Directiva Comisiei din 4 aprilie 1990 de modificare a celei de a doua directive 82/434/CEE privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la metodele de analiză necesare pentru verificarea compoziției produselor cosmetice

13/Volumul 09

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

238

31990L0207

L 108/92

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA COMISIEI

din 4 aprilie 1990

de modificare a celei de a doua directive 82/434/CEE privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la metodele de analiză necesare pentru verificarea compoziției produselor cosmetice

(90/207/CEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene,

întrucât a doua Directivă 82/434/CEE a Comisiei din 14 mai 1982 privind apropierea legislației statelor membre cu privire la metodele de analiză necesare pentru verificarea compoziției produselor cosmetice (1) stabilește o metodă generală de analiză pentru identificarea și determinarea formaldehidei libere;

întrucât, in lumina noilor date științifice și tehnice, s-a dovedit necesară modificarea acestei metode de analiză;

întrucât măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt în conformitate cu avizul Comitetului pentru adaptarea la progresul tehnic a directivelor privind înlăturarea barierelor tehnice din calea comerțului din sectorul produselor cosmetice,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Capitolul IV din anexa la Directiva 82/434/CEE se înlocuiește cu textul prevăzut în anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 decembrie 1990. Acestea informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Actele adoptate în temeiul primului alineat se referă explicit la prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 4 aprilie 1990.

Pentru Comisie

Karel VAN MIERT

Membru al Comisiei

(1) JO L 185, 30.6.1982, p. 1.

ANEXĂ

„IV. IDENTIFICAREA ȘI DETERMINAREA FORMALDEHIDEI LIBERE

1. OBIECT ȘI DOMENIU DE APLICARE

Prezenta metodă descrie identificarea și două determinări în funcție de prezența sau absența donorilor de formaldehidă. Metoda se aplică tuturor produselor cosmetice.

1.1. Identificare

1.2. Determinare generală prin colorimetrie cu pentan-2,4-dionă

Prezenta metodă se aplică atunci când formaldehida este utilizată singură sau împreună cu alți conservanți care nu sunt donori de formaldehidă.

În alte situații și dacă rezultatul depășește concentrația maximă admisă, trebuie folosită următoarea metodă de confirmare.

1.3. Determinare în prezența donorilor de formaldehidă

În metoda menționată mai sus (1.2), în timpul procesului de formare a derivaților, donorii de formaldehidă se divid și conduc la rezultate care sunt prea mari (formaldehidă combinată și polimerizată).

Este necesară separarea formaldehidei prin cromatografie de lichid.

2. DEFINIȚIE

Conținutul de formaldehidă liberă al probei, determinat în conformitate cu prezenta metodă, este exprimat în procente masice.

3. IDENTIFICARE

3.1. Principiu

Într-un mediu de acid sulfuric, formaldehida liberă și combinată colorează reactivul Schiff în roz sau mov.

3.2. Reactivi

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică, iar apa trebuie să fie demineralizată.

3.2.1. Fucsină;

3.2.2. Sulfit de sodiu hidratat cu 7 molecule de H2O;

3.2.3. Acid clorhidric concentrat (d = 1,19);

3.2.4. Acid sulfuric, aproximativ 1 M;

3.2.5. Reactiv Schiff:

Într-un pahar se cântăresc 100 mg fucsină (3.2.1.) și se dizolvă în 75 ml apă la 80 °C. După răcire, se adaugă 2,5 g sulfit de sodiu (3.2.2.). Se completează până la 100 ml.

Se utilizează în interval de două săptămâni.

3.3. Procedură

3.3.1. Într-un pahar de 10 ml se cântăresc 2 g din probă.

3.3.2. Se adaugă două picături de acid sulfuric (3.2.4) și 2 ml de reactiv Schiff (3.2.5). În momentul folosirii, reactivul trebuie să fie absolut incolor.

Se agită și se lasă în repaus cinci minute.

3.3.3. Dacă în primele cinci minute se observă o tentă roz sau mov, formaldehida este prezentă în exces de 0,01 % și trebuie determinată prin metoda liberă sau combinată (4) și, dacă este necesar, prin procedura (5).

4. DETERMINARE GENERALĂ PRIN COLORIMETRIE CU PENTAN-2,4-DIONĂ

4.1. Principiu

Formaldehida reacționează cu pentan-2,4-dionă în prezența acetatului de amoniu și formează 3,5-diacetil-1,4-dihidrolutidină. Aceasta este extrasă cu 1-butanol și absorbanța extractului este măsurată la 410 nm.

4.2. Reactivi

Toți reactivii trebuie să fie de puritate analitică iar apa trebuie să fie demineralizată.

4.2.1. Acetat de amoniu anhidru;

4.2.2. Acid acetic concentrat d4 20 = 1,05;

4.2.3. Pentan 2,4-dionă proaspăt distilată la presiune redusă 25 mm Hg la 25o - nu ar trebui să absoarbă la 410 nm;

4.2.4. 1-Butanol;

4.2.5. Acid clorhidric, 0,1 M;

4.2.6. Acid clorhidric, aproximativ 0,1 M;

4.2.7. Hidroxid de sodiu, 1 M;

4.2.8. Soluție de amidon proaspăt preparată, în conformitate cu European Pharmacopoeia (1 g/50 ml apă), ediția a II-a, 1980, părțile I-VII-1-1;

4.2.9. Formaldehidă 37 - 40 % m/v;

4.2.10. Soluție standard de iod, 0,05 M;

4.2.11. Soluție standard de tiosulfat de sodiu, 0,1 M;

4.2.12. Reactiv pentan-2,4-dionă

Într-un balon cotat de 1 000 ml se dizolvă:

150 g acetat de amoniu (4.2.1);

2 ml pentan-2,4-dionă (4.2.3);

3 ml acid acetic (4.2.2).

Se completează cu apă până la semn (pH-ul soluției aproximativ 6,4).

Acest reactiv trebuie să fie proaspăt preparat;

4.2.13. Reactiv (4.2.12) fără pentan-2,4-dionă;

4.2.14. Formaldehidă standard: soluție stoc

Într-un balon cotat se pun 5 g formaldehidă (4.2.9) și se completează cu apă până la 1 000 ml.

Se determină concentrația soluției după cum urmează:

Se îndepărtează 10,00 ml; se adaugă 25,00 ml soluție standard de iod (4.2.10) și 10,00 ml soluție de hidroxid de sodiu (4.2.7).

Se lasă să stea 5 minute.

Se acidulează cu 11,00 ml HCl (4.2.5) și se determină excesul de iod cu soluție standard de tiosulfat de sodiu (4.2.11), utilizând ca indicator soluție de amidon (4.2.8).

1 ml iod 0,05 M (4.2.10) consumat este echivalent cu 1,5 mg formaldehidă;

4.2.15. Formaldehidă standard: soluție diluată

Se diluează succesiv cu apă soluția stoc de formaldehidă, până la 1/20 și respectiv 1/100.

1 ml din această soluție conține aproximativ 1 μg formaldehidă.

Se calculează conținutul exact.

4.3. Aparatură

4.3.1. Aparatură standard de laborator;

4.3.2. Filtru de separare de faze, Whatman 1 PS (sau echivalent);

4.3.3. Centrifugă;

4.3.4. Baie de apă reglată la 60 °C;

4.3.5. Spectrofotometru;

4.3.6. Cuve de sticlă cu cale optică de 1 cm.

4.4. Procedură

4.4.1. Soluție de probă

Într-un balon cotat de 100 ml se cântărește, cu o precizie de 0,001 g, o cantitate (în g) din proba analizată, corespunzătoare unei presupuse cantități de formaldehidă de aproximativ 150 μg.

Se completează până la 100 ml cu apă și se amestecă (soluție S).

[Se verifică valoarea pH-ului, care trebuie să fie apropiat de 6; dacă nu, se diluează cu soluție de acid clorhidric (4.2.6)].

Într-un pahar Erlenmeyer de 50 ml se pun:

10,00 ml soluție S;

5,00 ml reactiv pentan-2,4-dionă (4.2.12);

apă demineralizată până la un volum final de 30 ml.

4.4.2. Soluție de referință

Posibilele interferențe datorate culorii de fond în proba analizată se elimină prin utilizarea acestei soluții de referință:

Într-un pahar Erlenmeyer de 50 ml se pun:

10,00 ml soluție S;

5,00 ml reactiv (4.2.13);

apă demineralizată până la un volum final de 30 ml.

4.4.3. Test-martor

Într-un pahar Erlenmeyer de 50 ml se pun:

5,00 ml reactiv pentan-2,4-dionă (4.2.12);

apă demineralizată până la un volum final de 30 ml.

4.4.4. Determinare

4.4.4.1. Se agită amestecurile de la 4.4.1, 4.4.2 și 4.4.3. Se introduc paharele Erlenmeyer într-o baie de apă la 60 °C pentru exact 10 minute. Se lasă la răcit într-o baie de apă cu gheață timp de două minute.

4.4.4.2. Se transferă în pâlnii de separare de 50 ml conținând 10 ml de butanol (4.2.4). Se clătește fiecare pahar cu 3 - 5 ml apă. Se agită puternic amestecul exact 30 de secunde. Se lasă să se separe.

4.4.4.3. Se filtrează faza de 1-butanol în cuvele de măsurare (4.3.2) printr-un filtru pentru separarea fazelor. De asemenea, se poate folosi centrifugarea (3 000 gn timp de cinci minute).

4.4.4.4. Se măsoară absorbanța A1 la 410 nm a extractului soluției probă de la 4.4.1, față de extractul soluției de referință 4.4.2.

4.4.4.5. Similar, se măsoară absorbanța A2 a extractului soluției-martor de la 4.4.3 față de 1-butanol.

N.B.: Toate aceste operații trebuie efectuate într-un interval de timp de 25 minute de la introducerea paharelor Erlenmeyer în baia de apă de 60 °C.

4.4.5. Curba de etalonare

4.4.5.1. Într-un pahar Erlenmeyer de 50 ml se pun:

5,00 ml soluție standard diluată de la 4.2.15 ;

5,00 ml reactiv pentan-2,4-dionă (4.2.12);

apă demineralizată până la un volum final de 30 ml.

4.4.5.2. Se continuă conform descrierii de la 4.4.4 și se măsoară absorbanța față de 1-butanol (4.2.4).

4.4.5.3. Se repetă procedura cu 10, 15, 20 și 25 ml soluție standard diluată (4.2.15).

4.4.5.4. Pentru a obține valoarea de zero (corespunzătoare colorației reactivilor), se procedează ca la 4.4.4.5.

4.4.5.5. Se construiește curba de etalonare după scăderea valorii de zero din fiecare din absorbanțele obținute la 4.4.5.1 și 4.4.5.3. Legea lui Beer este valabilă până la un conținut de 30 μg formaldehidă.

4.5. Calcul

4.5.1. Se scade A2 din A1 și se citește din curba de etalonare (4.4.5.5) cantitatea C, în μg, de formaldehidă din soluția probă (4.4.1).

4.5.2. Se calculează conținutul de formaldehidă din probă (% m/m) cu ajutorul următoarei formule:

unde

m= masa porțiunii de probă de la punctul 9.

4.6. Repetabilitate (1)

Pentru un conținut de formaldehidă de 0,2 %, diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe aceeași probă nu trebuie să depășească 0,005 % pentru determinarea prin colorimetrie cu pentan-2,4-dionă.

Dacă determinarea formaldehidei libere conduce la rezultate mai mari decât concentrația maximă stabilită în Directiva 76/768/CEE, de exemplu:

între 0,05 % și 0,2 % într-un produs neetichetat;

mai mare decât 0,2 % în produs, etichetat sau nu,

trebuie să se aplice procedura descrisă la 5.

5. DETERMINARE ÎN PREZENȚA DONORILOR DE FORMALDEHIDĂ

5.1. Principiu

Formaldehida separată este transformată într-un derivat lutidinic galben printr-o reacție cu pentan-2,4-dionă într-un reactor post-coloană și derivatul obținut este determinat prin absorbanță la 420 nm.

5.2. Reactivi

Toți reactanții trebuie să fie de puritate analitică, iar apa trebuie să fie demineralizată.

5.2.1. Apă de puritate HPLC sau de calitate echivalentă;

5.2.2. Acetat de amoniu anhidru;

5.2.3. Acid acetic concentrat;

5.2.4. Pentan-2,4-dionă (păstrată la 4 °C);

5.2.5. Fosfat disodic anhidru;

5.2.6. Acid ortofosforic 85 % (d = 1,7);

5.2.7. Metanol de puritate HPLC;

5.2.8. Diclormetan;

5.2.9. Formaldehid 37 - 40 % m/v;

5.2.10. Hidroxid de sodiu, 1 M;

5.2.11. Acid clorhidric, 1 M;

5.2.12. Acid clorhidric, 0,002 M;

5.2.13. Soluție de amidon proaspăt preparată în conformitate cu European Pharmacopoeia (vezi 4.2.8);

5.2.14. Soluție standard de iod, 0,05 M;

5.2.15. Soluție standard de tiosulfat de sodiu, 0,1 M;

5.2.16. Fază mobilă:

Soluție apoasă de fosfat disodic (5.2.5) 0,006 M, corectată cu acid ortofosforic (5.2.6) la un pH de 2,1;

5.2.17. Reactiv post-coloană

Într-un balon cotat de 1 000 ml se dizolvă:

62,5 g acetat de amoniu (5.2.2);

7,5 ml acid acetic (5.2.3);

5 ml pentan-2,4-dionă (5.2.4).

Se completează până la 1 000 ml cu apă (5.2.1).

Acest reactiv se păstrează ferit de lumină.

Timp de conservare: maximum trei zile la 25 °C.

Nu trebuie să se observe nici o schimbare de culoare;

5.2.18. Formaldehidă standard: soluție stoc

Într-un balon gradat de 1 000 ml se toarnă 10 g formaldehidă (5.2.9) și se completează până la 1 000 ml cu apă.

Se determină concentrația soluției în modul următor:

Se îndepărtează 5,00 ml; se adaugă 25,00 ml soluție standard de iod (5.2.14) și 10,00 ml soluție de hidroxid de sodiu (5.2.10).

Se lasă în repaus cinci minute.

Se acidulează cu 11,00 ml HCl (5.2.11) și se titrează excesul de soluție standard de iod cu soluție de tiosulfat de sodiu (5.2.15), utilizând ca indicator soluție de amidon.

1 ml soluție de iod (5.2.14) este echivalent cu 1,5 mg formaldehidă;

5.2.19. Formaldehidă standard: soluție diluată

Se diluează soluția stoc la 1/100 din concentrația sa inițială în faza mobilă (5.2.16).

1 ml din această soluție conține aproximativ 37 mg formaldehidă.

Se calculează conținutul exact.

5.3. Aparatură

5.3.1. Aparatură standard de laborator;

5.3.2. Pompă HPLC nepulsatorie;

5.3.3. Pompă nepulsatorie de joasă presiune pentru reactiv (sau o a doua pompă HPLC);

5.3.4. Injector cu ciclu de 10 μl;

5.3.5. Reactor post-coloană cu următoarele componente:

+ un balon de 1 l cu trei gâturi;

+ o retortă de 1 l;

+ două coloane Vigreux cu minimum 10 talere, dintre care două răcite cu aer;

+ tub din oțel inoxidabil de 1,6 mm (pentru schimb de căldură) – diametru interior 0,23 mm, lungime = 400 mm;

+ tub din teflon de 1,6 mm – diametru interior 0,30 mm, lungime 5 m („tricotină”), vezi apendicele 1;

+ un teu fără volum propriu (tip valco sau echivalent);

+ trei racorduri fără volum propriu;

Sau: un modul post-coloană Applied Biosystems PCRS 520 sau echivalent, echipat cu un reactor de 1 ml;

5.3.6. Filtru cu membrană, dimensiunea porilor 0,45 μm;

5.3.7. Cartuș SEP-PAKR C18, sau echivalent;

5.3.8. Coloane gata preparate:

Bischoff hipersil RP 18 (tip NC referință C25.46 1805)

(5 μm, lungime = 250 mm, diametru interior = 4,6 mm),

sau Dupont, Zorbax ODS

(5 μm, lungime = 250 mm, diametru interior = 4,6 mm),

sau Phase SEP, spherisorb ODS 2

(5 μm, lungime = 250 mm, diametru interior = 4,6 mm);

5.3.9. Pre-coloană

Bischoff K1 hypersil RP 18 (referință K1 G 6301 1805)

(5 μm, lungime = 10 mm, sau echivalent).

5.3.10. Coloana și pre-coloana sunt conectate prin intermediul unui sistem Ecotube (referință A 15020508 Bischoff) sau echivalent.

5.3.11. Se asamblează aparatura (5.3.5) conform schemei bloc din apendicele 2.

Conectorii de după injector trebuie să fie cât mai scurți posibil. În acest caz, tubul din oțel inoxidabil dintre ieșirea reactorului și intrarea detectorului este destinat răcirii amestecului înaintea detecției iar temperatura în detector este necunoscută dar constantă.

5.3.12. Detector cu spectru vizibil UV;

5.3.13. Dispozitiv de înregistrare;

5.3.14. Centrifugă;

5.3.15. Baie ultrasonică;

5.3.16. Agitator vibrator (vortex sau echivalent).

5.4. Procedură

5.4.1. Curbă de etalonare

Aceasta se obține prin construirea curbei înălțimilor vârfurilor în funcție de concentrația formaldehidei standard: diluată.

Se prepară soluțiile standard prin diluarea soluției de referință de formaldehidă (5.2.19) cu faza mobilă (5.2.16):

1,00 ml soluție (5.2.19) diluată la 20,00 ml (aproximativ 185 μg/100 ml)

2,00 ml soluție (5.2.19) diluată la 20,00 ml (aproximativ 370 μg/100 ml)

5,00 ml soluție (5.2.19) diluată la 25,00 ml (aproximativ 740 μg/100 ml)

5,00 ml soluție (5.2.19) diluată la 20,00 ml (aproximativ 925 μg/100 ml).

Soluțiile standard sunt păstrate timp de o oră la temperatura laboratorului și trebuie să fie proaspăt preparate.

Linearitatea curbei de etalonare este bună pentru concentrații între 1,00 și 15,00 μg/ml.

5.4.2. Pregătirea probelor

5.4.2.1. Emulsii (creme, fond de ten, tușuri pentru ochi)

Într-un vas de 100 ml cu dop se cântărește, cu o precizie de 0,001 g, o cantitate din proba analizată (m grame) corespunzătoare unei presupuse cantități de 100 μg formaldehidă. Se adaugă 20,00 ml diclormetan (5.2.8.) și 20,00 ml acid clorhidric (5.2.12), măsurate cu precizie. Se amestecă cu un agitator vibrator (5.3.16) și prin intermediul băii ultrasonice (5.3.15). Se separă cele două faze prin centrifugare (3 000 gn timp de două minute). Între timp, se spală un cartuș (5.3.7) cu 2 ml metanol (5.2.7), apoi se condiționează cu 5 ml apă (5.2.1).

Se trec 4 ml din faza apoasă a extractului prin cartușul pregătit, se îndepărtează primii 2 ml și se recuperează fracția următoare.

5.4.2.2. Loțiuni, șampoane

Într-un vas de 100 ml cu dop se cântărește, cu precizie de 0,001 g, o cantitate din proba analizată (m grame) corespunzătoare unei presupuse cantități de aproximativ 500 μg formaldehidă.

Se completează până la 100 ml cu fază mobilă (5.2.16).

Se filtrează soluția printr-un filtru (5.3.6.) și se injectează sau se trece printr-un cartuș (5.3.7) condiționat ca mai sus (5.4.2.1). Toate soluțiile trebuie injectate imediat după preparare.

5.4.3. Condiții de cromatografiere

debitul fazei mobile: 1 ml/min;

debitul reactivului: 0,5 ml/min;

debitul total la ieșirea din detector: 1,5 ml/min;

volumul injectat: 10 μl;

temperatura eluției: În cazul separărilor dificile, se introduce coloana într-o baie de gheață topită: se așteaptă ca temperatura să se stabilizeze (15 - 20 min);

temperatura reacției post-coloană: 100 °C;

detecție: 420 nm.

N.B.: Întregul sistem cromatografic și post-coloană trebuie spălat abundent cu apă după utilizare. Dacă sistemul nu este folosit mai mult de două zile, această spălare trebuie urmată de una cu metanol (5.2.7). Înainte de recondiționarea sistemului trebuie trecută apă prin el, pentru evitarea recristalizării.

5.5. Calcul

Emulsii: (5.4.2.1):

Conținutul de formaldehidă în % (m/m):

Loțiuni, șampoane:

În acest caz, formula devine:

unde:

masa probei analizate, în g (5.4.2.1);

concentrația de formaldehidă, în μg/100 ml, citită de pe curba de etalonare (5.4.1).

5.6. Repetabilitate (1)

Pentru un conținut de formaldehidă de 0,05 %, diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe aceeași probă nu trebuie să depășească 0,001 %.

Pentru un conținut de formaldehidă de 0,2 %, diferența dintre rezultatele a două determinări efectuate în paralel pe aceeași probă nu trebuie să depășească 0,005 %.

(1) ISO 5725.

Apendice 1

INSTRUCȚIUNI PENTRU „TRICOTINĂ”

ACCESORII NECESARE

O bobină din lemn:

diametrul exterior 5 cm, cu un orificiu de 1,5 cm diametru prin centru. Se introduc 4 cuie din oțel (după cum se arată în figurile 1 și 2). Distanța dintre două cuie trebuie să fie de 1,8 cm și ele trebuie să fie la 0,5 cm de orificiu;

un ac rigid (de tipul croșetei) pentru a lega tubul de teflon;

un tub din teflon de 1,6 mm având diametrul interior de 0,3 mm și lungimea de 5 m.

PROCEDURĂ

Pentru a începe „tricotina”, tubul din teflon trebuie poziționat de la partea superioară a bobinei spre partea inferioară prin orificiul central (lăsând în jur de 10 cm din tub să iasă în afară în partea inferioară a bobinei, permițând lanțului să poată fi tras în timpul procesului), apoi se înfășoară tubul în jurul celor patru cuie, ca în figura 3.

Părțile superioară și inferioară ale „tricotinei” se protejează cu inele metalice și șuruburi de compresiune; trebuie avut grijă să nu se spargă teflonul când se trage tare. Se înfășoară tubul în jurul fiecărui cui, pentru a doua oară și se fac „bucle” după cum urmează:

cu ajutorul cârligului, se ridică tubul inferior peste tubul superior (vezi figura 4). Se repetă acest proces pe fiecare dintre cele patru cuie, în ordine (1, 2, 3, 4 în sens invers acelor de ceasornic), până când se realizează 5 m sau lungimea dorită pentru „tricotină”.

Se lasă aproximativ 10 cm din tub pentru a închide lanțul. Se poziționează tubul prin fiecare dintre cele patru bucle și se trage ușor, pentru a închide capătul lanțului.

N.B.„Tricotina” fabricată pentru reactorul post-coloană este disponibilă pe piață (Supelco).

Diagrama schematică a bobinei

Apendicele 2

Pompă HPLC

Injector

Coloană cu pre-coloană

Pompă pentru reactiv

Teu fără volum propriu

5′.

Teu (Vortex)

6-6′

Racord fără volum propriu

„Tricotina”

7′.

Reactor

Balon cu trei gâturi cu apă fierbinte

Retortă

10.

Agent de răcire

11.

Tub schimbător de căldură din oțel inoxidabil

11′.

Schimbător de căldură

12.

Detector cu spectru vizibil UV

13.

modul post-coloană PCRS 520