:

Cazane de aburi 50 - 100 MWth

400

Cazane de aburi 100 - 300 MWth

300

Cazane de aburi > 300 MWth

200

Combustibili lichizi, instalații existente

450

Combustibili gazoși, instalații noi:

Combustibil: gaze naturale

Cazane de aburi 50 - 300 MWth

150

Cazane de aburi > 300 MWth

100

Combustibil: toate celelalte gaze

200

Combustibili gazoși, instalații existente

350

10.

Turbinele cu combustie continentale care au o putere termică nominală mai mare de 50 MWth: valorile limită ale emisiilor de NOx exprimate în mg/Nm (cu un conținut de O2 de 15 %) se calculează pentru o singură turbină. Valorile limită indicate în tabelul 2 se aplică numai turbinelor a căror sarcină este mai mare de 70 %.

Tabelul 2. Valorile limită ale emisiilor de NOx provenite de la turbinele continentale cu combustie

> 50 MWth (Putere termică în condiții ISO)

Valoarea limită (mg/Nm3)

Instalații noi, gaze naturale (4)

50 (5)

Instalații noi, combustibili lichizi (6)

120

Instalații existente, toți combustibilii (7)

Gaze naturale

150

Combustibili lichizi

200

11.

Producția de ciment:

Tabelul 3. Valorile limită ale emisiilor de NOx provenite din producția de ciment (8)

Valoarea limită (mg/Nm3)

Instalații noi (10 % O2)

cuptoare uscate

500

alte cuptoare

800

Instalații existente (10 % O2)

1 200

12.

Motoare fixe:

Tabelul 4. Valorile limită ale emisiilor de NOx provenite de la motoare fixe noi

Putere, caracteristici tehnice, tip de combustibil

Valoarea limită (9)(mg/Nm3)

Motoare cu aprindere prin scânteie (= Otto), în 4 timpi, > 1 MWth

motoare cu ardere slabă

250

alte tipuri de motoare

500

Motoare cu aprindere prin compresie (= Diesel), > 5 MWth

carburant: gaz natural (cu aprindere prin jet)

500

carburant: petrol greu

600

carburant: motorină Diesel sau combustibil gazos

500

13.

Producerea și prelucrarea metalelor:

Tabelul 5. Valorile limită ale emisiilor de NOx provenite din producția siderurgică primară a fierului și oțelului (10)

Putere, caracteristici tehnice, tip de combustibil

Valoarea limită (mg/Nm3)

Instalații de aglomerare noi și existente

400

14.

Producția de acid nitric:

Tabelul 6. Valorile limită ale emisiilor de NOx provenite de la instalațiile de producere a acidului nitric, cu excepția unităților de concentrare a acidului

Putere, caracteristici tehnice, tip de combustibil

Valoarea limită (mg/Nm3)

Instalații noi

350

Instalații existente

450

B. Canada

15.

Valorile limită pentru reducerea emisiilor de oxizi de azot care provin din instalații fixe noi ce fac parte din categoriile de surse fixe enumerate mai jos se determină pe baza informațiilor disponibile asupra tehnicilor și nivelurilor de reducere, inclusiv valorile limită aplicate în alte țări și pe baza documentelor ulterioare:

(a)

Consiliul canadian al miniștrilor mediului (CCME). Recomandări naționale privind emisiile pentru turbinele fixe cu combustie. Decembrie 1992. PN1072;

(b)

Canada Gazette, partea I. Ministerul Mediului. Emisii ale centralelor termice - Recomandări naționale pentru surse fixe noi. 15 mai 1993, p. 1633-1638;

(c)

CCME. Recomandări naționale privind emisiile cuptoarelor de ciment. Martie 1998. PN1284.

C. Statele Unite ale Americii

16.

Valorile limită pentru reducerea emisiilor de NOx care provin din sursele fixe noi ce fac parte din categoriile de surse fixe enumerate mai jos se indică în documentele următoare:

(a)

Instalații cu cărbune ale serviciilor publice de distribuție - Codul reglementărilor federale (C.F.R.) titlul 40 partea 76.

(b)

Generatoare de aburi ale companiilor publice de electricitate - C.F.R. titlul 40 partea 60 secțiunile D și Da.

(c)

Generatoare de aburi din sectorul industrial, comercial și instituțional - C.F.R. titlul 40 partea 60 secțiunea Db.

(d)

Uzinele de producere a acidului azotic - C.F.R. titlul 40 partea 60 secțiunea G.

(e)

Turbine fixe cu gaze - C.F.R. titlul 40 partea 60 secțiunea GG.

(f)

Incineratoare de deșeuri urbane - C.F.R. titlul 40 partea 60 secțiunile Ea și Eb.

(g)

Incineratoare de deșeuri spitalicești/medicale/infecțioase - C.F.R. titlul 40 partea 60 secțiunea Ec.

(1) Supravegherea trebuie să fie înțeleasă ca o activitate globală ce include măsurarea emisiilor, bilanțul de masă etc. Supravegherea se poate face în mod continuu sau intermitent.

(2) În special, valorile limită nu se aplică:

instalațiilor, cum ar fi cuptoarele de reîncălzire și cuptoarele de tratament termic, în care produsele de combustie sunt utilizate direct pentru încălzirea, uscarea sau orice alt tratament al obiectelor sau materialelor;

instalațiilor de post-combustie, adică orice dispozitiv tehnic care servește la epurarea gazelor reziduale prin combustie și care nu funcționează ca o instalație de combustie independentă;

instalațiilor utilizate pentru regenerarea catalizatorilor de cracare catalitică;

instalațiilor utilizate pentru conversia sulfurii de hidrogen în sulf;

reactoarele utilizate în industria chimică;

bateriilor de cuptoare de cocserie;

recuperatoarelor Cowper;

incineratoarelor de deșeuri;

instalațiilor echipate cu motoare Diesel, cu benzină sau cu gaz, sau turbine cu combustie, indiferent de combustibilul utilizat.

(3) Aceste valori nu sunt aplicabile cazanelor de aburi care funcționează mai puțin de 500 de ore pe an. Conținutul de referință în O2 este de 6 % pentru combustibilii solizi și de 3 % pentru alți combustibili.

(4) Gaz natural este metanul existent în stare naturală al cărui conținut în gaze inerte sau alți constituenți nu depășește 20 % în volum.

(5) 75 mg/Nm3 în cazul:

turbinelor de combustie utilizate în instalațiile de producție combinată a căldurii și electricității;

turbinelor de combustie care antrenează un compresor pentru alimentarea rețelei publice de distribuție a gazelor.

În cazul turbinelor cu combustie care nu se încadrează în nici una dintre categoriile menționate anterior, dar al căror randament determinat în condițiile ISO de sarcină de bază este mai mare de 35 %, valoarea limită este de 50* n/35, unde n este randamentul turbinei cu combustie exprimat în procente (și determinat în condițiile ISO de sarcină de bază).

(6) Această valoare limită se aplică numai turbinelor cu combustie care expulzează distilate ușoare și medii.

(7) Aceste valori nu se aplică turbinelor cu combustie care funcționează mai puțin de 150 de ore pe an.

(8) Instalații de producere a cimentului clinker în cuptoare rotative cu o capacitate mai mare de 500 mg/zi sau în alte tipuri de cuptoare cu o capacitate mai mare de 50 Mg/zi.

(9) Aceste valori nu se aplică motoarelor care funcționează mai puțin de 500 ore/an. Conținutul de referință în O2 este de 5 %.

(10) Producerea și prelucrarea metalelor: instalații de coacere sau aglomerare a minereurilor, topitorii sau oțelării (prima sau a doua ardere), inclusiv cele cu activitate continuă, având o capacitate mai mare de 2,5 Mg/oră, instalații de prelucrare a metalelor feroase (laminoare la cald > 20 mg/oră oțel brut).

ANEXA VI

VALORILE LIMITĂ ALE EMISIILOR DE COMPUȘI ORGANICI VOLATILI PROVENIȚI DIN SURSE FIXE

1. Secțiunea A se aplică părților, cu excepția Canadei și Statelor Unite ale Americii, secțiunea B se aplică pentru Canada, iar secțiunea C se aplică pentru Statele Unite ale Americii.

A. Părțile, cu excepția Canadei și Statelor Unite ale Americii

Această secțiune a prezentei anexe se referă la sursele fixe de emisie a compușilor organici volatili nemetanici (COVNM), enumerați la punctele 8-21 următoare. Secțiunea nu se aplică instalațiilor sau părților din instalații utilizate în cercetare, dezvoltare sau pentru testarea produselor sau tehnologiilor noi. Valorile prag sunt prezentate în tabele pentru sectoare specifice. Acestea se referă, în general, la consumul de solvenți sau la debitul de masă al emisiilor. În cazul în care un operator execută mai multe activități care se înscriu în aceeași subrubrică, în aceeași instalație și în același amplasament, atunci consumul de solvent sau debitul de masă al emisiilor corespunzătoare acestor activități se însumează. În cazul în care nu s-a fixat nici o valoare prag, atunci valoarea limită indicată se aplică ansamblului instalațiilor în cauză.

În sensul secțiunii A din prezenta anexă:

(a)

„depozitarea și distribuția produselor petroliere” reprezintă încărcătura camioanelor, vagoanelor cisternă, barjelor și navelor de transport maritim la depozite și la centrele de expediere ale rafinăriilor de ulei mineral, cu excepția realimentării vehiculelor la stațiile-service care sunt menționate în documentele referitoare la sursele mobile;

(b)

„acoperirea cu adeziv” reprezintă orice procedeu de aplicare a unui adeziv pe o suprafață, cu excepția acoperirilor cu adezivi și a cașerărilor legate de procesele de tipărire și de laminare a lemnului și materialelor plastice;

(c)

„laminarea lemnului și a materialelor plastice” reprezintă orice procedeu de lipire a lemnului și/sau a materialelor plastice pentru a se obține produse laminate;

(d)

„procedeele de acoperire” reprezintă aplicarea unor suprafețe metalice sau plastice pe autoturisme, cabine de camioane, camioane, autobuze sau pe suprafețe din lemn printr-un procedeu prin care unul sau mai multe straturi subțiri, continue, dintr-o substanță de acoperire este (sunt) aplicat(e) pe:

(i)

vehicule noi definite (vezi mai jos) ca vehicule de categoria M1 și categoria N1, în măsura în care acestea sunt acoperite în aceeași instalație ca și vehiculele din categoria M1;

(ii)

cabinele camioanelor definite ca habitaclul conducătorului auto și orice habitaclu integrat destinat echipării tehnice a vehiculelor din categoriile N2 și N3;

(iii)

camionetele și camioanele definite ca vehicule de categoriile N1, N2 și N3, cu excepția cabinelor de camion;

(iv)

autobuzele definite ca vehicule de categoriile M2 și M3;

(v)

alte suprafețe metalice și plastice, inclusiv cele ale avioanelor, navelor, trenurilor etc., suprafețe din lemn și suprafețe textile, film și hârtie.

Această categorie de surse nu include acoperirea substratului cu materiale metalice prin tehnici electroforetice sau de pulverizare cu substanțe chimice. În cazul în care procesul de acoperire a unui articol comportă o operație în cursul căreia este imprimat același articol, atunci această fază de imprimare se consideră ca făcând parte din procesul de acoperire. Operațiunile de imprimare efectuate ca activitate distinctă nu sunt incluse. Conform prezentei definiții:

vehiculele M1 sunt cele destinate transportului de persoane și au cel mult 8 locuri, în afara locului șoferului;

vehiculele M2 sunt cele destinate transportului de persoane, care au mai mult de 8 locuri, în afara locului șoferului și a căror masă maximă nu depășește 5 tone;

vehiculele M3 sunt cele destinate transportului de persoane, au mai mult de 8 locuri, în afara locului șoferului și a căror masă maximă depășește 5 tone;

vehiculele N1 sunt cele destinate transportului de mărfuri și au o masă de maximum 3,5 tone;

vehiculele N2 sunt cele destinate transportului de mărfuri și au o masă mai mare de 3,5 tone, dar care nu depășesc 12 tone;

vehiculele N3 sunt cele destinate transportului de mărfuri și a căror masă maximă depășește 12 tone;

(e)

„izolarea bobinelor” reprezintă orice procedeu prin care sârma de oțel bobinată, oțelul inoxidabil, oțelul învelit, benzile din aliaj de cupru sau aluminiu se acoperă cu o substanță de izolație peliculară sau laminată într-un proces continuu;

(f)

„curățarea chimică uscată” reprezintă orice procedeu industrial sau comercial care utilizează compuși organici volatili (COV) într-o instalație de curățare a articolelor de îmbrăcăminte, a articolelor de mobilier și a altor bunuri de consum similare, cu excepția curățării manuale a petelor în industria textilă și de confecții;

(g)

„fabricarea preparatelor de acoperire, a lacurilor, a cernelurilor și adezivilor” reprezintă fabricarea preparatelor de acoperire, a lacurilor, a cernelurilor și adezivilor, precum și a produselor intermediare, în măsura în care acestea sunt obținute în aceeași instalație, prin amestecul pigmenților, rășinilor și a substanțelor adezive cu ajutorul solvenților organici sau cu al altor substanțe. Această categorie include, de asemenea, dispersia, pre-dispersia, obținerea vâscozității și a culorii dorite și îmbutelierea produselor finale în recipiente;

(h)

„tipărirea” reprezintă orice procedeu de reproducere a textelor și/sau a imaginilor în care cerneala se transferă pe orice tip de suport cu ajutorul unei forme purtătoare de imagine. Aceasta se aplică sub-procedeelor următoare:

(i)

flexografie: procedeu de tipărire în care se utilizează o formă purtătoare de imagine din fotopolimeri elastici sau cauciuc, ale cărei suprafețe tipăritoare sunt deasupra suprafețelor neutre; cerneala folosită este lichidă și se usucă prin evaporare;

(ii)

tipărire pe rotativă ofset cu uscare prin încălzire: procedeu de tipărire pe rotativă cu hârtia în sul care utilizează o formă purtătoare de imagine ale cărei suprafețe tipăritoare și neutre se află în același plan. Prin tipărirea pe rotativă cu hârtia în sul se înțelege că mașina este alimentată de la un sul și nu cu foi de hârtie individuale. Suprafața neutră este astfel tratată încât să absoarbă apa și astfel să respingă cerneala. Suprafața tipăritoare este astfel tratată pentru a primi și transfera cerneala pe suprafața ce trebuie tipărită. Evaporarea se face într-un cuptor în care suportul tipărit este încălzit cu aer cald;

(iii)

rotogravura de editare: procedeu de tipărire folosit pentru tipărirea cu cerneală pe bază de toluen a hârtiei destinate revistelor, broșurilor, cataloagelor sau altor produse similare;

(iv)

rotogravură: procedeu de tipărire ce utilizează o formă cilindrică purtătoare de imagine a cărei suprafață tipăritoare se află sub suprafața neutră, și care utilizează cerneală lichidă ce se usucă prin evaporare. Alveolele sunt umplute cu cerneală și suprafața neutră este curățată de surplusul de cerneală înainte ca suprafața care urmează să fie tipărită să intre în contact cu cilindrul, iar cerneala să iasă din alveole;

(v)

tipărirea serigrafică în rotativă: procedeu de tipărire pe rotativă cu hârtia în sul în care cerneala se transferă pe suprafața ce urmează să fie tipărită prin introducerea ei într-o formă purtătoare de imagine poroasă, care are suprafața tipăritoare deschisă, și porțiunea neutră etanșată; cerneala utilizată lichidă se usucă numai prin evaporare. Prin tipărirea pe rotativă cu hârtie în sul se înțelege că mașina se alimentează de la un sul și nu cu foi individuale;

(vi)

cașerarea asociată unui procedeu de tipărire: lipirea a două sau mai multe materiale flexibile pentru obținerea produselor cașerate;

(vii)

glazurare: procedeu constând în aplicarea unui lac pe o suprafață flexibilă sau a unui preparat adeziv în scopul asigurării ulterioare a unei etanșeizări a ambalajului;

(i)

„fabricarea produselor farmaceutice” reprezintă sinteza chimică, fermentația, extracția, formularea și finisarea produselor farmaceutice și fabricarea produselor intermediare, în cazul în care se desfășoară pe același amplasament;

(j)

„conversia cauciucului natural sau sintetic” reprezintă orice proces de mixare, frezare, malaxare, calandrare, extrudare și vulcanizare aplicabile cauciucului natural sau sintetic, precum și operații conexe destinate să transforme cauciucul natural sau sintetic în produs finit;

(k)

„curățarea suprafețelor” reprezintă, cu excepția curățării chimice uscate, orice procedeu, inclusiv degresarea, care utilizează solvenți organici pentru îndepărtarea murdăriei de pe suprafața materialelor. O activitate de curățare care constă în mai multe etape înainte sau după orice altă etapă se consideră o singură operațiune de curățare a suprafețelor. Această operațiune privește curățarea suprafețelor produselor și nu a echipamentelor de procesare;

(l)

„extracția grăsimilor vegetale și animale și rafinarea uleiurilor vegetale” reprezintă extracția uleiurilor vegetale provenite din semințe și din alte materii vegetale, procesarea reziduurilor uscate destinate producerii alimentelor pentru animale și purificarea grăsimilor și a uleiurilor vegetale care provin din semințe și din materii vegetale și/sau animale;

(m)

„finisarea vehiculelor” reprezintă orice activitate industrială sau comercială de acoperire a suprafețelor, precum și activitățile de degresare conexe constând în:

(i)

acoperirea de protecție a unui vehicul rutier sau a unei părți a acestuia în cadrul lucrărilor de reparații, de întreținere sau de decorare a unui vehicul efectuate în afara instalațiilor de fabricare sau

(ii)

acoperirea inițială a unui vehicul rutier sau a unei părți a acestuia, utilizând același tip de material de finisare, atunci când această operațiune nu se realizează pe linia de fabricație sau

(iii)

acoperirea de protecție a remorcilor (inclusiv a semiremorcilor);

(n)

„impregnarea suprafețelor din lemn” reprezintă orice procedeu de impregnare a lemnului cu un agent de conservare;

(o)

„condiții standard” reprezintă temperatura de 273,15 K și presiunea de 101,3 kPa;

(p)

„COVNM” reprezintă orice compuși organici, alții decât metanul, a căror presiune de vapori este de cel puțin 0,01 kPa la 273,15 K sau a căror volatilitate este comparabilă în condițiile de aplicare indicate;

(q)

„gaze reziduale” reprezintă descărcarea gazoasă finală care conține COVNM sau alți poluanți și care se evacuează în atmosferă printr-un coș de dispersie sau printr-un dispozitiv de reducere a emisiilor. Debitele volumetrice sunt exprimate în m3/oră în condiții standard;

(r)

„emisii fugitive de COVNM” reprezintă orice emisie în atmosferă, sol sau apă a unor COVNM, care nu provine din gaze reziduale și, de asemenea, în cazul în care nu există alte precizări, a solvenților conținuți în produse. Emisiile fugitive cuprind emisiile de COVNM necaptate care sunt eliberate în mediul exterior prin ferestre, uși, guri de aerisire și alte orificii similare. Valorile limită care sunt indicate mai jos pentru emisiile fugitive sunt calculate cu ajutorul unui plan de gestionare a solvenților (vezi apendicele I al prezentei anexe);

(s)

„emisii totale de COVNM” reprezintă suma emisiilor fugitive de COVNM și a emisiilor de COVNM din gazele reziduale;

(t)

„solvenți utilizați” reprezintă cantitatea de solvenți organici, în stare pură sau conținuți în preparate, inclusiv solvenții reciclați în instalații care sunt utilizați pentru îndeplinirea unui proces și care sunt contabilizați de fiecare dată când sunt utilizați pentru efectuarea operațiunii respective;

(u)

„valoare limită” reprezintă concentrația maximă a unei substanțe gazoase conținute în gazele reziduale ale unei instalații, care nu trebuie să fie depășită în timpul funcționării normale. În cazul în care nu există alte precizări, atunci aceasta trebuie calculată în funcție de raportul masei de poluant față de volumul gazelor reziduale (exprimat în mg C/Nm3, în cazul în care nu se specifică altfel), presupunând condiții standard de temperatură și presiune pentru gazele uscate. Pentru instalațiile care utilizează solvenți, valorile limită sunt furnizate în unități de masă pe unitate caracteristică a operațiunilor respective. Volumele de gaz care sunt adăugate gazelor reziduale pentru răcire sau diluție nu se iau în considerare la determinarea concentrației masei de poluant din gazele reziduale. Valorile limită se referă în general la toți compușii organici volatili, alții decât metanul (nu se face nici o altă distincție în funcție de reactivitate sau de toxicitate, de exemplu);

(v)

„funcționare standard” reprezintă toate fazele de funcționare, cu excepția operațiunilor de pornire și de oprire sau de întreținere a instalațiilor;

(w)

„substanțele dăunătoare sănătății oamenilor” se împart în două categorii:

(i)

COV halogenați care prezintă un potențial risc de efecte ireversibile sau

(ii)

substanțele periculoase care sunt cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere, care pot produce cancer, alterări genetice ereditare sau cancer prin inhalare, care pot diminua fertilitatea sau care pun în pericol viața fătului.

Trebuie satisfăcute următoarele cerințe:

(a)

trebuie monitorizate emisiile de COVNM (1) și trebuie verificată respectarea valorilor limită. Se pot aplica diferite metode de verificare: măsurători continue sau intermitente, omologarea de tip sau orice alte metode corespunzătoare din punct de vedere tehnic; mai departe, aceste metode trebuie să fie viabile din punct de vedere economic;

(b)

concentrațiile poluanților atmosferici din conductele transportatoare de gaz trebuie să fie măsurate într-un mod reprezentativ. Metodele de prelevare și analiză a probelor tuturor poluanților, ca și metodologia măsurătorilor de referință necesare etalonării sistemelor de măsură, trebuie să fie conforme cu standardele stabilite de către Comitetul European pentru Standardizare (CEN) sau de către Organizația Internațională pentru Standardizare (ISO). În perioada perfectării standardelor CEN sau ISO se aplică standardele naționale;

(c)

în cazul în care se impun măsurări ale emisiilor de COVNM, acestea trebuie efectuate continuu dacă emisiile de COVNM reprezintă mai mult de 10 kg carbon organic total/oră în conducta de evacuare situată în aval față de instalația de reducere a emisiilor și dacă durata de funcționare depășește 200 de ore pe an. Pentru orice alte instalații, cerința minimă este ca să se efectueze cel puțin măsurări intermitente. În vederea aprobării conformității cu standardele admise, se poate recurge la metode proprii, cu condiția ca acestea să fie de rigurozitate egală;

(d)

în cazul măsurătorilor continue, ca o cerință minimă, se consideră că se respectă standardele de emisie în cazul în care media zilnică nu depășește valoarea limită în timpul funcționării normale și nici o medie orară nu depășește cu 150 % valorile limită. În vederea aprobării conformității cu standardele admise, se poate recurge la metode proprii, cu condiția ca acestea să fie de rigurozitate egală;

(e)

în cazul măsurătorilor intermitente, ca o cerință minimă, se consideră respectate standardele de emisie, în cazul în care valoarea medie a tuturor citirilor nu depășește valoarea limită și nici o medie orară nu depășește cu 150 % valoarea limită. În vederea aprobării conformității cu standardele admise, se poate recurge la metode proprii, cu condiția ca acestea să fie la fel de riguroase;

(f)

trebuie luate toate măsurile de precauție necesare în vederea reducerii la minimum a emisiilor de COVNM la pornirea și oprirea instalațiilor, și în cazul unei funcționări anormale;

(g)

măsurătorile nu sunt necesare în cazul în care nu este necesară instalarea unui dispozitiv de reducere a emisiilor în vederea respectării valorilor limită și în cazul în care se poate arăta că valorile limită nu sunt depășite.

Pentru gazele reziduale ar trebui aplicate următoarele valori limită, cu excepția cazului când se fac alte precizări:

(a)

20 mg substanță/m3 pentru evacuările de compuși organici volatili halogenați (cărora le este atribuită următoarea frază de risc „risc potențial de efecte ireversibile”), al căror debit masic total este mai mare sau egal cu 100 g/oră;

(b)

2 mg/m3 (această valoare corespunde masei totale a diferiților compuși) pentru evacuările compușilor organici volatili (cărora le sunt atribuite următoarele fraze de risc:

„pot să provoace cancerul, pot să provoace alterări genetice ereditare, pot să provoace cancerul prin inhalare, pot pune în pericol viața fătului, pot diminua fertilitatea”), al căror debit masic total este mai mare sau egal cu 10 g/oră.

În cazul categoriilor de surse enumerate la punctele 9-21, se prevăd următoarele dispoziții:

(a)

în locul aplicării valorilor limită pentru instalațiile indicate mai jos, operatorii respectivei instalații pot fi autorizați să aplice o schemă de reducere (vezi apendicele II al prezentei anexe), al cărei scop este să le permită obținerea, prin alte mijloace, a reducerii emisiilor echivalente celor care ar fi fost obținute prin aplicarea valorilor limită indicate;

(b)

în privința emisiilor fugitive de COVNM, valorile indicate mai jos pentru aceste emisii trebuie aplicate ca valori limită. Cu toate acestea, în cazul în care se demonstrează autorității competente că, în cazul unei instalații, această valoare nu este fezabilă din punct de vedere tehnic și economic, atunci autoritatea competentă poate acorda o derogare pentru această instalație, cu condiția să nu fie riscuri semnificative pentru sănătate și mediu. Pentru fiecare derogare, operatorul trebuie să demonstreze autorității competente că utilizează cea mai bună tehnică disponibilă.

Valorile limită pentru emisiile compușilor organici volatili care provin din categoriile de surse definite la punctul 3 sunt cele indicate la punctele 8-21 următoare.

Depozitarea și distribuirea produselor petroliere:

Tabelul 1. Valorile limită ale emisiilor de COV care provin din operațuni de depozitare și de distribuție a produselor petroliere, cu excepția operațiunilor de încărcare a navelor maritime

Capacitate, caracteristici tehnice, alte specificații

Valoarea prag

Valoarea limită

Unități de recuperare a vaporilor care deservesc instalațiile de depozitare și de distribuție din depozitele rafinăriilor sau din terminale petroliere

5 000 m3 debit anual de produse

10 g COV/Nm3 inclusiv metanul

Notă: Vaporii dislocați în cursul operațiilor de umplere a rezervoarelor de depozitare a produselor petroliere trebuie să fie recuperați fie în alte rezervoare de depozitare, fie în dispozitive de reducere a emisiilor care respectă valorile limită indicate în tabelul de mai sus.

Acoperirea cu adeziv:

Tabelul 2. Valorile limită pentru emisiile de COVNM care provin din acoperirile cu adezivi

Capacitate, caracteristici tehnice, alte specificații

Valoarea prag pentru consumul de solvent

(Mg/an)

Valoarea limită

Valoarea limită pentru emisiile fugitive de COVNM

(% de solvent utilizat)