Decizia Consiliului din 14 octombrie 1988 privind încheierea Convenției de la Viena privind protecția stratului de ozon și a Protocolului de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon

11/Volumul 05

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

31988D0540

L 297/8

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA CONSILIULUI

din 14 octombrie 1988

privind încheierea Convenției de la Viena privind protecția stratului de ozon și a Protocolului de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon

(88/540/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 130s,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât Comunitatea, împreună cu mai multe state membre, a semnat la 22 martie 1985, Convenția de la Viena privind protecția stratului de ozon;

întrucât s-a stabilit că emisiile continue de anumite substanțe care conțin clorofluorcarbon și haloni în concentrațiile atinse în prezent pot afecta semnificativ stratul de ozon; întrucât s-a convenit la nivel internațional asupra necesității de a reduce semnificativ producția și consumul de astfel de substanțe; întrucât Deciziile 80/372/CEE (3) și 82/795/CEE (4) prevăd controale cu efecte limitate și care se referă doar la două astfel de substanțe (CFC 11 și CFC 12);

întrucât s-a negociat și adoptat la 16 septembrie 1987 un protocol suplimentar la Convenția de la Viena, și anume Protocolul de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon; întrucât protocolul a fost semnat de Comunitate și de mai multe dintre statele membre ale Comunității;

întrucât, pentru protecția, promovarea și îmbunătățirea mediului înconjurător, este necesară punerea în aplicare a Convenției de la Viena și a Protocolului de la Montreal, care se bazează pe principiul acțiunii preventive în scopul evitării deteriorării ulterioare a stratului de ozon și pe date științifice și tehnice disponibile la data adoptării lui;

întrucât, în acest scop, Comunitatea trebuie să aprobe convenția respectivă și protocolul respectiv;

întrucât se impune ca, în special, Comunitatea să devină parte contractantă la protocol, deoarece anumite dispoziții ale acestuia pot fi puse în aplicare doar în măsura în care Comunitatea și toate statele ei membre devin părți contractante;

întrucât se impune ca toate statele membre să devină de asemenea părți contractante, pentru ca toate obligațiile prevăzute în convenție și în protocol să fie corect puse în aplicare;

întrucât, în plus, anumite dispoziții ale protocolului, în special articolul 2 alineatul (8), se aplică în Comunitate doar dacă toate statele membre devin părți la respectivul protocol;

întrucât se impune ca toate statele membre să încheie, cât mai curând posibil, procedurile de aderare și de ratificare a respectivei convenții și a respectivului protocol, cu scopul de a permite Comunității și statelor ei membre să depună, pe cât posibil simultan, actele de aprobare, acceptare, ratificare și aderare,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Se aprobă în numele Comunității Convenția de la Viena privind protecția stratului de ozon și Protocolul de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon.

Textele convenției și protocolului sunt prezentate în anexa I la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului depune, în numele Comunității, actele de aprobare a Convenției de la Viena și a Protocolului de la Montreal la Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite în conformitate cu articolul 13 din Convenția de la Viena și cu articolele 14 și 16 din Protocolul de la Montreal.

În același timp, președintele depune declarația de competențe prevăzută în anexa II la prezenta decizie, în conformitate cu articolul 13 alineatul (3) din Convenția de la Viena și cu articolul 14 din Protocolul de la Montreal.

Articolul 3

(1) Statele membre care nu au făcut încă acest lucru adoptă, până cel târziu la 31 octombrie 1988, măsurile necesare pentru a permite Comunității și statelor ei membre să depună, pe cât posibil simultan, actele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la Convenția de la Viena.

Statele membre informează Comisia, cât de curând posibil, despre decizia lor de aderare la convenție sau de ratificare a convenției, după caz, sau despre data prevăzută pentru finalizarea acestor proceduri. În cooperare cu statele membre, Comisia stabilește o dată pentru depunerea simultană a actelor, anterioară în orice caz datei de 1 ianuarie 1989.

(2) Statele membre iau măsurile necesare pentru a permite Comunității și statelor ei membre să depună, pe cât posibil simultan, înainte de 1 ianuarie 1989, actele de ratificare, acceptare sau aprobare a Protocolului de la Montreal.

Statele membre informează Comisia, până la 1 noiembrie 1988, despre decizia lor de ratificare sau despre data prevăzută pentru finalizarea procedurilor de ratificare. În cooperare cu statele membre, Comisia stabilește o dată pentru depunerea simultană a actelor, anterioară în orice caz datei de 1 ianuarie 1989.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Luxemburg, 14 octombrie 1988.

Pentru Consiliu

Președintele

V. PAPANDREOU

(1) JO C 187, 18.7.1988, p. 46.

(2) JO C 208, 8.8.1988, p. 3.

(3) JO L 90, 3.4.1980, p. 45.

(4) JO L 329, 25.11.1982, p. 29.

ANEXA I

14.10.1988

L 297/10

CONVENȚIA DE LA VIENA PRIVIND PROTECȚIA STRATULUI DE OZON

PREAMBUL

PĂRȚILE LA PREZENTA CONVENȚIE,

CONȘTIENTE de efectele nefaste pe care ar putea să le aibă orice modificare a stratului de ozon asupra sănătății umane și asupra mediului,

REAMINTIND dispozițiile pertinente ale Declarației Conferinței Organizației Națiunilor Unite privind mediul, în special principiul 21, unde se prevede că, în conformitate cu Carta Organizației Națiunilor Unite și cu principiile de drept internațional, „statele au dreptul suveran de a-și exploata propriile resurse în conformitate cu politica lor de mediu și au datoria de a acționa astfel încât activitățile exercitate în limitele jurisdicției lor sau sub controlul lor să nu cauzeze prejudicii mediului din alte state sau din regiuni care nu aparțin nici unei jurisdicții naționale”,

ȚINÂND SEAMA de situația și nevoile speciale ale țărilor în curs de dezvoltare,

AVÂND CUNOȘTINȚĂ de lucrările și studiile în desfășurare din cadrul organizațiilor internaționale și naționale și, în mod special, de Planul mondial de acțiune privind stratul de ozon, din cadrul Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu,

AVÂND CUNOȘTINȚĂ de măsurile de precauție luate deja pe scară națională și internațională în vederea protejării stratului de ozon,

CONȘTIENTE că adoptarea unor măsuri care urmăresc protejarea stratului de ozon de modificările provocate de activitățile umane nu se poate face decât în contextul unei cooperări și acțiuni internaționale și ar trebui să se bazeze pe date științifice și tehnice pertinente,

CONȘTIENTE, ÎN ACEEAȘI MĂSURĂ, de necesitatea efectuării unor noi cercetări și observații sistematice pentru evoluția cunoștințelor științifice privind stratul de ozon și efectele nocive pe care le-ar putea antrena perturbarea sa,

HOTĂRÂTE să protejeze sănătatea umană și mediul împotriva efectelor nefaste care rezultă din modificările stratului de ozon,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentei convenții:

(1)

„strat de ozon” înseamnă stratul de ozon atmosferic prezent deasupra stratului limită al planetei.

(2)

„efecte nefaste” înseamnă modificările aduse mediului fizic și biotic, inclusiv schimbările climatice, care exercită efecte nocive semnificative asupra sănătății umane sau asupra compoziției, rezistenței și productivității ecosistemelor naturale sau amenajate sau asupra materialelor utile umanității.

(3)

„tehnologie sau material alternativ” înseamnă o tehnologie sau echipamente a căror utilizare permite reducerea sau excluderea efectivă a emisiilor de substanțe ce au sau pot să aibă efecte nefaste asupra stratului de ozon.

(4)

„substanțe alternative” înseamnă substanțele care reduc, elimină sau evită efectele nefaste asupra stratului de ozon.

(5)

„părți” înseamnă părțile la prezenta convenție, cu condiția ca textul respectiv să nu impună o altă interpretare.

(6)

„organizație regională de integrare economică” înseamnă o organizație constituită din state suverane dintr-o regiune dată care are competență în domenii care intră sub incidența convenției sau a protocoalelor sale și a fost legal autorizată, în conformitate cu procedurile sale interne, să semneze, să ratifice, să accepte, să aprobe convenția sau protocoalele sale sau să adere la acestea.

(7)

„protocoale” înseamnă protocoalele la prezenta convenție.

Articolul 2

Obligații generale

(1) Părțile iau măsurile adecvate în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții și ale protocoalelor în vigoare la care sunt părți pentru a proteja sănătatea umană și mediul împotriva efectelor nefaste rezultate sau care pot să rezulte din activitățile umane care modifică sau pot modifica stratul de ozon.

(2) În acest scop, părțile, în funcție de mijloacele de care dispun și posibilitățile lor:

(a)

cooperează, prin observații sistematice, cercetare și schimburi de informații pentru a înțelege mai bine și a aprecia efectele activității umane asupra stratului de ozon și efectele pe care le exercită modificările stratului de ozon asupra sănătății umane și mediului;

(b)

adoptă acte cu putere de lege și norme și măsuri administrative adecvate și cooperează pentru armonizarea politicilor care vizează reglementarea, limitarea, reducerea și prevenirea activităților umane ce intră în jurisdicția sau controlul lor, dacă se dovedește că aceste activități au sau pot avea efecte nefaste în urma modificării sau a modificării posibile a stratului de ozon;

(c)

cooperează pentru a formula măsuri, proceduri și norme convenite pentru aplicarea prezentei convenții în vederea adoptării protocoalelor și anexelor;

(d)

cooperează cu organele internaționale competente pentru aplicarea efectivă a prezentei convenții și a protocoalelor la care ele sunt părți.

(3) Dispozițiile prezentei convenții nu aduc atingere dreptului părților de a adopta, în conformitate cu dreptul internațional, măsuri interne mai riguroase decât cele prevăzute la alineatele (1) și (2) menționate anterior și, de asemenea, nu afectează măsurile interne suplimentare deja luate de către una dintre părți, sub rezerva ca aceste măsuri să nu fie incompatibile cu obligațiile părților respective în temeiul prezentei convenții.

(4) Aplicarea prezentului articol se bazează pe considerații științifice și tehnice pertinente.

Articolul 3

Cercetarea și observațiile sistematice

(1) Părțile se angajează, dacă este cazul, să întreprindă cercetări și evaluări științifice sau să coopereze la realizarea cercetărilor și evaluărilor științifice, direct sau prin intermediul organelor internaționale competente, cu privire la:

(a)

procesele fizice și chimice care pot aduce atingere stratului de ozon;

(b)

efectele asupra sănătății umane și alte efecte biologice ale oricărei modificări a stratului de ozon, în special cele care rezultă din modificările razelor ultraviolete de origine solară având o acțiune biologică (UV-B);

(c)

impactul asupra climei cauzat de o modificare a stratului de ozon;

(d)

efectele oricărei modificări a stratului de ozon și ale modificărilor razelor UV-B asupra materialelor naturale și sintetice utile umanității;

(e)

substanțele, practicile, procedeele și activitățile care pot aduce atingere stratului de ozon și efectele lor cumulative;

(f)

substanțele și tehnologiile alternative;

(g)

problemele socio-economice conexe;

și după cum se precizează în anexele I și II.

(2) Părțile se angajează să promoveze sau să stabilească, dacă este cazul, direct sau prin intermediul organelor internaționale competente și ținând seama, în totalitate, de legislația lor națională și de activitățile pertinente, atât la nivel național, cât și internațional, programe comune sau complementare în scopul observațiilor sistematice ale stării stratului de ozon și ale altor parametri pertinenți, în conformitate cu dispozițiile anexei I.

(3) Părțile se angajează să coopereze, direct sau prin intermediul organelor internaționale competente, pentru a asigura colectarea, validarea și transmiterea datelor obținute prin cercetare și a datelor observate, prin intermediul unor centre de date mondiale adecvate și într-o manieră regulată și fără întârziere nejustificată.

Articolul 4

Cooperarea în domeniile juridic, științific și tehnic

(1) Părțile facilitează și încurajează schimbul informațiilor științifice, tehnice, socio-economice, comerciale și juridice adecvate în sensul prezentei convenții și după cum se precizează în anexa II. Părțile furnizează aceste informații organelor autorizate. Orice organ care primește informații considerate confidențiale de partea care le furnizează se asigură ca acestea să nu fie divulgate și le reunește pentru a le proteja caracterul confidențial înainte de a le pune la dispoziția tuturor părților.

(2) Părțile cooperează, în conformitate cu legislația, reglementările și practicile lor naționale și ținând seama, în special, de nevoile țărilor în curs de dezvoltare pentru a promova, direct sau prin intermediul organelor internaționale competente, punerea la punct și transferul tehnologiilor și al cunoștințelor. Cooperarea se va face în special prin metodele următoare:

(a)

facilitarea achiziționării tehnologiilor alternative de către celelalte părți;

(b)

furnizarea informațiilor privind tehnologiile și echipamentele alternative și a manualelor sau ghidurilor speciale în materie;

(c)

furnizarea materialului și a instalațiilor de cercetare și de observații sistematice necesare;

(d)

asigurarea pregătirii adecvate a personalului științific și tehnic.

Articolul 5

Comunicarea informațiilor

Părțile transmit conferinței părților instituite prin articolul 6, prin intermediul secretariatului, informații privind măsurile adoptate în conformitate cu prezenta convenție și protocoalele la care ele sunt părți, forma și frecvența acestor rapoarte fiind determinată de reuniunile părților prin instrumentele corespunzătoare.

Articolul 6

Conferința părților

(1) Prezentul articol instituie o conferință a părților. Prima reuniune a conferinței părților va fi convocată de secretariatul desemnat cu titlu provizoriu, în conformitate cu articolul 7, la un an cel târziu de la intrarea în vigoare a prezentei convenții. Prin urmare, reuniuni ordinare ale conferinței părților vor avea loc periodic, potrivit frecvenței hotărâte de conferință la prima ei reuniune.

(2) Reuniuni extraordinare ale conferinței părților pot avea loc în orice alt moment, dacă aceasta o consideră necesar sau la cererea scrisă a unei părți, sub rezerva ca această cerere să fie sprijinită de cel puțin o treime din părți, în termen de șase luni de la notificarea părților respective de către secretariat.

(3) Conferința părților va hotărî și va adopta prin consens propriul său regulament de ordine interioară și propriul său regulament financiar, regulamentele de ordine interioară și regulamentele financiare ale oricărui organ subsidiar pe care ar putea să îl creeze și dispozițiile financiare care vor reglementa funcționarea secretariatului.

(4) Conferința părților analizează în permanență aplicarea prezentei convenții și, în plus:

(a)

stabilește forma și frecvența comunicării informațiilor care trebuie să fie prezentate în conformitate cu articolul 5 și examinează respectivele informații, precum și rapoartele prezentate de către orice organ subsidiar;

(b)

studiază informațiile științifice despre starea stratului de ozon, modificarea posibilă a acestuia și efectele posibile ale acestei modificări;

(c)

favorizează, în conformitate cu articolul 2, armonizarea politicilor, strategiilor și măsurilor adecvate pentru reducerea la minim a deversărilor de substanțe care modifică sau pot să modifice stratul de ozon și face recomandări privind orice alte măsuri legate de prezenta convenție;

(d)

adoptă, în conformitate cu articolul 3 și 4, programe de cercetare, de observații sistematice, de cooperare științifică și tehnică, de schimb de informații și de transfer de tehnologie și cunoștințe;

(e)

analizează și adoptă, dacă este necesar, modificările prezentei convenții și ale anexelor sale, în conformitate cu articolele 9 și 10;

(f)

analizează modificările oricărui protocol și anexele la orice protocol și recomandă, dacă se hotărăște, adoptarea acestora părților la protocolul în cauză;

(g)

analizează și adoptă, dacă este necesar, anexele suplimentare la prezenta convenție în conformitate cu articolul 10;

(h)

analizează și adoptă, dacă este necesar, protocoalele în conformitate cu articolul 8;

(i)

stabilește organele subsidiare considerate necesare pentru aplicarea prezentei convenții;

(j)

își asigură, dacă este necesar, serviciile organismelor internaționale și ale comitetelor științifice competente, în special cele ale Organizației Meteorologice Mondiale, ale Organizației Mondiale a Sănătății, precum și ale Comitetului de Coordonare pentru Stratul de Ozon, pentru cercetări științifice, observații sistematice și alte activități în conformitate cu obiectivele prezentei convenții; ea utilizează, de asemenea, dacă este cazul, informațiile emise de aceste organe și comitete;

(k)

analizează și adoptă orice altă măsură necesară îndeplinirii obiectivelor prezentei convenții.

(5) Organizația Națiunilor Unite, instituțiile sale specializate și Agenția Internațională a Energiei Atomice, precum și orice stat care nu este parte la prezenta convenție, pot fi reprezentate la reuniunile conferinței prin observatori. Oricărui organ sau organism național sau internațional, guvernamental sau neguvernamental, calificat în domeniile legate de protejarea stratului de ozon, care a informat secretariatul cu privire la dorința sa de a fi reprezentat la o reuniune a conferinței ca observator, îi poate fi admisă participarea, cu condiția ca cel puțin o treime din părțile prezente să nu se opună. Admiterea și participarea observatorilor se subordonează respectării regulamentului de procedură adoptat de conferința părților.

Articolul 7

Secretariatul

(1) Funcțiile secretariatului sunt următoarele:

(a)

organizarea reuniunilor părților în conformitate cu articolele 6, 8, 9 și 10 și asigurarea serviciului acestora;

(b)

stabilirea și transmiterea unui raport bazat pe informațiile primite în conformitate cu articolele 4 și 5, precum și pe cele obținute cu ocazia reuniunilor organelor subsidiare create în temeiul articolului 6;

(c)

achitarea de funcțiile care îi revin în temeiul oricărui protocol la prezenta convenție;

(d)

stabilirea de rapoarte asupra activităților încheiate în exercițiul funcțiilor care îi revin în temeiul prezentei convenții și prezentarea acestora conferinței părților;

(e)

asigurarea coordonării necesare cu alte organisme internaționale competente și, în special, încheierea de acorduri administrative și contractuale care ar putea să îi fie necesare pentru îndeplinirea eficientă a funcțiilor sale;

(f)

achitarea de orice alte funcții pe care conferința decide să i le încredințeze.

(2) Funcțiile secretariatului vor fi exercitate provizoriu de Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu până la sfârșitul primei reuniuni ordinare a conferinței părților ținute în conformitate cu articolul 6. La prima sa reuniune ordinară, conferința părților va desemna secretariatul printre organizațiile internaționale competente care s-au oferit să asigure funcțiile de secretariat prevăzute de prezenta convenție.

Articolul 8

Adoptarea protocoalelor

(1) Conferința părților poate, în timpul unei reuniuni, să adopte protocoale la prezenta convenție, în conformitate cu articolul 2.

(2) Secretariatul comunică textul oricărui protocol propus părților cu cel puțin șase luni înaintea reuniunii menționate anterior.

Articolul 9

Modificarea convenției sau a protocoalelor

(1) Oricare dintre părți poate să propună modificări la prezenta convenție sau la un protocol. Aceste modificări țin seama, în mod corespunzător, între altele, de considerațiile științifice și tehnice specifice.

(2) Modificările la prezenta convenție se adoptă la o reuniune a conferinței părților. Modificările unui protocol se adoptă la o reuniune a părților la protocolul în cauză. Textul oricărei modificări propuse a prezentei convenții sau a unuia dintre protocoale, cu excepția cazului în care există o dispoziție contrară în protocolul în cauză, este comunicat părților de către secretariat cu cel puțin șase luni înaintea reuniunii la care se propune adoptarea acestei modificări. Secretariatul comunică, de asemenea, modificările propuse semnatarilor prezentei convenții spre informare.

(3) Părțile depun toate eforturile pentru a ajunge, în ceea ce privește orice modificare propusă prezentei convenții, la un acord prin consens. În cazul în care s-au epuizat toate eforturile în scopul ajungerii la consens și nu s-a realizat nici un acord, modificarea se adoptă, în ultimă instanță, printr-un vot cu majoritate de trei sferturi din părțile prezente la reuniune și care au votat și este supusă de către depozitar părților spre ratificare, aprobare sau acceptare.

(4) Procedura expusă la alineatul (3) menționat anterior se aplică modificărilor oricărui protocol al convenției, cu excepția situației în care majoritatea de două treimi din părțile la protocol considerate prezente la reuniune și care și-au exprimat votul este considerată suficientă pentru adoptarea modificărilor.

(5) Ratificarea, aprobarea sau acceptarea modificărilor se notifică în scris depozitarului. Modificările adoptate în conformitate cu alineatul (3) sau (4) menționate anterior intră în vigoare între părțile care le-au acceptat în a nouăzecea zi după ce depozitarul a primit notificarea ratificării, aprobării sau acceptării lor de către cel puțin trei sferturi din părțile la prezenta convenție sau de către cel puțin două treimi din părțile la protocolul în cauză, în cazul în care nu există dispoziții contrare ale protocolului în cauză. Prin urmare, modificările intră în vigoare în ceea ce privește orice altă parte în a nouăzecea zi de la depunerea de către partea respectivă a instrumentului său de ratificare, aprobare sau acceptare a modificărilor.

(6) În sensul prezentului articol, „părți prezente la reuniune și care participă la vot” reprezintă părțile prezente la reuniune care au emis un vot afirmativ sau negativ.

Articolul 10

Adoptarea anexelor și modificarea acestor anexe

(1) Anexele la prezenta convenție sau la orice protocol fac parte integrantă din convenție sau din respectivul protocol, după caz, și, cu excepția cazurilor în care există dispoziții contrare speciale, orice trimitere la prezenta convenție sau la protocoale este, de asemenea, o trimitere la anexele la aceste instrumente. Anexele în cauză se limitează la probleme științifice, tehnice și administrative.

(2) Cu excepția cazurilor în care există dispoziții contrare în orice protocol privind propriile anexe, propunerea, adoptarea și intrarea în vigoare ale anexelor suplimentare la prezenta convenție sau ale anexelor la un protocol sunt reglementate de procedura următoare:

(a)

anexele la prezenta convenție se propun și se adoptă în conformitate cu procedura descrisă la articolul 9 alineatele (2) și (3); anexele la orice protocol se propun și se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 9 alineatele (2) și (4);

(b)

orice parte care nu este în măsură să aprobe o anexă suplimentară la prezenta convenție sau o anexă suplimentară la oricare dintre protocoalele la care este parte notifică depozitarul în scris în acest sens, în următoarele șase luni de la data de comunicare a adoptării de către depozitar. Acesta din urmă informează, fără întârziere, toate părțile cu privire la orice notificare primită. O parte poate, în orice moment, să accepte o anexă la care a declarat anterior că se opune, iar această anexă intră atunci în vigoare pentru această parte;

(c)

la expirarea unui termen de șase luni de la data trimiterii comunicării de către depozitar, anexa intră în vigoare pentru toate părțile la prezenta convenție sau la protocolul în cauză care nu au prezentat notificări în conformitate cu litera (b) menționată anterior.

(3) Propunerea, adoptarea și intrarea în vigoare a modificărilor anexelor la prezenta convenție sau la unul dintre protocoale se supun aceleiași proceduri ca propunerea, adoptarea și intrarea în vigoare a anexelor la convenție sau la orice protocol. Anexele și modificările acestora țin seama, în mod corespunzător, între altele, de considerațiile științifice și tehnice pertinente.

(4) Dacă o anexă suplimentară sau o modificare a anexei implică o modificare a convenției sau a unui protocol, anexa suplimentară sau cea modificată nu intră în vigoare decât în cazul în care modificarea respectivă a convenției sau a protocolului în cauză intră ea însăși în vigoare.

Articolul 11

Soluționarea diferendelor

(1) În caz de diferend între părți privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenții, părțile în cauză caută o soluție pe calea negocierii.

(2) În cazul în care părțile în cauză nu pot ajunge la un acord prin negocieri, ele pot face apel împreună la bunele oficii ale unei terțe părți sau să solicite medierea acesteia.

(3) Atunci când ratifică, acceptă, aprobă prezenta convenție sau aderă la aceasta, orice stat sau organizație de integrare economică regională poate declara în scris, pe lângă depozitar, că, în cazul unor diferende care nu s-au soluționat în conformitate cu alineatele (1) și (2) menționate anterior, acceptă să considere ca obligatoriu unul dintre cele două moduri următoare de soluționare sau amândouă:

(a)

arbitrajul, în conformitate cu procedura ce va fi adoptată de conferința părților la prima sa ședință ordinară;

(b)

prezentarea diferendului Curții Internaționale de Justiție.

(4) În cazul în care părțile nu au acceptat, în conformitate cu alineatul (3), menționat anterior, aceeași procedură sau oricare procedură, diferendul este supus concilierii în conformitate cu alineatul (5) următor, doar dacă părțile nu decid în alt mod.

(5) O comisie de conciliere se creează la cererea uneia dintre părțile la diferend. Comisia se compune dintr-un număr de membri desemnați echitabil de fiecare dintre părțile în cauză, președintele fiind ales de comun acord de către membrii astfel desemnați. Comisia emite o sentință care nu este susceptibilă de apel, are valoare de recomandare, iar părțile o examinează cu bună credință.

(6) Dispozițiile prezentului articol se aplică pentru orice protocol, cu excepția cazurilor în care există dispoziții contrare în protocolul în cauză.

Articolul 12

Semnarea

Prezenta convenție este deschisă semnării de către state și organizații de integrare economică regională la Ministerul Federal al Afacerilor Externe ale Republicii Austria, la Viena, din data de 22 martie 1985 până la data de 21 septembrie 1985, și la sediul Organizației Națiunilor Unite, la New York, din data de 22 septembrie 1985 până la data de 21 martie 1986.

Articolul 13

Ratificarea, acceptarea sau aprobarea

(1) Prezenta convenție și orice protocol se supun ratificării, acceptării sau aprobării statelor și organizațiilor de integrare economică regională. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare se depun la depozitar.

(2) Orice organizație prevăzută la alineatul (1) precedent, care devine parte la prezenta convenție sau la orice protocol și din cadrul căreia nu face parte nici un stat membru în parte, este legată prin toate obligațiile enunțate în convenție sau în protocol, după caz. În cazul în care unul sau mai multe state membre ale uneia dintre aceste organizații sunt părți la convenție sau la protocolul pertinent, organizația și statele sale membre convin asupra responsabilităților lor respective în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor lor în temeiul convenției sau protocolului, după caz. În asemenea cazuri, organizația și statele membre nu sunt abilitate să își exercite, simultan, drepturile în temeiul convenției sau protocolului pertinent.

(3) În instrumentele lor de ratificare, acceptare sau aprobare, organizațiile prevăzute la alineatul (1) precedent indică aria de competență în domeniile reglementate de convenție sau de protocolul pertinent. Aceste organizații notifică, de asemenea, depozitarului orice modificare importantă a competențelor lor.

Articolul 14

Aderarea

(1) Prezenta convenție și orice protocol sunt deschise aderării statelor și organizațiilor de integrare economică regională începând cu data la care convenția sau protocolul respectiv nu mai sunt deschise semnării. Instrumentele de aderare sunt depuse la depozitar.

(2) În instrumentele lor de aderare, organizațiile menționate la alineatul (1) precedent indică aria competențelor lor în domeniile reglementate de convenție sau de protocolul respectiv. Aceste organizații notifică, de asemenea, depozitarului orice modificare importantă a competențelor lor.

(3) Dispozițiile articolului 13 alineatul (2) se aplică organizațiilor de integrare economică regională care aderă la prezenta convenție sau la orice protocol.

Articolul 15

Dreptul de vot

(1) Fiecare parte la convenție sau protocol dispune de un vot.

(2) Sub rezerva dispozițiilor alineatului (1) din prezentul articol, organizațiile de integrare economică regională dispun, pentru exercitarea dreptului lor de vot în domenii ce țin de competența lor, de un număr de voturi egal cu numărul statelor lor membre care sunt părți la convenție sau la protocolul pertinent. Aceste organizații nu își exercită dreptul de vot, dacă statele lor membre îl exercită pe al lor și invers.

Articolul 16

Relația dintre convenție și protocoalele sale

(1) Nici un stat sau organizație de integrare economică regională nu poate deveni parte la un protocol fără a fi sau a deveni simultan parte la convenție.

(2) Deciziile privind orice protocol sunt luate doar de părțile la protocolul respectiv.

Articolul 17

Intrarea în vigoare

(1) Prezenta convenție intră în vigoare în a nouăzecea zi de la data depunerii celui de-al douăzecilea instrument de ratificare, aprobare, acceptare sau aderare.

(2) Cu condiția ca în protocol să nu existe dispoziții contrare, orice protocol va intra în vigoare în a nouăzecea zi de la data depunerii celui de-al unsprezecelea instrument de ratificare, acceptare sau aprobare a respectivului protocol sau de aderare la acesta.

(3) Pentru fiecare dintre părțile care ratifică, acceptă, aprobă prezenta convenție sau aderă la aceasta, după depunerea celui de-al douăzecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, convenția va intra în vigoare în a nouăzecea zi de la data depunerii, de către partea respectivă, a instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.

(4) Orice protocol, în cazul în care nu există dispoziții contrare în protocolul respectiv, intră în vigoare, pentru o parte care ratifică, acceptă sau aprobă protocolul respectiv sau aderă la acesta, după intrarea sa în vigoare în conformitate cu alineatul (2), în a nouăzecea zi de la data depunerii, de către partea respectivă, a instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare sau la data la care convenția intră în vigoare pentru partea respectivă, luându-se în considerație ultima dată.

(5) În sensul alineatelor (1) și (2) anterioare, nici un instrument depus de o organizație de integrare economică regională, menționată la articolul 12, nu trebuie considerat un instrument care se adaugă celor deja depuse de către statele membre ale organizației respective.

Articolul 18

Rezerve

Nu se poate face nici o rezervă la prezenta convenție.

Articolul 19

Denunțarea

(1) După expirarea unui termen de patru ani de la data intrării în vigoare a convenției pentru o parte, partea respectivă va putea, în orice moment, să denunțe convenția prin notificare scrisă comunicată depozitarului.

(2) În cazul în care nu există dispoziții contrare în unul dintre protocoale, orice parte va putea, în orice moment după expirarea unui termen de patru ani de la data intrării în vigoare a protocolului respectiv pentru acea parte, să denunțe protocolul prin notificare scrisă comunicată depozitarului.

(3) Orice denunțare va avea efect după expirarea unui termen de un an de la data primirii acesteia de către depozitar sau la orice dată ulterioară care se va putea specifica în notificarea de denunțare.

(4) Orice parte care a denunțat prezenta convenție se va considera că a denunțat și protocoalele la care este parte.

Articolul 20

Depozitarul

(1) Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite își asumă funcțiile de depozitar al prezentei convenții, precum și al protocoalelor.

(2) Depozitarul informează părțile, în special:

(a)

cu privire la semnarea prezentei convenții și a protocoalelor, precum și cu privire la depunerea instrumentelor de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare în conformitate cu articolele 13 și 14;

(b)

cu privire la data de intrare în vigoare a convenției și a protocoalelor, în conformitate cu articolul 17;

(c)

cu privire la notificările de denunțare făcute în conformitate cu articolul 19;

(d)

cu privire la modificări adoptate în ceea ce privește convenția și protocoalele, acceptarea acestor modificări de părți și data intrării lor în vigoare în conformitate cu articolul 9;

(e)

cu privire la toate comunicările în ceea ce privește adoptarea sau aprobarea anexelor și modificările lor în conformitate cu articolul 10;

(f)

cu privire la notificarea, de către organizațiile regionale de integrare economică, a sferei competențelor lor în domeniile reglementate de prezenta convenție și de orice protocol, precum și privind orice modificare a acestora;

(g)

cu privire la declarațiile prevăzute la articolul 11, alineatul (3).

Articolul 21

Texte autentice

Originalul prezentei convenții, ale cărei texte în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă, spaniolă sunt, în aceeași măsură, autentice, se va depune pe lângă secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.

DREPT CARE, subsemnații, pe deplin autorizați, au semnat prezenta convenție.

Adoptată la Viena, 22 martie 1985.

ANEXA I

CERCETARE ȘI OBSERVAȚII SISTEMATICE

Părțile la convenție recunosc că principalele probleme științifice sunt:

(a)

modificările stratului de ozon care ar antrena o schimbare a intensității razelor ultraviolete de origine solară cu o acțiune biologică (UV-B), atingând suprafața terestră, și efectele pe care le-ar putea avea asupra sănătății populației, asupra organismelor, ecosistemelor și materialelor utile umanității;

(b)

modificările repartiției verticale a ozonului care ar schimba structura termică a atmosferei și consecințele meteorologice și climatice pe care acestea le-ar putea avea.

Părțile la convenție, în conformitate cu articolul 3, vor coopera făcând cercetări, procedând la observații sistematice și formulând recomandări privind cercetările și observațiile viitoare în domenii ca:

(a)

Cercetările în fizica și chimia atmosferei

(i)

stabilirea unor modele teoretice globale: continuarea punerii la punct a modelelor interactive ale proceselor radioactive, chimice și dinamice; studii ale efectelor simultane ale diverselor substanțe chimice, artificiale sau naturale, asupra ozonului din atmosferă, interpretarea seriilor de măsurări culese prin satelit sau altfel; evaluarea tendințelor parametrilor atmosferici și geofizici și punerea la punct a unor metode care permit atribuirea variațiilor acestor parametri unor cauze bine determinate;

(ii)

studii de laborator privind coeficienții cinetici, secțiunile eficace de absorbție și procesele chimice și fotochimice în troposferă și stratosferă; datele spectroscopice necesare măsurărilor efectuate pentru toate regiunile utile ale spectrului;

(iii)

măsurări pe teren: concentrații și fluxuri de gaze surse esențiale atât de origine naturală, cât și antropogenă; studii asupra dinamicii atmosferei; măsurări simultane ale substanțelor înrudite fotochimic, coborând până la stratul limită planetar, prin intermediul unor instrumente in situ și prin telemăsurări; compararea diverșilor detectori; măsurări coordonate de corelare pentru instrumentele plasate la bordul sateliților; câmpuri tridimensionale de constituenți-urmă esențiali ai fluxului solar spectral și ai parametrilor meteorologici;

(iv)

realizarea unor instrumente, în special a unor detectori la bordul sateliților, și a altora pentru măsurarea constituenților-urmă ai atmosferei, ai fluxului solar și ai parametrilor meteorologici.

(b)

Cercetări privind efectele asupra sănătății, efectele biologice și efectele fotodegradării

(i)

relația între expunerea omului la razele solare, vizibile sau ultraviolete, și (a) apariția cancerelor de piele, altele decât melanomul sau melanoamele maligne și (b) efectele asupra sistemului imunologic;

(ii)

efectele razelor UV-B, inclusiv relația cu lungimea de undă, asupra (a) culturilor, pădurilor și altor ecosisteme terestre și (b) asupra sistemului alimentelor de origine acvatică și asupra pescuitului, inclusiv în ceea ce privește inhibiția eventuală a capacității de producție a oxigenului a fitoplanctonului marin;

(iii)

mecanisme prin care razele UV-B acționează asupra materiilor, speciilor și ecosistemelor biologice, inclusiv: relații între doză, debitul dozei și răspuns; fotoreparare, adaptare și protecție;

(iv)

studii privind spectrele de acțiune biologice și răspunsul spectral cu ajutorul razelor policromatice în vederea determinării interacțiunilor posibile ale diferitelor zone de lungime de undă;

(v)

influența razelor UV-B asupra: sensibilității și activităților speciilor biologice importante pentru echilibrul biosferei; procesele primare ca fotosinteza și biosinteza;

(vi)

influența razelor UV-B asupra fotodegradării poluanților, produselor chimice agricole și a altor materii.

(c)

Cercetări privind efectele asupra climei

(i)

Studii teoretice și studii de observație (a) ale efectelor radioactive ale ozonului și ale altor corpuri prezente în stare de urme și ale influențelor asupra parametrilor climei, precum temperatura la suprafața pământului și oceanelor, regimul precipitațiilor și schimburile între troposferă și stratosferă:

(ii)

studii ale efectelor acestor influente climatice asupra diverselor aspecte ale activităților umane.

(d)

Observații sistematice

(i)

starea stratului de ozon (adică variabilitatea spațială și temporală a conținutului total al coloanei și repartiției verticale), făcând complet operațional sistemul mondial de observare a stratului de ozon fondat pe integrarea sistemelor prin satelit și a sistemelor la sol;

(ii)

concentrațiile, în troposferă și stratosferă, gazelor care dau naștere radicalilor HOx, NOx și ClOx, inclusiv derivații carbonului;

(iii)

temperatura de la sol până la mezosferă, utilizând, în același timp, sisteme la sol și sisteme prin satelit;

(iv)

fluxul solar – lungimi de undă – care penetrează atmosfera terestră și radiația termică care iese din atmosfera terestră, utilizând măsurările făcute din satelit;

(v)

fluxul solar – lungimi de undă – ce atinge suprafața pământului în domeniul razelor UV-B;

(vi)

proprietățile și distribuția aerosolilor, de la sol până la mezosferă, utilizând, în același timp, sisteme la sol și sisteme prin satelit;

(vii)

continuarea programelor de măsurări meteorologice de înaltă calitate la suprafață pentru variabilele importante pentru climat;

(viii)

perfecționarea metodelor de analiză a datelor furnizate prin observațiile sistematice la scară mondială asupra corpurilor prezente în stare de urme, a temperaturilor, a fluxului solar și a aerosolilor.

Părțile la convenție cooperează, ținând seama de nevoile particulare ale țărilor în curs de dezvoltare, pentru promovarea formării științifice și tehnice adecvate necesare pentru a participa la cercetări și observațiile sistematice descrise în prezenta anexă. Ar fi convenabil să se acorde o importanță particulară etalonării comparative a aparatelor și a metodelor de observație pentru a obține seturi de date științifice comparabile sau normalizate.

Substanțele chimice de origine naturală sau antropogenă următoare, a căror listă nu implică un clasament special, par să aibă puterea de a modifica proprietățile fizice și chimice ale stratului de ozon.

(a)

Derivați ai carbonului

(i)

Monoxid de carbon (CO)

Monoxidul de carbon este produs în cantități mari de sursele naturale și artificiale și pare să joace un rol important, în mod direct, în fotochimia troposferei, în mod indirect, în fotochimia stratosferei.

(ii)

Dioxid de carbon (CO2)

Dioxidul de carbon este produs în cantități mari de sursele naturale și artificiale și acționează asupra ozonului din stratosferă, modificând structura termică a atmosferei.

(iii)

Metan (CH4)

Metanul este atât de origine naturală, cât și antropogenă și acționează asupra ozonului din troposferă și stratosferă.

(iv)

Hidrocarburi, altele decât metanul

Aceste hidrocarburi, care conțin un număr mare de substanțe chimice, sunt atât de origine naturală, cât și antropogenă și joacă un rol, în mod direct, în fotochimia troposferei și, în mod indirect, în fotochimia stratosferei.

(b)

Derivați ai azotului

(i)

Protoxid de azot (N2O)

Sursa principală de N2O este naturală, dar emisiile artificiale devin din ce în ce mai importante. Acest protoxid este sursa primară de NOx stratosferic, care joacă un rol capital, limitând concentrarea ozonului în stratosferă.

(ii)

Peroxizi de azot (NOx)

Sursele de la sol de NOx nu joacă un rol primordial, în mod direct, decât în procesele fotochimice din troposferă și, în mod indirect, în procesele fotochimice stratosferice, în timp ce injecțiile de NOx în proximitatea tropopauzei pot modifica direct cantitatea de ozon în troposferă și stratosferă.

(c)

Derivați ai clorului

(i)

Alcani complet halogenați, de exemplu CCl4, CFCl3, (CFC-11), CF2Cl2 (CFC-12), C2F3Cl3 (CFC-113), C2F4Cl2 (CFC-114)

Alcanii complet halogenați sunt de origine antropogenă și constituie o sursă de ClOx și joacă un rol capital în fotochimia ozonului, în special la altitudinea dintre 30 și 50 km.

(ii)

Alcani parțial halogenați, de exemplu CH3Cl, CHF2Cl (CFC-22), CH3CCl3, CHFCl2 (CFC-21)

Sursa de CH3Cl este naturală, în timp ce ceilalți alcani parțial halogenați, menționați anterior, sunt de origine antropogenă. Aceste gaze constituie, de asemenea, o sursă de ClOx stratosferici.

(d)

Derivați ai bromului

Alcani complet halogenați, de exemplu CF3Br

Aceste gaze sunt de origine antropogenă și constituie o sursă de BrOx care se comportă în aceeași manieră precum ClOx.

(e)

Substanțe hidrogenate

(i)

Hidrogen (H2)

Hidrogenul este de origine naturală și antropogenă; el joacă un rol secundar în fotochimia stratosferei.

(ii)

Apa (H2O)

Apa, care este de origine naturală, joacă un rol esențial în fotochimia troposferei și a stratosferei. Printre cauzele locale ale prezenței vaporilor de apă în stratosferă figurează oxidarea metanului și, într-o măsură mai mică, cea a hidrogenului.

ANEXA II

SCHIMBUL DE INFORMAȚII

Părțile la convenție recunosc că adunarea și punerea în comun a informațiilor este un mijloc important pentru a realiza obiectivele prezentei convenții și a asigura că măsurile care s-ar putea lua sunt adecvate și echitabile. În consecință, părțile vor schimba informații științifice, tehnice, socio-economice, comerciale și juridice.

Pentru a decide care informații trebuie colectate și schimbate, părțile la convenție ar trebui să ia în considerație utilitatea acestor informații și cheltuielile ce trebuie aprobate pentru a le obține. Părțile recunosc, de asemenea, că, cooperarea în temeiul prezentei anexe, trebuie să fie compatibilă cu legile, uzanțele și regulamentele naționale privind brevetele, secretele comerciale și protecția informațiilor confidențiale și privind drepturile exclusive.

Informații științifice

Aceste informații înglobează:

(a)

cercetările publice și private, prevăzute și în desfășurare, în vederea facilitării coordonării programelor de cercetare pentru a utiliza cel mai bine resursele naționale și internaționale disponibile;

(b)

datele privind emisiile care sunt necesare pentru cercetare;

(c)

rezultatele științifice publicate în periodice specializate privind fizica și chimia atmosferei terestre și sensibilitatea acesteia în fața modificărilor, în special privind starea stratului de ozon și efectele pe care le-ar atrage modificarea atât a conținutului total al coloanei de ozon, cât și a repartiției verticale a ozonului, pe orice scară temporală, asupra sănătății populațiilor umane, mediului și climei;

(d)

evaluarea rezultatelor cercetării și recomandările privind lucrările viitoare de cercetare.

Informații tehnice

Aceste informații se referă în special la:

(a)

existența și costul produselor de substituire chimice și ale tehnologiilor alternative utilizabile pentru reducerea emisiilor de substanțe care antrenează modificări ale stratului de ozon și lucrările de cercetare conexe întreprinse sau preconizate;

(b)

limitările și, eventual, riscurile utilizării produselor de substituire chimice sau altele și ale tehnologiilor alternative.

Informații socio-economice și comerciale asupra substanțelor menționate în anexa I

Aceste informații se referă în special la:

(a)

producția și capacitatea de producție;

(b)

utilizarea și modurile de utilizare;

(c)

importurile și exporturile;

(d)

costurile, riscurile și avantajele activităților umane care pot să modifice indirect stratul de ozon și impactul măsurilor de control adoptate sau preconizate pentru controlarea acestor activități.

Informații juridice

Aceste informații se referă în special la:

(a)

legislațiile naționale, măsurile administrative și lucrările de cercetare juridică privind protecția stratului de ozon;

(b)

acordurile internaționale, în special cele bilaterale, privind protecția stratului de ozon;

(c)

metodele și condițiile în ceea ce privește acordarea licențelor și brevetele existente privind protecția stratului de ozon.