Acord comercial și de cooperare între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte

REAFIRMÂNDU-ȘI angajamentul față de principiile democratice, statul de drept, drepturile omului, combaterea proliferării armelor de distrugere în masă și față de combaterea schimbărilor climatice, care constituie elemente esențiale ale prezentului acord și ale acordurilor de completare,

RECUNOSCÂND importanța cooperării globale în abordarea chestiunilor de interes comun,

RECUNOSCÂND importanța transparenței în comerțul și investițiile internaționale, în avantajul tuturor părților interesate,

DORIND să stabilească norme clare și reciproc avantajoase care să reglementeze comerțul și investițiile dintre părți,

AVÂND ÎN VEDERE că pentru a garanta gestionarea eficientă și interpretarea și aplicarea corectă a prezentului acord și a oricărui acord de completare, precum și respectarea obligațiilor asumate în temeiul acestor acorduri este esențial să fie stabilite dispoziții care să asigure guvernanța globală, în special norme privind soluționarea litigiilor și asigurarea respectării legii care să respecte pe deplin autonomia ordinii juridice a Uniunii și a celei a Regatului Unit, precum și statutul de țară terță al Regatului Unit în relația cu Uniunea Europeană,

BAZÂNDU-SE pe drepturile și obligațiile care le revin în temeiul Acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului, încheiat la 15 aprilie 1994, și al altor instrumente multilaterale și bilaterale de cooperare,

RECUNOSCÂND autonomia fiecărei părți și drepturile fiecăreia de a reglementa pe teritoriile lor pentru a realiza obiective legitime de politică publică, cum ar fi protecția și promovarea sănătății publice, a serviciilor sociale, a educației publice, a siguranței, a mediului, inclusiv schimbările climatice, a moralității publice, a protecției sociale sau a consumatorilor, a bunăstării animalelor, a protecției vieții private și a datelor, precum și promovarea și protecția diversității culturale, străduindu-se totodată să își îmbunătățească nivelurile ridicate de protecție,

CREZÂND în beneficiile unui mediu comercial previzibil care stimulează comerțul și investițiile între părți și previne denaturarea comerțului și avantajele concurențiale neloiale, într-un mod favorabil dezvoltării durabile în dimensiunile sale economice, sociale și de mediu,

RECUNOSCÂND necesitatea unui parteneriat economic ambițios, amplu și echilibrat care să fie susținut prin condiții echitabile pentru o concurență deschisă și loială și dezvoltare durabilă, printr-un cadru eficace și solid pentru subvenții și concurență și printr-un angajament de a-și menține nivelurile ridicate de protecție în domeniul standardelor de muncă și sociale, al mediului, al combaterii schimbărilor climatice și al fiscalității,

RECUNOSCÂND necesitatea asigurării unei piețe deschise și sigure pentru mediul de afaceri, inclusiv pentru întreprinderile mici și mijlocii, precum și pentru bunurile și serviciile acestora, prin prevenirea barierelor nejustificate din calea comerțului și a investițiilor,

REMARCÂND importanța facilitării de noi oportunități pentru întreprinderi și consumatori prin intermediul comerțului digital și a prevenirii barierelor nejustificate din calea fluxurilor de date și a schimburilor comerciale realizate prin mijloace electronice, respectând totodată normele părților privind protecția datelor cu caracter personal,

DORIND ca prezentul acord să contribuie la bunăstarea consumatorilor prin politici care să asigure un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și de bunăstare economică și care să încurajeze cooperarea între autoritățile competente,

AVÂND ÎN VEDERE importanța conectivității transfrontaliere pe calea aerului, pe cale rutieră și maritimă pentru pasageri și bunuri, precum și necesitatea de a asigura standarde înalte în ceea ce privește furnizarea de servicii de transport între părți,

RECUNOSCÂND beneficiile comerțului cu energie și materii prime și ale investițiilor în acestea, precum și importanța sprijinirii furnizării de energie eficientă din punct de vedere al costurilor, curată și sigură către Uniune și Regatul Unit,

LUÂND ACT DE interesul părților de a constitui un cadru pentru facilitarea cooperării tehnice și pentru dezvoltarea unor noi regimuri comerciale pentru interconexiuni care să dea rezultate solide și eficiente în toate intervalele de timp,

LUÂND ACT DE faptul că cooperarea și comerțul dintre părți în aceste domenii ar trebui să se bazeze pe o concurență loială pe piețele energiei și pe un acces nediscriminatoriu la rețele,

RECUNOSCÂND beneficiile energiei durabile, ale energiei din surse regenerabile, în special ale activităților offshore din Marea Nordului, și ale eficienței energetice,

DORIND să promoveze utilizarea pașnică a apelor adiacente coastelor lor și utilizarea optimă și echitabilă a resurselor marine biologice în apele respective, inclusiv gestionarea durabilă continuă a stocurilor comune,

LUÂND ACT DE faptul că Regatul Unit s-a retras din Uniunea Europeană și, începând cu 1 ianuarie 2021, Regatul Unit este un stat costier independent, cu drepturile și obligațiile aferente în temeiul dreptului internațional,

AFIRMÂND faptul că drepturile suverane ale statelor de coastă exercitate de către părți în scopul explorării, exploatării, conservării și gestionării resurselor biologice din apele lor ar trebui să se exercite în temeiul și în conformitate cu principiile dreptului internațional, inclusiv cu cele prevăzute de Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării încheiată la Montego Bay la 10 decembrie 1982 (Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării),

RECUNOSCÂND importanța coordonării drepturilor de securitate socială de care se bucură persoanele care se deplasează între părți pentru a munci, în vederea șederii sau pentru a-și stabili reședința, precum și a drepturilor de care se bucură membrii de familie și urmașii acestora,

AVÂND ÎN VEDERE că ambele părți vor avea de beneficiat de pe urma cooperării în domenii de interes comun, cum ar fi știința, cercetarea și inovarea, cercetarea nucleară și spațiul, desfășurată sub forma participării Regatului Unit la programele corespunzătoare ale Uniunii în condiții echitabile și adecvate,

AVÂND ÎN VEDERE că cooperarea dintre Regatul Unit și Uniune în ceea ce privește prevenirea, investigarea, depistarea sau urmărirea penală a infracțiunilor și executarea sancțiunilor penale, inclusiv protecția împotriva amenințărilor la adresa securității publice și prevenirea acestora, va permite consolidarea securității Regatului Unit și a Uniunii,

DORIND să încheie un acord între Regatul Unit și Uniune pentru a avea un temei juridic pentru o astfel de cooperare,

RECUNOSCÂND faptul că părțile pot completa prezentul acord cu alte acorduri care să facă parte integrantă din relațiile lor bilaterale globale, astfel cum sunt reglementate de prezentul acord și că Acordul privind procedurile de securitate pentru schimbul de informații clasificate și protecția acestora este încheiat ca un astfel de acord de completare și permite schimbul de informații clasificate între părți în temeiul prezentului acord sau al oricărui alt acord de completare,

PARTEA ÎNTÂI

TITLUL I

Prezentul acord stabilește baza pentru o relație amplă între părți, într-un spațiu al prosperității și bunei vecinătăți caracterizat de relații strânse și pașnice bazate pe cooperare, care respectă autonomia și suveranitatea fiecărei părți.

Atunci când Uniunea și Regatul Unit încheie între ele alte acorduri bilaterale, acestea constituie acorduri de completare a prezentului acord, cu excepția cazului în care se prevede altfel în acordurile respective. Aceste acorduri de completare fac parte integrantă din relațiile bilaterale generale reglementate de prezentul acord și formează cadrul general.

Alineatul (1) se aplică, de asemenea:

acordurilor dintre Uniune și statele sale membre, pe de o parte, și Regatul Unit, pe de altă parte; și

acordurilor dintre Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit, pe de altă parte.

Părțile, dând dovadă de respect reciproc deplin și de bună-credință, își acordă asistență reciprocă în îndeplinirea atribuțiilor care decurg din prezentul acord și din orice acord de completare.

Părțile iau toate măsurile adecvate, generale sau speciale, pentru a asigura îndeplinirea obligațiilor care decurg din prezentul acord și din orice acord de completare și se abțin de a lua orice măsură care ar putea pune în pericol realizarea obiectivelor prezentului acord sau ale oricărui acord de completare.

TITLUL II

Dispozițiile prezentului acord și ale oricărui acord de completare se interpretează cu bună-credință, în conformitate cu sensul lor obișnuit în contextul lor și din perspectiva obiectului și a scopului acordului, în conformitate cu regulile obișnuite de interpretare a dreptului internațional public, inclusiv cu cele codificate în Convenția de la Viena privind dreptul tratatelor, încheiată la Viena la 23 mai 1969.

Pentru mai multă certitudine, nici prezentul acord, nici un acord de completare nu stabilesc obligația de a interpreta dispozițiile acestora în conformitate cu dreptul intern al vreuneia dintre părți.

Pentru mai multă certitudine, nicio interpretare a prezentului acord sau a oricărui acord de completare dată de instanțele judecătorești ale uneia dintre părți nu are caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești ale celeilalte părți.

Fără a aduce atingere articolului SSC.67 din Protocolul privind coordonarea sistemelor de securitate socială și cu excepția, în ceea ce privește Uniunea Europeană, a părții a treia din prezentul acord, nicio dispoziție a prezentului acord sau a oricărui acord de completare nu se interpretează ca acordând drepturi sau impunând obligații persoanelor, altele decât cele create între părți în temeiul dreptului internațional public, nici ca permițând invocarea directă a prezentului acord sau a oricărui acord de completare în sistemele juridice interne ale părților.

Niciuna dintre părți nu prevede un drept de acțiune în temeiul legislației sale împotriva celeilalte părți pe motiv că cealaltă parte a încălcat prezentul acord sau orice acord de completare.

În sensul prezentului acord și al oricărui acord de completare și în absența unor dispoziții contrare, se aplică următoarele definiții:

persoană vizată înseamnă o persoană fizică identificată sau identificabilă; o persoană identificabilă este o persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în special prin referire la un element de identificare, cum ar fi un nume, un număr de identificare, date de localizare sau un identificator online sau la unul sau mai multe elemente specifice, proprii identității fizice, fiziologice, genetice, mentale, economice, culturale sau sociale a persoanei fizice respective;

zi înseamnă o zi calendaristică;

stat membru înseamnă un stat membru al Uniunii Europene;

date cu caracter personal înseamnă orice informație referitoare la o persoană vizată;

stat înseamnă un stat membru sau Regatul Unit, în funcție de context;

teritoriul unei părți înseamnă, pentru fiecare parte, teritoriile cărora li se aplică prezentul acord în conformitate cu articolul 774;

perioadă de tranziție înseamnă perioada de tranziție prevăzută la articolul 126 din Acordul de retragere; și

Acord de retragere înseamnă Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, inclusiv protocoalele la acesta.

Orice trimitere la Uniune, parte sau părți din prezentul acord sau din orice acord de completare se interpretează ca neincluzând Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, cu excepția cazului în care se prevede altfel sau în cazul în care contextul impune altfel.

TITLUL III

Prin prezentul acord se constituie un Consiliu de parteneriat. Acesta este compus din reprezentanți ai Uniunii și ai Regatului Unit. Consiliul de parteneriat se poate întruni în diferite configurații, în funcție de materiile discutate.

Consiliul de parteneriat este coprezidat de un membru al Comisiei Europene și de un reprezentant al guvernului Regatului Unit la nivel ministerial. Consiliul de parteneriat se întrunește la cererea Uniunii sau a Regatului Unit și, în orice caz, cel puțin o dată pe an și stabilește calendarul reuniunilor sale și ordinea de zi a acestora de comun acord.

Consiliul de parteneriat supervizează realizarea obiectivelor prezentului acord și ale oricărui acord de completare. Acesta supraveghează și facilitează punerea în aplicare și executarea prezentului acord și a oricărui acord de completare. Fiecare parte poate sesiza Consiliul de parteneriat cu privire la orice aspect referitor la punerea în aplicare, executarea și interpretarea prezentului acord sau a oricărui acord de completare.

Consiliul de parteneriat are competența:

de a adopta decizii cu privire la toate aspectele pentru care prezentul acord sau orice acord de completare prevede acest lucru;

de a adresa părților recomandări cu privire la punerea în aplicare și executarea prezentului acord și a oricărui acord de completare;

de a adopta, prin decizie, modificări la prezentul acord sau la orice acord de completare în cazurile prevăzute de prezentul acord sau de orice acord de completare;

de a adopta decizii de modificare a prezentului acord sau a oricărui acord de completare, exceptând în ceea ce privește partea întâi titlul III, până la sfârșitul celui de al patrulea an de la intrarea în vigoare a prezentului acord, cu condiția ca astfel de modificări să fie necesare pentru corectarea erorilor, remedierea omisiunilor sau a altor deficiențe;

de a discuta orice aspect legat de domeniile vizate de prezentul acord sau de orice acord de completare;

de a delega unele dintre competențele sale Comitetului de parteneriat pentru comerț sau unui comitet specializat, cu excepția competențelor și a responsabilităților menționate la litera (g) de la prezentul alineat;

de a înființa, prin decizii, comitete specializate în comerț și comitete specializate, altele decât cele menționate la articolul 8 alineatul (1), de a dizolva orice comitet specializat în comerț sau comitet specializat sau de a modifica sarcinile care îi sunt atribuite unui astfel de comitet; și

de a adresa părților recomandări cu privire la transferul de date cu caracter personal în domenii specifice reglementate de prezentul acord sau de orice acord de completare.

Activitatea Consiliului de parteneriat este reglementată de regulamentul de procedură prevăzut în Anexa 1. Consiliul de parteneriat poate modifica anexa respectivă.

Se constituie următoarele comitete:

Comitetul de parteneriat pentru comerț, care abordează aspectele reglementate de titlurile I-VII, de titlul VIII capitolul 4, de partea a doua rubrica întâi titlurile IX–XII, de partea a doua rubrica a șasea și de anexa 27;

Comitetul specializat în comerț privind mărfurile, care abordează aspectele reglementate de partea a doua rubrica întâi titlul I capitolul 1 și de partea a doua rubrica întâi titlul VIII capitolul 4;

Comitetul specializat în comerț privind cooperarea vamală și regulile de origine, care abordează aspectele reglementate de partea a doua rubrica întâi titlul I capitolele 2 și 5, de Protocolul privind asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal și de dispozițiile privind controlul de către autoritățile vamale al respectării drepturilor de proprietate intelectuală, redevențele și taxele vamale, determinarea valorii în vamă și mărfurile reparate;

Comitetul specializat în comerț privind măsurile sanitare și fitosanitare, care abordează aspectele reglementate de partea a doua rubrica întâi titlul I capitolul 3;

Comitetul specializat în comerț privind barierele tehnice în calea comerțului, care abordează aspectele reglementate de partea a doua rubrica întâi titlul I capitolul 4 și de articolul 323;

Comitetul specializat în comerț privind serviciile, investițiile și comerțul digital, care abordează aspectele reglementate de partea a doua rubrica întâi titlurile II–IV și de partea a doua rubrica întâi titlul VIII capitolul 4;

Comitetul specializat în comerț privind proprietatea intelectuală, care abordează aspectele reglementate de partea a doua rubrica întâi titlul V;

Comitetul specializat în comerț privind achizițiile publice, care abordează aspectele reglementate de partea a doua rubrica întâi titlul VI;

Comitetul specializat în comerț privind cooperarea în materie de reglementare, care abordează aspectele reglementate de partea a doua rubrica întâi titlul X;

Comitetul specializat în comerț privind condiții de concurență echitabile pentru o concurență deschisă și loială și dezvoltarea durabilă, care abordează aspectele reglementate de partea a doua rubrica întâi titlul XI și de anexa 27;

Comitetul specializat în comerț privind cooperarea administrativă în domeniul TVA și privind recuperarea impozitelor și a taxelor, care abordează aspectele reglementate de Protocolul privind cooperarea administrativă și combaterea fraudelor în domeniul taxei pe valoarea adăugată și privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor legate de taxe și impozite;

Comitetul specializat privind energia,

care abordează aspectele reglementate de partea a doua rubrica întâi titlul VIII, cu excepția capitolului 4, a articolului 323 și a anexei 27; și

care poate discuta și furniza expertiză comitetului relevant specializat în comerț, care abordează aspectele reglementate de capitolul 4 și de articolul 323;

Comitetul specializat privind transportul aerian, care abordează aspectele reglementate de partea a doua rubrica a doua titlul I;

Comitetul specializat privind siguranța aviației, care abordează aspectele reglementate de partea a doua rubrica a doua titlul II;

Comitetul specializat privind transportul rutier, care abordează aspectele reglementate de partea a doua rubrica a treia;

Comitetul specializat privind coordonarea sistemelor de securitate socială, care abordează aspectele reglementate de partea a doua rubrica a patra și de Protocolul privind coordonarea sistemelor de securitate socială;

Comitetul specializat privind pescuitul, care abordează aspectele reglementate de partea a doua rubrica a cincea;

Comitetul specializat privind cooperarea în materie de asigurare a respectării legii și cooperarea judiciară, care abordează aspectele reglementate de partea a treia; și

Comitetul specializat privind participarea la programele Uniunii, care abordează aspectele reglementate de partea a cincea.

care abordează aspectele reglementate de partea a doua rubrica întâi titlul VIII, cu excepția capitolului 4, a articolului 323 și a anexei 27; și

care poate discuta și furniza expertiză comitetului relevant specializat în comerț, care abordează aspectele reglementate de capitolul 4 și de articolul 323;

În ceea ce privește aspectele care privesc titlurile I-VII, titlul VIII capitolul 4, partea a doua rubrica întâi titlurile IX-XII, partea a doua rubrica a șasea și anexa 27, Comitetul de parteneriat pentru comerț menționat la alineatul (1) de la prezentul articol are competența:

de a acorda asistență Consiliului de parteneriat în exercitarea atribuțiilor sale și, mai ales, de a prezenta rapoarte Consiliului de parteneriat și de a îndeplini toate sarcinile care îi sunt încredințate de către acesta;

de a supraveghea punerea în aplicare a prezentului acord sau a oricărui acord de completare;

de a adopta decizii sau de a adresa recomandări astfel cum se prevede în prezentul acord sau în orice acord de completare ori în cazul în care această competență i-a fost delegată de către Consiliul de parteneriat;

de a superviza activitatea comitetelor specializate în comerț menționate la alineatul (1) de la prezentul articol;

de a vedea care este maniera cea mai potrivită de a preveni sau de a soluționa orice dificultate care poate apărea în legătură cu interpretarea și aplicarea prezentului acord sau a oricărui acord de completare, fără a aduce atingere părții a șasea titlul I;

de a exercita competențele care îi sunt delegate de Consiliul de parteneriat în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (f);

de a înființa, prin decizii, comitete specializate în comerț, altele decât cele menționate la alineatul (1), de a dizolva orice astfel de comitet specializat în comerț sau de a modifica sarcinile care îi sunt încredințate acestuia; și

de a înființa, superviza, coordona și dizolva grupuri de lucru sau de a delega supervizarea acestora unui comitet specializat în comerț.

În ceea ce privește aspectele care sunt de competența lor, comitetele specializate în comerț au competența:

de a monitoriza și revizui punerea în aplicare și de a asigura buna funcționare a acordului sau a oricărui acord de completare;

de a acorda asistență Comitetului de parteneriat pentru comerț în exercitarea atribuțiilor sale și, mai ales, de a prezenta rapoarte Consiliului de parteneriat și de a îndeplini toate sarcinile care îi sunt încredințate de către acesta;

de a efectua lucrările tehnice pregătitoare necesare pentru a sprijini Consiliul de parteneriat și Comitetul de parteneriat pentru comerț în îndeplinirea atribuțiilor care le revin, inclusiv atunci când aceste organisme trebuie să adopte decizii sau recomandări;

de a adopta decizii cu privire la toate aspectele pentru care prezentul acord sau orice acord de completare prevede acest lucru;

de a discuta aspectele tehnice care decurg din punerea în aplicare a prezentului acord sau a oricărui acord de completare, fără a aduce atingere părții a șasea titlul I; și

de a oferi un for în cadrul căruia părțile să facă schimb de informații, să discute despre cele mai bune practici și să își împărtășească experiența avută în materie de punere în aplicare;

În ceea ce privește aspectele care sunt de competența lor, comitetele specializate au competența:

de a monitoriza și revizui punerea în aplicare și de a asigura buna funcționare a acordului sau a oricărui acord de completare;

de a acorda asistență Consiliului de parteneriat în exercitarea atribuțiilor sale și, mai ales, de a prezenta rapoarte Consiliului de parteneriat și de a executa orice sarcină care le este încredințată de către acesta;

de a adopta decizii, inclusiv modificări, și recomandări cu privire la toate aspectele pentru care prezentul acord sau orice acord de completare prevede acest lucru sau pentru care Consiliul de parteneriat și-a delegat competențele unui comitet specializat, în conformitate cu articolul 7 alineatul (4) litera (f);

de a discuta aspectele tehnice care decurg din punerea în aplicare a prezentului acord sau a oricărui acord de completare;

de a oferi părților un for în cadrul căruia să facă schimb de informații, să discute despre cele mai bune practici și să își împărtășească experiența avută în materie de punere în aplicare;

de a înființa, superviza, coordona și dizolva grupuri de lucru; și

de a oferi un for pentru consultări în temeiul articolului 738 alineatul (7).

Comitetele sunt constituite din reprezentanți ai fiecărei părți. Fiecare parte se asigură că reprezentanții săi în comitete au expertiza necesară cu privire la aspectele discutate.

Comitetul de parteneriat pentru comerț este coprezidat de un reprezentant de rang înalt al Uniunii și de un reprezentant al Regatului Unit cu responsabilități în materie de comerț sau de persoane desemnate de aceștia. Consiliul de parteneriat se întrunește la cererea Uniunii sau a Regatului Unit și, în orice caz, cel puțin o dată pe an și stabilește calendarul reuniunilor sale și ordinea de zi a acestora de comun acord.

Comitetele specializate în comerț și comitetele specializate sunt coprezidate de un reprezentant al Uniunii și de un reprezentant al Regatului Unit. Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul acord sau în cazul în care copreședinții decid altfel, aceste comitete se reunesc cel puțin o dată pe an.

Comitetele stabilesc de comun acord calendarul reuniunilor lor și ordinea de zi a acestora.

Activitatea comitetelor este reglementată de regulamentul de procedură prevăzut în anexa 1.

Prin derogare de la alineatul (9), un comitet își poate adopta și modifica ulterior normele care îi reglementează activitatea.

Se înființează următoarele grupuri de lucru:

Grupul de lucru privind produsele ecologice, sub supravegherea Comitetului specializat în comerț privind barierele tehnice în calea comerțului;

Grupul de lucru privind autovehiculele și piesele de schimb, sub supravegherea Comitetului specializat în comerț privind barierele tehnice în calea comerțului;

Grupul de lucru privind medicamentele, sub supravegherea Comitetului specializat în comerț privind barierele tehnice în calea comerțului;

Grupul de lucru privind coordonarea sistemelor de securitate socială, sub supravegherea Comitetului specializat privind coordonarea sistemelor de securitate socială.

Sub supravegherea comitetelor, grupurile de lucru acordă asistență comitetelor în îndeplinirea sarcinilor lor și, mai ales, pregătesc lucrările comitetelor și îndeplinesc sarcinile care le sunt încredințate de către acestea.

Grupurile de lucru sunt constituite din reprezentanți ai Uniunii și ai Regatului Unit și sunt coprezidate de un reprezentant al Uniunii și de un reprezentant al Regatului Unit.

Grupurile de lucru își stabilesc de comun acord regulamentul de procedură, calendarul și ordinea de zi a reuniunilor.

Deciziile adoptate de Consiliul de parteneriat sau, după caz, de un comitet sunt obligatorii pentru părți și pentru toate organismele constituite în temeiul prezentului acord și al oricărui acord de completare, inclusiv pentru instanța de arbitraj menționată la titlul I din partea a șasea. Recomandările nu au caracter obligatoriu.

Consiliul de parteneriat sau, după caz, un comitet adoptă decizii și formulează recomandări de comun acord.

Parlamentul European și Parlamentul Regatului Unit pot înființa o Adunare parlamentară a parteneriatului, alcătuită din membri ai Parlamentului European și din membri ai Parlamentului Regatului Unit, care să constituie un for pentru schimbul de opinii cu privire la parteneriat.

Odată înființată, Adunarea parlamentară a parteneriatului:

poate solicita Consiliului de parteneriat informații relevante privind punerea în aplicare a prezentului acord și a oricărui acord de completare, Consiliul de parteneriat trebuind să furnizeze Adunării informațiile solicitate;

trebuie să fie informată cu privire la deciziile și recomandările Consiliului de parteneriat; și

poate face recomandări Consiliului de parteneriat.

Părțile se consultă cu societatea civilă cu privire la punerea în aplicare a prezentului acord și a oricărui acord de completare, în special interacționând cu grupurile consultative interne și cu Forumul societății civile menționate la articolele 13 și 14.

Fiecare parte se consultă, în ceea ce privește aspectele reglementate de prezentul acord și de orice acord de completare, cu grupul (grupurile) său (sale) consultativ(e) intern(e) nou înființat(e) sau existent(e), în care sunt reprezentate organizațiile independente ale societății civile, inclusiv organizațiile neguvernamentale, organizațiile profesionale și patronale, precum și sindicatele care își desfășoară activitatea în domeniul economic, al dezvoltării durabile, social, al drepturilor omului, al mediului și în alte domenii. Fiecare parte își poate convoca grupul (grupurile) consultativ(e) intern(e) în diferite configurații pentru a discuta punerea în aplicare a diferitelor dispoziții ale prezentului acord sau ale oricărui acord de completare.

Fiecare parte ia în considerare opiniile sau recomandările prezentate de grupul (grupurile) său (sale) consultativ(e) intern(e). Reprezentanții fiecărei părți se străduiesc să se întrunească cel puțin o dată pe an cu grupul (grupurile) său (sale) consultativ(e) intern(e). Reuniunile pot avea loc prin mijloace virtuale.

Pentru a promova informarea publicului cu privire la grupurile consultative interne, fiecare parte se străduiește să publice lista organizațiilor care participă la grupul (grupurile) său (sale) consultativ(e) intern(e), precum și punctul de contact pentru grupul (grupurile) respectiv(e).

Părțile promovează interacțiunea dintre grupurile lor consultative interne, inclusiv, atunci când este posibil, prin schimbul de date de contact ale membrilor grupurilor lor consultative interne.

Părțile facilitează organizarea unui Forum al societății civile în vederea desfășurării unui dialog cu privire la punerea în aplicare a părții a doua. Consiliul de parteneriat adoptă orientările operaționale pentru desfășurarea forumului.

Forumul societății civile se întrunește cel puțin o dată pe an, cu excepția cazului în care părțile convin altfel. Forumul societății civile se poate întruni prin mijloace virtuale.

Forumul societății civile este deschis participării organizațiilor independente ale societății civile înființate pe teritoriile părților, inclusiv a membrilor grupurilor consultative interne menționate la articolul 13. Fiecare parte promovează o reprezentare echilibrată, care să includă organizații neguvernamentale, organizații profesionale și patronale, precum și sindicatele active în domeniul economic, al dezvoltării durabile, social, al drepturilor omului, al mediului și în alte domenii.

PARTEA A DOUA

RUBRICA ÎNTÂI

TITLUL I

CAPITOLUL 1

Obiectivul prezentului capitol îl constituie facilitarea comerțului cu mărfuri între părți și menținerea comerțului cu mărfuri liberalizat în conformitate cu dispozițiile prezentului acord.

În absența unor dispoziții contrare, prezentul capitol se aplică comerțului cu mărfuri al unei părți.

În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiții:

tranzacții consulare înseamnă procedura de obținere, din partea unui consul al părții importatoare pe teritoriul părții exportatoare sau pe teritoriul unei părți terțe, a unei facturi consulare sau a unei vize consulare pentru o factură comercială, un certificat de origine, un manifest, o declarație de export a unui expeditor sau orice alt document vamal în legătură cu importul mărfurilor;

Acordul privind determinarea valorii în vamă înseamnă Acordul privind punerea în aplicare a articolului VII din GATT 1994;

procedură de acordare a licențelor de export înseamnă o procedură administrativă care menționează explicit sau nu termenul de acordare a licențelor, utilizată de una dintre părți pentru aplicarea regimurilor de acordare a licențelor de export, care impune, ca o condiție prealabilă pentru exportul de către partea respectivă, depunerea unei cereri sau a altor documente, altele decât cele necesare în general în scopul vămuirii, la organul administrativ competent;

procedură de acordare a licențelor de import înseamnă o procedură administrativă care menționează explicit sau nu termenul de acordare a licențelor, utilizată de una dintre părți pentru aplicarea regimurilor de acordare a licențelor de import, care impune, ca o condiție prealabilă pentru importul pe teritoriul părții importatoare, depunerea unei cereri sau a altor documente, altele decât cele necesare în general pentru vămuire, la organul sau organele administrativ(e) competent(e);

mărfuri originare înseamnă, cu excepția cazului în care se prevede altfel, o marfă conformă cu regulile de origine prevăzute în capitolul 2 din prezentul titlu;

cerință de performanță înseamnă o cerință:

privind exportul unei anumite cantități, al unei anumite valori sau al unui anumit procent de mărfuri;

ca mărfurile părții care acordă o licență de import să fie înlocuite cu mărfuri importate;

ca o persoană care beneficiază de o licență de import să achiziționeze alte mărfuri de pe teritoriul părții care acordă licența de import sau să acorde o preferință mărfurilor produse pe plan intern;

ca o persoană care beneficiază de o licență de import să producă pe teritoriul părții care acordă licența de import mărfuri având o anumită cantitate, o anumită valoare sau un anumit procent de conținut intern; sau

care se raportează în orice fel la volumul sau valoarea importurilor, la volumul sau valoarea exporturilor sau la valoarea intrărilor de valută;

marfă reprelucrată înseamnă o marfă încadrată la capitolele 32, 40, 84-90, 94 sau 95 din Sistemul armonizat (SA) care:

este compusă în întregime sau parțial din părți obținute din mărfuri care au fost deja utilizate;

are o durată de viață și performanțe similare cu mărfurile respective în stare nouă; și

beneficiază de o garanție echivalentă cu cea aplicabilă mărfurilor respective în stare nouă; și

reparare înseamnă orice operațiune de perfecționare efectuată asupra unei mărfi pentru a se remedia defectele de funcționare sau defectele materiale și care implică restabilirea funcției inițiale a mărfii respective sau pentru a se asigura conformitatea cu cerințele tehnice pentru utilizarea sa. Repararea unei mărfi include refacerea și întreținerea, cu o posibilă sporire a valorii mărfii ca urmare a readucerii mărfii respective la funcționalitatea inițială, dar nu include operațiuni sau procedee care:

distrug caracteristicile esențiale ale unei mărfi sau creează o marfă nouă sau diferită din punct de vedere comercial;

transformă o marfă nefinită într-o marfă finită; sau

sunt utilizate pentru îmbunătățirea sau sporirea performanței tehnice a unei mărfi.

Clasificarea mărfurilor în comerțul dintre părți în temeiul prezentului acord este stabilită în nomenclatura tarifară respectivă a fiecărei părți în conformitate cu Sistemul armonizat.

Fiecare parte acordă tratament național mărfurilor celeilalte părți în conformitate cu articolul III din GATT 1994, inclusiv cu notele explicative și dispozițiile suplimentare ale acestuia. În acest scop, articolul III din GATT 1994 și notele explicative și dispozițiile suplimentare ale acestuia sunt încorporate în prezentul acord și devin parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

Fiecare parte acordă libertatea de tranzit pe teritoriul său, pe rutele cele mai convenabile pentru tranzitul internațional, pentru traficul în tranzit înspre sau dinspre teritoriul celeilalte părți sau al oricărei alte țări terțe. În acest scop, articolul V din GATT 1994 și notele explicative și dispozițiile suplimentare ale acestuia sunt încorporate în prezentul acord și devin parte integrantă din acesta, mutatis mutandis. Părțile înțeleg că articolul V din GATT 1994 include circulația produselor energetice, printre altele, prin conducte sau rețele electrice.

În absența unor dispoziții contrare în prezentul acord, sunt interzise taxele vamale pentru toate mărfurile originare din cealaltă parte.

Niciuna dintre părți nu poate adopta sau menține nicio taxă, niciun impozit și nicio altă impunere de orice tip pentru exportul unei mărfi către cealaltă parte sau în legătură cu acesta și nicio taxă internă sau altă impunere pentru o marfă exportată către cealaltă parte care să fie în plus față de taxa sau impunerea care s-ar aplica mărfurilor similare atunci când sunt destinate consumului intern.

În scopul prezentului articol, termenul altă impunere de orice tip nu include taxele sau alte impuneri care sunt permise în temeiul articolului 23.

Taxele și alte impuneri aplicate de una dintre părți pentru importul sau exportul unei mărfi a celeilalte părți sau în legătură cu respectivul import sau export sunt limitate, ca valoare, la costul aproximativ al serviciilor furnizate și nu constituie un mijloc indirect de protecție pentru mărfurile interne sau o impozitare cu caracter fiscal percepută pentru importuri sau exporturi. Niciuna dintre părți nu percepe taxe sau alte impuneri pentru import sau export sau în legătură cu acesta pe o bază ad valorem.

Fiecare parte poate să aplice impuneri sau să recupereze costuri numai în cazul prestării unor servicii speciale, cum ar fi următoarele, dar fără a se limita la acestea:

prezența, când este solicitată, a personalului vamal în afara programului oficial de lucru sau în alte locuri decât birourile vamale;

analiza sau expertiza mărfurilor și cheltuielilor poștale pentru returnarea la solicitant a mărfurilor, în special în ceea ce privește deciziile referitoare la informațiile obligatorii sau la furnizarea de informații referitoare la aplicarea actelor cu putere de lege și a normelor administrative din domeniul vamal;

examinarea sau prelevarea de eșantioane de mărfuri în scopul verificării, sau distrugerea mărfurilor, în cazul în care apar alte costuri decât cele legate de utilizarea personalului vamal; și

măsuri excepționale de control, dacă acestea se dovedesc a fi necesare din cauza naturii mărfurilor sau a unui risc potențial.

Fiecare parte publică prompt, pe o pagină de internet oficială, toate taxele și impunerile pe care le aplică în legătură cu importul sau exportul, astfel încât să permită guvernelor, comercianților și altor părți interesate să ia cunoștință de ele. Informațiile respective includ motivul pentru care taxa sau impunerea în cauză este datorată pentru serviciul oferit, autoritatea responsabilă, taxa sau impunerea care va fi aplicată, precum și termenul și modalitățile de plată. Nicio taxă sau impunere nouă sau modificată nu se aplică până când informațiile menționate în prezentul alineat nu sunt publicate și ușor accesibile.

Niciuna dintre părți nu prevede tranzacții consulare, deci nici taxe și impuneri conexe, în legătură cu importul oricărei mărfi a celeilalte părți.

Niciuna dintre părți nu aplică taxe vamale pentru o marfă, indiferent de originea acesteia, care reintră pe teritoriul părții după ce a fost exportată temporar de pe teritoriul său către teritoriul celeilalte părți pentru reparații.

Alineatul (1) nu se aplică unei mărfi importate sub control vamal, în zone de liber schimb sau cu un statut similar, care este exportată ulterior pentru reparații și nu este reimportată cu depunerea unei garanții, în zone de liber schimb sau cu un statut similar.

Niciuna dintre părți nu aplică taxe vamale pentru o marfă, indiferent de originea acesteia, care este importată temporar de pe teritoriul celeilalte părți pentru reparații.

Niciuna dintre părți nu acordă mărfurilor reprelucrate ale celeilalte părți un tratament mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă mărfurilor echivalente în stare nouă.

Articolul 26 se aplică interdicțiilor de import și export sau restricțiilor privind mărfurile reprelucrate. Dacă una dintre părți adoptă sau menține interdicții de import și export sau restricții privind mărfuri care au fost deja utilizate, partea respectivă nu aplică aceste măsuri mărfurilor reprelucrate.

Oricare dintre părți poate solicita ca mărfurile reprelucrate să fie identificate ca atare pentru distribuție sau vânzare pe teritoriul său și ca acestea să îndeplinească toate cerințele tehnice în vigoare aplicabile mărfurilor echivalente în stare nouă.

Niciuna dintre părți nu adoptă și nu menține interdicții sau restricții privind importul oricărei mărfi provenite din cealaltă parte sau privind exportul sau vânzarea pentru export a oricărei mărfi destinate teritoriului celeilalte părți decât în conformitate cu articolul XI din GATT 1994, inclusiv cu notele explicative și dispozițiile suplimentare ale acestuia. În acest scop, articolul XI din GATT 1994 și notele explicative și dispozițiile suplimentare ale acestuia sunt încorporate în prezentul acord și devin parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

Niciuna dintre părți nu adoptă și nu menține:

cerințe privind prețurile la export și la import, cu excepția cazurilor permise în executarea ordinelor și a angajamentelor privind taxele antidumping și compensatorii; sau

licențe de import condiționate de îndeplinirea unei cerințe de performanță.

Niciuna dintre părți nu stabilește și nu menține un monopol la import sau la export. În sensul prezentului articol, monopol la import sau la export înseamnă dreptul exclusiv sau autorizația exclusivă, acordată de una dintre părți unei entități, de a importa o marfă din cealaltă parte sau de a exporta o marfă către cealaltă parte.

Fiecare parte se asigură că toate procedurile de acordare a licențelor de import aplicabile comerțului cu mărfuri între părți sunt neutre în ceea ce privește aplicarea și sunt gestionate într-un mod corect, echitabil, nediscriminatoriu și transparent.

Oricare dintre părți adoptă sau menține proceduri de acordare a licențelor ca o condiție pentru importul pe teritoriul său de pe teritoriul celeilalte părți numai în cazul în care nu sunt disponibile în mod rezonabil alte proceduri adecvate care să servească unui scop administrativ.

Niciuna dintre părți nu adoptă și nu menține nicio procedură neautomată de acordare a licențelor de import, cu excepția cazului în care o astfel de procedură este necesară pentru punerea în aplicare a unei măsuri compatibile cu prezentul acord. Partea care adoptă o astfel de procedură neautomată de acordare a licențelor de import indică în mod clar măsura care este pusă în aplicare prin intermediul procedurii respective.

Fiecare parte introduce și administrează orice procedură de acordare a licențelor de import în conformitate cu articolele 1-3 din Acordul OMC privind procedurile de acordare a licențelor de import (denumit în continuare Acordul privind procedurile de acordare a licențelor de import). În acest scop, articolele 1-3 din Acordul privind procedurile de acordare a licențelor de import sunt încorporate în prezentul acord și fac parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

Orice parte care introduce sau modifică orice procedură de acordare a licențelor de import pune la dispoziție toate informațiile relevante online, pe o pagină de internet oficială. Aceste informații sunt puse la dispoziție, ori de câte ori este posibil, cu cel puțin 21 de zile înainte de data de aplicare a procedurii noi sau modificate de acordare a licențelor și, în orice caz, nu mai târziu de data cererii. Informațiile respective conțin datele prevăzute la articolul 5 din Acordul privind procedurile de acordare a licențelor de import.

La cererea celeilalte părți, una dintre părți furnizează prompt orice informații relevante privind orice proceduri de acordare a licențelor de import pe care intenționează să le adopte sau pe care le menține, inclusiv informațiile menționate la articolele 1-3 din Acordul privind procedurile de acordare a licențelor de import.

Pentru mai multă certitudine, nicio dispoziție a prezentului articol nu impune unei părți să acorde o licență de import și nici nu împiedică niciuna dintre părți să pună în aplicare obligațiile sau angajamentele care îi revin în temeiul rezoluțiilor Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite sau al regimurilor multilaterale de neproliferare și al aranjamentelor de control al importurilor.

Fiecare parte publică orice procedură nouă de acordare a licențelor de export sau orice modificare a unei proceduri existente de acordare a licențelor de export, astfel încât să permită guvernelor, comercianților și altor părți interesate să ia cunoștință de acestea. Această publicare are loc, ori de câte ori este posibil, cu 45 de zile înainte ca procedura sau modificarea să intre în vigoare și, în orice caz, nu mai târziu de data la care o astfel de procedură sau modificare intră în vigoare și, dacă este cazul, publicarea are loc pe orice pagină de internet guvernamentală relevantă.

Publicarea procedurilor de acordare a licențelor de export conține următoarele informații:

textele procedurilor de acordare a licențelor de export ale părții sau ale eventualelor modificări pe care partea le aduce procedurilor în cauză;

mărfurile care fac obiectul fiecărei proceduri de acordare a licenței;

pentru fiecare procedură, descrierea procesului de solicitare a unei licențe și a criteriilor pe care trebuie să le îndeplinească un solicitant pentru a fi eligibil să solicite o licență, cum ar fi deținerea unei licențe de activitate, efectuarea sau menținerea unei investiții sau operarea într-o anumită formă de constituire pe teritoriul unei părți;

punctul sau punctele de contact de unde persoanele interesate pot obține mai multe informații referitoare la condițiile pentru obținerea unei licențe de export;

organul sau organele administrative la care se depune cererea sau alte documente pertinente;

descrierea oricărei măsuri sau a oricăror măsuri puse în aplicare prin procedura de acordare a licenței de export;

perioada în care fiecare procedură de acordare a licențelor de export va fi în vigoare, cu excepția cazului în care procedura rămâne în vigoare până la retragerea sau revizuirea sa printr-o nouă publicare;

dacă partea intenționează să utilizeze o procedură de acordare a licențelor pentru a administra un contingent la export, cantitatea totală și, dacă este cazul, valoarea contingentului și datele de deschidere și de închidere a acestuia și

orice scutiri sau excepții care înlocuiesc cerința de a obține o licență de export, modul de solicitare sau utilizare a respectivelor scutiri sau excepții și criteriile de acordare a acestora.

În termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului acord, fiecare parte îi notifică celeilalte părți procedurile proprii existente de acordare a licențelor de export. Fiecare parte îi notifică celeilalte părți toate procedurile noi de acordare a licențelor de export și toate modificările procedurilor existente de acordare a licențelor de export în termen de 60 de zile de la publicare. Notificarea include o trimitere la sursele unde sunt publicate informațiile necesare în temeiul alineatului (2) și include, după caz, adresa paginilor de internet guvernamentale relevante.

Pentru mai multă certitudine, nicio dispoziție a prezentului articol nu impune unei părți să acorde o licență de export și nu împiedică una dintre părți să își pună în aplicare angajamentele asumate în temeiul rezoluțiilor Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, precum și al regimurilor multilaterale de neproliferare și al aranjamentelor de control al exporturilor, inclusiv al Aranjamentului de la Wassenaar pentru controlul exporturilor de arme convenționale și produse și tehnologii cu dublă utilizare, al Grupului Australia, al Grupului furnizorilor nucleari și al Regimului de control al tehnologiilor pentru rachete, și nici să adopte, să mențină sau să pună în aplicare regimuri de sancțiuni independente.

Fiecare parte determină valoarea în vamă a mărfurilor celeilalte părți importate pe teritoriul său în conformitate cu articolul VII din GATT 1994 și cu Acordul privind determinarea valorii în vamă. În acest scop, articolul VII din GATT 1994 și notele explicative și dispozițiile suplimentare ale acestuia, precum și articolele 1-17 din Acordul privind determinarea valorii în vamă, inclusiv notele explicative ale acestuia, sunt încorporate în prezentul acord și devin parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

În scopul de a monitoriza funcționarea prezentului acord și de a calcula ratele de utilizare a preferințelor, părțile fac schimb anual de statistici în materie de importuri pentru o perioadă de 10 ani începând de la un an după intrarea în vigoare a prezentului acord. Cu excepția cazului în care Comitetul de parteneriat pentru comerț decide altfel, această perioadă se prelungește automat cu cinci ani, iar ulterior Comitetul de parteneriat pentru comerț poate decide să o prelungească în continuare.

Schimbul de statistici în materie de importuri cuprinde datele referitoare la cel mai recent an disponibil, inclusiv valoarea și, dacă este cazul, volumul la nivelul liniei tarifare pentru importuri de mărfuri provenite de la cealaltă parte care beneficiază de un tratament preferențial privind taxele vamale în temeiul prezentului acord, precum și pentru cele care nu beneficiază de un tratament preferențial.

Părțile își afirmă drepturile și obligațiile care le revin în temeiul articolului VI din GATT 1994, al Acordului antidumping, al Acordului SMC, al articolului XIX din GATT 1994, al Acordului privind măsurile de salvgardare și al articolului 5 din Acordul privind agricultura.

Capitolul 2 din prezentul titlu nu se aplică anchetelor și măsurilor antidumping, compensatorii și de salvgardare.

Fiecare parte aplică măsuri antidumping și compensatorii în conformitate cu cerințele Acordului antidumping și ale Acordului SMC și în conformitate cu un proces echitabil și transparent.

Cu condiția ca acest lucru să nu întârzie în mod inutil desfășurarea anchetei, fiecărei părți interesate într-o anchetă privind măsurile antidumping sau măsurile compensatorii i se acordă ocazia de a-și apăra interesele.

Autoritatea de anchetă a fiecărei părți poate, în conformitate cu legislația părții respective, să analizeze dacă valoarea taxei antidumping care urmează să fie aplicată trebuie să fie marja de dumping totală sau o valoare mai scăzută.

Autoritatea de anchetă a fiecărei părți ia în considerare, în conformitate cu legislația părții respective, informațiile furnizate pentru a stabili dacă aplicarea unei taxe antidumping sau a unei taxe compensatorii nu ar fi în interesul public.

Niciuna dintre părți nu adoptă și nu menține în mod simultan, cu privire la aceeași marfă:

o măsură în conformitate cu articolul 5 din Acordul privind agricultura; și

o măsură în conformitate cu articolul XIX din GATT 1994 și Acordul privind măsurile de salvgardare.

Titlul I din partea a șasea nu se aplică în ceea ce privește alineatele (1)-(6) de la prezentul articol.

Produsele originare din una dintre părți nu sunt eligibile pentru import în cealaltă parte în temeiul contingentelor tarifare existente în cadrul OMC, astfel cum sunt definite la alineatul (2). Acestea cuprind contingentele tarifare, astfel cum se repartizează între părți în cadrul negocierilor în temeiul articolului XXVIII din GATT inițiate de către Uniunea Europeană în documentul G/SECRET/42/Add.2 al OMC și de către Regatul Unit în documentul G/SECRET/44 al OMC și astfel cum sunt stabilite în dreptul intern al fiecărei părți. În sensul prezentului articol, caracterul originar al produselor se stabilește pe baza regulilor de origine nepreferențiale aplicabile în partea importatoare.

În sensul alineatului (1), contingente tarifare existente în cadrul OMC înseamnă contingentele tarifare care reprezintă concesii acordate de Uniunea Europeană în cadrul OMC și sunt cuprinse în proiectul de listă de concesii și angajamente UE28, elaborat în temeiul GATT 1994 și înaintat OMC prin documentul G/MA/TAR/RS/506, astfel cum a fost modificat prin documentele G/MA/TAR/RS/506/Add.1 și G/MA/TAR/RS/506/Add.2.

Părțile cooperează pentru prevenirea, detectarea și combaterea încălcării sau a circumvenției legislației vamale, în conformitate cu obligațiile care le revin în temeiul capitolului 2 din prezentul titlu și al Protocolului privind asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal. Fiecare parte ia măsuri adecvate și comparabile pentru protejarea propriilor interese financiare și pentru protejarea intereselor financiare ale celeilalte părți în ceea ce privește perceperea taxelor pe mărfurile care intră pe teritoriile vamale ale Regatului Unit sau ale Uniunii.

Sub rezerva posibilității scutirii pentru comercianții care își respectă obligațiile în temeiul alineatului (7), oricare dintre părți poate suspenda temporar, în conformitate cu procedura prevăzută la alineatele (3) și (4), tratamentul preferențial relevant pentru produsul (produsele) vizat(e) în cazul în care:

partea respectivă a constatat, pe baza unor informații obiective, incontestabile și verificabile, că au fost comise încălcări sau circumvenții sistematice și pe scară largă ale legislației vamale; și

cealaltă parte refuză în mod repetat și nejustificat să respecte sau nu respectă în alt mod obligațiile menționate la alineatul (1).

Partea care a făcut constatarea menționată la alineatul (2) trimite o notificare Comitetului de parteneriat pentru comerț și începe consultări cu cealaltă parte în cadrul Comitetului de parteneriat pentru comerț pentru a ajunge la o soluție acceptabilă pentru ambele părți.

Dacă părțile nu ajung la un acord cu privire la o soluție acceptabilă reciproc în termen de trei luni de la data notificării, partea care a făcut constatarea poate decide suspendarea temporară a tratamentului preferențial relevant pentru produsul sau produsele în cauză. În acest caz, partea care a făcut constatarea notifică fără întârziere Comitetului de parteneriat pentru comerț suspendarea temporară, inclusiv perioada în care intenționează să o aplice.

Suspendarea temporară se aplică numai pe perioada necesară pentru a contracara încălcările sau circumvențiile și pentru a proteja interesele financiare ale părții în chestiune și, în orice caz, nu mai mult de șase luni. Partea în chestiune monitorizează situația și, în cazul în care decide că suspendarea temporară nu mai este necesară, îi pune capăt înainte de sfârșitul perioadei notificate Comitetului de parteneriat pentru comerț. În cazul în care condițiile care au condus la suspendare persistă la expirarea perioadei notificate Comitetului de parteneriat pentru comerț, partea în chestiune poate decide să reînnoiască suspendarea. Toate suspendările trebuie să facă obiectul unor consultări periodice în cadrul Comitetului de parteneriat pentru comerț.

Fiecare parte publică, în conformitate cu procedurile sale interne, avize destinate importatorilor privind orice decizie referitoare la suspendările temporare menționate la alineatele (4) și (5).

În pofida alineatului (4), în cazul în care un importator poate convinge autoritatea vamală a părții importatoare că produsele respective respectă pe deplin legislația vamală a părții importatoare, cerințele prezentului acord și orice altă condiție adecvată legată de suspendarea temporară instituită de către partea importatoare în conformitate cu actele sale cu putere de lege și normele sale administrative, partea importatoare permite importatorului să solicite tratamentul preferențial și să recupereze eventualele taxe plătite în plus față de nivelurile tarifare preferențiale aplicabile în momentul în care au fost importate produsele.

În cazul unor erori sistematice ale autorităților competente sau al unor probleme în ceea ce privește gestionarea adecvată a sistemului preferențial la export, în special referitoare la aplicarea capitolului 2 din prezentul titlu și a Protocolului privind asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal și dacă erorile sau problemele în cauză produc consecințe în ceea ce privește taxele la import, partea care se confruntă cu astfel de consecințe poate solicita Comitetului de parteneriat pentru comerț să examineze posibilitatea adoptării unor decizii corespunzătoare pentru soluționarea situației.

Părțile cooperează pentru a facilita restituirea bunurilor culturale care au părăsit în mod ilicit teritoriul uneia dintre părți, având în vedere principiile consacrate în Convenția UNESCO privind mijloacele de interzicere și prevenire a importului, exportului și transferului ilicit de proprietate culturală, semnată la Paris la 17 noiembrie 1970.

În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiții:

bun cultural înseamnă un bun clasificat sau definit ca numărându-se printre bunurile de patrimoniu național cu valoare artistică, istorică sau arheologică, în conformitate cu normele și procedurile fiecărei părți; și

care au părăsit în mod ilicit teritoriul unei părți înseamnă:

care au părăsit teritoriul unei părți la 1 ianuarie 1993 sau după această dată cu încălcarea normelor părții respective privind protecția bunurilor de patrimoniu național sau cu încălcarea normelor acesteia privind exportul de bunuri culturale; sau

care nu au fost restituite la sfârșitul perioadei unei părăsiri temporare legale sau orice altă încălcare a unei alte condiții a unei astfel de părăsiri temporare, la 1 ianuarie 1993 sau ulterior acestei date.

care au părăsit teritoriul unei părți la 1 ianuarie 1993 sau după această dată cu încălcarea normelor părții respective privind protecția bunurilor de patrimoniu național sau cu încălcarea normelor acesteia privind exportul de bunuri culturale; sau

care nu au fost restituite la sfârșitul perioadei unei părăsiri temporare legale sau orice altă încălcare a unei alte condiții a unei astfel de părăsiri temporare, la 1 ianuarie 1993 sau ulterior acestei date.

Autoritățile competente ale părților cooperează reciproc, în special prin:

notificarea celeilalte părți atunci când un bun cultural este găsit pe teritoriul lor și există motive întemeiate să se considere că bunul cultural a părăsit în mod ilicit teritoriul celeilalte părți;

transmiterea de cereri către cealaltă parte pentru restituirea bunurilor culturale care au părăsit în mod ilicit teritoriul părții în cauză;

prevenirea, prin măsurile provizorii necesare, a oricărei acțiuni de sustragere a unor astfel de bunuri culturale de la procedura de restituire; și

luarea oricăror măsuri necesare pentru conservarea fizică a bunurilor culturale care au părăsit în mod ilicit teritoriul celeilalte părți.

Fiecare parte desemnează un punct de contact care răspunde de comunicările cu punctul de contact al celeilalte părți în orice chestiune care intră sub incidența prezentului articol, inclusiv cu privire la notificările și cererile menționate la alineatul (3) literele (a) și (b).

Cooperarea preconizată între părți implică, dacă este adecvat și necesar, autoritățile vamale ale părților responsabile cu gestionarea procedurilor de export pentru bunuri culturale.

Titlul I din partea a șasea nu se aplică în ceea ce privește prezentul articol.

CAPITOLUL 2

SECȚIUNEA 1

Obiectivul prezentului capitol îl constituie stabilirea dispozițiilor pentru determinarea originii mărfurilor în scopul aplicării tratamentului tarifar preferențial în temeiul prezentul acord și pentru stabilirea procedurilor aferente de determinare a originii.

În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiții:

clasificare înseamnă încadrarea unui produs sau a unui material la un capitol, o poziție sau o subpoziție anume din Sistemul armonizat;

transport înseamnă produsele care fie sunt expediate simultan de la un exportator la un destinatar, fie sunt însoțite de un document de transport unic acoperind transportul lor de la exportator la destinatar sau, în absența unui astfel de document, de o factură unică;

exportator înseamnă o persoană situată pe teritoriul unei părți care, în conformitate cu cerințele prevăzute de actele cu putere de lege și normele administrative ale acelei părți, exportă sau produce produsul originar și întocmește un atestat de origine;

importator înseamnă o persoană care importă produsul originar și solicită tratament tarifar preferențial pentru acest produs;

material înseamnă orice substanță utilizată la fabricarea unui produs, inclusiv orice componentă, ingredient, materie primă sau piesă;

material neoriginar înseamnă un material care nu poate fi considerat originar în temeiul prezentului capitol, inclusiv un material al cărui caracter originar nu poate fi determinat;

produs înseamnă produsul rezultat în urma fabricării, chiar dacă acesta este destinat utilizării ca material în fabricarea unui alt produs;

fabricare înseamnă orice tip de prelucrare sau perfecționare, inclusiv asamblarea.

În scopul aplicării tratamentului tarifar preferențial de către una dintre părți pentru mărfurile originare din cealaltă parte, în conformitate cu prezentul acord, cu condiția ca produsele să satisfacă toate celelalte cerințe aplicabile prevăzute în prezentul capitol, se consideră ca fiind originare din cealaltă parte următoarele produse:

produsele obținute în întregime în partea respectivă, în înțelesul articolului 41;

produsele fabricate în partea respectivă exclusiv din materiale originare din partea respectivă; și

produsele fabricate în partea respectivă prin încorporarea de materiale neoriginare, cu condiția ca acestea să îndeplinească cerințele prevăzute în anexa 3.

În cazul în care un produs a dobândit caracterul originar, materialele neoriginare utilizate la fabricarea produsului respectiv nu sunt considerate ca fiind neoriginare atunci când produsul respectiv este încorporat ca material într-un alt produs.

Cerințele pentru dobândirea caracterului originar trebuie să fie îndeplinite fără întrerupere în Regatul Unit sau în Uniune.

Un produs originar din una dintre părți este considerat ca fiind originar din cealaltă parte dacă produsul respectiv este utilizat ca material în fabricarea unui alt produs pe teritoriul celeilalte părți.

Fabricarea dintr-un material neoriginar realizată pe teritoriul uneia dintre părți poate fi luată în considerare pentru a stabili dacă un produs este originar din cealaltă parte.

Alineatele (1) și (2) nu se aplică dacă fabricarea realizată pe teritoriul celeilalte părți nu depășește operațiunile menționate la articolul 43.

Pentru ca un exportator să completeze atestatul de origine menționat la articolul 54 alineatul (2) litera (a) pentru un produs menționat la alineatul (2) de la prezentul articol, exportatorul trebuie să obțină de la furnizorul său declarația furnizorului prevăzută în anexa 6 sau un document echivalent care conține aceleași informații care descriu materialele neoriginare în cauză cu suficiente detalii pentru identificarea lor.

Se consideră ca fiind obținute în întregime pe teritoriul uneia dintre părți următoarele produse:

produsele minerale extrase sau obținute din solul părții respective sau de pe fundul său marin;

plantele și produsele vegetale cultivate sau recoltate pe teritoriul părții respective;

animalele vii, născute și crescute pe teritoriul părții respective;

produsele obținute de la animale vii crescute pe teritoriul părții respective;

produsele obținute de la animale sacrificate născute și crescute pe teritoriul părții respective;

produsele obținute prin activități de vânătoare sau de pescuit efectuate pe teritoriul părții respective;

produsele obținute din acvacultură pe teritoriul părții respective, dacă organismele acvatice, inclusiv pește, moluște, crustacee, alte nevertebrate acvatice și plante acvatice sunt născute și crescute din stocuri de reproducere, cum ar fi ouă, icre, pești mici, puiet sau larve, puiet de somon, somon tânăr sau alți pești tineri în stadiul post-larvar prin intervenție în procesul de creștere sau de dezvoltare în scopul îmbunătățirii producției, precum popularea periodică, hrănirea și protejarea împotriva prădătorilor;

produsele de pescuit maritim și alte produse obținute de o navă a uneia dintre părți dincolo de limitele exterioare ale oricăror ape teritoriale;

produsele obținute la bordul unui vas-fabrică al uneia dintre părți exclusiv din produsele menționate la litera (h);

produsele extrase de pe fundul marin sau din subsolul marin dincolo de limitele oricăror ape teritoriale, cu condiția ca partea respectivă să aibă drepturi de exploatare sau de prelucrare a fundului marin sau a subsolului marin în chestiune;

deșeurile și resturile provenite din operațiunile de fabricare efectuate pe teritoriul părții respective;

deșeurile și resturile provenite de la produsele uzate colectate pe teritoriul părții respective, cu condiția ca produsele în chestiune să servească doar la recuperarea materiilor prime;

produsele fabricate pe teritoriul părții respective exclusiv din produsele menționate la literele (a)-(l).

Termenii nava uneia dintre părți și vasul-fabrică al uneia dintre părți de la alineatul (1) literele (h) și (i) înseamnă o navă sau un vas-fabrică care:

este înregistrat(ă) într-un stat membru sau în Regatul Unit;

arborează pavilionul unui stat membru sau al Regatului Unit; și

îndeplinește una dintre următoarele condiții:

este deținut(ă) în proporție de cel puțin 50 % de resortisanți ai unui stat membru sau ai Regatului Unit; sau

este deținut(ă) de persoane juridice, iar fiecare dintre acestea:

își are sediul social și locul principal de desfășurare a activității economice în Uniune sau în Regatul Unit; și

este deținută în proporție de cel puțin 50 % de entități publice, persoane juridice sau resortisanți ai unui stat membru sau ai Regatului Unit.

își are sediul social și locul principal de desfășurare a activității economice în Uniune sau în Regatul Unit; și

este deținută în proporție de cel puțin 50 % de entități publice, persoane juridice sau resortisanți ai unui stat membru sau ai Regatului Unit.

este deținut(ă) în proporție de cel puțin 50 % de resortisanți ai unui stat membru sau ai Regatului Unit; sau

este deținut(ă) de persoane juridice, iar fiecare dintre acestea:

își are sediul social și locul principal de desfășurare a activității economice în Uniune sau în Regatul Unit; și

este deținută în proporție de cel puțin 50 % de entități publice, persoane juridice sau resortisanți ai unui stat membru sau ai Regatului Unit.

își are sediul social și locul principal de desfășurare a activității economice în Uniune sau în Regatul Unit; și

este deținută în proporție de cel puțin 50 % de entități publice, persoane juridice sau resortisanți ai unui stat membru sau ai Regatului Unit.

Dacă un produs nu îndeplinește cerințele prevăzute în anexa 3 ca urmare a utilizării unui material neoriginar în procesul său de fabricare, se consideră totuși că produsul respectiv este originar din una dintre părți, cu condiția ca:

greutatea totală a materialelor neoriginare utilizate în procesul de fabricare a produselor încadrate la capitolul 2 și la capitolele 4-24 din Sistemul armonizat, altele decât produsele pescărești prelucrate încadrate la capitolul 16, să nu depășească 15 % din greutatea produsului;

pentru toate celelalte produse, cu excepția produselor încadrate la capitolele 50-63 din Sistemul armonizat, valoarea totală a materialelor neoriginare să nu depășească 10 % din prețul franco fabrică al produsului; sau

în cazul unui produs încadrat la capitolele 50-63 din Sistemul armonizat, să se aplice toleranțele prevăzute în notele 7 și 8 din anexa 2.

Alineatul (1) nu se aplică dacă valoarea sau greutatea materialelor neoriginare utilizate pentru fabricarea unui produs depășește oricare dintre procentele stabilite pentru valoarea sau greutatea maximă a materialelor neoriginare, astfel cum se precizează în cerințele stabilite în anexa 3.

Alineatul (1) de la prezentul articol nu se aplică produselor obținute în întregime pe teritoriul uneia dintre părți în înțelesul articolului 41. Dacă anexa 3 prevede ca materialele utilizate pentru fabricarea unui produs să fie obținute în întregime, se aplică alineatele (1) și (2) de la prezentul articol.

În pofida articolului 39 alineatul (1) litera (c), nu se consideră că un produs este originar din una dintre părți dacă fabricarea respectivului produs pe teritoriul părții respective constă exclusiv în una sau mai multe dintre următoarele operațiuni efectuate asupra materialelor neoriginare:

operațiuni de conservare, cum ar fi uscarea, congelarea, păstrarea în saramură și alte operațiuni similare în cazul în care scopul lor unic este de a asigura că produsele se mențin în stare bună pe durata transportului și a depozitării ;

desfacerea sau asamblarea coletelor;

spălare, curățare; îndepărtarea prafului, a oxidului, a uleiului, a vopselei sau a altor straturi acoperitoare;

călcarea sau presarea textilelor și a articolelor textile;

operațiuni simple de vopsire și lustruire;

decorticarea și măcinarea parțială sau totală a orezului; lustruirea și glasarea cerealelor și a orezului; albirea orezului;

operațiuni de colorare sau de aromatizare a zahărului sau de formare a bucăților de zahăr; măcinarea totală sau parțială a zahărului în stare solidă;

înlăturarea pieliței, scoaterea sâmburilor și decojirea fructelor, a fructelor cu coajă lemnoasă și a legumelor;

ascuțire, operațiuni simple de măcinare sau de tăiere;

cernere, triere, sortare, clasificare, aranjare pe categorii, aranjare pe sortimente, inclusiv alcătuirea de seturi de articole;

simpla punere în sticle, doze, flacoane, saci, lăzi, cutii, simpla fixare pe cartoane sau planșete și toate celelalte operațiuni simple de ambalare;

aplicarea sau imprimarea direct pe produse sau pe ambalajele lor a mărcilor, a etichetelor, a logourilor sau a altor semne distinctive similare;

simpla amestecare a produselor, din aceeași categorie sau din categorii diferite; amestecarea zahărului cu orice alt material;

simpla adăugare de apă sau diluare cu apă sau cu o altă substanță care nu modifică în mod semnificativ caracteristicile produsului sau deshidratarea ori denaturarea produselor;

simpla asamblare a părților de articole în vederea constituirii unui articol complet sau demontarea produselor în părți componente;

sacrificarea animalelor.

În sensul alineatului (1), operațiunile sunt considerate simple dacă pentru realizarea lor nu sunt necesare nici calificări speciale, nici mașini, aparate sau echipamente produse sau instalate în mod special.

În sensul dispozițiilor prezentului capitol, unitatea de luat în considerare este produsul specific considerat ca unitate de bază pentru clasificarea produsului în conformitate cu Sistemul armonizat.

Pentru un transport care constă într-un număr de produse identice încadrate la aceeași poziție din Sistemul armonizat, fiecare produs trebuie luat în considerare în mod individual atunci când se aplică dispozițiile prezentului capitol.

Ambalajele și containerele pentru transport care sunt utilizate pentru a proteja un produs în timpul transportului nu sunt luate în considerare când se determină dacă un produs este originar.

Ambalajele și containerele în care este ambalat produsul în vederea comerțului cu amănuntul, dacă sunt încadrate împreună cu produsul, nu sunt luate în considerare la determinarea originii produsului, exceptând în scopul de a calcula valoarea materialelor neoriginare, atunci când produsului i se aplică o valoarea maximă a materialelor neoriginare, în conformitate cu anexa 3.

Accesoriile, piesele de schimb, uneltele, instrucțiunile și alte materiale informative sunt considerate parte integrantă din echipamentul, mașina, aparatura sau vehiculul în chestiune dacă:

sunt încadrate și livrate împreună cu produsul, dar nu sunt facturate separat de acesta; și

sunt de tipul, în cantitatea și la valoarea uzuale pentru respectivul produs.

Accesoriile, piesele de schimb, uneltele, instrucțiunile și alte materiale informative menționate la alineatul (1) nu sunt luate în considerare la determinarea originii produsului, exceptând în scopul de a calcula valoarea materialelor neoriginare, atunci când unui produs i se aplică o valoare maximă a materialelor neoriginare stabilite în anexa 3.

Seturile, astfel cum sunt definite în regula generală 3 pentru interpretarea Sistemului armonizat, sunt considerate originare din una dintre părți dacă toate componentele lor sunt originare. În cazul în care un set este alcătuit din componente originare și neoriginare, setul, în ansamblul său, este considerat originar din una dintre părți dacă valoarea componentelor neoriginare nu depășește 15 % din prețul franco fabrică al setului.

Pentru a se determina dacă un produs este originar din una dintre părți, nu este necesar să se determine originea următoarelor elemente care ar putea fi utilizate la fabricarea sa:

combustibili, energie, catalizatori și solvenți;

instalații, echipamente, piese de schimb și materiale folosite la întreținerea echipamentelor și a clădirilor;

mașini, unelte, matrițe și tipare;

lubrifianți, grăsimi, materiale pentru amestecuri și alte materiale utilizate în fabricare sau pentru funcționarea echipamentelor și a clădirilor;

mănuși, ochelari, încălțăminte, îmbrăcăminte, echipament de protecție și furnituri;

echipamente, dispozitive și furnituri utilizate pentru testarea sau inspecția produsului; și

alte materiale utilizate în fabricare, care nu sunt încorporate în produs și nici nu sunt destinate să fie încorporate în compoziția finală a produsului.

Materialele fungibile originare și neoriginare sau produsele fungibile se separă fizic pe timpul depozitării pentru a-și menține caracterul originar sau neoriginar.

În sensul alineatului (1), materiale fungibile sau produse fungibile înseamnă materiale sau produse de același tip și de aceeași calitate comercială, care au aceleași caracteristici tehnice și fizice și care nu pot fi diferențiate unele de altele în scopul stabilirii originii.

În pofida alineatului (1), materialele fungibile originare și neoriginare pot fi utilizate la fabricarea unui produs fără a fi separate fizic pe timpul depozitării dacă se utilizează o metodă de separare contabilă.

În pofida alineatului (1), produsele fungibile originare și neoriginare încadrate la capitolele 10, 15, 27, 28, 29, la pozițiile 3201-3207 sau la pozițiile 3901-3914 din Sistemul armonizat pot fi stocate pe teritoriul uneia dintre părți înainte de a fi exportate către cealaltă parte fără a fi separate fizic, cu condiția să se utilizeze o metodă de separare contabilă.

Metoda separării contabile menționată la alineatele (3) și (4) se aplică cu respectarea unei metode de gestionare a stocurilor în conformitate cu principiile contabile general acceptate pe teritoriul părții.

Metoda separării contabile este orice metodă care garantează că, în orice moment, numărul de materiale cărora li se conferă caracterul originar nu este mai mare decât ar fi în cazul în care materialele ar fi fost separate fizic.

Oricare dintre părți poate solicita, în condițiile prevăzute în actele sale cu putere de lege sau actele sale administrative, ca utilizarea unei metode de separare contabilă să facă obiectul unei autorizări prealabile de către autoritățile sale vamale. Autoritățile vamale ale părții respective monitorizează utilizarea unor astfel de autorizații și pot retrage o autorizație în cazul în care titularul utilizează în mod necorespunzător metoda separării contabile sau în cazul în care nu îndeplinește oricare dintre celelalte condiții stabilite în prezentul capitol.

Dacă un produs originar din una dintre părți exportat din această parte către o țară terță este returnat părții respective, el se consideră ca fiind un produs neoriginar, cu excepția cazului în care se poate demonstra, într-un mod considerat satisfăcător de autoritatea vamală a părții respective, că produsul returnat:

este identic cu cel exportat; și

nu a fost supus niciunei alte operațiuni în afara celor necesare păstrării sale în stare bună în perioada în care s-a aflat pe teritoriul țării terțe sau pe durata exportului.

Un produs originar declarat pentru consum intern în partea importatoare nu trebuie să fi fost, după export și înainte de a fi declarat pentru consum intern, modificat, transformat în vreun fel sau supus altor operațiuni în afara celor necesare păstrării lui în stare bună sau în afara adăugării sau aplicării de mărci, etichete, sigilii sau alte documente necesare pentru a asigura respectarea cerințelor interne specifice ale părții importatoare.

Depozitarea sau expunerea unui produs poate avea loc într-o țară terță cu condiția ca produsul să rămână sub supraveghere vamală în țara terță respectivă.

Divizarea transporturilor într-o țară terță este permisă dacă este efectuată de către exportator sau sub răspunderea exportatorului și cu condiția ca transporturile să rămână sub supraveghere vamală în țara terță respectivă.

În cazul în care are îndoieli cu privire la respectarea cerințelor prevăzute la alineatele (1)-(3), autoritatea vamală a părții importatoare poate solicita importatorului să facă dovada conformității cu cerințele respective, care poate fi prezentată prin orice mijloace, inclusiv documente contractuale de transport, precum conosamente ori dovezi faptice sau concrete bazate pe marcarea sau numerotarea coletelor sau prin orice altă dovadă care are legătură cu produsul în sine.

În cel puțin doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord, la solicitarea oricăreia dintre părți, Comitetul specializat în comerț privind cooperarea vamală și regulile de origine reexaminează sistemele de rambursare a taxelor vamale și de perfecționare activă ale fiecărei părți. În acest scop, la cererea uneia dintre părți, în termen de cel mult 60 de zile de la solicitare, cealaltă parte furnizează părții solicitante informațiile disponibile și statistici detaliate referitoare la perioada scursă de la intrarea în vigoare a prezentului acord sau la cei cinci ani anteriori dacă această perioadă este mai scurtă, cu privire la funcționarea sistemului său de rambursare a taxelor vamale și de perfecționare activă. Din perspectiva acestei reexaminări, Comitetul specializat în comerț privind cooperarea vamală și regulile de origine poate adresa recomandări Consiliului de parteneriat în vederea modificării dispozițiilor prezentului capitol și a anexelor la acesta, în scopul de a introduce limitări sau restricții în ceea ce privește rambursarea taxelor vamale sau scutirea de acestea.

SECȚIUNEA 2

La import, partea importatoare acordă un tratament tarifar preferențial unui produs originar din cealaltă parte, în înțelesul prezentului capitol, pe baza unei cereri de tratament tarifar preferențial introduse de importator. Importatorul este responsabil pentru corectitudinea cererii de tratament tarifar preferențial și pentru respectarea cerințelor prevăzute în prezentul capitol.

O cerere de tratament tarifar preferențial se întemeiază pe:

un atestat de origine în care exportatorul certifică faptul că produsul este un produs originar; sau

informațiile pe care le deține importatorul conform cărora produsul este un produs originar.

Importatorul care introduce o cerere de tratament tarifar preferențial în temeiul atestatului de origine menționat la alineatul (2) litera (a) păstrează atestatul de origine și, atunci când i se solicită de către autoritatea vamală a părții importatoare, pune la dispoziția autorității vamale menționate o copie a acestuia.

Cererea de tratament tarifar preferențial, împreună cu motivele pe care se întemeiază, astfel cum se menționează la articolul 54 alineatul (2), se include în declarația vamală de import în conformitate cu actele cu putere de lege și normele administrative ale părții importatoare.

Prin derogare de la alineatul (1) de la prezentul articol, dacă importatorul nu a introdus o cerere de tratament tarifar preferențial în momentul importului, partea importatoare acordă un tratament tarifar preferențial și rambursează sau remite orice taxă vamală achitată în plus, cu condiția ca:

cererea de tratament tarifar preferențial să fie introdusă în termen de cel mult trei ani de la data importului sau într-un termen mai lung prevăzut în actele cu putere de lege și normele administrative ale părții importatoare;

importatorul să prezinte motivele pe care se întemeiază cererea, astfel cum se menționează la articolul 54 alineatul (2); și

produsul să fi fost considerat originar și să fi respectat toate celelalte cerințe aplicabile în înțelesul secțiunii 1 din prezentul capitol în cazul în care tratamentul ar fi fost solicitat de importator în momentul importului.

Atestatul de origine se întocmește de către exportatorul unui produs pe baza informațiilor care demonstrează că produsul este originar, inclusiv a informațiilor privind caracterul originar al materialelor utilizate în producerea produsului. Exportatorul este responsabil pentru corectitudinea atestatului de origine și a informațiilor furnizate.

Atestatul de origine se întocmește utilizându-se una dintre versiunile lingvistice prevăzute în anexa 7, pe o factură sau pe orice alt document care descrie produsul originar într-o manieră suficient de detaliată pentru a permite identificarea produsului respectiv. Exportatorul este responsabil pentru furnizarea unor detalii suficiente care să permită identificarea produsului originar. Partea importatoare nu solicită importatorului să prezinte o traducere a atestatului de origine.

Un atestat de origine este valabil timp de 12 luni de la data întocmirii sale sau pentru o perioadă mai lungă, astfel cum a fost prevăzută de partea importatoare, de maximum 24 de luni.

Un atestat de origine se poate aplica în cazul:

unui singur transport al unuia sau mai multor produse importate pe teritoriul unei părți; sau

transporturilor multiple de produse identice importate pe teritoriul unei părți în cursul perioadei specificate în atestatul de origine, care nu poate depăși 12 luni.

În cazul în care, la cererea importatorului, produsele neasamblate sau demontate, în înțelesul regulii generale 2 litera (a) pentru interpretarea Sistemului armonizat, care se încadrează la secțiunile XV-XXI din Sistemul armonizat, sunt importate eșalonat, pentru astfel de produse se poate utiliza un singur atestat de origine în conformitate cu cerințele stabilite de autoritatea vamală a părții importatoare.

Autoritatea vamală a părții importatoare nu respinge o cerere de tratament tarifar preferențial din cauza unor erori minore sau a unor neconcordanțe minore în atestatul de origine sau pentru simplul motiv că o factură a fost emisă într-o țară terță.

În scopul unei cereri de tratament tarifar preferențial introduse în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (b), informațiile pe care le deține importatorul conform cărora un produs este originar din partea exportatoare se bazează pe informații care demonstrează că produsul este originar și îndeplinește cerințele prevăzute în prezentul capitol.

Înainte de a solicita tratamentul preferențial, în cazul în care un importator nu poate obține informațiile menționate la alineatul (1) de la prezentul articol deoarece exportatorul le consideră informații confidențiale sau din orice alt motiv, exportatorul poate furniza un atestat de origine, astfel încât importatorul să poată solicita tratamentul tarifar preferențial în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (a).

Un importator care introduce o cerere de tratament tarifar preferențial pentru un produs importat pe teritoriul părții importatoare păstrează timp de cel puțin trei ani de la data importării produsului:

în cazul în care cererea s-a bazat pe un atestat de origine, atestatul de origine întocmit de exportator; sau

în cazul în care cererea s-a bazat pe informațiile pe care le deține importatorul, toate evidențele care demonstrează că produsul îndeplinește cerințele pentru a dobândi caracterul originar.

Un exportator care a întocmit un atestat de origine păstrează, timp de cel puțin patru ani de la data întocmirii atestatului de origine respectiv, o copie a atestatului de origine, precum și toate celelalte evidențe care demonstrează că produsul îndeplinește cerințele pentru a dobândi caracterul originar.

Evidențele care trebuie păstrate în conformitate cu prezentul articol pot fi păstrate în format electronic.

Prin derogare de la articolele 54-58, cu condiția ca produsul să fi fost declarat ca îndeplinind cerințele din prezentul capitol, iar autoritatea vamală a părții importatoare să nu aibă îndoieli cu privire la veridicitatea respectivei declarații, partea importatoare acordă tratament tarifar preferențial:

unui produs expediat într-un colet mic de către persoane fizice către persoane fizice;

unui produs care face parte din bagajul personal al unui călător; și

pentru Regatul Unit, în plus față de literele (a) și (b) de la prezentul articol, altor transporturi cu valoare scăzută.

Sunt excluse de la aplicarea alineatului (1) de la prezentul articol următoarele produse:

produsele al căror import face parte dintr-o serie de importuri care pot fi considerate în mod rezonabil a fi fost efectuate separat în scopul de a se evita cerințele articolului 54;

pentru Uniune:

un produs al cărui import are caracter comercial; importurile al căror caracter este ocazional și care constau numai în produse pentru uzul personal al destinatarilor, al călătorilor sau al familiilor acestora sunt considerate importuri lipsite de caracter comercial dacă, prin natura și cantitatea produselor, este evident că acestea nu sunt destinate comercializării; și

produsele a căror valoare totală depășește 500 EUR pentru produse expediate în colete mici sau 1200 EUR pentru produse care fac parte din bagajul personal al unui călător. Valorile exprimate într-o monedă națională dată reprezintă contravaloarea în respectiva monedă a valorilor exprimate în euro în prima zi lucrătoare din luna octombrie. Valorile aferente cursului de schimb sunt cele publicate pentru ziua respectivă de către Banca Centrală Europeană, cu excepția cazului în care o altă valoare este comunicată Comisiei Europene până la data de 15 octombrie și sunt aplicabile de la data de 1 ianuarie a anului următor. Comisia Europeană notifică Regatului Unit valorile aplicabile. Uniunea poate stabili alte limite pe care le va comunica Regatului Unit; și

pentru Regatul Unit, produsele a căror valoare totală depășește limitele stabilite în temeiul dreptului intern al Regatului Unit. Regatul Unit va comunica aceste limite Uniunii.

un produs al cărui import are caracter comercial; importurile al căror caracter este ocazional și care constau numai în produse pentru uzul personal al destinatarilor, al călătorilor sau al familiilor acestora sunt considerate importuri lipsite de caracter comercial dacă, prin natura și cantitatea produselor, este evident că acestea nu sunt destinate comercializării; și

produsele a căror valoare totală depășește 500 EUR pentru produse expediate în colete mici sau 1200 EUR pentru produse care fac parte din bagajul personal al unui călător. Valorile exprimate într-o monedă națională dată reprezintă contravaloarea în respectiva monedă a valorilor exprimate în euro în prima zi lucrătoare din luna octombrie. Valorile aferente cursului de schimb sunt cele publicate pentru ziua respectivă de către Banca Centrală Europeană, cu excepția cazului în care o altă valoare este comunicată Comisiei Europene până la data de 15 octombrie și sunt aplicabile de la data de 1 ianuarie a anului următor. Comisia Europeană notifică Regatului Unit valorile aplicabile. Uniunea poate stabili alte limite pe care le va comunica Regatului Unit; și

Importatorul este responsabil pentru corectitudinea declarației și pentru respectarea cerințelor prevăzute în prezentul capitol. Cerințele privind păstrarea evidențelor prevăzute la articolul 59 nu se aplică importatorului care intră sub incidența prezentului articol.

Autoritatea vamală a părții importatoare poate efectua o verificare pentru a determina dacă un produs este originar sau dacă sunt respectate celelalte cerințe din prezentul capitol, utilizând metode de evaluare a riscurilor, care pot include selecția aleatorie. Astfel de verificări pot fi efectuate, prin solicitarea de informații de la importatorul care a introdus cererea menționată la articolul 54, în momentul prezentării declarației de import, înainte de acordarea liberului de vamă pentru produse sau după acordarea liberului de vamă pentru produse.

Informațiile solicitate în temeiul alineatului (1) vizează doar următoarele elemente:

în cazul în care cererea s-a bazat pe un atestat de origine, atestatul de origine respectiv; și

informații cu privire la îndeplinirea criteriilor de origine, și anume:

atunci când criteriul de origine este obținut în întregime, categoria aplicabilă (cum ar fi recoltare, extracție, pescuit) și locul de fabricare;

atunci când criteriul de origine se bazează pe o modificare a clasificării tarifare, o listă a tuturor materialelor neoriginare, inclusiv clasificarea tarifară a acestora (în format cu 2, 4 sau 6 cifre, în funcție de criteriul de origine);

atunci când criteriul de origine se bazează pe o metodă care utilizează valoarea, valoarea produsului final, precum și valoarea tuturor materialelor neoriginare utilizate la fabricarea produsului respectiv;

atunci când criteriul de origine se bazează pe greutate, greutatea produsului final, precum și greutatea materialelor neoriginare relevante utilizate în produsul final;

atunci când criteriul de origine se bazează pe un proces de fabricație specific, o descriere a respectivului proces specific.

atunci când criteriul de origine este obținut în întregime, categoria aplicabilă (cum ar fi recoltare, extracție, pescuit) și locul de fabricare;

atunci când criteriul de origine se bazează pe o modificare a clasificării tarifare, o listă a tuturor materialelor neoriginare, inclusiv clasificarea tarifară a acestora (în format cu 2, 4 sau 6 cifre, în funcție de criteriul de origine);

atunci când criteriul de origine se bazează pe o metodă care utilizează valoarea, valoarea produsului final, precum și valoarea tuturor materialelor neoriginare utilizate la fabricarea produsului respectiv;

atunci când criteriul de origine se bazează pe greutate, greutatea produsului final, precum și greutatea materialelor neoriginare relevante utilizate în produsul final;

atunci când criteriul de origine se bazează pe un proces de fabricație specific, o descriere a respectivului proces specific.

Atunci când furnizează informațiile solicitate, importatorul poate adăuga orice altă informație pe care o consideră relevantă în scopul verificării.

În cazul în care cererea de tratament tarifar preferențial se bazează pe un atestat de origine, importatorul prezintă respectivul atestat de origine, dar poate răspunde autorității vamale a părții importatoare că importatorul nu este în măsură să furnizeze informațiile menționate la alineatul (2) litera (b).

În cazul în care cererea de tratament tarifar preferențial se bazează pe informațiile pe care le deține importatorul, după ce a solicitat mai întâi informații în conformitate cu alineatul (1), autoritatea vamală a părții importatoare care efectuează verificarea îi poate solicita importatorului să furnizeze informații suplimentare dacă autoritatea vamală respectivă consideră că sunt necesare informații suplimentare în scopul verificării caracterului originar al produsului sau pentru a stabili dacă sunt respectate celelalte cerințe ale prezentului capitol. Autoritatea vamală a părții importatoare poate solicita importatorului documente și informații specifice, dacă este cazul.

În cazul în care decide să suspende acordarea tratamentului tarifar preferențial pentru produsul în cauză, în așteptarea rezultatelor verificării, autoritatea vamală a părții importatoare îi acordă importatorului liberul de vamă pentru produse, sub rezerva unor măsuri de precauție adecvate, inclusiv garanții. Oricărei suspendări a tratamentului tarifar preferențial i se pune capăt cât mai curând posibil după ce autoritatea vamală a părții importatoare a confirmat caracterul originar al produselor în cauză sau îndeplinirea celorlalte cerințe prevăzute în prezentul capitol.

Pentru a asigura aplicarea adecvată a prezentului capitol, părțile cooperează, prin intermediul autorităților lor vamale, pentru a verifica dacă un produs este originar și dacă respectă celelalte cerințe prevăzute în prezentul capitol.

În cazul în care cererea de tratament tarifar preferențial s-a întemeiat pe un atestat de origine, dacă este cazul după ce a solicitat mai întâi informații în conformitate cu articolul 61 alineatul (1) și pe baza răspunsului primit din partea importatorului, autoritatea vamală a părții importatoare care efectuează verificarea poate, de asemenea, să solicite informații din partea autorității vamale a părții exportatoare, în termen de doi ani de la importul produselor sau de la momentul introducerii cererii în temeiul articolului 55 alineatul (2) litera (a) dacă autoritatea vamală a părții importatoare care efectuează verificarea consideră că sunt necesare informații suplimentare în scopul verificării caracterului originar al produsului sau al verificării respectării celorlalte cerințe prevăzute în prezentul capitol. Solicitarea de informații include următoarele elemente:

atestatul de origine;

identitatea autorității vamale care emite solicitarea;

numele exportatorului;

obiectul și sfera de aplicare a verificării; și

orice alt document relevant.

Autoritatea vamală a părții exportatoare poate, în conformitate cu actele sale cu putere de lege și normele sale administrative, să ceară documente sau o examinare, solicitând orice element de probă sau vizitând sediul exportatorului pentru a verifica evidențele și pentru a inspecta instalațiile utilizate la fabricarea produsului.

Fără a aduce atingere alineatului (5), autoritatea vamală a părții exportatoare care primește solicitarea menționată la alineatul (2) furnizează autorității vamale a părții importatoare următoarele informații:

documentele solicitate, dacă sunt disponibile;

un aviz cu privire la caracterul originar al produsului;

descrierea produsului care face obiectul examinării și clasificarea tarifară care prezintă relevanță pentru aplicarea prezentului capitol;

o descriere și o explicare a procesului de fabricare, suficiente pentru a susține caracterul originar al produsului;

informații cu privire la modul în care a fost efectuată examinarea produsului; și

după caz, documente justificative.

Autoritatea vamală a părții exportatoare nu furnizează autorității vamale a părții importatoare informațiile menționate la alineatul (4) literele (a), (d) și (f) dacă respectivele informații sunt considerate confidențiale de către exportator.

Fiecare parte îi notifică celeilalte părți datele de contact ale autorităților vamale și orice modificare referitoare la datele de contact respective în termen de 30 de zile de la data modificării.

Fără a aduce atingere alineatului (3), autoritatea vamală a părții importatoare poate refuza acordarea tratamentului tarifar preferențial, dacă:

în termen de trei luni de la data unei solicitări de informații în temeiul articolului 61 alineatul (1):

importatorul nu a oferit niciun răspuns;

atunci când cererea de tratament tarifar preferențial s-a întemeiat pe un atestat de origine, nu a fost furnizat niciun atestat de origine; sau

atunci când cererea de tratament tarifar preferențial s-a întemeiat pe informațiile pe care le deține importatorul, informațiile furnizate de importator sunt inadecvate pentru a se putea confirma caracterul originar al produsului;

în termen de trei luni de la data unei solicitări de informații suplimentare în temeiul articolului 61 alineatul (5):

importatorul nu a oferit niciun răspuns; sau

informațiile furnizate de importator sunt inadecvate pentru a se putea confirma caracterul originar al produsului;

în termen de 10 luni de la data unei solicitări de informații în temeiul articolului 62 alineatul (2):

autoritatea vamală a părții exportatoare nu a oferit niciun răspuns; sau

informațiile furnizate de autoritatea vamală a părții exportatoare sunt inadecvate pentru a se putea confirma caracterul originar al produsului.

importatorul nu a oferit niciun răspuns;

atunci când cererea de tratament tarifar preferențial s-a întemeiat pe un atestat de origine, nu a fost furnizat niciun atestat de origine; sau

atunci când cererea de tratament tarifar preferențial s-a întemeiat pe informațiile pe care le deține importatorul, informațiile furnizate de importator sunt inadecvate pentru a se putea confirma caracterul originar al produsului;

importatorul nu a oferit niciun răspuns; sau

informațiile furnizate de importator sunt inadecvate pentru a se putea confirma caracterul originar al produsului;

autoritatea vamală a părții exportatoare nu a oferit niciun răspuns; sau

informațiile furnizate de autoritatea vamală a părții exportatoare sunt inadecvate pentru a se putea confirma caracterul originar al produsului.

Autoritatea vamală a părții importatoare poate refuza acordarea tratamentului tarifar preferențial unui produs pentru care un importator solicită un tratament tarifar preferențial în cazul în care importatorul nu respectă cerințele prevăzute în prezentul capitol, altele decât cele referitoare la caracterul originar al produselor.

Dacă autoritatea vamală a părții importatoare are motive suficiente pentru a refuza acordarea tratamentului tarifar preferențial în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, în cazurile în care autoritatea vamală a părții exportatoare a furnizat un aviz în temeiul articolului 62 alineatul (4) litera (b) prin care confirmă caracterul originar al produselor, autoritatea vamală a părții importatoare notifică autorității vamale a părții exportatoare intenția sa de a refuza tratamentul tarifar preferențial în termen de două luni de la data primirii avizului respectiv.

În toate cazurile, soluționarea diferențelor dintre importator și autoritatea vamală a părții importatoare este reglementată de legislația părții importatoare.

Fiecare parte păstrează, în conformitate cu actele sale cu putere de lege și normele sale administrative, confidențialitatea oricărei informații care îi este furnizată de către cealaltă parte în temeiul prezentului capitol și protejează informațiile respective împotriva oricărei divulgări.

Atunci când, în pofida articolului 62 alineatul (5), informațiile comerciale confidențiale au fost obținute de la exportator de către autoritatea vamală a părții exportatoare sau a părții importatoare în aplicarea articolelor 61 și 62, informațiile respective nu se divulgă.

Fiecare parte se asigură că informațiile confidențiale colectate în temeiul prezentului capitol nu sunt utilizate în alte scopuri decât administrarea și asigurarea executării deciziilor care privesc și stabilesc originea și aspectele vamale, cu excepția cazului în care persoana sau partea care a furnizat informațiile confidențiale și-a dat acordul în acest sens.

În pofida alineatului (3), orice parte poate permite ca informațiile colectate în temeiul prezentului capitol să fie utilizate în cadrul oricărei proceduri administrative, judiciare sau cvasijudiciare inițiate pentru nerespectarea legislației vamale de transpunere a prezentului capitol. Oricare dintre părți informează persoana sau partea care a furnizat informațiile înainte de o astfel de utilizare.

Fiecare parte asigură executarea efectivă a prezentului capitol. Fiecare parte se asigură că autoritățile competente sunt în măsură să aplice măsuri administrative și, după caz, sancțiuni, în conformitate cu actele sale cu putere de lege și normele sale administrative, oricărei persoane care întocmește un document sau permite întocmirea unui document care conține informații inexacte furnizate în scopul obținerii unui tratament tarifar preferențial pentru un produs, care nu respectă cerințele prevăzute la articolul 59 sau care nu furnizează elementele de probă sau refuză să primească o vizită, astfel cum se menționează la articolul 62 alineatul (3).

SECȚIUNEA 3

În sensul prezentului capitol, în cazul Uniunii, termenul parte nu include Ceuta și Melilla.

Produsele originare din Regatul Unit, atunci când sunt importate în Ceuta și Melilla, beneficiază, în temeiul prezentului acord, în toate privințele, de același tratament vamal care se aplică produselor originare de pe teritoriul vamal al Uniunii în temeiul Protocolului nr. 2 din Actul de aderare a Regatului Spaniei și a Republicii Portugheze la Uniunea Europeană. Regatul Unit acordă importurilor de produse reglementate de prezentul acord și originare din Ceuta și Melilla același tratament vamal pe care îl acordă produselor importate și originare din Uniune.

Regulile de origine și procedurile de determinare a originii menționate în prezentul capitol se aplică mutatis mutandis produselor exportate din Regatul Unit în Ceuta și Melilla și produselor exportate din Ceuta și Melilla în Regatul Unit.

Ceuta și Melilla sunt considerate un singur teritoriu.

Articolul 40 se aplică importurilor și exporturilor de produse efectuate între Uniune, Regatul Unit și Ceuta și Melilla.

Exportatorii introduc Regatul Unit sau Ceuta și Melilla la rubrica 3 din textul atestatului de origine, în funcție de originea produsului.

Autoritatea vamală a Regatului Spaniei răspunde de executarea și punerea în aplicare a prezentului capitol în Ceuta și Melilla.

Dispozițiile prezentului acord pot fi aplicate produselor care respectă dispozițiile prevăzute în prezentul capitol și care, la data intrării în vigoare a prezentului acord, fie se află în tranzit din partea exportatoare către partea importatoare, fie se află sub control vamal în partea importatoare, fără să fi avut loc plata taxelor la import și a altor taxe, sub rezerva introducerii unei cereri de tratament tarifar preferențial, menționate la articolul 54, la autoritatea vamală a părții importatoare în termen de 12 luni de la data respectivă.

Consiliul de parteneriat poate modifica prezentul capitol și anexele sale, sub rezerva alineatului (2).

Alineatul (1) nu se aplică:

anexei 5 la prezentul acord;

regulilor de origine specifice produsului prevăzute în anexa 3 pentru produsele enumerate în anexa 5, până la 1 ianuarie 2032; și nici

prezentului articol, în măsura în care se referă la anexa 3 pentru produsele enumerate în anexa 5, și la anexa 5, până la 1 ianuarie 2032.

CAPITOLUL 3

Obiectivele prezentului capitol sunt următoarele:

protejarea vieții sau a sănătății oamenilor, animalelor și plantelor pe teritoriile părților, facilitându-se totodată comerțul dintre părți;

promovarea punerii în aplicare a Acordului SPS;

asigurarea faptului că măsurile sanitare și fitosanitare (denumite în continuare măsuri SPS) ale părților nu creează bariere inutile în calea comerțului;

promovarea îmbunătățirii transparenței și a înțelegerii privind aplicarea măsurilor SPS ale fiecărei părți;

îmbunătățirea cooperării între părți în ceea ce privește combaterea rezistenței la antimicrobiene, promovarea unor sisteme alimentare durabile, protejarea bunăstării animalelor și certificarea electronică;

îmbunătățirea cooperării în organizațiile internaționale relevante în vederea dezvoltării unor standarde, orientări și recomandări internaționale cu privire la sănătatea animalelor, siguranța alimentară și sănătatea plantelor; și

promovarea punerii în aplicare de către fiecare parte a standardelor, orientărilor și recomandărilor internaționale.

Prezentul capitol se aplică tuturor măsurilor SPS luate de una dintre părți care pot avea efecte directe sau indirecte asupra comerțului dintre părți.

Prezentul capitol prevede, de asemenea, dispoziții separate cu privire la cooperarea în domeniul bunăstării animalelor, al rezistenței la antimicrobiene și al sistemelor alimentare durabile.

În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiții:

definițiile din anexa A la Acordul SPS;

definițiile adoptate sub auspiciile Comisiei Codex Alimentarius (denumită în continuare Codex);

definițiile adoptate sub auspiciile Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (denumită în continuare OIE); și

definițiile adoptate sub auspiciile Convenției internaționale pentru protecția plantelor (denumită în continuare CIPP).

În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiții:

condiții de import înseamnă orice măsură SPS care trebuie îndeplinită pentru importul produselor; și

zonă protejată pentru un organism dăunător plantelor reglementat specificat înseamnă o arie geografică delimitată oficial în care respectivul organism dăunător nu este stabilit în ciuda condițiilor favorabile și a prezenței sale în alte părți ale teritoriului părții și în care nu este permisă introducerea respectivului organism dăunător.

Comitetul specializat în comerț privind măsurile sanitare și fitosanitare poate adopta alte definiții în sensul prezentului capitol, luând în considerare glosarele și definițiile furnizate de organizațiile internaționale relevante, precum Codex, OIE și CIPP.

Definițiile prevăzute în Acordul SPS prevalează în măsura în care există o contradicție între definițiile adoptate de Comitetul specializat în comerț privind măsurile sanitare și fitosanitare sau sub auspiciile Codex, OIE și CIPP și definițiile prevăzute în Acordul SPS. În cazul unei neconcordanțe între definițiile adoptate de Comitetul specializat în comerț privind măsurile sanitare și fitosanitare și definițiile stabilite în Codex, OIE sau CIPP, prevalează definițiile stabilite în Codex, OIE sau CIPP.

Părțile își reafirmă drepturile și obligațiile care le revin în temeiul Acordului SPS. Acestea includ dreptul de a adopta măsuri în conformitate cu articolul 5 alineatul (7) din Acordul SPS.

Pentru a atinge nivelul de protecție adecvat, părțile aplică măsuri SPS bazate pe evaluările riscurilor în conformitate cu dispozițiile relevante, inclusiv cu articolul 5 din Acordul SPS.

Părțile nu utilizează măsuri SPS pentru a crea bariere nejustificate în calea comerțului.

În ceea ce privește procedurile și aprobările SPS legate de comerț și stabilite în temeiul prezentului capitol, fiecare parte se asigură că respectivele proceduri și măsuri SPS conexe:

sunt inițiate și încheiate fără întârzieri nejustificate;

nu cuprind cereri de informații inutile, nejustificate din punct de vedere științific și tehnic sau excesiv de împovărătoare care ar putea întârzia accesul unei părți pe piețele celeilalte părți;

nu sunt aplicate într-o manieră care ar constitui o discriminare arbitrară sau nejustificată față de întreg teritoriul celeilalte părți sau față de părți din teritoriul celeilalte părți unde există condiții SPS identice sau similare; și

sunt proporționale cu riscurile identificate și nu sunt mai restrictive pentru comerț decât este necesar pentru atingerea nivelului adecvat de protecție al părții importatoare.

Părțile nu recurg la procedurile menționate la alineatul (3) și nici la cereri de informații suplimentare pentru a întârzia accesul la piețele lor fără justificări științifice și tehnice.

Fiecare parte se asigură că orice procedură administrativă pe care o impune în ceea ce privește condițiile de import privind siguranța alimentară, sănătatea animalelor sau sănătatea plantelor nu este mai împovărătoare sau mai restrictivă pentru comerț decât este necesar pentru a oferi părții importatoare o garanție adecvată că aceste condiții sunt îndeplinite. Fiecare parte se asigură că efectele negative ale oricăror proceduri administrative asupra comerțului sunt menținute la minimum și că procesele de vămuire rămân simple și rapide, îndeplinind totodată condițiile părții importatoare.

Partea importatoare nu introduce sisteme sau proceduri administrative suplimentare care împiedică inutil comerțul.

În cazul în care partea importatoare solicită certificate oficiale, modelele de certificate:

se stabilesc în concordanță cu principiile prevăzute în standardele internaționale elaborate de Codex, CIPP și OIE; și

se aplică importurilor din toate părțile teritoriului părții exportatoare.

Comitetul specializat în comerț privind măsurile sanitare și fitosanitare poate conveni asupra unor cazuri specifice în care modelele de certificate menționate la alineatul (1) ar urma să fie stabilite doar pentru o parte sau anumite părți ale teritoriului părții exportatoare. Părțile promovează punerea în aplicare a certificării electronice și a altor tehnologii de facilitare a comerțului.

Fără a aduce atingere drepturilor și obligațiilor care îi revin fiecărei părți în temeiul Acordului SPS și al prezentului capitol, condițiile de import ale părții importatoare se aplică în mod omogen pe întregul teritoriu al părții exportatoare.

Partea exportatoare se asigură că produsele exportate în cealaltă parte, precum animale și produse de origine animală, plante și produse vegetale sau alte articole conexe, îndeplinesc cerințele SPS ale părții importatoare.

Partea importatoare poate solicita ca importurile de anumite produse să facă obiectul unei autorizații. O astfel de autorizație se acordă atunci când autoritatea competentă relevantă a părții exportatoare prezintă o cerere care demonstrează în mod obiectiv, într-un mod satisfăcător pentru partea importatoare, că sunt îndeplinite cerințele de autorizare ale părții importatoare. Autoritatea competentă relevantă a părții exportatoare poate prezenta o cerere de autorizare pentru întregul teritoriu al părții exportatoare. Partea importatoare aprobă astfel de cereri pe această bază, atunci când acestea îndeplinesc cerințele de autorizare ale părții importatoare, astfel cum se prevede în prezentul alineat.

Partea importatoare nu introduce cerințe de autorizare suplimentare față de cele care se aplică la încheierea perioadei de tranziție, cu excepția cazului în care aplicarea unor astfel de cerințe în cazul altor produse este justificată pentru a atenua un risc semnificativ pentru sănătatea oamenilor, a animalelor sau a plantelor.

Partea importatoare stabilește și comunică celeilalte părți condițiile de import pentru toate produsele. Partea importatoare se asigură că aplicarea condițiilor sale de import se face în mod proporțional și nediscriminatoriu.

Fără a aduce atingere măsurilor provizorii de la articolul 5 alineatul (7) din Acordul SPS, în cazul produselor sau al articolelor conexe în cazul cărora există o preocupare fitosanitară, condițiile de import sunt restricționate, în cazul părții importatoare, la măsuri de protecție împotriva dăunătorilor reglementați și se aplică pe tot teritoriul părții exportatoare.

În pofida alineatelor (1) și (3), în cazul cererilor de autorizație de import pentru un anumit produs, în cadrul cărora partea exportatoare a solicitat să fie examinată numai pentru o parte sau anumite părți ale teritoriului său (în cazul Uniunii, state membre individuale), partea importatoare procedează cu promptitudine la examinarea cererii respective. Atunci când partea importatoare primește cereri cu privire la produsul specific din partea mai multor părți ale părții exportatoare sau atunci când se primesc cereri suplimentare cu privire la un produs care a fost deja autorizat, partea importatoare accelerează finalizarea procedurii de autorizare, ținând seama de regimul SPS identic sau similar aplicabil în diferitele părți ale părții exportatoare.

Fiecare parte se asigură că toate procedurile de control, inspecție și aprobare SPS sunt inițiate și finalizate fără întârzieri nejustificate. Cerințele privind informațiile se limitează la ceea ce este necesar pentru ca procesul de aprobare să țină seama de informațiile de care partea importatoare dispune deja, cum ar fi cadrul legislativ și rapoartele de audit ale părții exportatoare.

Cu excepția unor circumstanțe întemeiate care privesc nivelul său de protecție, fiecare parte prevede o perioadă de tranziție între publicarea oricăror modificări ale procedurilor sale de aprobare și aplicarea acestora, pentru a permite celeilalte părți să se familiarizeze cu respectivele modificări și să se adapteze la acestea. Niciuna dintre părți nu prelungește în mod nejustificat procesul de aprobare a cererilor depuse înainte de publicarea modificărilor.

În legătură cu procesele prevăzute la alineatele (3)-(8), se iau următoarele măsuri:

de îndată ce își încheie pozitiv evaluarea, partea importatoare ia cu promptitudine toate măsurile legislative și administrative necesare pentru a permite desfășurarea schimburilor comerciale fără întârzieri nejustificate;

partea exportatoare:

furnizează toate informațiile relevante solicitate de partea importatoare; și

oferă acces rezonabil părții importatoare pentru a realiza audituri și alte proceduri relevante.

partea importatoare întocmește o listă a dăunătorilor reglementați pentru produse sau alte articole conexe în cazul cărora există o preocupare fitosanitară. Această listă include:

dăunătorii a căror prezență nu a fost constatată în nicio parte a teritoriului său;

dăunătorii a căror prezență a fost constatată pe teritoriul său și care sunt sub control oficial;

dăunătorii a căror prezență a fost constatată în anumite părți ale teritoriului său și pentru care sunt stabilite zone indemne de dăunători sau zone protejate; și

dăunătorii care nu sunt de carantină și a căror prezență a fost constatată pe teritoriul său și care sunt sub control oficial pentru material de plantare determinat.

furnizează toate informațiile relevante solicitate de partea importatoare; și

oferă acces rezonabil părții importatoare pentru a realiza audituri și alte proceduri relevante.

dăunătorii a căror prezență nu a fost constatată în nicio parte a teritoriului său;

dăunătorii a căror prezență a fost constatată pe teritoriul său și care sunt sub control oficial;

dăunătorii a căror prezență a fost constatată în anumite părți ale teritoriului său și pentru care sunt stabilite zone indemne de dăunători sau zone protejate; și

dăunătorii care nu sunt de carantină și a căror prezență a fost constatată pe teritoriul său și care sunt sub control oficial pentru material de plantare determinat.

Partea importatoare acceptă transporturile fără a impune părții importatoare să verifice conformitatea respectivelor transporturi înainte de plecarea lor de pe teritoriul părții exportatoare.

Oricare dintre părți poate percepe taxe care să acopere costurile suportate pentru efectuarea de controale SPS specifice la frontieră, fără ca taxele respective să depășească recuperarea costurilor.

Partea importatoare are dreptul să efectueze controale la importul de produse importate din partea exportatoare în scopul asigurării conformității cu cerințele sale SPS de import.

Controalele la importul de produse importate din partea exportatoare se bazează pe riscul SPS asociat unor astfel de importuri. Controalele la import se efectuează numai în măsura necesară pentru protecția vieții și a sănătății oamenilor, a animalelor sau a plantelor, fără întârzieri nejustificate și cu un efect minim asupra comerțului dintre părți.

Informațiile privind proporția produselor din partea exportatoare care sunt controlate la import se pun la dispoziție de către partea importatoare la cererea părții exportatoare.

În cazul în care controalele la import indică existența unei neconformități cu condițiile aplicabile importurilor, măsurile luate de partea importatoare trebuie să se bazeze pe o evaluare a riscurilor implicate și să nu fie mai restrictive pentru comerț decât este necesar pentru atingerea nivelului adecvat de protecție SPS al părții.

Ori de câte ori există motive, partea importatoare poate menține o listă a unităților autorizate care îndeplinesc cerințele sale de import, ca o condiție pentru a permite importurile de produse de origine animală din respectivele unități.

Cu excepția cazului în care există motive pentru a atenua un risc semnificativ pentru sănătatea oamenilor sau a animalelor, listele unităților autorizate sunt necesare numai în cazul produselor pentru care acestea erau necesare la încheierea perioadei de tranziție.

Partea exportatoare informează partea importatoare cu privire la lista sa de unități care îndeplinesc condițiile părții importatoare, bazate pe garanții oferite de partea exportatoare.

La cererea părții exportatoare, partea importatoare autorizează unitățile situate pe teritoriul părții exportatoare pe baza unor garanții oferite de partea exportatoare, fără inspecția prealabilă a unităților individuale.

Cu excepția cazului în care partea importatoare solicită informații suplimentare și sub rezerva garanțiilor oferite de partea exportatoare, partea importatoare ia măsurile legislative sau administrative necesare, în conformitate cu procedurile sale legale aplicabile, pentru a permite importurile din aceste unități fără întârzieri nejustificate.

Partea importatoare face publică lista unităților autorizate.

Dacă decide să respingă cererea părții exportatoare de a accepta adăugarea unei unități pe lista unităților autorizate, partea importatoare informează fără întârziere partea exportatoare și transmite un răspuns, inclusiv informații despre neconformitățile care au condus la respingerea autorizării unității.

Fiecare parte asigură transparența în ceea ce privește măsurile SPS aplicabile comerțului și, în acest sens, întreprinde următoarele acțiuni:

comunică cu promptitudine celeilalte părți orice modificare a măsurilor sale SPS și a procedurilor de aprobare, inclusiv modificările care îi pot afecta capacitatea de a îndeplini cerințele de import SPS ale celeilalte părți pentru anumite produse;

îmbunătățește înțelegerea reciprocă a măsurilor sale SPS și a aplicării acestora;

face schimb de informații cu cealaltă parte în chestiuni legate de elaborarea și aplicarea măsurilor SPS, inclusiv progresele în ceea ce privește noi dovezi științifice disponibile care au sau pot avea implicații asupra comerțului dintre părți, în vederea minimizării efectelor comerciale negative;

la cererea celeilalte părți, comunică, în termen de 20 de zile lucrătoare, condițiile care se aplică importului de produse specifice;

la cererea celeilalte părți, comunică, în termen de 20 de zile lucrătoare, situația actuală a procedurii de autorizare pentru produse specifice;

comunică celeilalte părți orice modificare semnificativă în structura sau organizarea autorității competente a unei părți;

la cerere, comunică rezultatele controlului oficial al unei părți și un raport privind rezultatele controlului efectuat;

la cerere, comunică rezultatele unui control la import prevăzut în cazul unui transport respins sau neconform; și

la cerere, comunică, fără întârzieri nejustificate, o evaluare a riscurilor sau un aviz științific emis(ă) de o parte care este relevant(ă) pentru prezentul capitol.

În situația în care una dintre părți a pus la dispoziție informațiile menționate la alineatul (1) prin intermediul notificării către Registrul central de notificări al OMC sau către organismul internațional de standardizare relevant, în conformitate cu normele sale aplicabile, cerințele de la alineatul (1), în măsura în care se aplică informațiilor respective, sunt respectate.

Părțile recunosc conceptul de zonare care include zone indemne de dăunători și boli, zone protejate și zone cu prevalență redusă a dăunătorilor sau bolilor și îl aplică în comerțul dintre părți, în conformitate cu Acordul SPS, inclusiv cu orientările pentru punerea în practică a articolului 6 din Acordul SPS (Decizia G/SPS/48 a Comitetului pentru măsuri sanitare și fitosanitare al OMC) și cu recomandările, standardele și orientările relevante ale OIE și CIPP. Comitetul specializat în comerț privind măsurile sanitare și fitosanitare poate defini detalii suplimentare pentru aceste proceduri, ținând seama de orice acord SPS, standarde, orientări sau recomandări relevante ale OIE și CIPP.

Părțile pot conveni, de asemenea, să coopereze cu privire la conceptul de compartimentare menționat în capitolele 4.4 și 4.5 din Codul sanitar pentru animale terestre al OIE și în capitolele 4.1 și 4.2 din Codul sanitar pentru animale acvatice al OIE.

Atunci când stabilesc sau mențin zonele menționate la alineatul (1), părțile iau în considerare factori precum amplasarea geografică, ecosistemele, supravegherea epidemiologică și eficacitatea controalelor SPS.

În ceea ce privește animalele și produsele de origine animală, la stabilirea sau menținerea condițiilor de import la cererea părții exportatoare, partea importatoare recunoaște zonele indemne de boli stabilite de partea exportatoare ca bază de examinare pentru a determina autorizarea sau menținerea importului, fără a aduce atingere alineatelor (8) și (9).

Partea exportatoare identifică părțile din teritoriul său menționate la alineatul (4) și furnizează, la cerere, explicații detaliate și date justificative bazate pe standardele OIE sau prin alte modalități stabilite de către Comitetul specializat în comerț privind măsurile sanitare și fitosanitare, pe baza cunoștințelor dobândite din experiența acumulată de autoritățile relevante ale părții exportatoare.

În ceea ce privește plantele, produsele vegetale și alte articole conexe, la stabilirea sau menținerea condițiilor de import fitosanitare la cererea părții exportatoare, partea importatoare recunoaște zonele indemne de dăunători, locurile de producție indemne de dăunători, siturile de producție indemne de dăunători, zonele cu o prevalență redusă a dăunătorilor și zonele protejate stabilite de partea exportatoare ca bază de examinare pentru a determina autorizarea sau menținerea importului, fără a aduce atingere alineatelor (8) și (9).

Partea exportatoare își identifică zonele indemne de dăunători, locurile de producție indemne de dăunători, siturile de producție indemne de dăunători și zonele cu o prevalență redusă a dăunătorilor sau zonele protejate. La cererea părții importatoare, partea exportatoare furnizează explicații detaliate și date justificative bazate pe Standardele internaționale pentru măsuri fitosanitare elaborate în cadrul CIPP sau prin alte modalități stabilite de către Comitetul specializat în comerț privind măsurile sanitare și fitosanitare, pe baza cunoștințelor dobândite din experiența acumulată de autoritățile fitosanitare relevante ale părții exportatoare.

Părțile recunosc zonele indemne de boli și zonele protejate care sunt în vigoare la încheierea perioadei de tranziție.

Alineatul (8) se aplică, de asemenea, adaptărilor ulterioare ale zonelor indemne de boli și ale zonelor protejate (în cazul Regatului Unit, ale zonelor indemne de dăunători), cu excepția cazurilor de modificări semnificative ale situațiilor în materie de boli sau de dăunători.

Părțile pot efectua audituri și verificări în temeiul articolului 79 pentru a pune în aplicare alineatele (4)-(9) de la prezentul articol.

Părțile pun în practică o cooperare strânsă, cu obiectivul de a menține încrederea în procedurile legate de stabilirea zonelor indemne de boli sau de dăunători, a locurilor de producție indemne de dăunători, a siturilor de producție indemne de dăunători și a zonelor cu o prevalență redusă a dăunătorilor sau a bolilor și a zonelor protejate, cu scopul de a minimiza întreruperea schimburilor comerciale.

Determinarea, de către partea importatoare, a stării de sănătate a plantelor sau animalelor de pe teritoriul părții exportatoare sau din părți ale acestuia se bazează pe informațiile furnizate de partea exportatoare, în conformitate cu Acordul SPS și standardele OIE și CIPP, și ține seama de orice determinare efectuată de partea exportatoare.

În cazul în care partea importatoare respinge determinarea făcută de partea exportatoare, astfel cum se menționează la alineatul (12) de la prezentul articol, partea importatoare prezintă motivele obiective și explică părții exportatoare motivele respingerii și, la cerere, au loc consultări în conformitate cu articolul 80 alineatul (2).

Fiecare parte se asigură că obligațiile prevăzute la alineatele (4)-(9), (12) și (13) sunt executate fără întârzieri nejustificate. Partea importatoare va accelera recunoașterea statutului în materie de boli sau de dăunători atunci când statutul a fost restabilit după apariția unui focar.

Atunci când una dintre părți consideră că o anumită regiune are un statut special în ceea ce privește o anumită boală, statut care îndeplinește criteriile prevăzute în capitolul 1.2 din Codul sanitar pentru animale terestre al OIE sau în capitolul 1.2 din Codul sanitar pentru animale acvatice al OIE, partea respectivă poate solicita recunoașterea acestui statut. Partea importatoare poate să solicite garanții suplimentare, conforme cu statutul convenit, pentru importurile de animale vii și de produse de origine animală.

Partea importatoare poate efectua audituri și verificări cu privire la:

întregul sistem de inspecție și certificare al autorităților celeilalte părți sau o parte din acesta;

rezultatele controalelor efectuate în cadrul sistemului de inspecție și de certificare al părții exportatoare.

Părțile efectuează aceste audituri și verificări în conformitate cu dispozițiile Acordului SPS, ținând seama de standardele, orientările și recomandările internaționale relevante ale Codex, OIE sau CIPP.

În scopul efectuării unor astfel de audituri și verificări, partea importatoare poate efectua audituri și verificări prin intermediul cererilor de informații adresate părții exportatoare sau al vizitelor de audit și de verificare efectuate în partea exportatoare, care pot include:

o evaluare integrală sau parțială a programului de control total al autorităților responsabile, inclusiv, dacă este cazul, analize ale activităților de inspecție și audit prevăzute în reglementări;

controale la fața locului; și

colectarea de informații și date pentru evaluarea cauzelor problemelor recurente sau nou-apărute în legătură cu exporturile de produse.

Partea importatoare comunică părții exportatoare rezultatele și concluziile auditurilor și ale verificărilor efectuate în temeiul alineatului (1). Partea importatoare poate să facă publice aceste rezultate.

Înainte de începerea unui audit sau a unei verificări, părțile discută obiectivele și sfera auditului sau ale verificării, criteriile sau cerințele pe baza cărora va fi evaluată partea exportatoare, precum și itinerarul și procedurile de efectuare a auditului sau a verificării, care vor fi prevăzute într-un plan de audit sau de verificare. Cu excepția cazului în care părțile convin altfel, partea importatoare furnizează părții exportatoare un plan de audit sau de verificare cu cel puțin 30 de zile înainte de începerea auditului sau a verificării.

Partea importatoare oferă părții exportatoare posibilitatea de a prezenta observații cu privire la proiectul de raport de audit sau de verificare. Partea importatoare prezintă părții exportatoare un raport final în scris, în mod normal în termen de două luni de la data primirii observațiilor respective.

Fiecare parte suportă propriile cheltuieli asociate unui astfel de audit sau unei astfel de verificări.

Fiecare parte notifică celeilalte părți, fără întârzieri nejustificate:

orice modificare semnificativă a statutului privind dăunătorii sau bolile;

apariția unei noi boli a animalelor;

orice constatare de importanță epidemiologică în ceea ce privește o boală a animalelor;

orice aspect semnificativ de siguranță alimentară identificat de una dintre părți;

orice măsură suplimentară care depășește cadrul cerințelor de bază corespunzător măsurilor sale SPS, adoptată pentru a controla sau pentru a eradica o boală a animalelor sau pentru a proteja sănătatea umană și orice modificare a politicilor preventive, inclusiv a politicilor de vaccinare;

la cerere, rezultatele controlului oficial al unei părți și un raport privind rezultatele controlului efectuat; și

orice modificare semnificativă a funcțiilor unui sistem sau ale unei baze de date.

Dacă una dintre părți manifestă o preocupare importantă în ceea ce privește siguranța alimentară, sănătatea plantelor, sănătatea animalelor sau o măsură SPS pe care cealaltă parte a propus-o sau a pus-o în aplicare, partea respectivă poate solicita consultări tehnice cu cealaltă parte. Partea solicitată ar trebui să răspundă cererii fără întârzieri nejustificate. Fiecare parte depune eforturi să furnizeze informațiile necesare pentru a se evita o perturbare a comerțului și, după caz, pentru a se ajunge la o soluție reciproc acceptabilă.

Consultările menționate la alineatul (2) pot fi organizate prin teleconferință, videoconferință sau orice alt mijloc de comunicare stabilit de comun acord de către părți.

În cazul în care consideră că există un risc grav pentru viața și sănătatea oamenilor, a animalelor sau a plantelor, partea importatoare poate lua, fără notificare prealabilă, măsurile necesare pentru protecția vieții și sănătății oamenilor, a animalelor sau a plantelor. Pentru transporturile aflate în tranzit între părți, partea importatoare ia în considerare soluția cea mai convenabilă și proporțională pentru evitarea perturbărilor inutile ale comerțului.

Partea care ia măsurile notifică celeilalte părți eventuala măsură SPS de urgență în cel mai scurt timp posibil de la decizia sa de a pune în aplicare măsura respectivă și în termen de maximum 24 de ore de la luarea deciziei. În cazul în care una dintre părți solicită consultări tehnice în legătură cu măsura SPS de urgență, consultările tehnice trebuie să aibă loc în termen de 10 zile de la notificarea măsurii SPS de urgență. Părțile iau în considerare orice informație furnizată prin intermediul consultărilor tehnice. Aceste consultări se desfășoară pentru a se evita perturbările inutile ale comerțului. Părțile pot lua în considerare opțiuni pentru facilitarea punerii în aplicare sau înlocuirea măsurilor.

Partea importatoare examinează cu promptitudine informațiile care au fost furnizate de partea exportatoare atunci când ia o decizie cu privire la transporturile care, la momentul adoptării măsurii SPS de urgență, sunt transportate între părți, pentru a evita perturbări inutile ale comerțului.

Partea importatoare se asigură că nicio măsură de urgență luată din motivele menționate la alineatul (1) de la prezentul articol nu este menținută fără dovezi științifice sau, în cazurile în care dovezile științifice sunt insuficiente, că măsura de urgență respectivă este adoptată în conformitate cu articolul 5 alineatul (7) din Acordul SPS.

Părțile convin să coopereze în cadrul forurilor internaționale multilaterale pentru elaborarea unor standarde, orientări și recomandări internaționale în domeniile care intră sub incidența prezentului capitol.

În scopul punerii în aplicare a prezentului capitol, fiecare dintre părți ia în considerare toate elementele următoare:

deciziile Comitetului pentru măsuri sanitare și fitosanitare al OMC;

activitatea organismelor care stabilesc standardele internaționale relevante;

toate cunoștințele și experiențele anterioare pe care le are în ceea ce privește schimburile comerciale cu partea exportatoare; și

informațiile furnizate de cealaltă parte.

Părțile își transmit reciproc, fără întârziere, o descriere a autorităților părților care sunt competente pentru punerea în aplicare a prezentului capitol. Părțile își notifică reciproc orice modificare semnificativă referitoare la aceste autorități competente.

Fiecare parte se asigură că autoritățile sale competente dispun de resursele necesare pentru a pune efectiv în aplicare prezentul capitol.

Părțile recunosc că animalele sunt ființe sensibile. De asemenea, părțile recunosc legătura dintre bunăstarea îmbunătățită a animalelor și sistemele durabile de producție alimentară.

Părțile se angajează să coopereze în cadrul forurilor internaționale pentru a promova dezvoltarea celor mai bune practici posibile de asigurare a bunăstării animalelor și punerea în aplicare a respectivelor practici. Părțile cooperează în special pentru a consolida și a extinde domeniul de aplicare al standardelor OIE privind bunăstarea animalelor, precum și punerea lor în aplicare, cu accent pe animalele de fermă.

Părțile fac schimb de informații, cunoștințe și competențe de specialitate și experiență în domeniul bunăstării animalelor, în principal cu privire la creșterea, ținerea, manipularea, transportul și sacrificarea animalelor de la care se obțin produse alimentare.

Părțile își consolidează cooperarea privind cercetarea în domeniul bunăstării animalelor în legătură cu creșterea animalelor și tratarea animalelor în ferme, în timpul transportului și la sacrificare.

Părțile asigură un cadru pentru dialog și cooperare în vederea consolidării luptei împotriva dezvoltării rezistenței la antimicrobiene.

Părțile recunosc că rezistența la antimicrobiene reprezintă o amenințare gravă pentru sănătatea oamenilor și a animalelor. Utilizarea greșită a antimicrobienelor în producția animalieră, inclusiv utilizarea nonterapeutică, poate contribui la rezistența la antimicrobiene care poate reprezenta un risc pentru viața oamenilor. Părțile recunosc că natura amenințării necesită o abordare transnațională și de tip O singură sănătate.

În vederea combaterii rezistenței la antimicrobiene, părțile depun eforturi pentru a coopera la nivel internațional cu programe de lucru regionale sau multilaterale pentru a reduce utilizarea inutilă a antibioticelor în producția animalieră și pentru a promova încetarea, la nivel internațional, a utilizării antibioticelor ca produse de stimulare a creșterii, cu scopul de a combate rezistența la antimicrobiene în concordanță cu abordarea de tip O singură sănătate și în conformitate cu Planul de acțiune global.

Părțile colaborează la elaborarea, în cadrul organizațiilor internaționale relevante, a unor orientări, standarde, recomandări și acțiuni internaționale care urmăresc să promoveze utilizarea prudentă și responsabilă a antibioticelor în practicile de creștere a animalelor și practicile veterinare.

Dialogul menționat la alineatul (1) vizează, printre altele:

colaborarea pentru monitorizarea orientărilor, a standardelor, a recomandărilor și a acțiunilor existente și viitoare elaborate în cadrul organizațiilor internaționale relevante, al inițiativelor existente și viitoare și al planurilor naționale care urmăresc să promoveze utilizarea prudentă și responsabilă a antibioticelor și care au legătură cu practicile de producție animalieră și practicile veterinare;

colaborarea privind punerea în aplicare a recomandărilor OIE, OMS și Codex, în special CAC-RCP61/2005;

schimbul de informații privind bunele practici în materie de creștere a animalelor;

promovarea cercetării, a inovării și a dezvoltării;

promovarea abordărilor multidisciplinare pentru combaterea rezistenței la antimicrobiene, inclusiv a abordării de tip O singură sănătate a OMS, OIE și Codex.

Fiecare dintre părți încurajează serviciile sale de siguranță alimentară, sănătate a animalelor și sănătate a plantelor să coopereze cu omoloagele lor din cealaltă parte, cu scopul de a promova metode durabile de producție alimentară și sisteme alimentare durabile.

Comitetul specializat în comerț privind măsurile sanitare și fitosanitare supraveghează punerea în aplicare și executarea prezentului capitol și are următoarele funcții:

clarificarea și găsirea promptă a unei soluții, dacă este posibil, pentru orice problemă invocată de una dintre părți în legătură cu elaborarea, adoptarea sau aplicarea cerințelor, a standardelor și a recomandărilor sanitare și fitosanitare prevăzute în prezentul capitol sau în Acordul SPS;

discutarea proceselor în curs privind elaborarea de noi reglementări;

discutarea cât mai rapid posibil a preocupărilor exprimate de una dintre părți cu privire la condițiile și procedurile de import SPS aplicate de cealaltă parte;

revizuirea periodică a măsurilor SPS ale părților, inclusiv a cerințelor de certificare și a proceselor de vămuire la frontieră, precum și a aplicării acestora, pentru a facilita comerțul dintre părți, în conformitate cu principiile, obiectivele și procedurile prevăzute la articolul 5 din Acordul SPS. Fiecare parte identifică măsurile adecvate pe care le va lua, inclusiv în ceea ce privește frecvența controalelor de identitate și a controalelor fizice, luând în considerare rezultatele acestei revizuiri și pe baza criteriilor stabilite în anexa 10 la prezentul acord;

schimbul de opinii, de informații și de experiență cu privire la activitățile de cooperare referitoare la protecția bunăstării animalelor și la combaterea rezistenței la antimicrobiene desfășurate în temeiul articolelor 84 și 85;

la cererea unei părți, analizarea a ce anume constituie o modificare semnificativă a situației în materie de boli sau de dăunători menționate la articolul 78 alineatul (9);

adoptarea de decizii pentru:

a adăuga definițiile menționate la articolul 71;

a determina cazurile specifice menționate la articolul 74 alineatul (2);

a stabili detaliile pentru procedurile menționate la articolul 78 alineatul (1);

a stabili alte modalități pentru a susține explicațiile menționate la articolul 78 alineatele (5) și (7).

CAPITOLUL 4

Obiectivul prezentului capitol îl constituie facilitarea comerțului cu mărfuri între părți prin prevenirea, identificarea și eliminarea barierelor tehnice inutile în calea comerțului.

Prezentul capitol se aplică pentru elaborarea, adoptarea și aplicarea tuturor standardelor, reglementărilor tehnice și procedurilor de evaluare a conformității care pot avea un impact asupra comerțului cu mărfuri între părți.

Prezentul capitol nu se aplică:

specificațiilor pentru achiziții elaborate de organismele guvernamentale pentru nevoile de producție sau de consum ale acestor organisme; sau

măsurilor SPS care intră sub incidența capitolului 3 din prezentul titlu.

Anexele la prezentul capitol se aplică, în plus față de prezentul capitol, produselor care intră sub incidența anexelor respective. Orice dispoziție dintr-o anexă la prezentul capitol conform căreia un standard internațional sau un organism internațional ori o organizație internațională trebuie să fie considerat(ă) sau recunoscut(ă) ca fiind relevant(ă) nu împiedică posibilitatea ca un standard elaborat de orice alt organism sau orice altă organizație să fie considerat standard internațional relevant în temeiul articolului 91 alineatele (4) și (5).

Articolele 2-9 din Acordul BTC și anexele 1 și 3 la Acordul BTC sunt încorporate în prezentul acord și devin parte integrantă din acesta, mutatis mutandis.

Termenii menționați în prezentul capitol și în anexele la acesta au același înțeles ca în Acordul BTC.

Fiecare parte efectuează analize cu privire la impactul reglementărilor tehnice planificate în conformitate cu normele și procedurile sale. Normele și procedurile menționate la prezentul alineat și la alineatul (8) pot să prevadă excepții.

Fiecare parte evaluează soluțiile cu sau fără caracter de reglementare disponibile ca alternativă pentru reglementarea tehnică propusă, care pot îndeplini obiectivele legitime ale părții, în conformitate cu articolul 2.2 din Acordul BTC.

Fiecare parte utilizează standardele internaționale relevante ca bază pentru reglementările sale tehnice, cu excepția cazului în care poate demonstra că respectivele standarde internaționale ar constitui mijloace ineficace sau inadecvate de îndeplinire a obiectivelor legitime urmărite.

Standardele internaționale elaborate de Organizația Internațională de Standardizare (ISO), Comisia Electrotehnică Internațională (IEC), Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (UIT) și Comisia Codex Alimentarius (Codex) sunt standardele internaționale relevante în înțelesul articolului 2, al articolului 5 și al anexei 3 la Acordul BTC.

Un standard elaborat de alte organizații internaționale poate fi considerat, de asemenea, ca fiind un standard internațional relevant în înțelesul articolului 2, al articolului 5 și al anexei 3 la Acordul BTC, cu condiția ca:

acesta să fi fost elaborat de un organism de standardizare care urmărește să se ajungă la un consens:

între delegațiile naționale ale membrilor OMC participanți care reprezintă toate organismele naționale de standardizare de pe teritoriul lor care au adoptat sau urmează să adopte standarde în domeniul vizat de activitatea de standardizare internațională; sau

între organismele guvernamentale ale membrilor OMC participanți; și

acesta să fi fost elaborat în conformitate cu Decizia privind principiile aplicabile elaborării standardelor, orientărilor și recomandărilor internaționale în legătură cu articolele 2 și 5 și anexa 3 la Acordul BTC, adoptată de Comitetul OMC privind barierele tehnice în calea comerțului.

între delegațiile naționale ale membrilor OMC participanți care reprezintă toate organismele naționale de standardizare de pe teritoriul lor care au adoptat sau urmează să adopte standarde în domeniul vizat de activitatea de standardizare internațională; sau

între organismele guvernamentale ale membrilor OMC participanți; și

În cazul în care una dintre părți nu utilizează standarde internaționale ca bază pentru o reglementare tehnică, la cererea celeilalte părți, aceasta identifică orice abatere substanțială de la standardul internațional relevant, explică motivele pentru care astfel de standarde au fost apreciate ca fiind inadecvate sau ineficace pentru obiectivul urmărit și furnizează dovezile științifice sau tehnice pe care s-a bazat această apreciere.

Fiecare parte își reexaminează reglementările tehnice pentru a spori convergența reglementărilor tehnice respective cu standardele internaționale relevante, luând în considerare, printre altele, orice nouă evoluție a standardelor internaționale relevante sau orice modificare a împrejurărilor care au condus la divergențe față de un standard internațional relevant.

În conformitate cu normele și procedurile proprii și fără a aduce atingere titlului X din prezenta rubrică, atunci când elaborează o reglementare tehnică majoră care poate avea un efect semnificativ asupra comerțului, fiecare parte se asigură că există proceduri care permit persoanelor să își exprime opiniile în cadrul unei consultări publice, cu excepția cazurilor în care apar sau riscă să apară probleme urgente de siguranță, de sănătate, de mediu sau de securitate națională. Fiecare parte permite persoanelor celeilalte părți să participe la astfel de consultări în condiții nu mai puțin favorabile decât cele acordate propriilor resortisanți și face publice rezultatele respectivelor consultări.

Fiecare parte încurajează organismele de standardizare stabilite pe teritoriul său, precum și organismele regionale de standardizare în care una dintre părți sau organismele de standardizare stabilite pe teritoriul său sunt membre:

să participe, în limita resurselor de care dispun, la elaborarea standardelor internaționale de către organismele internaționale de standardizare relevante;

să utilizeze standardele internaționale relevante ca bază pentru standardele pe care le elaborează, exceptând cazurile în care standardele internaționale respective sunt ineficace sau inadecvate, de exemplu din cauza unui nivel de protecție insuficient, a unor factori climatici sau geografici fundamentali sau a unor probleme tehnologice fundamentale;

să evite duplicarea activităților organismelor internaționale de standardizare sau suprapunerile cu acestea;

să reexamineze cu regularitate standardele naționale și regionale care nu au la bază standarde internaționale relevante, pentru a spori convergența standardelor respective cu standardele internaționale relevante;

să coopereze cu organismele de standardizare relevante ale celeilalte părți în cadrul activităților internaționale de standardizare, inclusiv prin cooperarea în cadrul organismelor internaționale de standardizare sau la nivel regional;

să promoveze cooperarea bilaterală cu organismele de standardizare ale celeilalte părți; și

să facă schimb de informații cu alte organisme de standardizare.

Părțile fac schimb de informații cu privire la:

utilizarea de către ele a standardelor în sprijinul reglementărilor tehnice; și

procesele lor de standardizare și măsura în care utilizează standardele internaționale, regionale sau subregionale ca bază pentru standardele lor naționale.

Atunci când standardele devin obligatorii într-un proiect de reglementare tehnică sau într-o procedură de evaluare a conformității, prin încorporare sau trimiteri, se respectă obligațiile de transparență prevăzute la articolul 94 și la articolul 2 sau 5 din Acordul BTC.

Articolul 91 privind elaborarea, adoptarea și aplicarea reglementărilor tehnice, se aplică, de asemenea, mutatis mutandis, pentru procedurile de evaluare a conformității.

În cazul în care una dintre părți solicită o evaluare a conformității ca mijloc de asigurare pozitivă că un produs respectă o reglementare tehnică, partea respectivă:

selectează proceduri de evaluare a conformității care să fie proporționale cu riscurile implicate, astfel cum au fost stabilite pe baza unei evaluări a riscurilor;

consideră ca dovadă a respectării reglementărilor tehnice utilizarea unei declarații de conformitate a furnizorului, și anume o declarație de conformitate emisă de producător pe răspunderea exclusivă a producătorului fără o evaluare obligatorie de către o parte terță, ca certificare a conformității printre opțiunile de demonstrare a conformității cu reglementările tehnice;

la cererea celeilalte părți, furnizează informații cu privire la criteriile utilizate pentru selectarea procedurilor de evaluare a conformității pentru anumite produse.

În cazul în care una dintre părți solicită evaluarea conformității de către o parte terță ca asigurare pozitivă că un produs respectă o reglementare tehnică și nu a rezervat această sarcină unei autorități guvernamentale, astfel cum se prevede la alineatul (4), partea respectivă:

utilizează acreditarea, după caz, ca mijloc de a demonstra competența tehnică de a califica organismele de evaluare a conformității. Fără a aduce atingere dreptului său de a stabili cerințe pentru organismele de evaluare a conformității, fiecare parte recunoaște rolul important pe care acreditarea acordată cu autoritatea conferită de guvern și pe bază necomercială îl poate avea la calificarea organismelor de evaluare a conformității;

utilizează standarde internaționale relevante pentru acreditare și evaluarea conformității;

încurajează organismele de acreditare și organismele de evaluare a conformității situate pe teritoriul său să participe în cadrul oricărui acord sau aranjament internațional relevant pentru armonizarea sau facilitarea acceptării rezultatelor evaluărilor conformității;

în cazul în care două sau mai multe organisme de evaluare a conformității sunt autorizate de una dintre părți să aplice procedurile de evaluare a conformității necesare pentru introducerea unui produs pe piață, se asigură că operatorii economici au posibilitatea de a alege dintre organismele de evaluare a conformității desemnate de autoritățile uneia dintre părți pentru un anumit produs sau set de produse;

se asigură că organismele de evaluare a conformității sunt independente de producători, importatori și operatorii economici în general și că nu există conflicte de interese între organismele de acreditare și organismele de evaluare a conformității;

permite organismelor de evaluare a conformității să utilizeze subcontractanți pentru efectuarea de teste și inspecții în legătură cu evaluarea conformității, inclusiv subcontractanți situați pe teritoriul celeilalte părți, și poate impune subcontractanților să îndeplinească aceleași cerințe pe care trebuie să le îndeplinească organismul de evaluare a conformității pentru a putea efectua el însuși astfel de teste sau inspecții; și

publică pe o pagină de internet unică o listă a organismelor pe care le-a desemnat să efectueze evaluarea conformității și informații relevante cu privire la domeniul de aplicare al desemnării fiecărui astfel de organism.

Nicio dispoziție a prezentului articol nu împiedică una dintre părți să impună ca evaluarea conformității pentru anumite produse să fie efectuată de autoritățile guvernamentale desemnate de aceasta. Dacă una dintre părți impune ca evaluarea conformității să fie efectuată de autoritățile guvernamentale desemnate de ea, partea respectivă:

limitează taxele de evaluare a conformității la costul aproximativ al serviciilor furnizate și, la cererea solicitantului unei evaluări a conformității, explică modul în care taxele pe care le percepe pentru acea evaluare a conformității sunt limitate la costul aproximativ al serviciilor furnizate; și

face publice taxele de evaluare a conformității.

În pofida alineatelor (2)-(4), fiecare parte acceptă declarația de conformitate a furnizorului ca dovadă a respectării reglementărilor sale tehnice în cazul categoriilor de produse în care procedează în acest mod la data intrării în vigoare a prezentului acord.

Fiecare parte publică și menține o listă a categoriilor de produse menționate la alineatul (5), în scop informativ, alături de trimiterile la reglementările tehnice aplicabile.

În pofida alineatului (5), oricare dintre părți poate introduce cerințe privind testarea sau certificarea obligatorie de către o parte terță a categoriilor de produse menționate la alineatul respectiv, cu condiția ca astfel de cerințe să fie justificate de obiective legitime și să fie proporționale cu scopul de a oferi părții importatoare o garanție suficientă că produsele sunt conforme cu reglementările tehnice sau standardele aplicabile, luându-se în considerare riscurile care ar putea fi create de neconformitatea respectivă.

Partea care propune introducerea procedurilor de evaluare a conformității menționate la alineatul (7) notifică acest lucru celeilalte părți într-un stadiu incipient și ține seama de observațiile celeilalte părți la conceperea unor astfel de proceduri de evaluare a conformității.

Cu excepția cazurilor în care apar sau riscă să apară probleme urgente de siguranță, de sănătate, de protecție a mediului sau de securitate națională, fiecare parte îi permite celeilalte părți să prezinte observații scrise cu privire la propunerile de reglementări tehnice și proceduri de evaluare a conformității notificate, în termen de cel puțin 60 de zile de la data transmiterii notificării reglementărilor sau procedurilor respective către Registrul central de notificări al OMC. Fiecare parte examinează într-un spirit pozitiv cererile rezonabile de prelungire a perioadei respective de prezentare de observații.

Fiecare parte furnizează versiunea electronică a întregului text notificat împreună cu notificarea. În cazul în care textul notificat nu este redactat în una dintre limbile oficiale ale OMC, partea care a transmis notificarea furnizează o descriere detaliată și cuprinzătoare a conținutului măsurii în formatul OMC pentru notificări.

Dacă una dintre părți primește de la cealaltă parte observații scrise privind propunerea sa de reglementare tehnică sau de procedură de evaluare a conformității, aceasta:

la cererea celeilalte părți, discută observațiile scrise cu participarea autorității sale de reglementare competente, într-un moment în care acestea pot fi luate în considerare; și

răspunde în scris la observații până cel târziu la data publicării reglementării tehnice sau a procedurii de evaluare a conformității.

Fiecare parte face eforturi pentru a publica pe o pagină de internet răspunsurile sale la observațiile pe care le primește în urma notificării menționate la alineatul (1), până cel târziu la data publicării reglementării tehnice sau a procedurii de evaluare a conformității adoptate.

Fiecare parte oferă, la cererea celeilalte părți, informații privind obiectivele, temeiul juridic și motivele oricărei reglementări tehnice sau proceduri de evaluare a conformității pe care partea a adoptat-o sau își propune să o adopte.

Fiecare parte se asigură că reglementările tehnice și procedurile de evaluare a conformității pe care le-a adoptat sunt publicate pe o pagină de internet care poate fi accesată în mod gratuit.

Fiecare parte oferă informații referitoare la adoptarea și intrarea în vigoare a reglementărilor tehnice sau a procedurilor de evaluare a conformității și la textele finale adoptate printr-un addendum la notificarea inițială transmisă către OMC.

Fiecare parte să prevadă o perioadă rezonabilă între publicarea reglementărilor tehnice și intrarea acestora în vigoare, pentru a acorda operatorilor economici ai celeilalte părți timpul de adaptare necesar. Perioadă rezonabilă înseamnă o perioadă de cel puțin șase luni, cu excepția cazului în care această perioadă ar fi ineficace pentru îndeplinirea obiectivelor legitime urmărite.

Fiecare parte examinează într-un spirit pozitiv cererile rezonabile, primite de la cealaltă parte înainte de sfârșitul perioadei de prezentare a observațiilor menționate la alineatul (1), de a prelungi perioada între adoptarea reglementării tehnice și intrarea în vigoare a acesteia, cu excepția cazului în care întârzierea ar fi ineficace pentru îndeplinirea obiectivelor legitime urmărite.

Fiecare parte se asigură că punctul de informare stabilit în conformitate cu articolul 10 din Acordul BTC oferă informații și răspunsuri în una dintre limbile oficiale ale OMC la cererile rezonabile de informații primite de la cealaltă parte sau de la persoanele interesate ale celeilalte părți privind reglementările tehnice și procedurile de evaluare a conformității adoptate.

Reglementările tehnice ale unei părți pot include sau reglementa exclusiv cerințe obligatorii de marcare sau etichetare. În astfel de cazuri, acestor reglementări tehnice li se aplică principiile menționate la articolul 2.2 din Acordul BTC.

În cazul în care una dintre părți impune marcarea sau etichetarea obligatorie a produselor, se aplică cumulativ condițiile următoare:

partea respectivă impune numai precizarea informațiilor relevante pentru consumatorii sau utilizatorii produsului sau a informațiilor din care să reiasă faptul că produsul este conform cu cerințele tehnice obligatorii;

partea respectivă nu impune aprobarea, înregistrarea sau certificarea prealabilă a etichetelor sau marcajelor produselor și nici achitarea vreunei taxe ca o condiție prealabilă pentru introducerea pe piața sa a produselor care altfel respectă cerințele sale tehnice obligatorii, cu excepția cazului în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor sale legitime;

în cazul în care impune operatorilor economici utilizarea unui număr unic de identificare, partea respectivă eliberează un astfel de număr operatorilor economici ai celeilalte părți fără întârzieri nejustificate și în mod nediscriminatoriu;

cu excepția cazului în care informațiile enumerate la punctul (i), (ii) sau (iii) ar induce în eroare, ar fi contradictorii sau ar crea confuzie în ceea ce privește informațiile pe care partea importatoare le impune cu privire la mărfuri, partea importatoare permite:

informații furnizate în alte limbi, pe lângă limba obligatorie pe teritoriul părții care importă mărfurile;

nomenclaturi, pictograme, simboluri sau grafice acceptate la nivel internațional; și

informații suplimentare, pe lângă cele obligatorii pe teritoriul părții care importă mărfurile;

partea respectivă acceptă ca etichetarea, inclusiv etichetarea suplimentară sau corectarea etichetării, să se realizeze în antrepozite vamale sau în alte zone desemnate din țara importatoare, ca alternativă la etichetarea în țara de origine, cu excepția cazului în care se prevede ca etichetarea respectivă să fie realizată, din motive de sănătate publică sau de siguranță, de către persoane autorizate; și

cu excepția cazului în care consideră că obiectivele legitime pot fi subminate, partea respectivă depune eforturi să accepte utilizarea etichetelor nepermanente sau detașabile ori marcarea sau etichetarea inclusă în documentația care însoțește produsul, în locul să impună ca etichetele și marcajele să fie atașate în mod fizic pe produs.

informații furnizate în alte limbi, pe lângă limba obligatorie pe teritoriul părții care importă mărfurile;

nomenclaturi, pictograme, simboluri sau grafice acceptate la nivel internațional; și

informații suplimentare, pe lângă cele obligatorii pe teritoriul părții care importă mărfurile;

Părțile recunosc importanța cooperării în ceea ce privește supravegherea pieței, conformitatea și siguranța produselor nealimentare pentru facilitarea comerțului și protecția consumatorilor și a altor utilizatori, precum și importanța consolidării încrederii reciproce pe baza schimbului de informații.

Pentru a garanta funcționarea independentă și imparțială a supravegherii pieței, părțile asigură:

separarea funcțiilor de supraveghere a pieței de funcțiile de evaluare a conformității; și

absența oricăror interese care ar afecta imparțialitatea autorităților de supraveghere a pieței în efectuarea controlului sau a supravegherii operatorilor economici.

Părțile cooperează și fac schimb de informații în domeniul siguranței și conformității produselor nealimentare, care poate cuprinde, în special:

activități și măsuri de supraveghere a pieței și de asigurare a aplicării legii;

metode de evaluare a riscurilor și testarea produselor;

rechemări coordonate ale produselor sau alte măsuri similare;

chestiuni științifice, tehnice și de reglementare, cu scopul de a îmbunătăți siguranța și conformitatea produselor nealimentare;

aspecte nou-apărute de relevanță considerabilă pentru sănătate și siguranță;

activități legate de standardizare;

schimb de funcționari.

Consiliul de parteneriat depune toate eforturile pentru a stabili în anexa 16, cât mai curând posibil și de preferință în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a prezentului acord, un sistem de schimb periodic de informații privind siguranța produselor de consum nealimentare și măsurile preventive, restrictive sau corective conexe între Sistemul de alertă rapidă pentru produse nealimentare periculoase (RAPEX) sau între sistemul care îi succedă acestuia și baza de date referitoare la supravegherea pieței și siguranța produselor, constituită în temeiul Reglementărilor din 2005 privind siguranța generală a produselor, sau baza de date care îi succedă acesteia.

Uniunea urmează să furnizeze Regatului Unit informații selectate din sistemul său de alertă RAPEX, sau din sistemul care îi succedă acestuia, astfel cum se menționează în Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor sau în actul care îi succedă acesteia;

Regatul Unit urmează să furnizeze Uniunii informații selectate din baza sa de date referitoare la supravegherea pieței și siguranța produselor constituită în temeiul Reglementărilor din 2005 privind siguranța generală a produselor, sau din baza de date care îi succedă acesteia; și

părțile urmează să se informeze reciproc cu privire la orice acțiune și măsură ulterioară întreprinsă ca răspuns la informațiile transmise.

Consiliul de parteneriat poate stabili în anexa 17 un sistem de schimb periodic de informații, care poate avea loc inclusiv prin mijloace electronice, cu privire la măsurile luate în legătură cu produsele nealimentare neconforme, altele decât cele care intră sub incidența alineatului (4).

Fiecare parte utilizează informațiile obținute în temeiul alineatelor (3), (4) și (5) exclusiv în scopul protecției consumatorilor, a sănătății, a siguranței sau a mediului.

Fiecare parte tratează drept confidențiale informațiile obținute în temeiul alineatelor (3), (4) și (5).

În sistemele menționate la alineatele (4) și (5) se precizează tipul de informații care urmează să facă obiectul schimbului de informații, modalitățile de efectuare a schimbului de informații și de aplicare a normelor de confidențialitate și de protecție a datelor cu caracter personal. Consiliul de parteneriat are competența de a adopta decizii în vederea stabilirii sau modificării sistemelor prevăzute în anexele 16 și 17.

În sensul prezentului articol, supravegherea pieței înseamnă activitățile desfășurate și măsurile întreprinse de autoritățile de supraveghere a pieței și de aplicare a legii, inclusiv activitățile desfășurate și măsurile întreprinse în cooperare cu operatori economici, pe baza procedurilor uneia dintre părți, pentru a permite părții respective să monitorizeze sau să trateze aspecte legate de siguranța produselor și de conformitatea acestora cu cerințele prevăzute în actele cu putere de lege și normele sale administrative.

Fiecare parte se asigură că orice măsură luată de autoritățile sale de supraveghere a pieței sau de aplicare a legii pentru a retrage sau a rechema de pe piața sa sau pentru a interzice sau a restricționa punerea la dispoziție pe piața sa a unui produs importat de pe teritoriul celeilalte părți, din motive legate de neconformitatea cu legislația aplicabilă, precizează motivele exacte pe care se bazează măsura și este comunicată fără întârziere operatorului economic relevant.

Dacă una dintre părți consideră că un proiect sau o propunere de reglementare tehnică sau de procedură de evaluare a conformității a celeilalte părți ar putea avea un efect important asupra comerțului dintre părți, partea respectivă poate solicita discuții tehnice cu privire la acest aspect. Cererea se adresează celeilalte părți în scris și conține:

măsura în cauză;

dispozițiile prezentului capitol sau ale anexei la acesta care suscită preocupările; și

motivele cererii, inclusiv o descriere a preocupărilor părții solicitante cu privire la măsura în cauză.

Partea transmite cererea la punctul de contact al celeilalte părți, desemnat în temeiul articolului 99.

La cererea oricăreia dintre părți, părțile se întrunesc pentru a discuta preocupărilor menționate în cerere, față în față sau prin videoconferință sau teleconferință, în termen de 60 de zile de la data cererii și depun eforturi pentru soluționarea cât mai rapidă a chestiunii. În cazul în care consideră că respectiva chestiune este urgentă, partea solicitantă poate cere ca întrunirea să aibă loc într-un termen mai scurt. În astfel de cazuri, partea solicitată examinează cererea într-un spirit pozitiv.

Părțile cooperează în domeniul reglementărilor tehnice, al standardelor și al procedurilor de evaluare a conformității, în cazul în care acest lucru este în interesul lor reciproc și fără a aduce atingere autonomiei propriilor lor procese decizionale și ordini juridice. Comitetul specializat în comerț privind barierele tehnice în calea comerțului poate face schimb de opinii cu privire la activitățile de cooperare desfășurate în temeiul prezentului articol sau al anexelor la prezentul capitol.

În sensul alineatului (1), părțile urmăresc să identifice, să dezvolte și să promoveze activitățile de cooperare de interes reciproc. Aceste activități pot viza cu precădere:

schimbul de informații, de experiență și de date referitoare la reglementările tehnice, standarde și procedurile de evaluare a conformității;

asigurarea unei interacțiuni și a unei cooperări eficiente între autoritățile lor de reglementare la nivel internațional, regional sau național;

schimbul de informații, în măsura în care este posibil, cu privire la acordurile și aranjamentele internaționale privind barierele tehnice în calea comerțului la care una sau ambele părți au aderat; și

stabilirea unor inițiative de facilitare a comerțului sau participarea la astfel de inițiative.

În sensul prezentului articol și al dispozițiilor privind cooperarea prevăzute în anexele la prezentul capitol, Comisia Europeană acționează în numele Uniunii.

La intrarea în vigoare a prezentului acord, fiecare parte desemnează un punct de contact pentru punerea în aplicare a prezentului capitol și notifică celeilalte părți datele de contact ale punctului de contact, inclusiv informații cu privire la funcționarii relevanți. Părțile își notifică reciproc, cu promptitudine, orice modificare a respectivelor date de contact.

Punctul de contact furnizează toate informațiile sau explicațiile solicitate de punctul de contact al celeilalte părți cu privire la punerea în aplicare a prezentului capitol într-un termen rezonabil și, dacă este posibil, în termen de 60 de zile de la data primirii cererii.

Comitetul specializat în comerț privind barierele tehnice în calea comerțului supraveghează punerea în aplicare și funcționarea prezentului capitol și a anexelor la acesta și clarifică și abordează cu promptitudine, atunci când este posibil, orice aspect ridicat de una dintre părți cu privire la elaborarea, adoptarea sau aplicarea reglementărilor tehnice, a standardelor și a procedurilor de evaluare a conformității prevăzute în prezentul capitol sau în Acordul BTC.

CAPITOLUL 5

Prezentul capitol are ca obiective:

consolidarea cooperării dintre părți în domeniul vamal și a facilitării comerțului și sprijinirea sau menținerea, după caz, a unor niveluri adecvate de compatibilitate a legislației și practicilor vamale ale acestora pentru a se asigura că legislația și procedurile relevante, precum și capacitatea administrativă a administrațiilor relevante îndeplinesc obiectivele de promovare a facilitării comerțului și de asigurare, în același timp, a unor controale vamale eficace și a aplicării eficace a legislației vamale și a actelor cu putere de lege și normelor administrative din domeniul comerțului, protecția corespunzătoare a securității și siguranței cetățenilor și respectarea interdicțiilor, a restricțiilor și a intereselor financiare ale părților;

consolidarea cooperării administrative dintre părți în domeniul TVA și asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor legate de taxe și impozite;

asigurarea faptului că legislația fiecărei părți are un caracter nediscriminatoriu și că regimurile vamale se bazează pe utilizarea unor metode moderne și pe controale eficace în vederea combaterii fraudei și a promovării comerțului legitim; și

asigurarea faptului că obiectivele legitime de politică publică, inclusiv cele legate de siguranță, de securitate și de lupta împotriva fraudei, nu sunt compromise în niciun fel.

În sensul prezentului capitol, al anexei 18, al Protocolului privind asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal și al Protocolului privind cooperarea administrativă și combaterea fraudelor în domeniul taxei pe valoarea adăugată și privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor legate de taxe și impozite, se aplică următoarele definiții:

Acordul privind inspecția înainte de expediere înseamnă Acordul privind inspecția înainte de expediere din anexa 1A la Acordul OMC;

Convenția ATA și Convenția de la Istanbul înseamnă Convenția vamală privind carnetul ATA pentru admiterea temporară de mărfuri, încheiată la Bruxelles la 6 decembrie 1961 și Convenția de la Istanbul privind admiterea temporară, încheiată la 26 iunie 1990;

Convenția privind un regim de tranzit comun înseamnă Convenția din 20 mai 1987 privind un regim de tranzit comun;

Modelul de date vamale al OMV înseamnă colecția de componente de date și de formulare electronice pentru schimbul de date comerciale și compilația de standarde internaționale privind datele și informațiile folosite la aplicarea regimurilor de facilitare și de control prevăzute în reglementări în ceea ce privește comerțul mondial, astfel cum sunt publicate periodic de echipa de proiect responsabilă pentru Modelul de date al OMV.

legislație vamală înseamnă orice act cu putere de lege și orice normă administrativă aplicabilă pe teritoriul oricăreia dintre părți care reglementează intrarea sau importul mărfurilor, ieșirea sau exportul mărfurilor, tranzitul mărfurilor și plasarea mărfurilor sub orice alt regim sau procedură vamală, inclusiv măsurile de interdicție, de restricție și de control;

informație înseamnă orice date, document, imagine, raport, comunicare sau copie autentificată, în orice format, inclusiv în format electronic, care a făcut sau nu obiectul unei operațiuni de prelucrare sau analiză;

persoană înseamnă orice persoană astfel cum este definită la articolul 512 litera (l);

Cadrul SAFE înseamnă Cadrul de standarde pentru securizarea și facilitarea comerțului mondial, adoptat la sesiunea din iunie 2005 a Organizației Mondiale a Vămilor de la Bruxelles și actualizat periodic; și

Acordul OMC privind facilitarea comerțului înseamnă Acordul privind facilitarea comerțului anexat la Protocolul de modificare a Acordului OMC (decizia din 27 noiembrie 2014).

Autoritățile relevante ale părților cooperează în domeniul vamal cu scopul de a sprijini îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 101, ținând seama de resursele autorităților lor respective. În sensul prezentului titlu, se aplică dispozițiile Convenției din 20 mai 1987 privind simplificarea formalităților în comerțul cu mărfuri.

Părțile dezvoltă cooperarea, inclusiv în următoarele domenii:

schimbul de informații privind legislația vamală, punerea în aplicare a legislației vamale și regimurile vamale, în principal în următoarele domenii:

simplificarea și modernizarea regimurilor vamale;

facilitarea operațiunilor de tranzit și de transbordare;

relațiile cu mediul de afaceri; și

securitatea lanțului de aprovizionare și gestionarea riscurilor;

colaborarea cu privire la aspectele vamale legate de securizarea și facilitarea lanțului de aprovizionare al comerțului internațional în conformitate cu cadrul SAFE;

analizarea posibilității de elaborare a unor inițiative comune cu privire la regimurile de import și de export și la alte regimuri vamale, inclusiv asistență tehnică, precum și în vederea asigurării unor servicii eficace pentru mediul de afaceri;

consolidarea cooperării dintre ele în domeniul vamal în cadrul unor organizații internaționale precum OMC și OMV și asigurarea schimbului de informații sau organizarea de discuții pentru a se stabili, în măsura în care este posibil, poziții comune în cadrul acestor organizații internaționale, precum și în cadrul UNCTAD și CEE-ONU;

depunerea de eforturi pentru armonizarea cerințelor în materie de date pentru regimurile de import și de export și pentru alte regimuri vamale, prin implementarea de standarde și elemente de date comune, în conformitate cu Modelul de date vamale al OMV;

consolidarea cooperării dintre ele privind tehnicile de gestionare a riscurilor, inclusiv schimbul de bune practici și, dacă este cazul, de informații referitoare la riscuri și de rezultate ale controalelor. Atunci când este relevant și adecvat, părțile pot lua în considerare și recunoașterea reciprocă a tehnicilor de gestionare a riscurilor, a standardelor și controalelor în materie de riscuri și a măsurilor de securitate vamală; părțile pot lua în considerare, de asemenea, atunci când este relevant și adecvat, elaborarea unor criterii și standarde de risc, a unor măsuri de control și a unor domenii de control prioritare compatibile;

stabilirea recunoașterii reciproce a programelor pentru operatorii economici autorizați pentru a securiza și a facilita comerțul;

promovarea cooperării dintre autoritățile vamale și alte autorități sau agenții guvernamentale în ceea ce privește programele pentru operatorii economici autorizați, care poate fi realizată, printre altele, prin convenirea asupra celor mai înalte standarde, prin facilitarea accesului la avantaje și prin reducerea la minimum a suprapunerilor inutile;

asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale, inclusiv schimbul de informații și de bune practici în materie de operațiuni vamale, cu un accent special pe asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală;

menținerea unor proceduri vamale compatibile, atunci când acest lucru este adecvat și fezabil, inclusiv aplicarea unui document administrativ unic pentru declarația vamală; și

schimbul, atunci când este relevant și adecvat și conform unor modalități care urmează să fie convenite, de anumite categorii de informații din domeniul vamal între autoritățile vamale ale părților, printr-o comunicare structurată și recurentă, în scopul de a îmbunătăți gestionarea riscurilor și eficacitatea controalelor vamale, de a viza mărfurile supuse riscului din punctul de vedere al colectării veniturilor sau al siguranței și securității și de a facilita comerțul legitim; astfel de schimburi pot include date din declarațiile de export și de import privind comerțul dintre părți, cu posibilitatea de a explora, prin inițiative-pilot, dezvoltarea unor mecanisme interoperabile pentru a evita duplicarea comunicării acestor informații. Schimburile de informații prevăzute la prezenta literă nu aduc atingere schimburilor de informații care pot avea loc între părți în temeiul Protocolului privind asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal.

simplificarea și modernizarea regimurilor vamale;

facilitarea operațiunilor de tranzit și de transbordare;

relațiile cu mediul de afaceri; și

securitatea lanțului de aprovizionare și gestionarea riscurilor;

Fără a aduce atingere altor forme de cooperare prevăzute în prezentul acord, autoritățile vamale ale părților își acordă asistență administrativă reciprocă în chestiunile care intră sub incidența prezentului capitol în conformitate cu Protocolul privind asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal.

Orice schimb de informații între părți prevăzut în prezentul capitol se realizează, mutatis mutandis, sub rezerva confidențialității și a protecției informațiilor prevăzute la articolul 12 din Protocolul privind asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal și a oricăror cerințe privind confidențialitatea prevăzute în legislația părților.

Fiecare parte se asigură că dispozițiile și regimurile sale vamale:

sunt compatibile cu instrumentele și standardele internaționale aplicabile în domeniul vamal și comercial, inclusiv Acordul OMC privind facilitarea comerțului, elementele de fond ale Convenției de la Kyoto revizuite pentru simplificarea și armonizarea regimurilor vamale, Convenția internațională privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, precum și Cadrul SAFE și Modelul de date vamale al OMV;

asigură protecția și facilitarea comerțului legitim, ținând seama de evoluția practicilor comerciale, prin măsuri eficace de aplicare a legii, inclusiv în cazuri de încălcare a actelor sale cu putere de lege și a normelor sale administrative, de sustragere de la vămuire și de contrabandă, și prin asigurarea conformității cu cerințele legislative;

sunt întemeiate pe acte legislative proporționale și nediscriminatorii, nu creează sarcini inutile pentru operatorii economici, asigură o facilitare sporită pentru operatorii cu niveluri ridicate de conformare, inclusiv un tratament favorabil în ceea ce privește controalele vamale înainte de acordarea liberului de vamă pentru mărfuri, și oferă garanții împotriva fraudei și a activităților ilicite sau prejudiciabile, asigurând un nivel înalt de protecție a securității și siguranței cetățenilor, precum și respectarea interdicțiilor, a restricțiilor și a intereselor financiare ale părților; și

conțin norme prin care se asigură că orice sancțiune impusă care se aplică pentru încălcarea reglementărilor vamale sau a cerințelor procedurale este proporțională și nediscriminatorie și că impunerea unor astfel de sancțiuni nu produce întârzieri nejustificate.

Pentru a îmbunătăți metodele de lucru și a garanta respectarea principiilor de nediscriminare, transparență, eficiență, integritate și responsabilitate cu privire la operațiunile efectuate, fiecare parte:

simplifică și revizuiește, ori de câte ori este posibil, cerințele și formalitățile, pentru a asigura acordarea rapidă a liberului de vamă și vămuirea rapidă a mărfurilor;

depune eforturi în vederea simplificării și a standardizării în continuare a datelor și a documentației cerute de autoritățile vamale și de alte agenții; și

promovează coordonarea între toate agențiile de frontieră, atât pe teritoriul național, cât și transfrontalier, pentru a facilita procesul de trecere a frontierei și a îmbunătăți controlul, ținând seama de controalele comune la frontieră, atunci când este fezabil și adecvat.

Fiecare parte adoptă sau menține regimuri vamale care:

prevăd acordarea rapidă a liberului de vamă pentru mărfuri într-o perioadă care nu depășește durata necesară pentru a asigura respectarea actelor sale cu putere de lege și a normelor sale administrative;

prevăd transmiterea și prelucrarea în prealabil, pe cale electronică, a documentelor și a oricăror alte informații necesare înainte de sosirea mărfurilor, pentru a permite acordarea liberului de vamă imediat după sosire, dacă nu s-a identificat niciun risc printr-o analiză a riscurilor sau dacă nu trebuie să se efectueze verificări aleatorii sau alte verificări;

prevăd posibilitatea, atunci când este adecvat și dacă sunt îndeplinite condițiile necesare, de a pune mărfurile în liberă circulație la primul punct de sosire; și

permit acordarea liberului de vamă pentru mărfuri fie înainte de stabilirea finală a taxelor vamale, a impozitelor și a altor taxe și impuneri, în cazul în care această stabilire nu are loc înainte de sosire sau la sosire, fie cât mai repede posibil după sosire, cu condiția respectării tuturor celorlalte cerințe reglementare.

Fiecare parte poate condiționa acordarea liberului de vamă în acest mod de furnizarea unei garanții pentru orice sumă încă nestabilită, sub formă de cauțiune, depozit sau un alt instrument adecvat prevăzut în actele sale cu putere de lege și normele sale administrative. O astfel de garanție nu poate fi mai mare decât suma pe care partea o solicită pentru a asigura plata taxelor vamale, a impozitelor și a altor taxe și impuneri datorate, în cele din urmă, pentru mărfurile acoperite de garanție. Garanția este eliberată în momentul în care nu mai este necesară.

Părțile se asigură că autoritățile vamale și alte autorități responsabile de controalele la frontieră și de procedurile privind importul, exportul și tranzitul mărfurilor cooperează între ele și își coordonează activitățile pentru a facilita comerțul și a accelera acordarea liberului de vamă pentru mărfuri.

Fiecare parte depune eforturi pentru simplificarea cerințelor și formalităților sale cu privire la regimurile vamale, în vederea reducerii duratei și costurilor acestora pentru comercianți sau operatori, inclusiv pentru întreprinderile mici și mijlocii.

Fiecare parte adoptă sau menține măsuri care permit comercianților sau operatorilor care îndeplinesc criteriile specificate în actele sale cu putere de lege și în normele sale administrative să beneficieze de o simplificare sporită a regimurilor vamale. Aceste măsuri pot include, printre altele:

declarații vamale care conțin un set redus de date sau de documente justificative;

declarații vamale periodice pentru stabilirea și plata taxelor vamale și a impozitelor legate de importuri multiple în decursul unei perioade date, după acordarea liberului de vamă pentru respectivele mărfuri importate;

autoevaluarea taxelor și a altor impuneri vamale și amânarea plății acestora până după acordarea liberului de vamă pentru mărfurile importate respective; și

utilizarea unei garanții cu valoare redusă sau a unei scutiri de obligația de a constitui o garanție.

Atunci când alege să adopte una dintre aceste măsuri, orice parte va oferi, atunci când consideră că este adecvat și posibil și conform actelor sale cu putere de lege și normelor sale administrative, aceste simplificări tuturor comercianților care îndeplinesc criteriile relevante.

În sensul articolului 20, se aplică Convenția privind un regim de tranzit comun.

Fiecare parte asigură facilitarea și controlul efectiv al operațiunilor de transbordare și al celor de tranzit pe teritoriul său.

Fiecare parte promovează și pune în aplicare regimuri de tranzit regionale în vederea facilitării comerțului, cu respectarea Convenției privind un regim de tranzit comun.

Fiecare parte asigură cooperarea și coordonarea între toate autoritățile și agențiile implicate de pe teritoriul său, pentru a facilita traficul în tranzit.

Fiecare parte permite ca mărfurile destinate importului să fie deplasate pe teritoriul său, sub control vamal, de la un birou vamal de intrare către alt birou vamal situat pe teritoriul său, de unde mărfurile urmează să primească liber de vamă sau să fie vămuite.

Fiecare parte adoptă sau menține un sistem de gestionare a riscurilor cu privire la controalele vamale, pentru a reduce probabilitatea apariției și efectele unui eveniment care ar împiedica aplicarea corectă a legislației vamale, ar compromite interesul financiar al părților sau ar constitui o amenințare pentru securitatea și siguranța părților și a rezidenților acestora, pentru sănătatea oamenilor, a animalelor sau a plantelor, pentru mediu sau pentru consumatori.

Controalele vamale, altele decât verificările aleatorii, se bazează în primul rând pe analiza riscurilor cu ajutorul tehnicilor de prelucrare electronică a datelor.

Fiecare parte concepe și aplică gestionarea riscurilor astfel încât să evite discriminarea arbitrară ori nejustificată sau restricțiile disimulate asupra comerțului internațional.

Fiecare parte își concentrează controalele vamale și alte controale relevante la frontieră asupra transporturilor care prezintă un risc ridicat și accelerează acordarea liberului de vamă pentru transporturile care prezintă un risc redus. De asemenea, fiecare parte poate selecta, în mod aleatoriu, transporturile pentru astfel de verificări în cadrul propriului său sistem de gestionare a riscurilor.

Fiecare parte își bazează gestionarea riscurilor pe evaluarea riscurilor realizată cu ajutorul unor criterii de selecție adecvate.

În vederea accelerării acordării liberului de vamă pentru mărfuri, fiecare parte adoptă sau menține un audit postvămuire pentru a asigura respectarea actelor sale cu putere de lege și normelor sale administrative din domeniul vamal și din alte domenii conexe.

Fiecare parte selectează persoane și transporturi pentru audituri postvămuire într-un mod bazat pe riscuri, care poate include utilizarea unor criterii de selecție corespunzătoare. Fiecare parte efectuează auditurile postvămuire într-o manieră transparentă. În cazul în care o persoană participă la procesul de audit și au fost obținute rezultate concludente, partea respectivă îi notifică fără întârziere persoanei ale cărei documente sunt auditate rezultatele, drepturile și obligațiile sale, precum și motivarea rezultatelor.

Informațiile obținute în cadrul auditurilor postvămuire pot fi utilizate în cadrul unor proceduri administrative sau judiciare ulterioare.

Ori de câte ori este posibil, părțile utilizează rezultatele auditului postvămuire în scopul gestionării riscurilor.

Fiecare parte menține un program de parteneriat pentru operatorii care îndeplinesc criteriile prevăzute în anexa 18.

Părțile își recunosc programele fiecăreia pentru operatorii economici autorizați în conformitate cu anexa 18.

Fiecare parte se asigură că legislația sa vamală și alte acte cu putere de lege și norme administrative în domeniul comerțului, precum și procedurile administrative și informațiile relevante general aplicabile în ceea ce privește comerțul sunt publicate și ușor accesibile oricărei persoane interesate, inclusiv, după caz, prin intermediul internetului.

Fiecare parte publică imediat actele legislative și procedurile generale noi referitoare la aspecte privind domeniul vamal și facilitarea comerțului, cu cât mai mult timp înainte de intrarea în vigoare a respectivelor acte legislative sau proceduri, și publică imediat eventualele modificări și interpretări ale respectivelor acte legislative și proceduri. Se publică:

anunțurile relevante de natură administrativă;

regimurile de import, de export și de tranzit (inclusiv procedurile portuare și aeroportuare și alte proceduri privind punctele de intrare), precum și formularele și documentele necesare;

nivelul taxelor și al impozitelor de orice natură impuse pentru importuri sau exporturi ori în legătură cu acestea;

taxele și impunerile prevăzute de către organismele guvernamentale sau pentru acestea asupra importului, exportului sau tranzitului ori în legătură cu acestea;

normele pentru clasificarea produselor în scopuri vamale sau determinarea valorii lor în vamă;

actele cu putere de lege, normele administrative și deciziile administrative general aplicabile cu privire la regulile de origine;

restricțiile sau interdicțiile la import, export sau tranzit;

dispozițiile privind sancțiunile pentru încălcarea formalităților în materie de import, export sau tranzit;

procedurile de introducere a căilor de atac

acordurile sau părți ale acestora cu orice țară sau țări referitoare la import, export sau tranzit;

procedurile referitoare la administrarea contingentelor tarifare;

orarul și modul de funcționare al birourilor vamale situate în porturi și în punctele de trecere a frontierei; și

punctele de contact pentru cererile de informații.

Fiecare parte se asigură că există o perioadă de timp rezonabilă între publicarea și intrarea în vigoare a actelor legislative, a regimurilor și a taxelor ori impunerilor noi sau modificate.

Fiecare parte pune la dispoziție pe internet următoarele:

o descriere a regimurilor sale de import, de export și de tranzit, inclusiv a procedurilor de introducere a căilor de atac, prezentând informații privind etapele practice necesare pentru import, export și tranzit;

formularele și documentele necesare pentru importul pe teritoriul părții respective, exportul de pe acesta și tranzitul prin acesta; și

datele de contact referitoare la punctele de informare.

Fiecare parte stabilește sau menține unul sau mai multe puncte de informare pentru a răspunde, într-un termen rezonabil, la cererile de informații adresate de administrații publice, comercianți și alte părți interesate cu privire la chestiuni vamale și alte aspecte legate de comerț. Părțile nu impun plata niciunei taxe pentru primirea unui răspuns la cererile de informații.

La cererea operatorilor economici, fiecare parte emite, prin intermediul autorităților sale vamale, decizii anticipate care definesc tratamentul care urmează să fie acordat mărfurilor în cauză. Astfel de decizii se emit în scris sau în format electronic, într-un termen dat și conțin toate informațiile necesare în conformitate cu legislația părții emitente.

Deciziile anticipate sunt valabile timp de cel puțin trei ani de la data de începere a valabilității lor, cu excepția cazului în care nu mai sunt conforme cu legea sau a cazului în care faptele sau împrejurările care au stat la baza deciziei inițiale s-au modificat.

Orice parte poate refuza emiterea unei decizii anticipate în cazul în care chestiunea la care se referă cererea face obiectul unui control jurisdicțional necontencios sau contencios sau în cazul în care cererea nu are legătură cu utilizarea prevăzută a deciziei anticipate sau cu utilizarea prevăzută a unui regim vamal. În cazul în care una dintre părți refuză să emită o decizie anticipată, partea respectivă îi notifică imediat acest lucru solicitantului, în scris, precizând faptele relevante și temeiul deciziei sale.

Fiecare parte publică cel puțin:

cerințele pentru solicitarea unei decizii anticipate, inclusiv informațiile care trebuie furnizate și formatul;

termenul în care aceasta va emite o decizie anticipată; și

perioada de valabilitate a deciziei anticipate.

Dacă una dintre părți revocă, modifică, invalidează sau anulează o decizie anticipată, partea respectivă îi notifică acest lucru solicitantului, în scris, precizând faptele relevante și temeiul deciziei sale. Oricare dintre părți revocă, modifică, invalidează sau anulează o decizie anticipată cu efect retroactiv numai dacă decizia s-a întemeiat pe informații incomplete, incorecte, false sau înșelătoare.

O decizie anticipată emisă de una dintre părți este obligatorie pentru partea respectivă în ceea ce privește solicitantul care a cerut emiterea deciziei. Partea poate să prevadă ca decizia anticipată să fie obligatorie pentru solicitant.

La cererea scrisă a titularului, fiecare parte asigură reexaminarea deciziei anticipate sau a deciziei de modificare, de revocare sau de invalidare a unei decizii anticipate.

Fiecare parte pune la dispoziția publicului informații privind deciziile anticipate, luând în considerare necesitatea de a proteja datele cu caracter personal și informațiile comerciale confidențiale.

Deciziile anticipate se emit cu privire la:

clasificarea tarifară a mărfurilor;

originea mărfurilor; și

orice altă chestiune, în funcție de ceea ce convin părțile.

Dispozițiile și regimurile vamale ale unei părți nu impun utilizarea obligatorie a comisionarilor în vamă sau altor agenți. Fiecare parte își publică măsurile cu privire la utilizarea comisionarilor în vamă. Fiecare parte aplică norme transparente, nediscriminatorii și proporționale în eventualitatea în care acordă licențe comisionarilor în vamă.

Niciuna dintre părți nu impune utilizarea obligatorie a inspecțiilor înainte de expediere, astfel cum sunt definite în Acordul OMC privind inspecția înainte de expediere, sau a altei activități de control efectuate la destinație de către societăți private, înainte de vămuire.

Fiecare parte prevede proceduri eficace, rapide, nediscriminatorii și ușor accesibile care să garanteze dreptul de a contesta acțiunile, hotărârile și deciziile administrative ale autorităților vamale sau ale altor autorități competente cu implicații asupra importului sau exportului de mărfuri sau asupra mărfurilor aflate în tranzit.

Procedurile menționate la alineatul (1) includ:

controlul efectuat de o autoritate administrativă superioară funcționarului sau biroului care a emis decizia ori care este independentă de acesta sau o cale de atac introdusă în fața autorității respective; și

o cale de atac jurisdicțională sau controlul jurisdicțional al deciziei.

Fiecare parte se asigură că, în cazurile în care decizia privind calea de atac sau controlul menționate la alineatul (2) litera (a) nu este emisă în termenul prevăzut în actele cu putere de lege și normele administrative proprii sau nu este emisă fără întârzieri nejustificate, solicitantul are dreptul la o altă cale de atac sau control administrativ sau jurisdicțional sau la orice altă cale de atac prin care poate sesiza autoritatea judiciară în conformitate cu actele cu putere de lege și normele administrative ale părții în chestiune.

Fiecare parte se asigură că solicitantului i se prezintă motivarea deciziei administrative, pentru a-i permite să recurgă la procedurile de a recurge la o cale de atac sau la controlul jurisdicțional, atunci când este necesar.

Fiecare parte desfășoară consultări organizate în timp util și cu regularitate cu reprezentanții sectorului comercial cu privire la propunerile legislative și procedurile generale referitoare la aspecte vamale și de facilitare a comerțului. În acest scop, fiecare parte menține consultări adecvate între administrații și mediul de afaceri.

Fiecare parte se asigură că cerințele și regimurile sale vamale și conexe continuă să răspundă necesităților mediului de afaceri, sunt conforme cu bunele practici și cât mai puțin restrictive asupra comerțului.

În sensul prezentului articol, admitere temporară înseamnă regimul vamal conform căruia anumite mărfuri, inclusiv mijloace de transport, pot fi aduse pe un teritoriu vamal cu exonerare condiționată de plata taxelor la import și a altor taxe și fără aplicarea unor interdicții la import sau a unor restricții de ordin economic, cu condiția ca mărfurile să fie importate cu un scop precis și să fie destinate reexportului într-un termen stabilit, fără să fi suferit modificări, cu excepția deprecierii normale în urma utilizării.

Fiecare parte acordă admitere temporară, cu exonerarea totală de plata taxelor la import și a altor taxe și fără aplicarea unor restricții la import sau a unor interdicții de ordin economic, conform dispozițiilor din actele sale cu putere de lege și normele sale administrative, pentru următoarele tipuri de mărfuri:

mărfurile destinate prezentării sau utilizării la expoziții, târguri, reuniuni și manifestări similare (mărfurile care urmează să fie prezentate sau să facă obiectul unei demonstrații la o manifestare; mărfurile destinate utilizării pentru prezentarea unor produse străine la o manifestare; materialele, inclusiv instalațiile de interpretare, aparatele de înregistrare audio și video, precum și filmele cu caracter educativ, științific sau cultural, destinate utilizării la reuniuni, conferințe și congrese internaționale); produsele auxiliare obținute din mărfurile importate temporar în timpul manifestării, cu ocazia demonstrațiilor cu mașinile sau aparatele expuse;

materialul profesional (materialul de presă, de radiodifuziune și de televiziune necesar reprezentanților presei, radiodifuziunii și televiziunii care vizitează teritoriul unei alte țări în vederea realizării unor reportaje, înregistrări sau emisiuni în cadrul unor programe determinate; materialul cinematografic necesar unei persoane care se deplasează pe teritoriul unei alte țări în vederea realizării unui anumit film sau anumitor filme; orice alt material necesar exercitării meseriei sau profesiunii unei persoane care se deplasează pe teritoriul unei alte țări pentru a realiza o activitate anume, cu condiția ca materialele să nu fie utilizate în operațiunile industriale, pentru împachetarea mărfurilor sau (cu excepția uneltelor manuale) pentru exploatarea resurselor naturale, pentru construcția, reparația sau întreținerea imobilelor sau pentru execuția lucrărilor de terasament sau pentru lucrări similare; aparatele auxiliare ale materialelor menționate mai sus și accesoriile acestora; piesele componente importate în vederea reparării materialelor profesionale admise temporar;

mărfurile importate în cadrul unei operațiuni comerciale fără ca importul lor să constituie în sine o operațiune comercială (ambalajele care sunt importate pline pentru a fi reexportate pline sau goale ori care sunt importate goale pentru a fi reexportate pline; containerele încărcate cu mărfuri sau goale și accesoriile și materialele containerelor admise temporar care fie sunt importate cu un container pentru a fi reexportate separat sau cu un alt container, fie sunt importate separat pentru a fi reexportate cu un alt container și piesele componente importate în vederea reparațiilor containerelor în regim de admitere temporară; paleții; eșantioanele; filmele publicitare; alte mărfuri importate în cadrul unei operațiuni comerciale);

mărfurile importate în cadrul unei operațiuni de producție (matrițe, clișee, mulaje, schițe, proiecte, modele și alte obiecte similare; instrumentele de măsură, de control, de verificare și alte obiecte similare; unelte și instrumente speciale, care sunt importate pentru a fi utilizate în timpul unui proces de fabricație; mijloace de producție de înlocuire (instrumentele, aparatele și mașinile care sunt puse la dispoziția unui client de către furnizori sau de persoanele care se ocupă de reparații, până la livrarea sau repararea mărfurilor similare);

mărfurile importate exclusiv în scop educativ, științific sau cultural (materiale științifice sau pedagogice, materiale pentru bunăstare destinate marinarilor, precum și orice altă marfă importată în cadrul unei activități educative, științifice sau culturale); piesele de schimb pentru materialele științifice și pedagogice în regim de admitere temporară; uneltele special proiectate pentru întreținerea, controlul, calibrarea sau repararea materialelor respective;

efectele personale (toate articolele, noi sau uzate, de care poate avea nevoie un călător în mod rezonabil pentru uz personal în cursul călătoriei sale, ținând seama de toate aspectele acestei călătorii, cu excepția oricăror mărfuri importate în scopuri comerciale); mărfurile importate în scop sportiv (articole sportive și alte materiale destinate utilizării de către călători la competiții și demonstrații sportive sau în scopul antrenamentelor pe teritoriul de admitere temporară);

materialul de publicitate turistică (mărfuri importate pentru încurajarea publicului să viziteze o țară străină, în special pentru a asista la reuniuni sau manifestări cu caracter cultural, religios, turistic, sportiv sau profesional care au loc în țara respectivă);

mărfurile importate în scop umanitar (materialul medico-chirurgical și de laborator și transporturile de urgență, de exemplu vehicule sau alte mijloace de transport, pături, corturi, case prefabricate sau alte mărfuri de primă necesitate, expediate în vederea ajutorării celor afectați de catastrofe naturale și alte dezastre); și

animalele importate în scopuri specifice – dresare, antrenament, reproducere, potcovire sau cântărire, tratament veterinar, teste (de exemplu, în vederea achiziționării), participare la manifestări publice, expoziții, concursuri, competiții sau demonstrații, spectacole (animale de circ etc.), deplasări turistice (inclusiv animalele de companie ale călătorilor), exercitarea unei activități (câini sau cai de poliție; câini de căutare, câini pentru nevăzători etc.), operațiuni de salvare, transhumanță sau pășunat, executarea unei lucrări sau a unui transport, uz medical (producție de venin etc.).

Pentru admiterea temporară a mărfurilor menționate la alineatul (2) și indiferent de originea mărfurilor, fiecare parte acceptă un carnet, astfel cum este prevăzut în sensul Convenției ATA și al Convenției de la Istanbul, eliberat pe teritoriul celeilalte părți, aprobat pe respectivul teritoriu și garantat de o asociație care face parte din lanțul internațional de garanții, certificat de autoritățile competente și valabil pe teritoriul vamal al părții importatoare.

Fiecare parte depune eforturi pentru stabilirea unui ghișeu unic care să le permită comercianților să transmită autorităților sau organismelor participante documentele sau datele cerute pentru importul, exportul sau tranzitul mărfurilor prin intermediul unui singur punct de intrare.

În semn de recunoaștere a volumului ridicat de traversări maritime și, în special, a volumului ridicat de trafic roll-on/roll-off între teritoriile lor vamale respective, părțile convin să coopereze pentru a facilita acest trafic, precum și alte moduri alternative de trafic.

Părțile recunosc:

dreptul fiecărei părți de a adopta, în cadrul său juridic, formalități și regimuri vamale de facilitare a comerțului pentru traficul dintre părți; și

dreptul porturilor, al autorităților portuare și al operatorilor de a acționa, în cadrul ordinii juridice a părților lor respective, în conformitate cu normele lor și cu modelele lor de funcționare și de afaceri.

În acest scop, părțile:

adoptă sau mențin proceduri care permit depunerea documentelor de import și a altor informații necesare, inclusiv manifeste, în scopul începerii prelucrării înainte de sosirea mărfurilor cu scopul de a accelera acordarea liberului de vamă la sosire; și

se angajează să faciliteze utilizarea de către operatori a regimului de tranzit, inclusiv simplificări ale regimului de tranzit, astfel cum se prevede în Convenția privind un regim de tranzit comun.

Părțile convin să încurajeze cooperarea între autoritățile lor vamale pe rutele bilaterale de traversare maritimă și să facă schimb de informații cu privire la funcționarea porturilor care gestionează traficul dintre ele și cu privire la normele și procedurile aplicabile. Părțile vor face publice informațiile referitoare la măsurile pe care le au în vigoare și la formalitățile stabilite de porturi pentru a facilita acest trafic și vor promova cunoașterea de către operatori a informațiilor respective.

Autoritățile competente ale părților cooperează pentru a asigura respectarea legislației privind TVA și pentru recuperarea creanțelor legate de taxe și impozite, în conformitate cu Protocolul privind cooperarea administrativă și combaterea fraudelor în domeniul taxei pe valoarea adăugată și privind asistența reciprocă pentru recuperarea creanțelor legate de impozite și taxe.

Comitetul specializat în comerț privind cooperarea vamală și regulile de origine:

organizează consultări periodice; și

în ceea ce privește revizuirea dispozițiilor anexei 18:

validează în comun membrii programelor pentru a identifica punctele forte și deficiențele punerii în aplicare a anexei 18; și

face schimb de opinii cu privire la datele care urmează să fie partajate și la tratamentul operatorilor.

validează în comun membrii programelor pentru a identifica punctele forte și deficiențele punerii în aplicare a anexei 18; și

face schimb de opinii cu privire la datele care urmează să fie partajate și la tratamentul operatorilor.

Comitetul specializat în comerț privind cooperarea vamală și regulile de origine poate adopta decizii sau recomandări:

referitoare la schimbul de informații din domeniul vamal, la recunoașterea reciprocă a tehnicilor de gestionare a riscurilor, a standardelor și controalelor privind riscurile, a măsurilor de securitate vamală, la deciziile anticipate, la abordările comune privind determinarea valorii în vamă și la alte aspecte legate de punerea în aplicare a prezentului capitol;

referitoare la sistemele privind schimbul automat de informații menționate la articolul 10 din Protocolul privind asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal, precum și la alte aspecte legate de punerea în aplicare a protocolului respectiv;

referitoare la orice aspecte legate de punerea în aplicare a anexei 18; și

referitoare la procedurile de consultare stabilite la articolul 63 și cu privire la orice aspecte tehnice sau administrative legate de punerea în aplicare a capitolului 2 din prezentul titlu, inclusiv cu privire la notele interpretative menite să asigure administrarea uniformă a regulilor de origine.

Consiliul de parteneriat poate modifica:

anexa 18, Protocolul privind asistența administrativă reciprocă în domeniul vamal și lista mărfurilor prevăzută la articolul 117 alineatul (2); și

Protocolul privind cooperarea administrativă și combaterea fraudelor în domeniul taxei pe valoarea adăugată și privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor legate de taxe și impozite.

Comitetul specializat în comerț privind cooperarea administrativă în domeniul TVA și privind recuperarea impozitelor și a taxelor poate modifica valoarea menționată la articolul 33 alineatul (4) din Protocolul privind cooperarea administrativă și combaterea fraudelor în domeniul taxei pe valoarea adăugată și privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor legate de taxe și impozite.

TITLUL II

CAPITOLUL 1

Părțile își afirmă angajamentul de a crea între ele un climat favorabil pentru dezvoltarea comerțului și a investițiilor.

Părțile își reafirmă dreptul de reglementare pe teritoriile lor, în vederea realizării unor obiective politice legitime, cum ar fi: protecția sănătății publice, serviciile sociale, educația publică, siguranța, mediul, inclusiv schimbările climatice, moralitatea publică, protecția socială sau a consumatorilor, protecția vieții private și a datelor sau promovarea și protejarea diversității culturale,

Prezentul titlu nu se aplică măsurilor care au efecte asupra persoanelor fizice ale uneia dintre părți care doresc să intre pe piața forței de muncă a celeilalte părți și nici măsurilor privind naționalitatea, cetățenia, reședința sau încadrarea în muncă pe bază de contract pe durată nedeterminată.

Prezentul titlu nu împiedică niciuna dintre părți să aplice măsuri pentru reglementarea admiterii sau a șederii temporare a persoanelor fizice pe teritoriul său, inclusiv măsurile necesare pentru protejarea integrității frontierelor sale și pentru asigurarea trecerii ordonate a acestora de către persoanele fizice, cu condiția ca măsurile respective să nu fie aplicate într-o manieră care să anuleze sau să reducă avantajele care decurg pentru cealaltă parte din dispozițiile prezentului titlu. Simpla impunere a unei vize pentru resortisanții persoane fizice ai anumitor țări, fără a impune același lucru și pentru resortisanții altor țări, nu se consideră ca fiind o anulare sau o reducere a avantajelor care decurg din prezentul titlu.

Prezentul titlu nu se aplică:

serviciilor aeriene sau serviciilor conexe în sprijinul serviciilor aeriene, altele decât:

serviciile de reparații și întreținere a aeronavelor;

serviciile privind sistemele informatizate de rezervare;

serviciile de handling la sol;

următoarele servicii furnizate cu ajutorul unei aeronave cu echipaj, sub rezerva respectării actelor cu putere de lege și a normelor administrative ale părților care reglementează accesul aeronavelor pe teritoriul lor, plecarea aeronavelor de pe acesta și operarea aeronavelor pe acesta: zborurile de stingere a incendiilor pregătirea pentru zbor, pulverizarea, supravegherea, cartografierea, fotografierea și alte servicii aeriene agricole, industriale și de inspecție; și

vânzarea și comercializarea serviciilor de transport aerian;

serviciilor audiovizuale;

cabotajului maritim național; și

transportului pe căile navigabile interioare.

serviciile de reparații și întreținere a aeronavelor;

serviciile privind sistemele informatizate de rezervare;

serviciile de handling la sol;

următoarele servicii furnizate cu ajutorul unei aeronave cu echipaj, sub rezerva respectării actelor cu putere de lege și a normelor administrative ale părților care reglementează accesul aeronavelor pe teritoriul lor, plecarea aeronavelor de pe acesta și operarea aeronavelor pe acesta: zborurile de stingere a incendiilor pregătirea pentru zbor, pulverizarea, supravegherea, cartografierea, fotografierea și alte servicii aeriene agricole, industriale și de inspecție; și

vânzarea și comercializarea serviciilor de transport aerian;

Prezentul titlu nu se aplică măsurilor luate de una dintre părți cu privire la achiziția publică a unui bun sau serviciu cumpărat în scopuri guvernamentale, nu în vederea revânzării comerciale sau a utilizării pentru furnizarea unui bun sau furnizarea unui serviciu destinat vânzării comerciale, indiferent dacă achiziția respectivă este o achiziție reglementată în înțelesul articolului 277.

Cu excepția articolului 132, prezentul titlu nu se aplică subvențiilor sau granturilor acordate de către părți, incluzându-se aici împrumuturile, garanțiile și asigurările care beneficiază de sprijin guvernamental.

În sensul prezentului titlu, se aplică următoarele definiții:

activități desfășurate în exercitarea autorității guvernamentale înseamnă activitățile, inclusiv serviciile furnizate, care nu sunt efectuate nici pe bază comercială, nici în concurență cu unul sau mai mulți operatori economici;

servicii de reparare și întreținere a aeronavelor înseamnă activități de acest fel atunci când sunt efectuate asupra unei aeronave sau a unei părți dintr-o aeronavă retrasă din serviciu și nu includ așa-numita întreținere la linie;

servicii privind sistemele informatizate de rezervare înseamnă serviciile furnizate de sisteme informatizate care conțin informații despre orarele transportatorilor aerieni, locurile disponibile, tarife și regulile de stabilire a prețurilor, prin intermediul cărora pot fi făcute rezervări sau pot fi eliberate bilete;

întreprindere vizată înseamnă o întreprindere de pe teritoriul uneia dintre părți, stabilită în conformitate cu litera (h) de un investitor al celeilalte părți, în conformitate cu legislația aplicabilă, care există la data intrării în vigoare a prezentului acord sau care este stabilită după această dată;

comerț transfrontalier cu servicii înseamnă furnizarea unui serviciu:

de pe teritoriul unei părți pe teritoriul celeilalte părți; sau

pe teritoriul unei părți către un consumator de servicii al celeilalte părți;

activitate economică înseamnă orice activitate cu caracter industrial, comercial sau profesional sau orice activitate artizanală, inclusiv furnizarea de servicii, cu excepția activităților desfășurate în exercitarea autorității guvernamentale;

întreprindere înseamnă o persoană juridică sau o sucursală ori o reprezentanță a unei persoane juridice;

stabilire înseamnă înființarea sau achiziționarea unei persoane juridice, inclusiv prin participare la capital, sau înființarea unei sucursale sau a unei reprezentanțe pe teritoriul uneia dintre părți, în vederea creării sau menținerii unor legături economice de durată;

servicii de handling la sol înseamnă furnizarea la un aeroport, pe bază de comision sau contract, a următoarelor servicii: reprezentarea, administrarea și supravegherea companiei aeriene; handlingul pasagerilor; handlingul bagajelor; servicii la rampă; servicii de catering; handlingul mărfurilor și al poștei aeriene; alimentarea cu combustibil a unei aeronave; întreținerea și curățarea aeronavelor; transport de suprafață și operațiunile de zbor, administrarea echipajului și planificarea zborurilor; serviciile de handling la sol nu includ: handlingul propriu; securitatea; repararea și întreținerea aeronavelor sau gestionarea ori exploatarea infrastructurii aeroportuare centralizate esențiale, cum ar fi instalațiile pentru degivrare, sistemele de distribuție a combustibilului, sistemele de handling al bagajelor și sistemele fixe de transport din interiorul aeroportului;

investitor al unei părți înseamnă o persoană fizică sau juridică a unei părți care dorește să stabilească, stabilește sau a stabilit o întreprindere în conformitate cu litera (h) pe teritoriul celeilalte părți;

persoană juridică a unei părți înseamnă:

pentru Uniune:

o persoană juridică constituită sau organizată în conformitate cu dreptul Uniunii sau cel puțin cel al unuia dintre statele sale membre și care este implicată, pe teritoriul Uniunii, în activități comerciale substanțiale, înțelese de Uniune, în conformitate cu notificarea Tratatului de instituire a Comunității Europene către OMC (WT/REG39/1), ca fiind echivalente cu conceptul de legătură efectivă și continuă cu economia unui stat membru, consacrat la articolul 54 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE); și

companiile de transport maritim stabilite în afara Uniunii și controlate de persoane fizice ale unui stat membru, ale căror nave sunt înregistrate într-un stat membru și arborează pavilionul acestuia;

pentru Regatul Unit:

o persoană juridică constituită sau organizată în conformitate cu dreptul Regatului Unit și implicată în activități comerciale substanțiale pe teritoriul Regatului Unit; și

companiile de transport maritim stabilite în afara Regatului Unit și controlate de persoane fizice din Regatul Unit, ale căror nave sunt înregistrate în Regatul Unit și arborează pavilionul Regatului Unit;

o persoană juridică constituită sau organizată în conformitate cu dreptul Uniunii sau cel puțin cel al unuia dintre statele sale membre și care este implicată, pe teritoriul Uniunii, în activități comerciale substanțiale, înțelese de Uniune, în conformitate cu notificarea Tratatului de instituire a Comunității Europene către OMC (WT/REG39/1), ca fiind echivalente cu conceptul de legătură efectivă și continuă cu economia unui stat membru, consacrat la articolul 54 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE); și

companiile de transport maritim stabilite în afara Uniunii și controlate de persoane fizice ale unui stat membru, ale căror nave sunt înregistrate într-un stat membru și arborează pavilionul acestuia;

o persoană juridică constituită sau organizată în conformitate cu dreptul Regatului Unit și implicată în activități comerciale substanțiale pe teritoriul Regatului Unit; și

companiile de transport maritim stabilite în afara Regatului Unit și controlate de persoane fizice din Regatul Unit, ale căror nave sunt înregistrate în Regatul Unit și arborează pavilionul Regatului Unit;

exploatare înseamnă conducerea, administrarea, menținerea, folosirea, beneficierea și vânzarea sau o altă formă de cedare a unei întreprinderi;

calificări profesionale înseamnă calificări demonstrate prin titluri de calificare, experiență profesională sau alte atestate de competențe;

vânzarea și comercializarea serviciilor de transport aerian înseamnă posibilitățile pe care le are transportatorul aerian în cauză de a-și vinde și de a-și comercializa liber serviciile de transport aerian, inclusiv toate aspectele comercializării, cum ar fi cercetarea de piață, publicitatea și distribuția, dar excluzând stabilirea prețurilor serviciilor de transport aerian și condițiile aplicabile;

serviciu înseamnă orice serviciu, indiferent de sector, cu excepția serviciilor furnizate în exercitarea autorității guvernamentale;

serviciu furnizat în exercitarea autorității guvernamentale înseamnă orice serviciu care nu este furnizat nici pe bază comercială, nici în concurență cu unul sau mai mulți furnizori de servicii;

furnizor de servicii înseamnă orice persoană fizică sau juridică care intenționează să furnizeze sau furnizează un serviciu;

furnizor de servicii al unei părți înseamnă o persoană fizică sau juridică a unei părți care intenționează să furnizeze sau furnizează un serviciu.

Oricare dintre părți poate refuza acordarea avantajelor care decurg din prezentul titlu și din titlul IV de la prezenta rubrică unui investitor sau unui furnizor de servicii al celeilalte părți sau unei întreprinderi vizate dacă partea respectivă adoptă sau menține măsuri legate de menținerea păcii și securității internaționale, inclusiv de protecția drepturilor omului, care:

interzic tranzacțiile cu investitorul, furnizorul de servicii sau întreprinderea vizată în cauză; sau

ar fi încălcate sau eludate dacă avantajele care decurg din prezentul titlu și din titlul IV de la prezenta rubrică ar fi acordate investitorului, furnizorului de servicii sau întreprinderii în cauză, inclusiv atunci când măsurile interzic tranzacțiile cu o persoană fizică sau juridică care îi deține sau îi controlează pe oricare dintre aceștia.

Pentru mai multă certitudine, alineatul (1) se aplică titlului IV de la prezenta rubrică în măsura în care se referă la servicii sau investiții în legătură cu care una dintre părți a refuzat să acorde avantajele care decurg din prezentul titlu.

În vederea introducerii unor posibile îmbunătățiri ale dispozițiilor din prezentul titlu și în concordanță cu angajamentele pe care și le-au asumat în cadrul acordurilor internaționale, părțile își revizuiesc cadrul juridic referitor la comerțul cu servicii și investiții, inclusiv prezentul acord, în conformitate cu articolul 776.

Părțile depun eforturi, atunci când este cazul, să revizuiască măsurile neconforme și rezervele stabilite în anexele 19, 20, 21 și 22 și activitățile pentru persoanele aflate în vizită de afaceri pe termen scurt stabilite în anexa 21, cu scopul de a conveni posibile îmbunătățiri în interes reciproc.

Prezentul articol nu se aplică în ceea ce privește serviciile financiare.

CAPITOLUL 2

Prezentul capitol se aplică măsurilor luate de una dintre părți care au efecte asupra stabilirii unei întreprinderi în vederea desfășurării de activități economice și asupra exploatării unei astfel de întreprinderi de către:

investitori ai celeilalte părți;

întreprinderi vizate; și

în sensul articolului 132, orice întreprindere de pe teritoriul părții care adoptă sau menține măsura respectivă.

Niciuna dintre părți nu adoptă și nu menține, în ceea ce privește stabilirea unei întreprinderi de către un investitor al celeilalte părți sau de către o întreprindere vizată sau exploatarea unei întreprinderi vizate, la nivelul întregului său teritoriu sau la nivelul unei subdiviziuni teritoriale, măsuri care:

impun limitări cu privire la:

numărul de întreprinderi care pot desfășura o anumită activitate economică, sub formă de contingente numerice, monopoluri sau drepturi exclusive sau sub forma cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice;

valoarea totală a tranzacțiilor sau a activelor sub formă de contingente numerice sau sub forma cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice;

numărul total de operațiuni sau cantitatea totală a producției, exprimate în unități numerice determinate, sub formă de contingente numerice sau sub forma cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice;

participarea capitalului străin exprimat sub forma unei limite procentuale maxime a participației străine sau valoarea totală a investițiilor străine individuale sau cumulate; sau

numărul total de persoane fizice care pot fi angajate într-un anumit sector sau pe care le poate angaja o întreprindere și care sunt necesare pentru și direct legate de desfășurarea unei activități economice, sub formă de contingente numerice sau sub forma cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice; sau

restricționează sau impun anumite tipuri de entitate juridică sau de întreprindere comună prin care un investitor al celeilalte părți poate desfășura o activitate economică.

Fiecare parte acordă investitorilor celeilalte părți și întreprinderilor vizate un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situații similare, propriilor investitori și întreprinderilor acestora, în ceea ce privește stabilirea și exploatarea acestora pe teritoriul său.

Tratamentul acordat de una dintre părți în temeiul alineatului (1) înseamnă:

în ceea ce privește o administrație de nivel regional sau local din Regatul Unit, un tratament nu mai puțin favorabil decât tratamentul cel mai favorabil acordat, în situații similare, de către nivelul respectiv al administrației pentru investitorii Regatului Unit și pentru întreprinderile acestora pe teritoriul său; și

în ceea ce privește o administrație a unui stat membru sau dintr-un stat membru, un tratament nu mai puțin favorabil decât tratamentul cel mai favorabil acordat, în situații similare, de către administrația respectivă pentru investitorii statului membru respectiv și pentru întreprinderile acestora pe teritoriul său.

Fiecare parte acordă investitorilor celeilalte părți și întreprinderilor vizate un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situații similare, investitorilor unei țări terțe și întreprinderilor acestora, în ceea ce privește stabilirea pe teritoriul său.

Fiecare parte acordă investitorilor celeilalte părți și întreprinderilor vizate un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situații similare, investitorilor unei țări terțe și întreprinderilor acestora, în ceea ce privește funcționarea pe teritoriul său.

Alineatele (1) și (2) nu se interpretează ca impunând unei părți să acorde investitorilor celeilalte părți sau întreprinderilor vizate avantajul unui tratament care decurge:

dintr-un acord internațional pentru evitarea dublei impuneri sau dintr-un alt acord sau aranjament internațional care se referă în întregime sau în principal la fiscalitate; sau

din măsuri care prevăd recunoașterea, inclusiv recunoașterea standardelor sau a criteriilor pentru acordarea de autorizații, licențe sau certificate unei persoane fizice sau unei întreprinderi în vederea desfășurării unei activități economice sau din recunoașterea măsurilor prudențiale menționate la alineatul (3) din anexa privind serviciile financiare la Acordul GATS.

Pentru mai multă certitudine, tratamentul menționat la alineatele (1) și (2) nu include procedurile de soluționare a litigiilor dintre investitori și stat, prevăzute în alte acorduri internaționale.

Pentru mai multă certitudine, existența unor dispoziții de fond în alte acorduri internaționale încheiate de una dintre părți cu o țară terță sau simpla transpunere formală a dispozițiilor respective în dreptul intern, în măsura în care acest lucru este necesar pentru încorporarea acestora în ordinea juridică internă, nu constituie în sine tratamentul menționat la alineatele (1) și (2). Măsurile luate de una dintre părți în temeiul dispozițiilor respective pot constitui un astfel de tratament și, prin urmare, pot conduce la o încălcare a prezentului articol.

Niciuna dintre părți nu impune unei întreprinderi vizate să numească persoane fizice de o anumită cetățenie în calitate de cadre de conducere, directori sau membri ai consiliilor de administrație.

În legătură cu stabilirea sau exploatarea oricărei întreprinderi pe teritoriul lor, niciuna dintre părți nu impune și nu aplică nicio cerință și nu cere executarea niciunui angajament:

de a exporta un anumit nivel sau procent de bunuri sau servicii;

de a atinge un anumit nivel sau procent de conținut intern;

de a achiziționa, a utiliza sau a acorda o preferință pentru bunurile produse sau serviciile furnizate pe teritoriul lor sau de a achiziționa bunuri sau servicii de la persoane fizice sau juridice sau de la alte entități de pe teritoriul său;

de a corela în orice fel volumul sau valoarea importurilor cu volumul sau valoarea exporturilor sau cu valoarea fluxurilor de intrări de valută străină asociate cu întreprinderea respectivă;

de a restricționa vânzările pe teritoriul său a bunurilor produse sau a serviciilor furnizate de întreprindere, prin corelarea în orice mod a vânzărilor respective cu volumul sau cu valoarea exporturilor sau a fluxurilor intrărilor de valută străină ale întreprinderii;

de a transfera unei persoane fizice sau juridice sau oricărei alte entități de pe teritoriul său o tehnologie, un proces de producție sau alte cunoștințe care constituie obiectul unui drept de proprietate;

de a furniza exclusiv de pe teritoriul său un bun produs sau un serviciu furnizat de întreprindere pe o anumită piață regională sau pe piața mondială;

de a stabili pe teritoriul său sediul pentru o anumită regiune a lumii mai vastă decât teritoriul lor sau pentru piața mondială;

de a angaja un anumit număr sau procent de persoane fizice ale părții respective;

de a atinge un anumit nivel sau o anumită valoare a cercetării și dezvoltării pe teritoriul său;

de a restricționa exportul sau vânzarea în vederea exportului; sau

în ceea ce privește contractele de licență existente în momentul în care este impusă sau aplicată cerința sau este cerută executarea angajamentului ori în ceea ce privește eventualele contracte de licență viitoare încheiate în mod liber între întreprindere și o persoană fizică sau juridică sau orice altă entitate de pe teritoriul său, dacă cerința este impusă sau aplicată ori dacă executarea angajamentului este cerută într-un mod care interferează direct cu contractul de licență respectiv prin exercitarea autorității guvernamentale extrajudiciare a unei părți, de a adopta:

o rată sau un cuantum al redevenței sub un anumit nivel; sau

o anumită durată a unui contract de licență.

o rată sau un cuantum al redevenței sub un anumit nivel; sau

o anumită durată a unui contract de licență.

Niciuna dintre părți nu condiționează primirea sau continuarea primirii unui avantaj, în legătură cu stabilirea sau exploatarea unei întreprinderi pe teritoriul său, de respectarea niciuneia dintre următoarele cerințe:

de a atinge un anumit nivel sau procent de conținut intern;

de a achiziționa, a utiliza sau a acorda o preferință pentru bunurile produse sau serviciile furnizate pe teritoriul său sau de a achiziționa bunuri sau servicii de la persoane fizice sau juridice sau de la alte entități de pe teritoriul său;

de a corela în orice fel volumul sau valoarea importurilor cu volumul sau valoarea exporturilor sau cu valoarea fluxurilor de intrări de valută străină asociate cu întreprinderea respectivă;

de a restricționa vânzările pe teritoriul său a bunurilor produse sau a serviciilor furnizate de întreprinderea respectivă, prin corelarea în orice mod a vânzărilor respective cu volumul sau cu valoarea exporturilor sau a fluxurilor intrărilor de valută străină ale întreprinderii; sau

de a restricționa exportul sau vânzarea în vederea exportului.

Alineatul (2) nu se interpretează ca împiedicând oricare dintre părți să condiționeze primirea sau continuarea primiri unui avantaj, în legătură cu stabilirea sau exploatarea unei întreprinderi pe teritoriul său, de respectarea unei cerințe de a amplasa producția, de a furniza un serviciu, de a forma sau de a angaja lucrători, de a construi sau de a extinde anumite instalații sau de a desfășura activități de cercetare și dezvoltare pe teritoriul lor.

Alineatul (1) literele (f) și (l) de la prezentul articol nu se aplică atunci când:

cerința este impusă sau aplicată ori angajamentul este executat de către o instanță judecătorească, un tribunal administrativ sau o autoritate de concurență, în temeiul legislației concurenței a unei părți, pentru a împiedica sau a remedia o restricționare sau o denaturare a concurenței; sau

oricare dintre părți autorizează utilizarea unui drept de proprietate intelectuală în conformitate cu articolul 31 sau 31bis din Acordul TRIPS ori adoptă sau menține măsuri care impun divulgarea unor date sau informații proprietare care intră sub incidența articolului 39 alineatul (3) din Acordul TRIPS și sunt compatibile cu acesta.

Alineatul (1) literele (a)-(c) și alineatul (2) literele (a) și (b) nu se aplică cerințelor pe care trebuie să le îndeplinească bunurile sau serviciile pentru a putea fi incluse în programe de promovare a exportului și de ajutor extern.

Pentru mai multă certitudine, prezentul articol nu împiedică executarea de către autoritățile competente ale unei părți a oricărui angajament asumat între alte persoane decât una dintre părți, care nu a fost impus sau solicitat în mod direct sau indirect de partea respectivă.

Pentru mai multă certitudine, alineatul (2) literele (a) și (b) nu se aplică cerințelor impuse de partea importatoare cu privire la conținutul pe care trebuie să îl aibă bunurile pentru a beneficia de tarife preferențiale sau de contingente preferențiale.

Alineatul (1) litera (l) nu se aplică în cazul în care cerința este impusă sau aplicată ori executarea angajamentului este cerută de către o instanță, cu titlu de remunerație echitabilă, în temeiul legislației privind drepturile de autor a părții.

Niciuna dintre părți nu impune și nu aplică nicio măsură incompatibilă cu obligațiile care îi revin în temeiul Acordului privind măsurile investiționale legate de comerț (TRIMs), chiar dacă o astfel de măsură a fost inclusă de partea respectivă în anexa 19 sau 20.

Pentru mai multă certitudine, prezentul articol nu se interpretează ca impunând unei părți să permită furnizarea transfrontalieră a unui anumit serviciu atunci când partea respectivă adoptă sau menține, în legătură cu furnizarea serviciului în chestiune, restricții sau interdicții care sunt compatibile cu rezervele, condițiile sau calificările specificate cu privire la un sector, un subsector sau o activitate dintre cele enumerate în anexa 19 sau 20.

O condiție care prevede primirea sau continuarea primii unui avantaj menționat la alineatul (2) nu constituie o cerință sau un angajament în sensul alineatului (1).

Articolele 128, 129, 130, 131 și 132 nu se aplică:

oricărei măsuri neconforme existente luate de una dintre părți la nivelul:

pentru Uniune:

Uniunii, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa 19;

administrației centrale a unui stat membru, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa 19;

administrației regionale a unui stat membru, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa 19; sau

unei administrații locale diferite de cea menționată la subpunctul (C); și

pentru Regatul Unit:

administrației centrale, astfel cum se prevede în lista Regatului Unit din anexa 19;

unei administrației regionale, astfel cum se prevede în lista Regatului Unit din anexa 19;

unei administrații locale;

Uniunii, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa 19;

administrației centrale a unui stat membru, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa 19;

administrației regionale a unui stat membru, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa 19; sau

unei administrații locale diferite de cea menționată la subpunctul (C); și

administrației centrale, astfel cum se prevede în lista Regatului Unit din anexa 19;

unei administrației regionale, astfel cum se prevede în lista Regatului Unit din anexa 19;

unei administrații locale;

continuării sau reînnoirii imediate a unei măsuri neconforme menționate la litera (a) de la prezentul alineat; sau

unei modificări aduse oricăreia dintre măsurile neconforme menționate la literele (a) și (b) de la prezentul alineat, cu condiția ca aceasta să nu reducă nivelul prezentat de respectiva măsură, imediat înainte de modificare, în ceea ce privește conformitatea sa cu articolul 128, 129, 130, 131 sau 132.

pentru Uniune:

Uniunii, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa 19;

administrației centrale a unui stat membru, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa 19;

administrației regionale a unui stat membru, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa 19; sau

unei administrații locale diferite de cea menționată la subpunctul (C); și

pentru Regatul Unit:

administrației centrale, astfel cum se prevede în lista Regatului Unit din anexa 19;

unei administrației regionale, astfel cum se prevede în lista Regatului Unit din anexa 19;

unei administrații locale;

Uniunii, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa 19;

administrației centrale a unui stat membru, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa 19;

administrației regionale a unui stat membru, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa 19; sau

unei administrații locale diferite de cea menționată la subpunctul (C); și

administrației centrale, astfel cum se prevede în lista Regatului Unit din anexa 19;

unei administrației regionale, astfel cum se prevede în lista Regatului Unit din anexa 19;

unei administrații locale;

Articolele 128, 129, 130, 131 și 132 nu se aplică măsurilor luate de una dintre părți care sunt compatibile cu rezervele, condițiile sau calificările specificate cu privire la un sector, un subsector sau o activitate dintre cele enumerate în anexa 20.

Articolele 129 și 130 din prezentul acord nu se aplică unei măsuri care constituie o excepție sau o derogare de la articolul 3 sau 4 din Acordul TRIPS, astfel cum se prevede expres la articolele 3-5 din respectivul acord.

Pentru mai multă certitudine, articolele 129 și 130 nu se interpretează ca împiedicând oricare dintre părți să impună cerințe privind informațiile, inclusiv în scopuri statistice, în legătură cu stabilirea sau cu exploatarea de către investitori ai celeilalte părți sau de întreprinderi vizate, cu condiția ca acest lucru să nu reprezinte o modalitate de eludare a obligațiilor care îi revin părții respective în temeiul articolelor menționate.

CAPITOLUL 3

Prezentul capitol se aplică măsurilor luate de oricare dintre părți care au efecte asupra comerțului transfrontalier cu servicii desfășurat de furnizorii de servicii ai celeilalte părți.

Niciuna dintre părți nu adoptă și nu menține, la nivelul întregului său teritoriu sau la nivelul unei subdiviziuni teritoriale, măsuri care:

impun limitări cu privire la:

numărul de furnizori de servicii care pot furniza un anumit serviciu, sub formă de contingente numerice, monopoluri, furnizori exclusivi de servicii sau sub forma cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice;

valoarea totală a tranzacțiilor cu servicii sau a activelor sub formă de contingente numerice sau sub forma cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice; sau

numărul total de operațiuni de servicii sau cantitatea totală de servicii furnizate exprimată în unități numerice determinate sub formă de contingente sau sub forma cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice; sau

restricționează sau impun anumite tipuri de entitate juridică sau de întreprindere comună prin care un furnizor de servicii poate furniza un serviciu.

Niciuna dintre părți nu impune unui furnizor de servicii al celeilalte părți să stabilească sau să mențină o întreprindere sau să fie rezident pe teritoriul său ca o condiție pentru furnizarea transfrontalieră a serviciilor.

Fiecare parte acordă serviciilor și furnizorilor de servicii ai celeilalte părți un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situații similare, propriilor servicii și propriilor furnizori de servicii.

Oricare dintre părți poate să îndeplinească cerința de la alineatul (1) acordând serviciilor și furnizorilor de servicii ai celeilalte părți un tratament identic din punct de vedere formal cu cel acordat propriilor servicii și furnizori de servicii sau diferit din punct de vedere formal de tratamentul acordat propriilor servicii și furnizori de servicii.

Se consideră că un tratament identic din punct de vedere formal sau diferit din punct de vedere formal este mai puțin favorabil atunci când modifică condițiile de concurență în favoarea serviciilor sau a furnizorilor de servicii ai părții respective în comparație cu serviciile sau furnizorii de servicii ai celeilalte părți.

Nicio dispoziție a prezentului articol nu se interpretează ca impunând unei părți să compenseze dezavantajele concurențiale inerente care decurg din caracterul străin al serviciilor relevante sau al furnizorilor de servicii relevanți.

Fiecare parte acordă serviciilor și furnizorilor de servicii ai celeilalte părți un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situații similare, serviciilor și furnizorilor de servicii dintr-o țară terță.

Alineatul (1) nu se interpretează ca obligând oricare dintre părți să acorde serviciilor și furnizorilor de servicii ai celeilalte părți avantajul unui tratament care decurge:

dintr-un acord internațional pentru evitarea dublei impuneri sau dintr-un alt acord sau aranjament internațional care se referă în întregime sau în principal la fiscalitate; sau

din măsuri care prevăd recunoașterea, inclusiv a standardelor sau a criteriilor pentru acordarea de autorizații, licențe sau certificate unei persoane fizice sau unei întreprinderi în vederea desfășurării unei activități economice sau din măsurile prudențiale menționate la alineatul (3) din anexa privind serviciile financiare la Acordul GATS.

Pentru mai multă certitudine, existența unor dispoziții de fond în alte acorduri internaționale încheiate de una dintre părți cu o țară terță sau simpla transpunere formală a dispozițiilor respective în dreptul intern, în măsura în care acest lucru este necesar pentru încorporarea acestora în ordinea juridică internă, nu constituie în sine tratamentul menționat la alineatul (1). Măsurile luate de oricare dintre părți în temeiul dispozițiilor respective pot constitui un astfel de tratament și, prin urmare, pot conduce la o încălcare a prezentului articol.

Articolele 135, 136, 137 și 138 nu se aplică:

oricărei măsuri neconforme existente luate de una dintre părți la nivelul:

pentru Uniune:

Uniunii, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa 19;

administrației centrale a unui stat membru, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa 19;

administrației regionale a unui stat membru, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa 19; sau

unei administrații locale diferite de cea menționată la subpunctul (C) ;și

pentru Regatul Unit:

administrației centrale, astfel cum se prevede în lista Regatului Unit din anexa 19;

administrației regionale, astfel cum se prevede în lista Regatului Unit din anexa 19; sau

unei administrații locale;

Uniunii, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa 19;

administrației centrale a unui stat membru, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa 19;

administrației regionale a unui stat membru, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa 19; sau

unei administrații locale diferite de cea menționată la subpunctul (C) ;și

administrației centrale, astfel cum se prevede în lista Regatului Unit din anexa 19;

administrației regionale, astfel cum se prevede în lista Regatului Unit din anexa 19; sau

unei administrații locale;

continuării sau reînnoirii imediate a unei măsuri neconforme menționate la litera (a) de la prezentul alineat; sau

unei modificări aduse oricăreia dintre măsurile neconforme menționate la literele (a) și (b) de la prezentul alineat, în măsura în care aceasta nu reduce nivelul prezentat de respectiva măsură imediat înainte de modificare în ceea ce privește conformitatea sa cu articolele 135, 136, 137 și 138.

pentru Uniune:

Uniunii, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa 19;

administrației centrale a unui stat membru, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa 19;

administrației regionale a unui stat membru, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa 19; sau

unei administrații locale diferite de cea menționată la subpunctul (C) ;și

pentru Regatul Unit:

administrației centrale, astfel cum se prevede în lista Regatului Unit din anexa 19;

administrației regionale, astfel cum se prevede în lista Regatului Unit din anexa 19; sau

unei administrații locale;

Uniunii, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa 19;

administrației centrale a unui stat membru, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa 19;

administrației regionale a unui stat membru, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa 19; sau

unei administrații locale diferite de cea menționată la subpunctul (C) ;și

administrației centrale, astfel cum se prevede în lista Regatului Unit din anexa 19;

administrației regionale, astfel cum se prevede în lista Regatului Unit din anexa 19; sau

unei administrații locale;

Articolele 135, 136, 137 și 138 nu se aplică oricărei măsuri luate de una dintre părți care este compatibilă cu rezervele, condițiile sau calificările specificate cu privire la un sector, un subsector sau o activitate dintre cele enumerate în anexa 20.

CAPITOLUL 4

Prezentul capitol se aplică măsurilor luate de oricare dintre părți care au efecte asupra desfășurării activităților economice prin intrarea și șederea temporară pe teritoriul părții respective a unor persoane fizice ale celeilalte părți, care sunt persoane aflate în vizită de afaceri în vederea stabilirii, furnizori de servicii pe bază de contract, profesioniști independenți, persoane transferate în cadrul aceleiași companii și persoane aflate în vizită de afaceri pe termen scurt.

În măsura în care în prezentul capitol nu sunt asumate angajamente, toate cerințele prevăzute în legislația unei părți cu privire la intrarea și șederea temporară a persoanelor fizice continuă să se aplice, inclusiv actele cu putere de lege și normele administrative privind perioada de ședere.

În pofida dispozițiilor prezentului capitol, toate cerințele prevăzute în legislația unei părți privind munca și măsurile de securitate socială continuă să se aplice, inclusiv actele cu putere de lege și normele administrative privind salariile minime și acordurile salariale colective.

Angajamentele privind intrarea și șederea temporară a persoanelor fizice în scopuri profesionale nu se aplică în cazurile în care intenția sau efectul intrării și al șederii temporare este de a perturba sau de a influența în alt mod rezultatul oricărui litigiu sau al oricărei negocieri în materie de muncă sau de gestionare sau angajarea oricărei persoane fizice care este implicată în acel litigiu.

În sensul prezentului capitol:

persoane aflate în vizită de afaceri în scopul stabilirii înseamnă persoane fizice care lucrează într-o poziție de conducere în cadrul unei persoane juridice a unei părți și care:

au sarcina de a înființa o întreprindere a persoanei juridice respective pe teritoriul celeilalte părți;

nu oferă și nu furnizează servicii și nici nu se implică în altă activitate economică decât cea care este necesară în scopul stabilirii întreprinderii; și

nu primesc remunerație de la o sursă situată pe teritoriul celeilalte părți;

furnizori de servicii pe bază de contract înseamnă persoane fizice angajate de o persoană juridică a unei părți (în alt mod decât printr-o agenție de servicii de plasare și furnizare de personal) care nu este stabilită pe teritoriul celeilalte părți și care a încheiat un contract de bună-credință, al cărui termen nu depășește 12 luni, în vederea furnizării de servicii pentru un consumator final din cealaltă parte necesitând prezența temporară a unor angajați care:

au oferit același tip de servicii în calitate de angajați ai persoanei juridice timp de cel puțin un an imediat înainte de data la care au solicitat intrarea și șederea temporară;

dețin, la data respectivă, o experiență profesională de cel puțin trei ani, dobândită după atingerea vârstei majoratului, în sectorul de activitate care face obiectul contractului, o diplomă universitară sau o calificare care atestă cunoștințe de un nivel echivalent și calificările profesionale prevăzute de lege pentru exercitarea activității respective pe teritoriul celeilalte părți; și

nu primesc remunerație de la o sursă situată pe teritoriul celeilalte părți;

profesioniști independenți înseamnă persoane fizice implicate în furnizarea unui serviciu și stabilite ca persoane care desfășoară activități independente pe teritoriul unei părți și care:

nu s-au stabilit pe teritoriul celeilalte părți;

au încheiat un contract de bună-credință (în alt mod decât printr-o agenție de servicii de plasare și furnizare de personal), al cărui termen nu depășește 12 luni, în vederea furnizării de servicii pentru un consumator final din cealaltă parte, contract care necesită prezența temporară a acestora; și

dețin, la data la care solicită intrarea și șederea temporară, o experiență profesională de cel puțin șase ani în activitatea relevantă, o diplomă universitară sau o calificare care atestă cunoștințe de un nivel echivalent și calificările profesionale prevăzute de lege pentru exercitarea activității respective pe teritoriul celeilalte părți;

persoane transferate în cadrul aceleiași companii înseamnă persoane fizice care:

au fost angajate de o persoană juridică a unei părți sau au deținut calitatea de asociați în aceasta pe o durată, calculată imediat înainte de data transferului în cadrul aceleiași companii, de cel puțin un an în cazul directorilor și al specialiștilor și de cel puțin șase luni în cazul angajaților stagiari;

la data cererii au reședința în afara teritoriului celeilalte părți;

sunt transferate temporar la o întreprindere a persoanei juridice de pe teritoriul celeilalte părți care face parte din același grup ca și persoana juridică de origine, care poate fi o reprezentanță, o filială, o sucursală sau societatea-mamă a acesteia; și

aparțin uneia dintre următoarele categorii:

directori:

specialiști; sau

angajați stagiari;

directori:

specialiști; sau

angajați stagiari;

director înseamnă o persoană fizică ce lucrează într-o funcție de conducere, care conduce în primul rând gestionarea întreprinderii de pe teritoriul celeilalte părți, beneficiind de supraveghere generală sau de îndrumare în principal din partea consiliului de administrație sau a acționarilor întreprinderii ori a echivalentului acestora, și ale cărei atribuții includ:

conducerea întreprinderii sau a unui departament sau a unei subdiviziuni a acesteia;

supravegherea și controlul activității desfășurate de alți membri ai personalului care exercită funcții de supraveghere, de specialitate sau de management; și

deținerea autorității de a recomanda angajarea, concedierea sau alte acțiuni în domeniul resurselor umane;

specialist înseamnă o persoană fizică care deține cunoștințe specializate, esențiale pentru domeniile de activitate, tehnicile sau gestionarea întreprinderii, care urmează să fie evaluată nu doar pe baza cunoștințelor specifice întreprinderii, ci și verificându-se dacă persoana respectivă are un nivel înalt de calificare, inclusiv experiență profesională adecvată pentru un anumit tip de muncă sau activitate care necesită cunoștințe tehnice specifice, inclusiv o eventuală apartenență la o profesie acreditată; și

angajat stagiar înseamnă o persoană fizică ce deține o diplomă universitară și care este transferată temporar în scopul dezvoltării carierei sau pentru a beneficia de formare profesională în ceea ce privește tehnicile sau metodele de afaceri și care este plătită pe perioada transferului.

au sarcina de a înființa o întreprindere a persoanei juridice respective pe teritoriul celeilalte părți;

nu oferă și nu furnizează servicii și nici nu se implică în altă activitate economică decât cea care este necesară în scopul stabilirii întreprinderii; și

nu primesc remunerație de la o sursă situată pe teritoriul celeilalte părți;

au oferit același tip de servicii în calitate de angajați ai persoanei juridice timp de cel puțin un an imediat înainte de data la care au solicitat intrarea și șederea temporară;

dețin, la data respectivă, o experiență profesională de cel puțin trei ani, dobândită după atingerea vârstei majoratului, în sectorul de activitate care face obiectul contractului, o diplomă universitară sau o calificare care atestă cunoștințe de un nivel echivalent și calificările profesionale prevăzute de lege pentru exercitarea activității respective pe teritoriul celeilalte părți; și

nu primesc remunerație de la o sursă situată pe teritoriul celeilalte părți;

nu s-au stabilit pe teritoriul celeilalte părți;

au încheiat un contract de bună-credință (în alt mod decât printr-o agenție de servicii de plasare și furnizare de personal), al cărui termen nu depășește 12 luni, în vederea furnizării de servicii pentru un consumator final din cealaltă parte, contract care necesită prezența temporară a acestora; și

dețin, la data la care solicită intrarea și șederea temporară, o experiență profesională de cel puțin șase ani în activitatea relevantă, o diplomă universitară sau o calificare care atestă cunoștințe de un nivel echivalent și calificările profesionale prevăzute de lege pentru exercitarea activității respective pe teritoriul celeilalte părți;

au fost angajate de o persoană juridică a unei părți sau au deținut calitatea de asociați în aceasta pe o durată, calculată imediat înainte de data transferului în cadrul aceleiași companii, de cel puțin un an în cazul directorilor și al specialiștilor și de cel puțin șase luni în cazul angajaților stagiari;

la data cererii au reședința în afara teritoriului celeilalte părți;

sunt transferate temporar la o întreprindere a persoanei juridice de pe teritoriul celeilalte părți care face parte din același grup ca și persoana juridică de origine, care poate fi o reprezentanță, o filială, o sucursală sau societatea-mamă a acesteia; și

aparțin uneia dintre următoarele categorii:

directori:

specialiști; sau

angajați stagiari;

directori:

specialiști; sau

angajați stagiari;

conducerea întreprinderii sau a unui departament sau a unei subdiviziuni a acesteia;

supravegherea și controlul activității desfășurate de alți membri ai personalului care exercită funcții de supraveghere, de specialitate sau de management; și

deținerea autorității de a recomanda angajarea, concedierea sau alte acțiuni în domeniul resurselor umane;

Contractul de servicii menționat la alineatul (5) literele (b) și (c) trebuie să respecte cerințele legislației părții pe teritoriul căreia se execută contractul.

Sub rezerva condițiilor și a calificărilor relevante precizate în anexa 21:

fiecare parte permite:

intrarea și șederea temporară a persoanelor transferate în cadrul aceleiași companii;

intrarea și șederea temporară a persoanelor aflate în vizită de afaceri în scopul stabilirii fără cerința deținerii unui permis de muncă și fără alte proceduri de aprobare prealabilă cu intenție similară; și

angajarea pe teritoriul său a persoanelor transferate în cadrul aceleiași companii ale celeilalte părți;

niciuna dintre părți nu menține și nu adoptă limitări sub forma contingentelor numerice sau a cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice cu privire la numărul total de persoane fizice dintr-un anumit sector cărora li se permite intrarea în calitate de persoane aflate în vizită de afaceri în scopul stabilirii sau pe care un investitor al celeilalte părți le poate angaja ca persoane transferate în cadrul aceleiași companii, nici pentru o subdiviziune teritorială, nici pentru întregul său teritoriu; și

fiecare parte acordă persoanelor transferate în cadrul aceleiași companii și persoanelor aflate în vizită de afaceri în scopul stabilirii ale celeilalte părți, pe perioada șederii temporare a acestora pe teritoriul său, un tratament nu mai puțin favorabil decât cel acordat, în situații similare, propriilor persoane fizice.

intrarea și șederea temporară a persoanelor transferate în cadrul aceleiași companii;

intrarea și șederea temporară a persoanelor aflate în vizită de afaceri în scopul stabilirii fără cerința deținerii unui permis de muncă și fără alte proceduri de aprobare prealabilă cu intenție similară; și

angajarea pe teritoriul său a persoanelor transferate în cadrul aceleiași companii ale celeilalte părți;

Durata permisă a șederii este de maximum trei ani pentru directori și specialiști, de maximum un an pentru angajații stagiari și de maximum 90 de zile în cursul unei perioade de șase luni pentru persoanele aflate în vizită de afaceri în scopul stabilirii.

Sub rezerva condițiilor și a calificărilor relevante precizate în anexa 21, fiecare parte permite intrarea și șederea temporară a persoanelor aflate în vizită de afaceri pe termen scurt ale celeilalte părți în scopul derulării activităților enumerate în anexa 21, cu condiția ca:

persoanele aflate în vizită de afaceri pe termen scurt să nu fie implicate în vânzarea de bunuri proprii sau în furnizarea de servicii către publicul larg;

persoanele aflate în vizită de afaceri pe termen scurt să nu primească, în nume propriu, o remunerație de pe teritoriul părții în care se află temporar; și

persoanele aflate în vizită de afaceri pe termen scurt să nu fie implicate în furnizarea unui serviciu în cadrul unui contract încheiat între o persoană juridică care nu este stabilită pe teritoriul părții în care se află temporar și un consumator de pe teritoriul respectiv, cu excepția celor prevăzute în anexa 21.

În absența unor dispoziții contrare în anexa 21, oricare dintre părți permite intrarea persoanelor aflate în vizită de afaceri pe termen scurt fără cerința deținerii unui permis de muncă, fără efectuarea unui test privind necesitățile economice și fără alte proceduri de aprobare prealabilă cu intenție similară.

Dacă persoanele aflate în vizită de afaceri pe termen scurt ale unei părți sunt implicate în furnizarea unui serviciu către un consumator pe teritoriul părții în care se află temporar în conformitate cu anexa 21, partea respectivă le acordă, în ceea ce privește furnizarea serviciului respectiv, un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situații similare, propriilor furnizori de servicii.

Durata permisă a șederii este de maximum 90 de zile în cursul unei perioade de șase luni.

În sectoarele, subsectoarele și activitățile specificate în anexa 22 și sub rezerva condițiilor și a calificărilor relevante specificate în aceasta:

fiecare parte permite intrarea și șederea temporară pe teritoriul său a furnizorilor de servicii pe bază de contract și a profesioniștilor independenți;

niciuna dintre părți nu adoptă și nu menține limitări cu privire la numărul total de furnizori de servicii pe bază de contract și de profesioniști independenți ai celeilalte părți cărora li se permite intrarea și șederea temporară, sub formă de contingente numerice sau sub forma cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice; și

fiecare parte acordă furnizorilor de servicii pe bază de contract și profesioniștilor independenți ai celeilalte părți, în ceea ce privește furnizarea serviciilor acestora pe teritoriul său, un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situații similare, propriilor furnizori de servicii.

Accesul acordat în temeiul prezentului articol se referă numai la serviciul care face obiectul contractului și nu poate conferi dreptul de a utiliza gradul profesional al părții pe teritoriul căreia este furnizat serviciul.

Numărul de persoane vizate de contractul de servicii nu poate fi mai mare decât numărul necesar pentru executarea contractului, în conformitate cu legislația părții pe teritoriul căreia este furnizat serviciul.

Durata permisă a șederii este o perioadă cumulată de 12 luni sau durata contractului, oricare dintre aceste perioade este mai scurtă.

În limitele în care măsura relevantă are efecte asupra șederii temporare a persoanelor fizice în scopuri profesionale, articolul 141 alineatul (1) literele (b) și (c), articolul 142 alineatul (3) și articolul 143 alineatul (1) literele (b) și (c) nu se aplică:

oricărei măsuri neconforme existente luate de una dintre părți la nivelul:

pentru Uniune:

Uniunii, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa 19;

administrației centrale a unui stat membru, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa 19;

administrației regionale a unui stat membru, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa 19; sau

unei administrații locale diferite de cea menționată la subpunctul (C); și

pentru Regatul Unit:

administrației centrale, astfel cum se prevede în lista Regatului Unit din anexa 19;

unei subdiviziuni regionale, astfel cum se prevede în lista Regatului Unit din anexa 19; sau

unei administrații locale;

Uniunii, astfel cum se prevede în lista Uniunii din anexa 19;