Regulamentul (UE) 2020/2222 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 decembrie 2020 privind anumite aspecte ale siguranței și conectivității feroviare având în vedere infrastructura transfrontalieră care leagă Uniunea de Regatul Unit prin legătura fixă pe sub Canalul Mânecii (Text cu relevanță pentru SEE)

Având în vedere încheierea perioadei de tranziție menționate la articolul 126 din Acordul de retragere, prezentul regulament stabilește dispoziții specifice referitoare la anumite autorizații de siguranță și certificate de siguranță emise în temeiul Directivei 2004/49/CE și la anumite licențe ale întreprinderilor feroviare acordate în temeiul Directivei 2012/34/UE, menționate la alineatul (2).

Prezentul regulament se aplică următoarelor autorizații, certificate și licențe, care sunt valabile la 31 decembrie 2020:

autorizațiilor de siguranță emise în temeiul articolului 11 din Directiva 2004/49/CE gestionarilor de infrastructură pentru gestionarea și exploatarea infrastructurii transfrontaliere care leagă Uniunea de Regatul Unit prin legătura fixă pe sub Canalul Mânecii;

certificatelor de siguranță emise în temeiul articolului 10 din Directiva 2004/49/CE întreprinderilor feroviare care sunt stabilite în Regatul Unit și utilizează infrastructura transfrontalieră care leagă Uniunea de Regatul Unit prin legătura fixă pe sub Canalul Mânecii;

licențelor acordate în temeiul capitolului III din Directiva 2012/34/UE întreprinderilor feroviare care sunt stabilite în Regatul Unit și utilizează infrastructura transfrontalieră care leagă Uniunea de Regatul Unit prin legătura fixă pe sub Canalul Mânecii.

În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile relevante din Directivele 2012/34/UE și (UE) 2016/798 și din actele delegate și actele de punere în aplicare adoptate în temeiul respectivelor directive și al Directivei 2004/49/CE.

Autorizațiile de siguranță menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (a) rămân valabile timp de două luni de la data aplicării prezentului regulament.

Certificatele de siguranță menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (b) rămân valabile timp de 15 luni de la data aplicării prezentului regulament. Acestea sunt valabile numai pentru circulația dinspre Regatul Unit până la stația și terminalul de trecere a frontierei Calais-Fréthun sau pentru plecarea din stația și terminalul respectiv către Regatul Unit.

Licențele menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (c) rămân valabile timp de 15 luni de la data aplicării prezentului regulament. Prin derogare de la articolul 23 alineatul (1) din Directiva 2012/34/UE, licențele respective sunt valabile numai pe teritoriul situat între stația și terminalul de trecere a frontierei Calais-Fréthun și Regatul Unit.

Autorizațiile de siguranță, certificatele de siguranță și licențele care intră sub incidența articolului 3 din prezentul regulament fac obiectul normelor care le sunt aplicabile în conformitate cu Directivele 2012/34/UE și (UE) 2016/798 și în conformitate cu actele delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul directivelor menționate.

Titularii autorizațiilor de siguranță, ai certificatelor de siguranță și ai licențelor menționate la articolul 1 alineatul (2) și, după caz, autoritatea care le emite, atunci când aceasta este diferită de autoritatea națională de siguranță pe teritoriul căreia este situată infrastructura în Uniune și de competența căreia țin stația și terminalul de trecere a frontierei Calais-Fréthun, cooperează cu autoritatea națională de siguranță respectivă și îi furnizează toate informațiile și documentele relevante.

În cazul în care informațiile sau documentele nu au fost furnizate în termenele stabilite în cererile transmise de autoritatea națională de siguranță menționată la alineatul (2) de la prezentul articol, Comisia, după primirea unei notificări din partea autorității naționale de siguranță, poate adopta acte de punere în aplicare pentru a retrage beneficiul conferit titularului în temeiul articolului 3. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 7 alineatul (2).

Titularii autorizațiilor de siguranță, ai certificatelor de siguranță și ai licențelor menționate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament informează fără întârziere Comisia și Agenția Uniunii Europene pentru Căile Ferate cu privire la orice acțiuni întreprinse de alte autorități competente în domeniul siguranței, care ar putea intra în conflict cu obligațiile ce le revin în temeiul prezentului regulament, al Directivei 2012/34/UE sau al Directivei (UE) 2016/798.

Înainte de a retrage beneficiile conferite în temeiul articolului 3, Comisia informează în timp util autoritatea națională de siguranță menționată la alineatul (2) de la prezentul articol, autoritatea care a emis autorizațiile de siguranță, certificatele de siguranță și licențele menționate la articolul 1 alineatul (2), precum și titularii acestor autorizații, certificate și licențe cu privire la intenția sa de a proceda la o astfel de retragere și le oferă posibilitatea de a-și face cunoscute punctele de vedere.

În ceea ce privește licențele menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din prezentul Regulament, în sensul alineatelor (1)-(5) de la prezentul articol, trimiterile la o autoritate națională de siguranță se interpretează ca trimiteri la o autoritate de acordare a licențelor definită la articolul 3 punctul 15 din Directiva 2012/34/UE.

Autoritatea națională de siguranță menționată la articolul 4 alineatul (2) monitorizează standardele de siguranță feroviară aplicate întreprinderilor feroviare care sunt stabilite în Regatul Unit și utilizează infrastructura transfrontalieră menționată la articolul 1 alineatul (2) litera (a), precum și standardele de siguranță feroviară aplicate infrastructurii transfrontaliere respective. În plus, autoritatea națională de siguranță verifică respectarea de către gestionarii de infrastructură și întreprinderile feroviare a cerințelor de siguranță stabilite în dreptul Uniunii. Atunci când este cazul, autoritatea națională de siguranță furnizează Comisiei și Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate o recomandare, adresată Comisiei, de a acționa în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol.

În cazul în care are îndoieli întemeiate legate de conformitatea cu dispozițiile relevante din dreptul Uniunii a standardelor de siguranță aplicate operării serviciilor feroviare transfrontaliere sau exploatării infrastructurii care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament sau exploatării acelei părți din respectiva infrastructură care este situată în Regatul Unit, Comisia adoptă, fără întârzieri nejustificate, acte de punere în aplicare pentru a retrage beneficiul conferit titularului în temeiul articolului 3. Competența de a adopta acte de punere în aplicare se aplică mutatis mutandis în cazul în care Comisia are îndoieli întemeiate cu privire la îndeplinirea cerințelor menționate la alineatul (1) al doilea paragraf. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 7 alineatul (2).

În sensul alineatului (1) de la prezentul articol, autoritatea națională de siguranță sau autoritatea de acordare a licențelor menționată la articolul 4 alineatul (2), coroborat cu articolul 4 alineatul (6), poate solicita informații autorităților competente relevante, stabilind un termen rezonabil. Atunci când respectivele autorități competente relevante nu furnizează informațiile solicitate în termenul stabilit sau furnizează informații incomplete, Comisia, după primirea unei notificări din partea autorității naționale de siguranță sau, după caz, a autorității de acordare a licențelor menționate la articolul 4 alineatul (2), coroborat cu articolul 4 alineatul (6), poate adopta acte de punere în aplicare pentru a retrage beneficiul conferit titularului în temeiul articolului 3. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 7 alineatul (2).

Înainte de a retrage beneficiile conferite în temeiul articolului 3, Comisia informează în timp util autoritatea națională de siguranță menționată la articolul 4 alineatul (2), autoritatea care a emis autorizațiile de siguranță, certificatele de siguranță și licențele menționate la articolul 1 alineatul (2) și titularii acestor certificate, autorizații și licențe, precum și autoritatea națională de siguranță și autoritatea de acordare a licențelor din Regatul Unit, cu privire la intenția sa de a proceda la o astfel de retragere și le oferă posibilitatea de a-și face cunoscute punctele de vedere.

Autoritățile competente ale statului membru vizat se consultă și cooperează cu autoritățile competente ale Regatului Unit atunci când este necesar pentru a asigura punerea în aplicare a prezentului regulament.

La cerere, statul membru vizat furnizează Comisiei, fără întârzieri nejustificate, orice informație obținută în temeiul alineatului (1) sau orice altă informație relevantă pentru punerea în aplicare a prezentului regulament.

Comisia este asistată de comitetul menționat la articolul 51 din Directiva (UE) 2016/797 și de comitetul menționat la articolul 62 din Directiva 2012/34/UE. Respectivele comitete reprezintă comitete în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 5 din respectivul regulament.

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Acesta se aplică de la 1 ianuarie 2021.

Prezentul regulament încetează să se aplice la 31 martie 2022.