Regulamentul (CEE) nr. 226/89 al Comisiei din 26 ianuarie 1989 privind procedura de determinare a conținutului de carne din produsele care intră sub incidența codurilor NC 16024911, 16024913, 16024915, 16024919, 16024930 și 16024950

02/Volumul 04

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31989R0226

L 029/11

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

REGULAMENTUL (CEE) NR. 226/89 AL COMISIEI

din 26 ianuarie 1989

privind procedura de determinare a conținutului de carne din produsele care intră sub incidența codurilor NC 1602 49 11, 1602 49 13, 1602 49 15, 1602 49 19, 1602 49 30 și 1602 49 50

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 20/89 (2), în special articolul 9,

întrucât, pentru a asigura aplicarea uniformă a Nomenclaturii Combinate anexate la regulamentul menționat, este necesară stabilirea unor dispoziții privind clasificarea preparatelor și conservelor din carne sau din organe comestibile de porc domestic, care conțin carne sau organe comestibile de toate felurile, inclusiv slănină și grăsimi de orice natură sau origine;

întrucât, prin aplicarea dispozițiilor prevăzute la codurile NC 1602 49 11, 1602 49 13, 1602 49 15, 1602 49 19, 1602 49 30 și 1602 49 50, preparatele și conservele din carne care conțin carne sau organe comestibile de toate felurile, inclusiv slănină și grăsimi de orice natură sau origine sunt clasificate în funcție de procentajul acestor ingrediente din greutatea totală;

întrucât trebuie definită o procedură pentru determinarea procentajului din greutatea cărnii și a organelor comestibile de toate felurile, inclusiv slănina și grăsimile de orice natură sau origine; întrucât experiența acumulată a demonstrat că procedura din anexă oferă cele mai bune garanții;

întrucât intrarea în vigoare a prezentului regulament implică abrogarea Regulamentului (CEE) nr. 3530/83 al Comisiei din 12 decembrie 1983 privind procedura pentru determinarea conținutului de carne al produselor de la subpozițiile 16.02 B III (a) 2 (aa), 16.02 B III (a) 2 (bb) și 16.02 B III (a) 2 (cc) din Tariful Vamal Comun (3);

întrucât măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru Nomenclatură,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Procentajul din greutatea cărnii sau a organelor comestibile de orice fel, inclusiv slănina și grăsimile de orice natură sau origine, preparatele și conservele din carne și organe comestibile care intră sub incidența codurilor NC 1602 49 11, 1602 49 13, 1602 49 15, 1602 49 19, 1602 49 30 și 1602 49 50 se determină conform procedurii din anexă.

Articolul 2

Regulamentul (CEE) nr. 3530/83 se abrogă.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzeci și una zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 26 ianuarie 1989.

Pentru Comisie

Christiane SCRIVENER

Membru al Comisiei

(1) JO L 256, 7.9.1987, p. 1.

(2) JO L 4, 6.1.1989, p. 19.

(3) JO L 352, 15.12.1983, p. 34.

ANEXĂ

PROCEDURA DE ANALIZĂ

În sensul aplicării prezentei anexe, termenul „carne” se referă la carne și la organele comestibile. Expresia „conținut global de carne” cuprinde atât carnea, astfel cum a fost definită anterior, cât și slănina și grăsimile de orice natură sau origine.

Conținutul global în carne este determinat conform procedurii de mai jos:

1. Metode de analiză

1.1.

Analiza trebuie efectuată pe mostre omogene și reprezentative de preparate din carne.

1.2.

Metodele de analiză care trebuie folosite sunt următoarele:

1.2.1.

Azot: determinarea conținutului de azot din carne și din produsele din carne - metoda Kjeldahl.

1.2.2.

Umiditate: determinarea conținutului de umiditate a cărnii și a produselor din carne – ISO 1442-1973.

1.2.3.

Materii grase: determinarea conținutului total de materii grase din carne și din produsele din carne – extracție cu eter de petrol după hidroliza cu acid clorhidric.

1.2.4.

Cenușă: determinarea conținutului de cenușă din carne și din produsele din carne – ISO 936-1978.

1.3.

Cerințele standardelor ISO menționate anterior privind prelevarea de probe nu sunt obligatorii în termenii prezentului regulament.

2. Calcularea conținutului global de carne

Conținutul global de carne al unui preparat este calculat cu ajutorul următoarei formule:

Procentajul de carne degresată

DM =

Procentajul total de carne

DM + F

în care:

Azot total determinat prin analiză (%)

Azot cu origine diferită de cea a cărnii (%)

Conținut mediu de azot (%) din carnea slabă conținută în produs: valoarea acestui factor este 3,5 pentru toate tipurile de carne și de amestecuri din carne cu excepția:

preparatelor a căror carne este constituită exclusiv din limbă; în acest caz, valoarea factorului este 3,0;

preparatelor a căror carne este constituită exclusiv din rinichi; în acest caz, valoarea factorului este 2,7.

Cantitatea de grăsime care poate fi extrasă (%) determinată prin analiză.

Conținutul total de azot și de grăsimi care pot fi extrase este determinat prin metodele menționate la punctele 1.2.1 și 1.2.3. În plus, determinarea conținutului de umiditate (1.2.2) și de cenușă (1.2.4) permite evaluarea prin deducere a conținutului altor ingrediente.

Pentru a putea face corectările privind azotul cu origine diferită de cea a cărnii (factorul Nx), este necesară cunoașterea cantității fiecărui ingredient care conține azot, precum și a conținutului de azot al acestor ingrediente.

Tabelul următor prezintă conținutul mediu de azot din mai multe ingrediente care conțin azot și care în general sunt prezente în preparatele din carne.

Produse care nu conțin carne

Procentaj de azot

Pesmet

2,0

Cazeină

15,8

Cazeinat de sodiu

14,8

Izolat din proteine de soia

14,5

Proteine de soia texturate

8,0

Făină de soia

8,0

Glutamat de monosodiu (MSG)

8,3

În ceea ce privește repetabilitatea metodelor de analiză, este necesar să se facă referință la standardele ISO menționate anterior.

Trebuie să se ia în considerare rezultatul mediu al cel puțin două determinări.