Recomandarea (UE) 2020/912 a Consiliului din 30 iunie 2020 privind restricția temporară asupra călătoriilor neesențiale către UE și posibila eliminare a acestei restricții

Începând cu 17 ianuarie 2022, statele membre ar trebui să elimine treptat restricția temporară asupra călătoriilor neesențiale către UE, în mod coordonat, în ceea ce privește rezidenții țărilor terțe enumerate în anexa I.

Pentru a stabili care sunt țările terțe pentru care restricția actuală asupra călătoriilor neesențiale către UE ar trebui să fie eliminată, ar trebui să se țină cont de situația epidemiologică din țările terțe respective și de criteriile suplimentare prevăzute în prezenta recomandare.

În ceea ce privește situația epidemiologică, ar trebui să se aplice următoarele criterii:

rata de notificare cumulată a cazurilor de COVID-19 pe o perioadă de 14 zile, adică numărul total al cazurilor de COVID-19 nou notificate raportat la 100000 de locuitori în cele 14 zile precedente;tendința cazurilor noi în aceeași perioadă în comparație cu cele 14 zile precedente este stabilă sau în scădere;rata de testare, adică numărul de teste pentru depistarea infecției cu COVID-19 raportat la 100000 de locuitori care au fost efectuate în cele șapte zile precedente;rata testelor pozitive, adică procentul de teste pozitive din totalul testelor pentru depistarea infecției cu COVID-19 efectuate în cele șapte zile precedente;natura virusului prezent în țara respectivă, în special dacă au fost detectate variante ale virusului care suscită interesul sau îngrijorarea. Variantele care suscită interesul și variantele care suscită îngrijorarea sunt evaluate ca atare de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) pe baza unor elemente-cheie ale virusului, precum transmiterea, severitatea și capacitatea de a eluda răspunsul imun.

rata de notificare cumulată a cazurilor de COVID-19 pe o perioadă de 14 zile, adică numărul total al cazurilor de COVID-19 nou notificate raportat la 100000 de locuitori în cele 14 zile precedente;

tendința cazurilor noi în aceeași perioadă în comparație cu cele 14 zile precedente este stabilă sau în scădere;

rata de testare, adică numărul de teste pentru depistarea infecției cu COVID-19 raportat la 100000 de locuitori care au fost efectuate în cele șapte zile precedente;

rata testelor pozitive, adică procentul de teste pozitive din totalul testelor pentru depistarea infecției cu COVID-19 efectuate în cele șapte zile precedente;

natura virusului prezent în țara respectivă, în special dacă au fost detectate variante ale virusului care suscită interesul sau îngrijorarea. Variantele care suscită interesul și variantele care suscită îngrijorarea sunt evaluate ca atare de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) pe baza unor elemente-cheie ale virusului, precum transmiterea, severitatea și capacitatea de a eluda răspunsul imun.

Pentru a fi incluse în anexa I, țările terțe trebuie să respecte următoarele praguri: o rată de notificare cumulată a cazurilor de COVID-19 pe o perioadă de 14 zile de cel mult 100, o rată de testare de peste 600 și o rată a testelor pozitive de cel mult 4 %. În plus, poate fi luat în considerare răspunsul general la pandemia de COVID-19, în special informațiile disponibile cu privire la aspecte precum supravegherea, urmărirea contacților, limitarea răspândirii virusului, tratarea și raportarea, precum și fiabilitatea surselor de date și a informațiilor disponibile și, dacă este necesar, scorul mediu global pentru toate elementele Regulamentului sanitar internațional (RSI).

Datele privind rata de testare, rata testelor pozitive, varianta care suscită îngrijorarea și varianta care suscită interesul ar trebui furnizate de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), pe baza informațiilor puse la dispoziția ECDC. Astfel de date ar putea fi completate de informații furnizate de delegațiile UE, de OMS și de alte centre de control al bolilor, atunci când acestea sunt disponibile, și pe baza listei de verificare anexate la comunicarea din 11 iunie 2020.

Pe lângă informațiile menționate la punctul 2 primul paragraf, ECDC ar trebui să publice și să actualizeze periodic o hartă care să prezinte situația variantelor care suscită îngrijorarea și a variantelor care suscită interesul în țările terțe.

Atunci când se decide dacă unui resortisant al unei țări terțe i se aplică restricția temporară asupra călătoriilor neesențiale către UE, factorul determinant ar trebui să fie faptul că își are reședința într-o țară terță în cazul căreia au fost eliminate restricțiile asupra călătoriilor neesențiale (și nu cetățenia).

O dată la două săptămâni, după o strânsă consultare cu Comisia, precum și cu agențiile și serviciile relevante din cadrul UE, Consiliul ar trebui să revizuiască și, dacă este cazul, să actualizeze lista țărilor terțe care figurează în anexa I, în urma unei evaluări globale bazate pe metodologia, criteriile și informațiile menționate la punctul 2.

Restricțiile de călătorie pot fi ridicate total sau parțial sau pot fi reintroduse pentru o anumită țară terță deja menționată în lista din anexa I, în funcție de modificările aduse unora dintre condițiile prevăzute mai sus și, în consecință, evaluării situației epidemiologice.

În cazul în care situația epidemiologică se înrăutățește rapid și, în special, în cazul în care se detectează o incidență ridicată a unor variante ale virusului care suscită îngrijorare, restricțiile de călătorie pot fi reintroduse rapid pentru călătoriile neesențiale în cazul țărilor terțe deja menționate în lista din anexa I.

În vederea eliminării restricției temporare asupra călătoriilor neesențiale către UE aplicate în cazul țărilor terțe enumerate în anexa I, statele membre ar trebui să țină cont, de la caz la caz, de reciprocitatea acordată zonei UE+.

Statele membre ar trebui să descurajeze ferm călătoriile neesențiale din zona UE+ către alte țări decât cele enumerate în anexa I.

În cazul în care restricțiile temporare de călătorie continuă să se aplice unei țări terțe, următoarele categorii de persoane ar trebui să fie exceptate de la restricția de călătorie, independent de scopul călătoriei:

(a)cetățenii Uniunii în înțelesul articolului 20 alineatul (1) din TFUE și resortisanții țărilor terțe care, în temeiul acordurilor dintre Uniune și statele sale membre, pe de o parte, și țările terțe respective, pe de altă parte, beneficiază de drepturi de liberă circulație echivalente cu cele ale cetățenilor Uniunii, precum și membrii familiilor acestora;(b)resortisanții țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung în temeiul Directivei privind rezidența pe termen lung, persoanele care au drept de ședere în temeiul altor directive ale UE sau al legislației naționale ori care dețin vize naționale pe termen lung, precum și membrii familiilor acestora.

cetățenii Uniunii în înțelesul articolului 20 alineatul (1) din TFUE și resortisanții țărilor terțe care, în temeiul acordurilor dintre Uniune și statele sale membre, pe de o parte, și țările terțe respective, pe de altă parte, beneficiază de drepturi de liberă circulație echivalente cu cele ale cetățenilor Uniunii, precum și membrii familiilor acestora;

Astfel cum sunt definiți la articolele 2 și 3 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO L 158, 30.4.2004, p. 77).

resortisanții țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung în temeiul Directivei privind rezidența pe termen lung, persoanele care au drept de ședere în temeiul altor directive ale UE sau al legislației naționale ori care dețin vize naționale pe termen lung, precum și membrii familiilor acestora.

Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung (JO L 16, 23.1.2004, p. 44).

În plus, categoriilor specifice de călători care au o funcție esențială sau îndeplinesc o necesitate esențială, astfel cum sunt menționate în anexa II, ar trebui să li permită să efectueze călătorii esențiale.

Cu toate acestea, statele membre pot lua măsuri adecvate, cum ar fi impunerea obligației ca aceste persoane să facă obiectul autoizolării sau al unor măsuri similare la întoarcerea dintr-o țară terță pentru care se menține restricția temporară de călătorie, cu condiția să impună aceleași cerințe și resortisanților proprii.

În cazul în care situația epidemiologică se înrăutățește rapid și, în special, în cazul în care se detectează o incidență ridicată a unor variante ale virusului care suscită îngrijorare, statele membre pot limita temporar categoriile de călători menționate în lista din anexa II. Călătoriile justificate de motive imperioase ar trebui să rămână posibile.

În plus, categoriilor specifice de călători care au o funcție esențială sau îndeplinesc o necesitate esențială, astfel cum sunt menționate în anexa II, ar trebui să li permită să efectueze călătorii esențiale. Statele membre pot introduce măsuri de siguranță suplimentare pentru acești călători, în special atunci când călătoria lor are punctul de plecare într-o regiune cu risc ridicat.

[A se vedea, de asemenea, comunicările Comisiei din 16 martie [COM(2020) 115] și din 11 iunie 2020 [COM(2020) 399], precum și orientările acesteia din 30 martie 2020 [C(2020) 2050, 30 martie 2020].]

Lista cuprinsă în anexa II referitoare la categoriile specifice de călători care au o funcție esențială sau îndeplinesc o necesitate esențială poate fi revizuită de către Consiliu, pe baza unei propuneri a Comisiei, în funcție de considerente de ordin social și economic, precum și de evaluarea globală a evoluției situației epidemiologice, pe baza metodologiei, a criteriilor și a informațiilor menționate mai sus.

Fără a aduce atingere punctului 6 literele (a) și (b), în cazul în care statele membre acceptă o dovadă a vaccinării în scopul de a aplica o derogare de la restricțiile de călătorie impuse pentru a limita răspândirea COVID-19, statele membre ar trebui, în principiu, să elimine restricția temporară aplicabilă călătoriilor neesențiale către UE în ceea ce privește călătorii cărora, cu cel puțin 14 zile înainte de intrarea în zona UE+, li s-a administrat ultima doză recomandată dintr-un vaccin împotriva COVID-19 care a fost autorizat în UE în temeiul Regulamentului (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului, cu condiția să fi trecut mai puțin de 270 de zile de la administrarea dozei indicate în certificatul de vaccinare pentru finalizarea seriei de vaccinare primară sau ca respectivilor călători să li se fi administrat o doză suplimentară după finalizarea seriei de vaccinare primară.

Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente (JO L 136, 30.4.2004, p. 1).

Statele membre ar trebui, de asemenea, să elimine restricția temporară aplicabilă călătoriilor neesențiale către UE și în ceea ce privește călătorii cărora, cu cel puțin 14 zile înainte de intrarea în zona UE+, li s-a administrat ultima doză recomandată dintr-un vaccin împotriva COVID-19 în cazul căruia s-a finalizat procedura de înscriere pe lista OMS privind utilizările de urgență, cu condiția să fi trecut mai puțin de 270 de zile de la administrarea dozei indicate în certificatul de vaccinare pentru finalizarea seriei de vaccinare primară sau ca respectivilor călători să li se fi administrat o doză suplimentară după finalizarea seriei de vaccinare primară.

Statele membre ar trebui, de asemenea, să elimine restricția temporară aplicabilă călătoriilor neesențiale către UE în ceea ce privește călătorii care s-au vindecat de COVID-19 în ultimele 180 de zile anterioare călătoriei către UE.

În acest scop, călătorii care doresc să efectueze o călătorie neesențială către un stat membru ar trebui să dețină:

(a)fie o dovadă valabilă a vaccinării împotriva COVID-19, eliberată pe baza administrării unui vaccin împotriva COVID-19 autorizat în UE în temeiul Regulamentului (CE) nr. 726/2004,(b)fie o dovadă valabilă a vaccinării împotriva COVID-19, eliberată pe baza administrării de vaccinuri împotriva COVID-19 în cazul cărora s-a finalizat procedura de înscriere pe lista OMS privind utilizările de urgență, dar care nu figurează pe lista vaccinurilor autorizate în UE în temeiul Regulamentului (CE) nr. 726/2004,(c)fie o dovadă valabilă a vindecării.

fie o dovadă valabilă a vaccinării împotriva COVID-19, eliberată pe baza administrării unui vaccin împotriva COVID-19 autorizat în UE în temeiul Regulamentului (CE) nr. 726/2004,

fie o dovadă valabilă a vaccinării împotriva COVID-19, eliberată pe baza administrării de vaccinuri împotriva COVID-19 în cazul cărora s-a finalizat procedura de înscriere pe lista OMS privind utilizările de urgență, dar care nu figurează pe lista vaccinurilor autorizate în UE în temeiul Regulamentului (CE) nr. 726/2004,

fie o dovadă valabilă a vindecării.

Pentru călătorii care intră sub incidența literelor (b) și (c) de mai sus, statul membru ar putea să solicite, de asemenea, o dovadă valabilă a unui test negativ bazat pe reacția în lanț a polimerazei în timp real (RT-PCR), efectuat cu cel mult 72 de ore înainte de plecare. Pentru călătorii care intră sub incidența literei (b), statele membre ar putea aplica măsuri sanitare suplimentare, cum ar fi izolarea, carantina sau administrarea unui vaccin autorizat în UE în temeiul Regulamentului (CE) nr. 726/2004.

Pe lângă certificatele digitale ale UE privind COVID, statele membre ar trebui să accepte dovezile vaccinării împotriva COVID-19 sau ale vindecării de COVID-19 dacă acestea corespund unor certificate care au fost recunoscute ca fiind echivalente cu cele eliberate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/953 al Parlamentului European și al Consiliului într-un act de punere în aplicare adoptat de Comisie în temeiul articolului 8 din regulamentul menționat.

Regulamentul (UE) 2021/953 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2021 privind cadrul pentru eliberarea, verificarea și acceptarea certificatelor interoperabile de vaccinare, testare și vindecare de COVID-19 (certificatul digital al UE privind COVID) pentru a facilita libera circulație pe durata pandemiei de COVID-19 (JO L 211, 15.6.2021, p. 1).

În cazul în care nu a fost adoptat un astfel de act privind certificatele eliberate de o țară terță, statele membre ar putea accepta, în conformitate cu legislația națională, o dovadă a testării și a vaccinării eliberată de țara terță, ținând seama de necesitatea de a putea verifica autenticitatea, valabilitatea și integritatea certificatului și dacă acesta conține toate datele relevante, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2021/953.

În acest caz, acestea ar putea solicita o dovadă valabilă a unui test RT-PCR negativ înainte de plecare pentru călătorii vaccinați complet cu un vaccin împotriva COVID-19 care a primit o autorizație de introducere pe piață în temeiul Regulamentului (CE) nr. 726/2004, dar care nu dețin un certificat digital al UE privind COVID sau un certificat care a fost recunoscut ca fiind echivalent cu acesta.

Cu excepția cazului în care fac obiectul dispozițiilor sus-menționate, copiilor care au împlinit deja 6 ani, dar nu au împlinit încă 18 ani ar trebui de asemenea să li se permită să efectueze călătorii neesențiale către un stat membru dacă dețin o dovadă valabilă a unui test negativ bazat pe reacția în lanț a polimerazei în timp real (RT-PCR), efectuat cu cel mult 72 de ore înainte de plecare. În aceste cazuri, statele membre ar putea să solicite efectuarea unor teste suplimentare după sosire, precum și intrarea în carantină sau autoizolarea. Copiii cu vârsta sub 6 ani care călătoresc împreună cu un adult nu ar trebui să facă obiectul unor cerințe suplimentare.

În cazul în care statele membre decid să elimine restricțiile pentru călătorii care dețin o dovadă valabilă a vaccinării împotriva COVID-19, statele membre ar trebui, de la caz la caz, să țină seama de reciprocitatea acordată zonei UE+.

fără a aduce atingere punctului 6a Statele membre ar trebui să solicite persoanelor care călătoresc din orice motiv, funcție sau necesitate, esențială sau neesențială, cu excepția lucrătorilor din transporturi și a lucrătorilor frontalieri, să fi obținut un rezultat negativ la un test de reacție în lanț a polimerazei (PCR) pentru COVID-19 efectuat cu cel mult 72 de ore înainte de plecare și să prezinte dovada corespunzătoare a unui astfel de rezultat, în forma prevăzută de autorități.

În cazul în care efectuarea unui test la plecare nu este posibilă, persoanele menționate la punctul 6 literele (a) și (b) ar trebui să aibă posibilitatea de a efectua testul după sosire, în conformitate cu procedurile naționale. Acest lucru nu aduce atingere niciunei obligații de a se supune altor măsuri, inclusiv carantinei, după sosire.

În plus, statele membre pot impune măsuri de autoizolare, carantină și depistare a contacților pentru o perioadă de până la 14 zile, precum și, dacă este cazul, testare suplimentară pentru SARS-CoV-2 în aceeași perioadă, cu condiția să impună aceleași cerințe propriilor resortisanți atunci când călătoresc din aceeași țară terță. Pentru călătorii care sosesc dintr-o țară terță în care a fost detectată o variantă a virusului care suscită îngrijorare, statele membre ar trebui să impună astfel de cerințe și, în special, carantina la sosire și testarea suplimentară la sosire sau după sosire.

În cazul în care situația epidemiologică a unei țări terțe sau a unei regiuni se agravează rapid și, în special, în cazul în care a fost detectată o variantă care suscită îngrijorare sau o variantă care suscită interesul, statele membre ar trebui să adopte, cu caracter excepțional, o restricție urgentă și temporară asupra tuturor călătoriilor către UE ale resortisanților țărilor terțe care au reședința în țara terță respectivă. Această restricție de călătorie nu ar trebui să se aplice persoanelor enumerate la punctul 6 literele (a) și (b) și călătorilor enumerați la punctul (i) și la punctele (iv)-(ix) din anexa II. Cu toate acestea, acești călători ar trebui să facă obiectul unor teste adecvate și regulate, inclusiv înaintea plecării, astfel cum se prevede la punctul 7, și să fie supuși autoizolării/carantinei chiar dacă, cu cel puțin 14 zile înainte de intrarea în zona UE+, au primit ultima doză recomandată din unul dintre vaccinurile împotriva COVID-19 autorizate în UE în temeiul Regulamentului (CE) nr. 726/2004 sau din unul dintre vaccinurile împotriva COVID-19 în cazul căruia s-a finalizat înscrierea pe lista OMS privind utilizările de urgență.

Atunci când un stat membru aplică astfel de restricții, statele membre reunite în cadrul structurilor Consiliului și în strânsă cooperare cu Comisia ar trebui să analizeze de urgență situația în mod coordonat. Aceste restricții ar trebui revizuite cel puțin o dată la două săptămâni, ținând seama de evoluția situației epidemiologice.

În ceea ce privește călătoriile efectuate în legătură cu o funcție sau o necesitate esențială, astfel cum se prevede în anexa II:

statele membre pot decide, în mod coordonat, să renunțe la unele dintre măsurile de mai sus, sau la toate, în cazul în care astfel de măsuri ar împiedica însăși îndeplinirea scopului călătoriei;în cazul personalului din sectorul transporturilor, al personalului navigant maritim și al lucrătorilor frontalieri, statele membre nu ar trebui să solicite, pentru a intra în zona UE+, mai mult de un test antigenic rapid cu rezultat negativ la sosire. În cazul specific al personalului din sectorul transporturilor care vine dintr-o țară în care se detectează o incidență ridicată a unor variante ale virusului care suscită îngrijorare, statele membre pot solicita un test antigenic rapid cu rezultat negativ înainte de plecare;echipajele aeriene ar trebui să fie scutite de orice testare în cazul în care șederea lor într-o țară terță a fost mai scurtă de 12 ore, cu excepția situației în care sosesc dintr-o țară terță în care a fost detectată o variantă care suscită îngrijorare, caz în care ar trebui să fie supuse unor teste proporționale.

statele membre pot decide, în mod coordonat, să renunțe la unele dintre măsurile de mai sus, sau la toate, în cazul în care astfel de măsuri ar împiedica însăși îndeplinirea scopului călătoriei;

în cazul personalului din sectorul transporturilor, al personalului navigant maritim și al lucrătorilor frontalieri, statele membre nu ar trebui să solicite, pentru a intra în zona UE+, mai mult de un test antigenic rapid cu rezultat negativ la sosire. În cazul specific al personalului din sectorul transporturilor care vine dintr-o țară în care se detectează o incidență ridicată a unor variante ale virusului care suscită îngrijorare, statele membre pot solicita un test antigenic rapid cu rezultat negativ înainte de plecare;

echipajele aeriene ar trebui să fie scutite de orice testare în cazul în care șederea lor într-o țară terță a fost mai scurtă de 12 ore, cu excepția situației în care sosesc dintr-o țară terță în care a fost detectată o variantă care suscită îngrijorare, caz în care ar trebui să fie supuse unor teste proporționale.

Acest lucru nu aduce atingere cerințelor generale de sănătate publică care pot fi impuse de statele membre, cum ar fi distanțarea fizică și cerința de a purta mască.

Statele membre ar trebui să elaboreze un formular de localizare a pasagerilor (PLF) și să solicite persoanelor care intră în UE să prezinte un PLF, care să respecte cerințele aplicabile de protecție a datelor. Un formular european de localizare a pasagerilor comun este în curs de elaborare, pentru eventuala utilizare de către statele membre. Pentru a simplifica prelucrarea datelor și a accelera depistarea contacților, ar trebui utilizată ori de câte ori este posibil o opțiune digitală pentru informațiile de localizare a pasagerilor, asigurându-se în același timp accesul egal pentru toți resortisanții țărilor terțe.

Un stat membru nu ar trebui să decidă să elimine restricția asupra călătoriilor neesențiale către UE pentru o anumită țară terță înainte ca această eliminare să fi fost coordonată în conformitate cu prezenta recomandare.

Rezidenții din Andorra, Monaco, San Marino și Vatican/Sfântul Scaun ar trebui considerați rezidenți ai UE în sensul prezentei recomandări.

Prezenta recomandare ar trebui pusă în aplicare de către toate statele membre la toate frontierele externe.

Până la 30 aprilie 2022, Comisia ar trebui să revizuiască recomandarea în vederea eliminării anexei I, ținând seama de creșterea ratei de vaccinare la nivel mondial.

Comisia ar trebui să raporteze Consiliului și ar putea să îi prezinte, după caz, o propunere de eliminare a anexei I.

ANEXA I

ANEXA I

Țările terțe, regiunile administrative speciale și alte entități și autorități teritoriale ai căror rezidenți nu ar trebui să fie afectați de restricția temporară de la frontierele externe asupra călătoriilor neesențiale către UE:

STATE

BAHRAIN

CHILE

COLUMBIA

INDONEZIA

KUWEIT

NOUA ZEELANDĂ

PERU

QATAR

RWANDA

ARABIA SAUDITĂ

COREEA DE SUD

EMIRATELE ARABE UNITE

URUGUAY

CHINA

sub rezerva confirmării reciprocității

REGIUNI ADMINISTRATIVE SPECIALE ALE REPUBLICII POPULARE CHINEZE

RAS Hong Kong

RAS Macao

ENTITĂȚI ȘI AUTORITĂȚI TERITORIALE NERECUNOSCUTE CA STATE DE CEL PUȚIN UN STAT MEMBRU

Taiwan

BAHRAIN

CHILE

COLUMBIA

INDONEZIA

KUWEIT

NOUA ZEELANDĂ

PERU

QATAR

RWANDA

ARABIA SAUDITĂ

COREEA DE SUD

EMIRATELE ARABE UNITE

URUGUAY

CHINA

ANEXA II

ANEXA II

Categoriile specifice de călători care au o funcție esențială sau îndeplinesc o necesitate esențială:

personalul medical, cercetătorii din domeniul sănătății și personalul care se ocupă de îngrijirea persoanelor în vârstă;

lucrătorii transfrontalieri;

lucrătorii sezonieri din agricultură;

personalul din sectorul transporturilor;

diplomații, personalul organizațiilor internaționale și persoanele care sunt invitate de organizațiile internaționale și a căror prezență fizică este necesară pentru buna funcționare a acestor instituții, personalul militar, lucrătorii din domeniul umanitar și personalul de protecție civilă în exercitarea atribuțiilor lor;

pasagerii în tranzit;

călătorii care se deplasează din motive familiale imperative;

personalul navigant maritim;

persoanele care au nevoie de protecție internațională sau care se încadrează la alte motive umanitare;

resortisanții țărilor terțe care călătoresc în scopul efectuării de studii;

lucrătorii din țări terțe cu înaltă calificare a căror angajare este necesară din perspectivă economică și a căror activitate nu poate fi amânată sau efectuată din străinătate.

personalul medical, cercetătorii din domeniul sănătății și personalul care se ocupă de îngrijirea persoanelor în vârstă;

lucrătorii transfrontalieri;

lucrătorii sezonieri din agricultură;

personalul din sectorul transporturilor;

diplomații, personalul organizațiilor internaționale și persoanele care sunt invitate de organizațiile internaționale și a căror prezență fizică este necesară pentru buna funcționare a acestor instituții, personalul militar, lucrătorii din domeniul umanitar și personalul de protecție civilă în exercitarea atribuțiilor lor;

pasagerii în tranzit;

călătorii care se deplasează din motive familiale imperative;

personalul navigant maritim;

persoanele care au nevoie de protecție internațională sau care se încadrează la alte motive umanitare;

resortisanții țărilor terțe care călătoresc în scopul efectuării de studii;

lucrătorii din țări terțe cu înaltă calificare a căror angajare este necesară din perspectivă economică și a căror activitate nu poate fi amânată sau efectuată din străinătate.