Directiva (UE) 2016/2341 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2016 privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (IORP) (reformare) (Text cu relevanță pentru SEE)

TITLUL I

Prezenta directivă stabilește norme privind inițierea și exercitarea activităților instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (IORP).

Prezenta directivă se aplică IORP. În cazul în care, în conformitate cu legislația națională, IORP nu au personalitate juridică, statele membre aplică prezenta directivă fie respectivelor IORP, fie, sub rezerva alineatului (2), entităților autorizate responsabile cu administrarea acestora și care acționează în numele lor.

Prezenta directivă nu se aplică:

instituțiilor care administrează sistemele de securitate socială reglementate de Regulamentele (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului;

instituțiilor reglementate de Directivele 2009/65/CE, 2009/138/CE, 2011/61/UE, 2013/36/UE și 2014/65/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului;

instituțiilor care funcționează în sistem redistributiv;

instituțiilor în cadrul cărora salariații din întreprinderile plătitoare nu au dreptul legal la prestații și în care întreprinderea plătitoare poate răscumpăra activele în orice moment, fără a își îndeplini neapărat obligațiile de plată a pensiilor;

întreprinderilor care constituie provizioane la bilanț în vederea asigurării plății pensiilor pentru salariații proprii.

IORP care administrează și scheme de pensii obligatorii pentru angajați care sunt considerate a fi sisteme de securitate socială reglementate de Regulamentele (CE) nr. 883/2004 și (CE) nr. 987/2009 intră sub incidența prezentei directive în ceea ce privește activitățile lor neobligatorii din domeniul pensiilor ocupaționale. În acest caz, pasivele și activele corespunzătoare sunt restricționate și nu pot fi transferate către schemele obligatorii de pensii considerate sisteme de securitate socială sau viceversa.

Statele membre de origine pot opta să aplice articolele 9-14, articolele 19-22, articolul 23 alineatele (1) și (2) și articolele 24-58 din prezenta directivă activităților de furnizare de pensii ocupaționale efectuate de întreprinderile de asigurare de viață, în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) litera (a) punctele (i)-(iii) și cu articolul 2 alineatul (3) litera (b) punctele (ii)-(iv) din Directiva 2009/138/CE. În acest caz, toate activele și pasivele corespunzătoare activităților de furnizare de pensii ocupaționale sunt restricționate, gestionate și organizate separat de alte activități ale întreprinderilor de asigurare de viață, fără nici o posibilitatea de transfer.

În cazul menționat la primul paragraf din prezentul articol și numai în ceea ce privește activitățile lor de furnizare de pensii ocupaționale, întreprinderile de asigurare de viață nu intră sub incidența articolelor 76-86, articolului 132, articolului 134 alineatul (2), articolului 173, articolului 185 alineatele (5), (7) și (8) și articolului 209 din Directiva 2009/138/CE.

Statul membru de origine se asigură că fie autoritățile competente, fie autoritățile responsabile cu supravegherea întreprinderilor de asigurare de viață reglementate de Directiva 2009/138/CE, în cadrul activității lor de supraveghere, verifică stricta delimitare a activităților de furnizare de pensii ocupaționale.

Cu excepția articolelor 32-35, statele membre pot opta să nu aplice prezenta directivă, în totalitate sau în parte, oricărei IORP înregistrate sau autorizate pe teritoriul lor care administrează scheme de pensii cu mai puțin de 100 de membri în total. Sub rezerva articolului 2 alineatul (2), astfel de IORP au însă dreptul să aplice, în mod voluntar, prezenta directivă. Articolul 11 se poate aplica numai dacă se aplică toate celelalte dispoziții ale prezentei directive. Statele membre aplică articolul 19 alineatul (1) și articolul 21 alineatele (1) și (2) oricărei IORP înregistrate sau autorizate pe teritoriul lor care administrează scheme de pensii cu mai mult de 15 membri în total.

Statele membre pot opta să aplice oricare dintre articolele 1-8, articolul 19 și articolele 32-35 instituțiilor în cazul cărora furnizarea de pensii ocupaționale are un caracter statutar, conform legislației naționale, și este garantată de o autoritate publică.

În sensul prezentei directive:

instituție pentru furnizarea de pensii ocupaționale sau IORP înseamnă o instituție, indiferent de forma sa juridică, care funcționează pe baza principiului de finanțare prin capitalizare, înființată separat de orice întreprindere sau grupare plătitoare, cu scopul de a furniza pensii în contextul unei activități ocupaționale, pe baza unui acord sau contract încheiat:

individual sau colectiv între unul sau mai mulți angajatori și unul sau mai mulți angajați sau reprezentanții acestora; sau

cu persoane care exercită o activitate independentă, individual sau colectiv, în conformitate cu legislația statelor membre gazdă și de origine

schemă de pensii înseamnă un contract, un acord, un act fiduciar sau reguli care prevăd ce drepturi de pensii se acordă și în ce condiții;

întreprindere plătitoare înseamnă orice întreprindere sau alt organism, indiferent dacă include sau constă în una sau mai multe persoane juridice sau fizice, care acționează ca angajator sau persoană care exercită o activitate independentă sau oricare combinație între acestea și care oferă o schemă de pensii sau plătește contribuții la o IORP;

pensii înseamnă prestațiile plătite la pensionare sau în perspectiva pensionării sau, atunci când sunt complementare acestor indemnizații și oferite cu titlu accesoriu, sub forma plăților în caz de deces, invaliditate sau încetarea activității ori sub formă de ajutoare bănești sau servicii în caz de boală, sărăcie sau deces. Pentru a facilita securitatea financiară după pensionare, aceste prestații pot lua forma unei rente viagere, unei rente temporare, unei sume forfetare sau forma oricărei combinații dintre acestea;

membru înseamnă o persoană, alta decât un beneficiar sau un membru potențial, ale cărei activități profesionale, trecute sau prezente, îi dau sau îi vor da dreptul la pensie în conformitate cu prevederile unei scheme de pensii;

beneficiar înseamnă o persoană care primește pensie;

membru potențial înseamnă o persoană care este eligibilă să adere la o schemă de pensii;

autoritate competentă înseamnă o autoritate națională desemnată să îndeplinească atribuțiile prevăzute în prezenta directivă;

riscuri biometrice înseamnă riscuri legate de deces, invaliditate și longevitate;

stat membru de origine înseamnă statul membru în care IORP a fost înregistrată sau autorizată și în care se află sediul său principal, în conformitate cu articolul 9;

stat membru gazdă înseamnă statul membru a cărui legislație socială și legislație a muncii relevante în domeniul schemelor de pensii ocupaționale sunt aplicabile relației dintre întreprinderea plătitoare și membri sau beneficiari;

IORP de la care se efectuează transferul înseamnă o IORP care transferă total sau parțial obligațiile unei scheme de pensii, provizioanele tehnice și alte obligații și drepturi, precum și activele aferente sau numerarul echivalent acestora, unei IORP înregistrate sau autorizate în alt stat membru;

IORP destinatară înseamnă o IORP care primește total sau parțial pasivele unei scheme de pensii, provizioanele tehnice și alte obligații și drepturi, precum și activele aferente sau numerarul echivalent acestora, din partea unei IORP înregistrate sau autorizate în alt stat membru;

piață reglementată înseamnă o piață reglementată, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 21 din Directiva 2014/65/UE;

sistem multilateral de tranzacționare sau MTF înseamnă un sistem multilateral de tranzacționare sau MTF, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 22 din Directiva 2014/65/UE;

sistem organizat de tranzacționare sau OTF înseamnă un sistem organizat de tranzacționare sau OTF, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 23 din Directiva 2014/65/UE;

suport durabil înseamnă un instrument cu ajutorul căruia un membru sau un beneficiar poate stoca informații care îi sunt adresate personal, într-un mod care să permită ca informațiile respective să poată fi consultate ulterior pe o durată adaptată scopului acestor informații și care permite reproducerea fidelă a informațiilor stocate;

funcție-cheie, în cadrul unui sistem de guvernanță, înseamnă capacitatea de a efectua sarcini concrete și cuprinde funcția de gestionare a riscurilor, funcția de audit intern și funcția actuarială;

activitate transfrontalieră înseamnă administrarea unei scheme de pensii în care relația dintre instituția plătitoare, respectiv membrii și beneficiarii vizați este reglementată de legislația socială și legislația muncii relevante în domeniul schemelor de pensii ocupaționale dintr-un stat membru diferit de statul membru de origine.

Statele membre solicită IORP înregistrate sau autorizate pe teritoriul lor să își limiteze activitățile la operațiuni legate de pensii și activități conexe.

Atunci când, în conformitate cu articolul 4, o întreprindere de asigurare de viață își administrează activitățile de furnizare de pensii ocupaționale prin restricționarea activelor și a pasivelor sale, activele și pasivele restricționate sunt limitate la operațiunile legate de pensii și activități conexe.

Ca principiu general, IORP țin seama, după caz, în cadrul activităților lor, de obiectivul repartizării echitabile a riscurilor și a beneficiilor între generații.

Statele membre asigură existența unei separații juridice între o întreprindere plătitoare și o IORP înregistrată sau autorizată pe teritoriul lor, cu scopul de a proteja activele IORP în interesul membrilor și beneficiarilor în caz de faliment al întreprinderii plătitoare.

Statele membre veghează ca fiecare IORP având sediul principal pe teritoriul lor să fie înregistrată într-un registru național, sau să fie autorizată, de către autoritatea competentă.

În cazul activităților transfrontaliere desfășurate în conformitate cu articolul 11, registrul conține, de asemenea, informații privind statele membre în care funcționează IORP.

Informațiile din registru se comunică EIOPA, care le publică pe site-ul său de internet.

Statele membre se asigură, în ceea ce privește fiecare IORP înregistrată sau autorizată pe teritoriul lor, că:

IORP a pus în aplicare reglementări stabilite în mod corespunzător privind administrarea oricărei scheme de pensii;

dacă întreprinderea plătitoare garantează plata pensiilor, aceasta se angajează la o finanțare constantă;

În conformitate cu principiul subsidiarității și luând în considerare scara pensiilor oferite de regimurile de securitate socială, statele membre pot prevedea să le fie oferite membrilor beneficii suplimentare, cum ar fi opțiunea de acoperire a riscurilor de longevitate și de invaliditate, indemnizații pentru persoanele supraviețuitoare aflate în întreținere și o garanție de rambursare a contribuțiilor, cu acordul angajatorilor și angajaților sau al reprezentanților acestora.

Fără a aduce atingere legislației sociale și legislației muncii la nivel național privind organizarea sistemelor de pensii, inclusiv aderarea obligatorie și dispozițiile rezultând din contractele colective de muncă, statele membre permit IORP înregistrate sau autorizate pe teritoriul lor să desfășoare activități transfrontaliere. Statele membre permit, de asemenea, întreprinderilor aflate pe teritoriul lor să plătească contribuții către IORP care se oferă să desfășoare sau care desfășoară activități transfrontaliere.

O IORP care se oferă să desfășoare activități transfrontaliere și să încaseze contribuții de la o întreprindere plătitoare este supusă autorizării prealabile de către autoritatea competentă relevantă din statul său membru de origine.

O IORP notifică intenția sa de a desfășura activități transfrontaliere autorității competente din statul membru de origine. Statele membre solicită IORP să furnizeze următoarele informații în cadrul notificării:

denumirea statului sau statelor membre gazdă, care este identificat de întreprinderea plătitoare, după caz;

denumirea întreprinderii plătitoare și localizarea sediului principal al acesteia;

principalele caracteristici ale schemei de pensii care urmează să fie gestionată pentru întreprinderea plătitoare.

Dacă autoritatea competentă din statul membru de origine este notificată conform alineatului (3) și dacă nu a emis o decizie motivată potrivit căreia structura administrativă sau situația financiară a IORP sau reputația și calificările profesionale sau experiența persoanelor care conduc IORP sunt incompatibile cu activitatea transfrontalieră propusă, respectiva autoritate competentă comunică, în termen de trei luni de la primirea tuturor informațiilor prevăzute la alineatul (3), respectivele informații autorității competente din statul membru gazdă și informează IORP cu privire la aceasta.

În cazul în care autoritatea competentă din statul membru de origine nu comunică informațiile menționate la alineatul (3) autorității competente din statul membru gazdă, aceasta prezintă respectivei IORP motivele necomunicării informațiilor, în termen de trei luni de la primirea tuturor informațiilor respective. Necomunicarea informațiilor face obiectul dreptului de a exercita o cale de atac în fața instanțelor din statul membru de origine.

IORP care desfășoară activități transfrontaliere sunt supuse cerințelor privind informațiile, menționate la titlul IV, impuse de statul membru gazdă în ceea ce privește membrii potențiali, membrii și beneficiarii vizați de respectiva activitate transfrontalieră.

Înainte ca IORP să înceapă să desfășoare o activitate transfrontalieră, autoritatea competentă din statul membru gazdă informează, în termen de șase săptămâni de la primirea informațiilor prevăzute la alineatul (3), autoritatea competentă din statul membru de origine asupra dispozițiilor din legislația socială și legislația muncii care sunt relevante pentru domeniul schemelor de pensii ocupaționale care reglementează schema de pensii administrată în contul unei întreprinderi din statul membru gazdă și asupra cerințelor statului membru gazdă privind informațiile, prevăzute la titlul IV, care se aplică activității transfrontaliere. Autoritatea competentă din statul membru de origine comunică aceste informații IORP.

La primirea notificării prevăzute la alineatul (7) sau dacă nu primește nicio notificare din partea autorității competente a statului membru de origine la expirarea perioadei prevăzute la alineatul (7), IORP poate începe să desfășoare activitatea transfrontalieră, în conformitate cu dispozițiile din legislația socială și legislația muncii din statul membru gazdă care sunt relevante pentru domeniul schemelor de pensii ocupaționale și cu cerințele statului membru gazdă privind informațiile, prevăzute la alineatul (7).

Autoritatea competentă din statul membru gazdă informează autoritatea competentă din statul membru de origine asupra oricăror schimbări semnificative survenite în dispozițiile din legislația socială și legislația muncii din statul membru gazdă relevante pentru domeniul schemelor de pensii ocupaționale, care pot afecta caracteristicile schemei de pensii în ceea ce privește activitatea transfrontalieră, precum și asupra oricărei schimbări semnificative a cerințelor statului membru gazdă privind informațiile, prevăzute la alineatul (7). Autoritatea competentă din statul membru de origine comunică aceste informații IORP.

Autoritatea competentă din statul membru gazdă supraveghează IORP în permanență în ceea ce privește conformarea activităților sale cu dispozițiile din legislația socială și legislația muncii din statul membru gazdă care sunt relevante pentru domeniul schemelor de pensii ocupaționale și cu cerințele statului membru gazdă privind informațiile, menționate la alineatul (7). Dacă supravegherea relevă nereguli, autoritatea competentă din statul membru gazdă informează fără întârziere autoritatea competentă din statul membru de origine. Autoritatea competentă din statul membru de origine, în coordonare cu autoritatea competentă din statul membru gazdă, adoptă măsurile necesare pentru a determina IORP să pună capăt încălcării constatate.

Dacă, în ciuda măsurilor luate de autoritatea competentă din statul membru de origine sau deoarece nu au fost adoptate măsuri adecvate în statul membru de origine, IORP continuă să încalce dispozițiile aplicabile din legislația socială și legislația muncii din statul membru gazdă care sunt relevante pentru domeniul schemelor de pensii ocupaționale sau cerințele statului membru gazdă privind informațiile, menționate la alineatul (7), autoritatea competentă din statul membru gazdă poate, după ce informează autoritatea competentă din statul membru de origine, să ia măsurile necesare pentru a preveni sau sancționa viitoare nereguli, inclusiv, dacă este strict necesar, să interzică IORP să furnizeze servicii în contul întreprinderii plătitoare din statul membru gazdă.

Statele membre permit IORP înregistrate sau autorizate pe teritoriul lor să transfere total sau parțial pasivele unei scheme de pensii, provizioanele tehnice și alte obligații și drepturi, precum și activele aferente sau numerarul echivalent acestora, către o IORP destinatară.

Statele membre se asigură că costurile transferului nu sunt suportate de restul membrilor și de beneficiarii IORP de la care se efectuează transferul sau de membrii actuali și de beneficiarii IORP destinatare.

Transferul este condiționat de acordul prealabil:

al majorității membrilor și al majorității beneficiarilor în cauză sau, dacă este cazul, al majorității reprezentanților acestora. Majoritatea se definește în conformitate cu legislația națională. Informațiile privind condițiile transferului sunt puse la dispoziția membrilor și a beneficiarilor în cauză și, dacă este cazul, a reprezentanților acestora, în timp util, de către IORP de la care se efectuează transferul, înainte de depunerea cererii menționate la alineatul (4); precum și

al întreprinderii plătitoare, după caz.

Transferul total sau parțial al pasivelor unei scheme de pensii, al provizioanelor tehnice și al altor obligații și drepturi, precum și al activelor aferente sau al numerarului echivalent acestora, între IORP de la care se efectuează transferul și IORP destinatare este autorizat de către autoritatea competentă din statul membru de origine al IORP destinatare, după obținerea acordului prealabil al autorității competente din statul membru de origine al IORP de la care se efectuează transferul. IORP destinatară este cea care depune cererea de autorizare a transferului. Autoritatea competentă din statul membru de origine al IORP destinatare acordă sau refuză autorizarea și își comunică decizia IORP destinatare în termen de trei luni de la primirea cererii.

Cererea de autorizare a transferului menționată la alineatul (4) conține următoarele informații:

acordul scris între IORP de la care se efectuează transferul și IORP destinatară, precizând condițiile transferului;

o descriere a principalelor caracteristici ale schemei de pensii;

o descriere a pasivelor sau a provizioanelor tehnice care urmează să fie transferate și a altor obligații și drepturi, precum și a activelor aferente sau a numerarului echivalent acestora;

denumirile și localizarea sediilor principale ale IORP de la care se efectuează transferul și cele ale IORP destinatară, precum și statele membre în care înregistrată sau autorizată fiecare IORP;

localizarea sediului principal al întreprinderii plătitoare și denumirea întreprinderii plătitoare;

dovada acordului prealabil, în conformitate cu alineatul (3);

atunci când este cazul, denumirile statelor membre a căror legislație socială și a muncii relevantă în domeniul schemelor de pensii ocupaționale este aplicabilă schemei de pensii în cauză.

Autoritatea competentă din statul membru de origine în care se află IORP destinatară transmite cererea menționată la alineatul (4) autorității competente pentru IORP de la care se efectuează transferul, fără întârziere după primirea cererii.

Autoritatea competentă din statul membru de origine al IORP destinatare evaluează numai dacă:

toate informațiile menționate la alineatul (5) au fost furnizate de către IORP destinatară;

structura administrativă, situația financiară a IORP destinatare și reputația, calificarea sau experiența profesională a persoanelor care gestionează IORP destinatară sunt compatibile cu transferul propus;

interesele pe termen lung ale membrilor și beneficiarilor IORP destinatare și partea transferată din schemă sunt protejate în mod adecvat pe durata transferului și ulterior acestuia;

provizioanele tehnice ale IORP destinatare sunt integral finanțate la data transferului, în cazul în care transferul are ca rezultat o activitate transfrontalieră; și

activele care urmează să fie transferate sunt suficiente și adecvate pentru a acoperi pasivele, provizioanele tehnice, precum și alte obligații și drepturi care urmează să fie transferate, în conformitate cu normele aplicabile în statul membru de origine al IORP destinatare.

Autoritatea competentă din statul membru de origine al IORP de la care se efectuează transferul evaluează numai dacă:

în cazul unui transfer parțial al pasivelor, provizioanelor tehnice și al altor obligații și drepturi, precum și al activelor aferente sau al numerarului echivalent acestora aparținând schemei de pensii, interesele pe termen lung ale membrilor și beneficiarilor din partea rămasă a schemei de pensii sunt protejate în mod adecvat;

drepturile individuale ale membrilor și beneficiarilor sunt cel puțin aceleași în urma transferului;

activele care corespund schemei de pensii care urmează să fie transferată sunt suficiente și adecvate pentru a acoperi pasivele, provizioanele tehnice, precum și alte obligații și drepturi care urmează să fie transferate, în conformitate cu normele aplicabile în statul membru de origine al IORP de la care se efectuează transferul.

Autoritatea competentă din statul membru de origine al IORP de la care se efectuează transferul comunică rezultatele evaluării menționate la alineatul (8) în termen de opt săptămâni de la primirea cererii menționate la alineatul (6) pentru a permite autorității competente din statul membru de origine al IORP destinatare să ia o decizie în conformitate cu alineatul (4).

În cazul în care autorizarea este refuzată, autoritatea competentă a statului membru de origine al IORP destinatare își motivează refuzul în termenul de trei luni menționat la alineatul (4). Refuzul respectiv sau absența unei acțiuni din partea autorității competente a statului membru de origine al IORP destinatare face obiectul dreptului de a exercita o cale de atac în fața instanțelor din statul membru de origine al IORP destinatare.

Autoritatea competentă din statul membru de origine al IORP destinatare informează autoritatea competentă din statul membru de origine al IORP de la care se efectuează transferul cu privire la decizia menționată la alineatul (4), în termen de două săptămâni de la luarea respectivei decizii.

La primirea deciziei de autorizare menționate la alineatul (4) sau în cazul în care nu se primește nicio informație cu privire la decizie din partea autorității competente din statul membru de origine al IORP destinatare, la expirarea perioadei prevăzute la alineatul (11) al treilea paragraf, IORP destinatară poate începe administrarea schemei de pensii.

În caz de dezacord cu privire la procedura sau conținutul unei acțiuni sau cu privire la absența acțiunii din partea autorității competente a statului membru de origine al IORP de la care se efectuează transferul sau al IORP destinatare, inclusiv decizia de a autoriza sau refuza un transfer transfrontalier, EIOPA poate realiza mediere fără caracter obligatoriu, în conformitate cu articolul 31 al doilea paragraf litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, la cererea oricăreia dintre autoritățile competente sau din proprie inițiativă.

În cazul în care IORP destinatară desfășoară activități transfrontaliere, se aplică articolul 11 alineatele (9), (10) și (11).

TITLUL II

Statul membru de origine se asigură că IORP care administrează scheme de pensii ocupaționale au alocate în orice moment, pentru întreg spectrul schemelor lor de pensii, un volum adecvat de pasive corespunzător angajamentelor financiare rezultate din portofoliul de contracte de pensii existente.

Statul membru de origine se asigură că, atunci când formulează dispoziții care acoperă riscurile biometrice și/sau garantează fie randamentul investițiilor, fie un nivel dat al indemnizațiilor, IORP care administrează scheme de pensii ocupaționale stabilesc provizioane tehnice suficiente privind întregul spectru al unor astfel de scheme.

Calculul provizioanelor tehnice se efectuează în fiecare an. Cu toate acestea, statul membru de origine poate permite calculul la fiecare trei ani, dacă IORP prezintă membrilor sau autorităților competente un certificat sau un raport asupra modificărilor survenite în anii respectivi. Certificatul sau raportul reflectă modificările provizioanelor tehnice și schimbările survenite în riscurile acoperite.

Calculul provizioanelor tehnice este efectuat și certificat de către un actuar sau de către un alt specialist în respectivul domeniu, inclusiv de către un auditor, dacă legislația națională o permite, pe baza metodelor actuariale recunoscute de către autoritățile competente din statul membru de origine, în conformitate cu următoarele principii:

volumul minim de provizioane tehnice se calculează printr-o evaluare actuarială suficient de prudentă, luând în considerare toate angajamentele contractate de IORP în materie de prestații și contribuții în cadrul sistemelor de pensii pe care le administrează. Acesta trebuie să acopere plata în continuare atât a pensiilor cât și a prestațiilor aflate deja în plată către beneficiari și, de asemenea, să reflecte angajamentele rezultate din drepturile de pensie dobândite de membri. Prognozele economice și actuariale alese pentru evaluarea angajamentelor se aleg în mod prudent, luând în considerare, dacă este cazul, o marjă adecvată pentru variații nefavorabile;

ratele maxime ale dobânzii utilizate se aleg în mod prudent și se determină în conformitate cu reglementările relevante din legislația statului membru de origine. Respectivele rate prudente ale dobânzii se calculează luând în considerare:

randamentul activelor corespunzătoare deținute de către IORP și randamentul viitor prognozat al investițiilor;

randamentele de piață ale obligațiunilor de înaltă calitate, ale obligațiunilor de stat, ale obligațiunilor Mecanismului european de stabilitate, ale obligațiunilor Băncii Europene de Investiții (BEI) sau ale obligațiunilor Fondului european de stabilitate financiară; sau

o combinație a punctelor (i) și (ii);

tabelele biometrice folosite pentru calculul provizioanelor tehnice se bazează pe principii prudente, ținând cont de principalele caracteristici ale grupului de membri și ale schemelor de pensii, în special de evoluția preconizată a riscurilor relevante;

metodele și baza de calcul pentru provizioanele tehnice rămân în general constante de la un exercițiu financiar la altul. Cu toate acestea, discontinuitățile pot fi justificate de o schimbare în legislație, în condițiile economice sau demografice pe care se bazează provizioanele.

randamentul activelor corespunzătoare deținute de către IORP și randamentul viitor prognozat al investițiilor;

randamentele de piață ale obligațiunilor de înaltă calitate, ale obligațiunilor de stat, ale obligațiunilor Mecanismului european de stabilitate, ale obligațiunilor Băncii Europene de Investiții (BEI) sau ale obligațiunilor Fondului european de stabilitate financiară; sau

o combinație a punctelor (i) și (ii);

Statul membru de origine poate să impună cerințe suplimentare și mai detaliate pentru calculul provizioanelor tehnice, pentru a asigura o protecție adecvată a intereselor membrilor și beneficiarilor.

Statul membru de origine solicită fiecărei IORP să dețină în permanență active suficiente și adecvate pentru a acoperi provizioanele tehnice pentru întregul spectru de scheme de pensii gestionate.

Statul membru de origine poate permite unei IORP ca, pentru o durată limitată, să nu dețină active suficiente pentru a acoperi provizioanele tehnice. În acest caz, autoritățile competente solicită ca IORP să adopte un plan de redresare concret și realizabil, însoțit de un calendar, pentru a se asigura că cerințele de la alineatul (1) sunt din nou respectate. Planul îndeplinește următoarele condiții:

IORP elaborează un plan concret și realizabil pentru a restabili volumul necesar de active în vederea acoperirii integrale a provizioanelor tehnice în timp util. Planul este pus la dispoziția membrilor sau, dacă este cazul, a reprezentanților acestora și/sau este supus aprobării autorităților competente din statul membru de origine;

la elaborarea planului se ține seama de situația specifică a IORP, în special de structura active/pasive, profilul riscului, planul de lichiditate, profilul de vârstă al membrilor care au dreptul să primească pensii, scheme în faza de demarare și scheme care trec de la o situație de nefinanțare sau finanțare parțială la o situație de finanțare integrală;

în cazul lichidării unei scheme de pensii în timpul perioadei menționate la prima teză din prezentul alineat, IORP informează autoritățile competente din statul membru de origine. IORP stabilește o procedură de transfer al activelor și pasivelor aferente schemei respective către altă IORP, către o întreprindere de asigurări sau către alt organ corespunzător. Această procedură este comunicată autorităților competente din statul membru de origine și o descriere generală a procedurii este pusă la dispoziția membrilor sau, dacă este cazul, reprezentanților acestora, în conformitate cu principiul confidențialității.

În cazul activității transfrontaliere, provizioanele tehnice sunt finanțate permanent pentru întreaga gamă de scheme de pensii gestionate. Dacă această condiție nu este îndeplinită, autoritatea competentă din statul membru de origine intervine prompt și solicită IORP să elaboreze imediat măsurile adecvate și să le pună în aplicare fără întârziere, astfel încât membrii și beneficiarii să fie protejați în mod adecvat.

Statul membru de origine se asigură că IORP care administrează scheme de pensii pentru care IORP însăși, și nu întreprinderea plătitoare, subscrie împotriva riscurilor biometrice sau garantează un anumit randament al investițiilor sau un anumit nivel al prestațiilor, dețin permanent active suplimentare peste nivelul prevăzut în provizioanele tehnice, ca măsură de siguranță. Volumul acestora reflectă tipul de risc și portofoliul activelor deținute pentru întregul spectru de scheme de pensii administrate. Respectivele active sunt libere de orice obligații previzibile și servesc drept capital de siguranță pentru a compensa discrepanțele între cheltuielile și beneficiile prognozate și cele reale.

Pentru a calcula nivelul minim al activelor suplimentare se aplică regulile prevăzute la articolele 16, 17 și 18.

Alineatul (1) nu împiedică însă statele membre să solicite IORP aflate pe teritoriul lor să dețină fonduri proprii de reglementare sau să stabilească reguli mai precise, dacă acestea se justifică din punct de vedere prudențial.

Pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung a furnizării de pensii ocupaționale, statele membre solicită fiecărei IORP menționate la articolul 15 alineatul (1) care sunt înregistrate sau autorizate pe teritoriul lor să dispună de o marjă de solvabilitate disponibilă, adecvată pentru întreaga sa activitate, în orice moment, care să fie cel puțin egală cu cerințele din prezenta directivă.

Marja de solvabilitate disponibilă este reprezentată de activele IORP, libere de orice pasive previzibile, din care se scad elementele necorporale, inclusiv:

capitalul social vărsat sau, în cazul unei IORP sub forma unei întreprinderi mutuale, fondul inițial efectiv plus toate conturile membrilor întreprinderii mutuale care îndeplinesc criteriile următoare:

actul constitutiv și statutul trebuie să prevadă că se pot face plăți din aceste conturi către membrii întreprinderii mutuale numai în măsura în care acest lucru nu determină scăderea marjei de solvabilitate disponibilă sub nivelul cerut sau, după lichidarea întreprinderii, în cazul în care au fost plătite toate celelalte datorii ale întreprinderii;

actul constitutiv și statutul trebuie să prevadă că, pentru orice plăți menționate la punctul (i) și efectuate în alte scopuri decât rezilierea individuală a calității de membru al întreprinderii mutuale, autoritățile competente să fie informate cu cel puțin o lună în avans și ca acestea să poată, în acest interval, să interzică plata; și

dispozițiile relevante din actul constitutiv și din statut nu pot fi modificate decât după ce autoritățile competente au declarat că nu se opun acestei modificări, fără să aducă atingere criteriilor prevăzute la punctele (i) și (ii);

rezervele (legale și libere) care nu corespund obligațiilor de subscriere;

profitul sau pierderile reportate după deducerea dividendelor care trebuie plătite; și

în măsura în care legislația națională permite, rezervele de profit care apar în bilanț, în cazul în care pot fi folosite pentru a acoperi pierderile care pot apărea și dacă nu au fost puse la dispoziție pentru distribuire către membri și beneficiari.

actul constitutiv și statutul trebuie să prevadă că se pot face plăți din aceste conturi către membrii întreprinderii mutuale numai în măsura în care acest lucru nu determină scăderea marjei de solvabilitate disponibilă sub nivelul cerut sau, după lichidarea întreprinderii, în cazul în care au fost plătite toate celelalte datorii ale întreprinderii;

actul constitutiv și statutul trebuie să prevadă că, pentru orice plăți menționate la punctul (i) și efectuate în alte scopuri decât rezilierea individuală a calității de membru al întreprinderii mutuale, autoritățile competente să fie informate cu cel puțin o lună în avans și ca acestea să poată, în acest interval, să interzică plata; și

dispozițiile relevante din actul constitutiv și din statut nu pot fi modificate decât după ce autoritățile competente au declarat că nu se opun acestei modificări, fără să aducă atingere criteriilor prevăzute la punctele (i) și (ii);

Statele membre pot dispune ca marja de solvabilitate disponibilă să poată fi constituită și din:

capital din acțiuni preferențiale cumulative și capital din împrumuturi subordonate până la 50 % din marja de solvabilitate disponibilă sau marja de solvabilitate minimă, în funcție de care este mai mică, din care maximum 25 % constă în împrumuturi subordonate cu scadență fixă sau capital din acțiuni preferențiale cumulative cu termen fix, cu condiția să existe acorduri obligatorii pe baza cărora, în cazul falimentului sau lichidării IORP, capitalul din împrumuturi subordonate sau capitalul din acțiuni preferențiale urmează ca prioritate după revendicările tuturor celorlalți creditori și nu se rambursează decât după ce au fost plătite toate datoriile scadente la momentul respectiv;

titlurile de valoare fără o dată de scadență specificată și alte instrumente, inclusiv acțiunile preferențiale cumulative, altele decât cele menționate la litera (a), până la maximum 50 % din marja de solvabilitate disponibilă sau marja de solvabilitate minimă, în funcție de care este mai mică, pentru toate titlurile de valoare în cauză, și capitalul din împrumuturi subordonate menționat la litera (a), cu condiția să îndeplinească următoarele cerințe:

nu trebuie să fie rambursate la inițiativa purtătorului sau fără acordul prealabil al autorităților competente;

contractul de emisiune trebuie să ofere IORP posibilitatea de a amâna plata dobânzii aferente împrumutului;

creanțele creditorului asupra IORP trebuie să fie complet subordonate celor ale tuturor creditorilor nesubordonați;

documentele care reglementează emisiunea de titluri trebuie să prevadă capacitatea datoriei și a dobânzilor neplătite de a absorbi pierderile, permițând în același timp IORP să își continue activitățile; și

trebuie să fie luate în considerare numai sumele vărsate integral.

numai fondurile vărsate integral sunt luate în considerare;

pentru împrumuturile cu scadență fixă, scadența inițială este de cel puțin cinci ani. Cu cel puțin un an înainte de scadență, IORP supune spre aprobarea autorităților competente un plan care indică modul în care marja de solvabilitate disponibilă va fi menținută sau adusă la nivelul dorit la scadență, cu excepția cazului în care valoarea împrumutului care intră în componența marjei de solvabilitate disponibile a fost redusă progresiv pe durata a cel puțin cinci ani înainte de scadență. Autoritățile competente pot autoriza rambursarea împrumuturilor în cauză înainte de scadență cu condiția ca IORP emitentă să solicite acest lucru și ca marja de solvabilitate disponibilă a acesteia să nu coboare sub nivelul cerut;

împrumuturile fără scadență fixă nu sunt rambursabile decât cu preaviz de cinci ani, cu excepția cazului în care nu mai sunt considerate o componentă a marjei de solvabilitate disponibile sau a cazului în care s-a solicitat în mod specific acordul prealabil al autorităților competente pentru rambursarea lor anticipată. În acest din urmă caz, IORP informează autoritățile competente cu cel puțin șase luni înainte de data de rambursare prevăzută, indicându-le cuantumul marjei de solvabilitate disponibile și pe cel al marjei de solvabilitate minime înainte și după respectiva rambursare. Autoritățile competente nu autorizează rambursarea decât în cazul în care nu există riscul ca marja de solvabilitate disponibilă a IORP să scadă sub nivelul cerut;

contractul de împrumut nu conține nicio clauză care să prevadă că, în anumite circumstanțe, altele decât lichidarea IORP, datoria va trebui rambursată înainte de scadența convenită; și

contractul de împrumut poate fi modificat numai după ce autoritățile competente au declarat că nu se opun modificării în cauză.

nu trebuie să fie rambursate la inițiativa purtătorului sau fără acordul prealabil al autorităților competente;

contractul de emisiune trebuie să ofere IORP posibilitatea de a amâna plata dobânzii aferente împrumutului;

creanțele creditorului asupra IORP trebuie să fie complet subordonate celor ale tuturor creditorilor nesubordonați;

documentele care reglementează emisiunea de titluri trebuie să prevadă capacitatea datoriei și a dobânzilor neplătite de a absorbi pierderile, permițând în același timp IORP să își continue activitățile; și

trebuie să fie luate în considerare numai sumele vărsate integral.

numai fondurile vărsate integral sunt luate în considerare;

pentru împrumuturile cu scadență fixă, scadența inițială este de cel puțin cinci ani. Cu cel puțin un an înainte de scadență, IORP supune spre aprobarea autorităților competente un plan care indică modul în care marja de solvabilitate disponibilă va fi menținută sau adusă la nivelul dorit la scadență, cu excepția cazului în care valoarea împrumutului care intră în componența marjei de solvabilitate disponibile a fost redusă progresiv pe durata a cel puțin cinci ani înainte de scadență. Autoritățile competente pot autoriza rambursarea împrumuturilor în cauză înainte de scadență cu condiția ca IORP emitentă să solicite acest lucru și ca marja de solvabilitate disponibilă a acesteia să nu coboare sub nivelul cerut;

împrumuturile fără scadență fixă nu sunt rambursabile decât cu preaviz de cinci ani, cu excepția cazului în care nu mai sunt considerate o componentă a marjei de solvabilitate disponibile sau a cazului în care s-a solicitat în mod specific acordul prealabil al autorităților competente pentru rambursarea lor anticipată. În acest din urmă caz, IORP informează autoritățile competente cu cel puțin șase luni înainte de data de rambursare prevăzută, indicându-le cuantumul marjei de solvabilitate disponibile și pe cel al marjei de solvabilitate minime înainte și după respectiva rambursare. Autoritățile competente nu autorizează rambursarea decât în cazul în care nu există riscul ca marja de solvabilitate disponibilă a IORP să scadă sub nivelul cerut;

contractul de împrumut nu conține nicio clauză care să prevadă că, în anumite circumstanțe, altele decât lichidarea IORP, datoria va trebui rambursată înainte de scadența convenită; și

contractul de împrumut poate fi modificat numai după ce autoritățile competente au declarat că nu se opun modificării în cauză.

La cererea IORP, însoțită de documente justificative și adresată autorității competente a statului membru de origine, cu acordul respectivei autorități, marja de solvabilitate disponibilă poate fi de asemenea constituită din:

în cazul în care nu se practică procedeul Zillmer sau în care, deși se practică, aceasta este mai mică decât sarcina pentru costuri de achiziție inclusă în primă, diferența dintre un provizion matematic necalculat prin procedeul Zillmer sau parțial calculat prin procedeul Zillmer și un provizion matematic calculat prin procedeul Zillmer la o rată egală cu sarcina pentru costuri de achiziție inclusă în primă;

toate rezervele ascunse nete provenind din evaluarea activelor, în măsura în care rezervele ascunse nete în cauză nu au un caracter excepțional;

o jumătate din capitalul social sau din fondul inițial nevărsat, odată ce partea vărsată reprezintă 25 % din capitalul sau fondul social, până la 50 % din marja de solvabilitate disponibilă sau minimă, în funcție de care este mai mică.

Marja de solvabilitate minimă se determină în conformitate cu alineatele (2)-(6) în funcție de obligațiile subscrise.

Marja de solvabilitate minimă este egală cu suma dintre:

primul rezultat:

al doilea rezultat:

Pentru asigurările suplimentare menționate la articolul 2 alineatul (3) litera (a) punctul (iii) din Directiva 2009/138/CE, marja de solvabilitate minimă este egală cu marja de solvabilitate minimă pentru IORP prevăzută la articolul 18.

Pentru operațiunile de răscumpărare de capital menționate la articolul 2 alineatul (3) litera (b) punctul (ii) din Directiva 2009/138/CE, marja de solvabilitate minimă este egală cu o fracțiune de 4 % din rezervele matematice calculate în conformitate cu alineatul (2) litera (a).

Pentru operațiunile menționate la articolul 2 alineatul (3) litera (b) punctul (i) din Directiva 2009/138/CE, marja de solvabilitate minimă este egală cu o fracțiune de 1 % din activele lor.

Pentru asigurările legate de fonduri de investiții reglementate la articolul 2 alineatul (3) litera (a) punctele (i) și (ii) din Directiva 2009/138/CE și pentru operațiunile menționate la articolul 2 alineatul (3) litera (b) punctele (iii)-(v) din Directiva 2009/138/CE, marja de solvabilitate minimă este egală cu suma dintre:

în măsura în care IORP are un risc de investiții, o fracțiune de 4 % din provizioanele tehnice, calculată în conformitate cu alineatul (2) litera (a);

în măsura în care IORP nu are un risc de investiții, dar valoarea destinată acoperirii cheltuielilor de administrare este stabilită pentru o perioadă mai mare de cinci ani, o fracțiune de 1 % din provizioanele tehnice, calculată în conformitate cu alineatul (2) litera (a);

în măsura în care IORP nu are un risc de investiții și valoarea destinată acoperirii cheltuielilor de administrare nu este stabilită pentru o perioadă mai mare de cinci ani, o valoare echivalentă cu 25 % din cheltuielile administrative nete corespunzătoare asigurărilor și operațiunilor în cauză din ultimul exercițiu financiar;

în măsura în care IORP acoperă un risc de deces, o fracțiune de 0,3 % din capitalul de risc calculată în conformitate cu alineatul (2) litera (b).

Marja de solvabilitate minimă se determină fie pe baza valorii anuale a primelor sau contribuțiilor, fie a mediei anuale a daunelor plătite pentru ultimele trei exerciții financiare.

Valoarea marjei de solvabilitate minime este egală cu cel mai ridicat dintre cele două rezultate indicate la alineatele (3) și (4).

Baza de calcul a primelor se determină utilizând valoarea cea mai ridicată dintre primele sau contribuțiile brute subscrise calculate așa cum se arată mai jos și primele sau contribuțiile brute încasate.

Despăgubirile se calculează după cum urmează:

Valorile despăgubirilor plătite pentru activitățile directe (fără deducerea despăgubirilor suportate de către reasigurători și retrocesionari) pe durata perioadelor menționate la alineatul (1) se adună.

La această sumă se adună valoarea despăgubirilor plătite pentru primirile în reasigurare și retrocesionări pe durata acelorași perioade, precum și valoarea rezervelor pentru cererile de despăgubire neplătite constituite la finalul exercițiului financiar precedent, atât pentru activitățile directe, cât și pentru primirile în reasigurare.

Din această sumă se deduce valoarea recuperărilor încasate în cursul perioadelor prevăzute la alineatul (1).

Din suma rămasă se deduce valoarea rezervelor pentru cererile de despăgubire neplătite constituite la începutul celui de al doilea exercițiu care precede ultimul exercițiu pentru care s-au întocmit situațiile financiare, atât pentru activități directe, cât și pentru primiri în reasigurare.

O treime din suma astfel obținută se împarte în două tranșe, prima de maximum 35000000 EUR, iar a doua incluzând restul; fracțiunile ce corespund procentelor de 26 % din prima tranșă și, respectiv, de 23 % din a doua tranșă se adună.

Rezultatul astfel obținut se înmulțește cu raportul, pentru ultimele trei exerciții financiare, dintre valoarea despăgubirilor care rămân în sarcina IORP după deducerea sumelor recuperabile din reasigurare și valoarea brută a daunelor; raportul nu poate fi în niciun caz mai mic de 50 %.

În cazul în care calculele de la alineatele (2)-(4) dau un rezultat mai mic decât marja de solvabilitate minimă pentru exercițiul financiar precedent, marja de solvabilitate minimă este cel puțin egală cu cea pentru exercițiul precedent, înmulțită cu raportul între provizioanele tehnice pentru despăgubirile neplătite la finalul ultimului exercițiu și valoarea provizioanelor tehnice pentru despăgubirile neplătite la începutul exercițiului financiar precedent. În aceste calcule, provizioanele tehnice se calculează prin deducerea reasigurării, raportul însă neputând fi în niciun caz mai mare de 1.

Statele membre solicită IORP înregistrate sau autorizate pe teritoriul lor să investească în conformitate cu principiul prudenței și, în special, în conformitate cu următoarele reguli:

activele se investesc în interesul superior pe termen lung al membrilor și beneficiarilor în ansamblu. În cazul unui conflict potențial de interese, IORP sau entitatea care administrează portofoliul acesteia adoptă măsuri ca investiția să se facă numai în interesul membrilor și beneficiarilor;

în cadrul principiului prudenței, statele membre permit IORP să țină seama de potențialul impact pe termen lung al deciziilor de investiții asupra factorilor de mediu, sociali și de guvernanță;

activele se investesc într-un mod care să asigure securitatea, calitatea, lichiditatea și profitabilitatea portofoliului în întregul său;

activele se investesc predominant pe piețele reglementate. Investițiile în active care nu sunt admise la tranzacționare pe piețele financiare reglementate trebuie în orice caz să fie menținute la niveluri prudente;

investițiile în instrumente derivate sunt permise în măsura în care instrumentele respective contribuie la scăderea riscurilor investiției sau facilitează administrarea eficientă a portofoliului. Acestea trebuie evaluate prudent, luând în considerare activul suport, și incluse în evaluarea activelor IORP. De asemenea, IORP evită expunerea excesivă la riscurile legate de o singură contraparte și de alte operațiuni derivate;

activele se diversifică în mod corespunzător astfel încât să se evite dependența excesivă de un anumit activ, emitent sau grup de întreprinderi și concentrări de riscuri pe ansamblul portofoliului.

investițiile în întreprinderea plătitoare nu trebuie să depășească 5 % din întregul portofoliu, iar dacă întreprinderea plătitoare aparține unui grup, investițiile în întreprinderi aparținând aceluiași grup ca și întreprinderea plătitoare nu trebuie să depășească 10 % din portofoliu.

Ținând cont de volumul, natura, amploarea și complexitatea activităților IORP supravegheate, statele membre se asigură că autoritățile competente monitorizează caracterul adecvat al proceselor IORP de evaluare a creditelor, evaluează utilizarea referințelor la ratingurile de credit emise de agențiile de rating de credit definite la articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 al Parlamentului European și al Consiliului în cadrul politicilor lor de investiții și, atunci când este cazul, încurajează atenuarea impactului acestor referințe, în vederea reducerii bazării exclusive și mecanice pe astfel de ratinguri de credit.

Statul membru de origine interzice IORP să facă împrumuturi sau să garanteze pentru terți. Cu toate acestea, statele membre pot autoriza IORP să facă unele împrumuturi din motive legate de lichiditate și numai cu titlu temporar.

Statele membre nu solicită IORP înregistrate sau autorizate pe teritoriul lor să investească în anumite categorii de active.

Fără a aduce atingere articolului 30, statele membre nu supun deciziile de investiții ale unei IORP înregistrate sau autorizate pe teritoriul lor sau ale directorului de investiții al acesteia unei obligații de aprobare prealabilă sau de notificare sistematică.

În conformitate cu dispozițiile alineatelor (1)-(5), statele membre pot stabili norme mai detaliate pentru IORP înregistrate sau autorizate pe teritoriul lor, inclusiv norme cantitative, cu condiția ca acestea să fie justificate prudențial, pentru a reflecta întregul spectru de scheme de pensii gestionate de aceste IORP.

să investească până la 70 % din activele care acoperă provizioanele tehnice sau din întregul portofoliu pentru schemele în care membrii suportă riscurile investiționale în acțiuni, în valori mobiliare sau valori negociabile asimilate acțiunilor și în obligațiuni corporative admise la tranzacționare pe piețele reglementate sau prin MTF ori OTF și să decidă asupra ponderii relative a respectivelor valori mobiliare în cadrul portofoliul lor de investiții. Totuși, dacă se justifică din punct de vedere prudențial, statele membre pot să aplice o limită inferioară, nu mai mică de 35 %, acelor IORP care administrează scheme de pensii cu o rată a dobânzii garantată pe termen lung, care suportă riscul investiției și asigură garanția;

să investească până la 30 % din activele care acoperă provizioanele tehnice în active denominate în alte valute decât cele în care sunt exprimate pasivele lor;

să investească în instrumente care au un orizont de investiții pe termen lung și care nu sunt tranzacționate pe piețe reglementate, în MTF sau în OTF;

să investească în instrumente emise sau garantate de BEI care sunt furnizate în cadrul Fondului european pentru investiții strategice, al fondurilor europene de investiții pe termen lung, al fondurilor europene de antreprenoriat social și al fondurilor europene cu capital de risc.

Dispozițiile alineatului (6) nu aduc atingere dreptului statelor membre de a impune aplicarea în cazul IORP înregistrate sau autorizate pe teritoriul lor a unor reguli de investire mai stricte, inclusiv cu titlu individual, dacă aceasta se justifică din punct de vedere prudențial, în special cu privire la pasivele contractate de IORP.

Autoritatea competentă din statul membru gazdă al unei IORP care desfășoară activitățile transfrontaliere menționate la articolul 11 nu stabilește reguli de investire suplimentare față de cele prevăzute la alineatele (1)-(6) în ceea ce privește acea parte a activelor care acoperă provizioanele tehnice pentru activitățile transfrontaliere.

TITLUL III

CAPITOLUL 1

Secțiunea 1

Statele membre se asigură că organului de conducere sau de control al IORP îi revine răspunderea finală în ceea ce privește respectarea de către IORP în cauză a actelor cu putere de lege și a actelor administrative adoptate în temeiul prezentei directive.

Prezenta directivă nu aduce atingere rolului partenerilor sociali în administrarea IORP.

Statele membre prevăd obligația ca toate IORP să dispună de un sistem de guvernanță eficace care să asigure o administrare corectă și prudentă a activității lor. Respectivul sistem include o structură organizațională transparentă și adecvată, cu o alocare clară și o separare corespunzătoare a responsabilităților, precum și un sistem eficace care să asigure transmiterea informațiilor. Sistemul de guvernanță include o analiză a factorilor de mediu, sociali și de guvernanță legați de activele care fac obiectul investițiilor în cadrul deciziilor investiționale și face obiectul unui control intern regulat.

Sistemul de guvernanță menționat la alineatul (1) este proporțional cu natura, amploarea și complexitatea activităților IORP.

Statele membre se asigură că IORP elaborează și aplică politici scrise în ceea ce privește gestionarea riscurilor, auditul intern și, dacă este cazul, activitățile actuariale și cele externalizate. Aceste politici scrise sunt supuse aprobării prealabile a organului de conducere sau de control al IORP, sunt revizuite cel puțin o dată la trei ani și sunt adaptate în funcție de orice modificare semnificativă a sistemului sau a domeniului vizat.

Statele membre se asigură că IORP dispun de un sistem eficace de control intern. Acest sistem include proceduri administrative și contabile, un cadru intern de control, precum și modalități corespunzătoare de raportare la toate nivelurile IORP.

Statele membre se asigură că IORP adoptă măsuri rezonabile pentru a asigura continuitatea și desfășurarea normală a activităților lor, inclusiv prin elaborarea unor planuri de contingență. În acest scop, IORP utilizează sisteme, resurse și proceduri adecvate și proporționale și, în special, instituie și gestionează rețele și sisteme informatice în conformitate cu Regulamentul (UE) 2022/2554 al Parlamentului European și al Consiliului, după caz.

Statele membre prevăd obligația ca IORP să dispună de cel puțin două persoane care să conducă efectiv IORP. Statele membre pot permite ca doar o persoană să conducă efectiv IORP, pe baza unei evaluări motivate realizate de autoritățile competente. Evaluarea respectivă ține seama de rolul partenerilor sociali în administrarea generală a IORP, precum și de volumul, natura, amploarea și complexitatea activităților IORP.

Statele membre impun IORP obligația de a se asigura că persoanele care conduc efectiv IORP, persoanele care dețin funcții-cheie și, după caz, persoanele sau entitățile către care s-a externalizat o funcție-cheie în conformitate cu articolul 31 îndeplinesc următoarele cerințe atunci când își îndeplinesc sarcinile:

cerința privind competența:

pentru persoanele care conduc efectiv IORP, aceasta înseamnă că calificările, cunoștințele și experiența lor sunt în mod colectiv adecvate pentru a le permite să asigure o administrare sănătoasă și prudentă a IORP;

pentru persoanele care îndeplinesc funcții-cheie de audit intern sau actuariale, aceasta înseamnă că calificările, cunoștințele și experiența lor profesională sunt adecvate să își îndeplinească funcțiile-cheie în mod corespunzător;

pentru persoanele care îndeplinesc alte funcții-cheie, aceasta înseamnă că calificările, cunoștințele și experiența lor sunt adecvate să își îndeplinească funcțiile-cheie în mod corespunzător; și

cerința privind onorabilitatea: acestea au o bună reputație și sunt integre.

pentru persoanele care conduc efectiv IORP, aceasta înseamnă că calificările, cunoștințele și experiența lor sunt în mod colectiv adecvate pentru a le permite să asigure o administrare sănătoasă și prudentă a IORP;

pentru persoanele care îndeplinesc funcții-cheie de audit intern sau actuariale, aceasta înseamnă că calificările, cunoștințele și experiența lor profesională sunt adecvate să își îndeplinească funcțiile-cheie în mod corespunzător;

pentru persoanele care îndeplinesc alte funcții-cheie, aceasta înseamnă că calificările, cunoștințele și experiența lor sunt adecvate să își îndeplinească funcțiile-cheie în mod corespunzător; și

Statele membre se asigură că autoritățile competente pot să evalueze dacă persoanele care conduc efectiv IORP sau care dețin funcții-cheie îndeplinesc cerințele prevăzute la alineatul (1).

În cazul în care un stat membru de origine prevede obligația ca persoanele menționate la alineatul (1) să aducă dovada bunei reputații, a inexistenței unui faliment anterior sau ambele condiții, respectivul stat membru acceptă ca dovadă suficientă din partea resortisanților unui alt stat membru prezentarea unui extras din cazierul judiciar din acel stat membru sau, în absența unui cazier judiciar în statul membru în cauză, a unui document echivalent, din care să rezulte că aceste cerințe au fost îndeplinite, eliberat de o autoritate judiciară sau administrativă competentă fie din statul membru al cărui resortisant este persoana în cauză, fie din statul membru de origine.

În cazul în care nicio autoritate judiciară sau administrativă competentă fie din statul membru al cărui resortisant este persoana în cauză, fie din statul membru de origine nu emite documentul echivalent menționat la alineatul (3), persoana respectivă are dreptul de a face în locul acestuia o declarație sub jurământ.

Dovada privind inexistența unui faliment anterior menționată la alineatul (3) poate fi furnizată și sub forma unei declarații făcute de un resortisant din celălalt stat membru în cauză în fața unei autorități judiciare competente, a unui organism profesional sau a unui organism comercial aflat în celălalt stat membru.

Prezentarea documentelor prevăzute la alineatele (3), (4) și (5) are loc în termen de trei luni de la data emiterii acestora.

Statele membre desemnează autoritățile și organismele competente să emită documentele menționate la alineatele (3), (4) și (5) și informează imediat celelalte state membre și Comisia cu privire la aceasta.

Statele membre impun obligația ca IORP să elaboreze și să aplice o politică judicioasă de remunerare pentru toate persoanele care conduc efectiv IORP, pentru cele care dețin funcții-cheie și pentru alte categorii de angajați ale căror activități profesionale au un impact important asupra profilului de risc al IORP, în mod proporțional cu dimensiunea și organizarea lor internă, precum și cu volumul, natura, amploarea și complexitatea activităților acestora.

În absența unor dispoziții contrare în Regulamentul (UE) nr. 2016/679, IORP dau publicității, în mod regulat, informațiile relevante referitoare la politica de remunerare.

La elaborarea și în aplicarea politicilor de remunerare menționate la alineatul (1), IORP respectă următoarele principii:

politica de remunerare se stabilește, se pune în aplicare și se menține în funcție de activitățile, profilul de risc, obiectivele, interesul pe termen lung și performanța IORP în ansamblu, și sprijină administrarea corectă, prudentă și eficientă a IORP;

politica de remunerare este corelată intereselor pe termen lung ale membrilor și beneficiarilor schemelor de pensii administrate de către IORP;

politica de remunerare include măsuri menite să evite conflictele de interese;

politica de remunerare este compatibilă cu gestionarea corectă și eficientă a riscurilor și nu încurajează asumarea unor riscuri incompatibile cu profilurile de risc și normele IORP.

politica de remunerare se aplică IORP și prestatorilor de servicii menționați la articolul 31 alineatul (1), cu excepția cazului în care respectivii prestatori de servicii fac obiectul directivelor menționate la articolul 2 alineatul (2) litera (b);

IORP stabilește principiile generale ale politicii de remunerare, pe care le revizuiește și actualizează cel puțin la fiecare trei ani, și de a cărei aplicare este responsabilă;

principiile de guvernanță privind remunerațiile și supravegherea acestora trebuie să fie clare, transparente și eficace.

Secțiunea 2

Statele membre prevăd obligația ca IORP să dispună de următoarele funcții-cheie: funcția de gestionare a riscurilor, funcția de audit intern și, atunci când este cazul, funcția actuarială. IORP asigură titularilor unor funcții-cheie capacitatea de a își îndeplini atribuțiile în mod eficace, obiectiv, corect și independent.

IORP pot permite unei singure persoane sau unități organizaționale să dețină mai multe funcții-cheie, cu excepția funcției de audit intern menționate la articolul 26, care este independentă de celelalte funcții-cheie.

Persoana sau unitatea organizațională care îndeplinește funcția-cheie este diferită de cea care realizează o funcție-cheie similară în întreprinderea plătitoare. Statele membre pot, ținând seama de volumul, natura, amploarea și complexitatea activităților IORP, să permită IORP să îndeplinească funcții-cheie prin intermediul aceleași persoane sau unități organizaționale din întreprinderea plătitoare, cu condiția ca IORP să explice cum previne sau tratează eventualele conflicte de interese ce pot apărea în raport cu întreprinderea plătitoare.

Titularii unei funcții-cheie raportează eventualele constatări și recomandări importante care țin de competența lor organului administrativ, de conducere sau de control al IORP, care stabilește ce acțiuni trebuie întreprinse.

Fără a aduce atingere dreptului de a nu se autoincrimina, titularul unei funcții-cheie informează autoritatea competentă a IORP dacă organul administrativ, de conducere sau de control al IORP nu ia în timp util și în mod adecvat măsurile corective în următoarele cazuri:

în cazul în care persoana sau unitatea organizațională care îndeplinește funcția-cheie a sesizat un risc substanțial ca IORP să nu respecte o cerință legală importantă și a informat organul administrativ, de conducere sau de control al IORP cu privire la acest risc și în cazul în care acest lucru ar putea avea un impact semnificativ asupra intereselor membrilor și beneficiarilor; ori

în cazul în care persoana sau unitatea organizațională care îndeplinește funcția-cheie a sesizat o încălcare efectivă importantă a actelor cu putere de lege sau a actelor administrative aplicabile IORP și activităților sale în cadrul acestei funcții-cheie și a informat organul administrativ, de conducere sau de control al IORP cu privire la aceasta.

Statele membre asigură protecția juridică a persoanelor care notifică autoritatea competentă în conformitate cu alineatul (5).

Statele membre prevăd obligația ca IORP, în mod proporțional cu dimensiunea și organizarea lor internă, precum și cu volumul, natura, amploarea și complexitatea activităților lor, să dispună efectiv de o funcție de gestionare a riscurilor. Această funcție este structurată în așa fel încât să faciliteze funcționarea unui sistem de gestionare a riscurilor, pentru care IORP adoptă strategiile, procesele și procedurile de raportare necesare pentru a identifica, a evalua, a monitoriza, a administra și a raporta organului administrativ, de conducere sau de control al IORP în mod regulat, atât la nivel individual, cât și la nivel agregat, riscurile la care sunt expuse sau la care ar putea fi expuse IORP și schemele de pensii gestionate de acestea, precum și interdependențele acestora.

Sistemul de gestionare a riscurilor acoperă în mod proporțional cu dimensiunea și organizarea internă a IORP, precum și cu volumul. natura, amploarea și complexitatea activităților lor riscurile care pot apărea în IORP sau în întreprinderile cărora le-au fost externalizate sarcini sau activități ale unei IORP, cel puțin în următoarele domenii, după caz:

subscrierea și calculul rezervelor;

administrarea activelor și a pasivelor;

strategia de investiții, în special instrumentele derivate, securitizările și angajamentele similare;

gestionarea riscului de lichiditate și a riscului de concentrare;

gestionarea riscului operațional;

asigurarea și alte tehnici de diminuare a riscurilor;

riscurile de mediu, sociale și de guvernanță asociate cu portofoliul de investiții și gestionarea acestora.

În cazul în care, în conformitate cu condițiile prevăzute de schema de pensii, membrii și beneficiarii suportă riscurile, sistemul de gestionare a riscurilor ar trebui, de asemenea, să ia în considerare aceste riscuri din perspectiva membrilor și a beneficiarilor.

Statele membre prevăd obligația ca IORP, în mod proporțional cu dimensiunea și organizarea lor internă, precum și cu volumul, natura, amploarea și complexitatea activităților lor, să dispună de o funcție eficace de audit intern. Funcția de audit intern include o evaluare a gradului de adecvare și de eficacitate al sistemului de control intern și al altor elemente ale sistemului de guvernanță, printre care și activitățile externalizate, dacă este cazul.

Atunci când IORP însăși asigură acoperirea riscurilor biometrice sau garantează fie randamentul investițiilor, fie un anumit nivel al prestațiilor, statele membre prevăd obligația ca IORP să dispună de o funcție actuarială eficace pentru:

a coordona și monitoriza calcularea provizioanelor tehnice;

a evalua adecvarea metodologiilor și a modelelor de bază utilizate la calcularea provizioanelor tehnice și a ipotezelor formulate în acest scop;

a determina în ce măsură datele utilizate la calcularea provizioanelor tehnice sunt suficiente și ce calitate au acestea;

a compara ipotezele utilizate la calcularea provizioanelor tehnice cu experiența;

a informa organul administrativ, de conducere sau de control al IORP cu privire la fiabilitatea și adecvarea calculării provizioanelor tehnice;

a exprima o opinie privind politica globală de subscriere în cazul în care IORP are o astfel de politică;

a exprima o opinie cu privire la adecvarea mecanismelor de asigurare în cazul în care IORP dispune de astfel de mecanisme; și

a contribui la punerea în aplicare efectivă a sistemului de gestionare a riscurilor.

Statele membre prevăd obligația ca IORP să desemneze cel puțin o persoană independentă, din interiorul sau din afara IORP, care să răspundă de funcția actuarială.

Secțiunea 3

Statele membre prevăd obligația ca IORP, în mod proporțional cu dimensiunea și organizarea lor internă, precum și cu volumul, natura, amploarea și complexitatea activităților lor, să efectueze și să documenteze o evaluare internă a riscurilor.

Statele membre se asigură că evaluarea riscurilor menționată la alineatul (1), având în vedere dimensiunea și organizarea internă a IORP, precum și volumul, natura, amploarea și complexitatea activităților IORP, include următoarele:

o descriere a modului în care evaluarea internă a riscurilor este integrată în procesul de gestionare și în procesul decizional al IORP;

o evaluare a eficacității sistemului de gestionare a riscurilor;

o descriere a modului în care IORP previne conflictele de interese cu întreprinderea plătitoare dacă IORP externalizează funcții-cheie către întreprinderea plătitoare în conformitate cu articolul 24 alineatul (3);

o evaluare a nevoilor de finanțare generale ale IORP, inclusiv o descriere a planului de redresare, dacă este cazul;

o evaluare a riscurilor existente pentru membri și beneficiari în ceea ce privește plata pensiilor lor și a eficienței oricăror măsuri corective, luând în considerare, dacă este cazul:

mecanismele de indexare;

mecanismele de diminuare a prestațiilor, inclusiv măsura în care drepturile la pensie dobândite pot fi reduse, în ce condiții și de către cine;

o evaluare calitativă a mecanismelor pentru protecția pensiilor, inclusiv, după caz, a garanțiilor, a convențiilor sau a altor tipuri de sprijin financiar din partea întreprinderii plătitoare, a asigurării sau reasigurării de către o întreprindere care face obiectul Directivei 2009/138/CE sau a acoperirii printr-o schemă de protecție a pensiilor, în favoarea IORP sau a membrilor și beneficiarilor;

o evaluare calitativă a riscurilor operaționale;

în cazul în care factorii de mediu, sociali și de guvernanță sunt luați în considerare în cadrul deciziilor investiționale, o evaluare a riscurilor noi sau emergente, inclusiv a riscurilor legate de schimbările climatice, utilizarea resurselor și mediu, a riscurilor sociale și a riscurilor legate de deprecierea activelor din cauza modificării reglementărilor.

mecanismele de indexare;

mecanismele de diminuare a prestațiilor, inclusiv măsura în care drepturile la pensie dobândite pot fi reduse, în ce condiții și de către cine;

În sensul alineatului (2), IORP trebuie să dispună de metode de identificare și evaluare a riscurilor la care sunt sau ar putea fi expuse pe termen scurt și lung și care ar putea avea un impact asupra capacității unei IORP de a își îndeplini obligațiile. Metodele respective trebuie să fie proporționale cu volumul, natura, amploarea și complexitatea riscurilor inerente activităților lor. Metodele sunt descrise în evaluarea internă a riscurilor.

Evaluarea internă a riscurilor trebuie să fie luată în considerare în deciziile strategice ale IORP.

Statele membre solicită fiecărei IORP înregistrate sau autorizate pe teritoriul lor să întocmească și să dea publicității conturile anuale și rapoartele anuale luând în considerare fiecare schemă de pensii administrată de IORP și, dacă este cazul, conturile anuale și rapoartele anuale pentru fiecare sistem de pensii. Conturile anuale și rapoartele anuale oferă o imagine reală și corectă a activelor și pasivelor, precum și a situației financiare a IORP și includ divulgarea deținerilor semnificative de investiții. Conturile anuale și informațiile din rapoarte trebuie să fie coerente, complete, clar prezentate și aprobate corespunzător de persoane autorizate, în conformitate cu legislația națională.

Statele membre se asigură că fiecare IORP înregistrată sau autorizată pe teritoriul lor întocmește și, cel puțin o dată la trei ani, revizuiește o declarație scrisă privind principiile politicii de investiții. Respectiva declarație trebuie revizuită fără întârziere după fiecare modificare semnificativă a politicii de investiții. Statele membre prevăd ca respectiva declarație să conțină, cel puțin, aspecte legate de metodele de evaluare a riscurilor investiționale, tehnicile de gestionare a riscurilor și alocarea strategică a activelor în ceea ce privește natura și durata angajamentelor de pensii și modul în care politica de investiții ține seama de factorii de mediu, sociali și de guvernanță. Declarația se pune la dispoziția publicului.

CAPITOLUL 2

Statele membre pot să permită IORP înregistrate sau autorizate pe teritoriul lor să încredințeze orice activitate care include funcții-cheie și administrarea acelor IORP, parțial sau în totalitate, unor prestatori de servicii care să opereze în numele acestor IORP.

Statele membre se asigură că IORP rămân pe deplin responsabile de respectarea obligațiilor care le revin în temeiul prezentei directive atunci când externalizează funcții-cheie sau orice alte activități.

Externalizarea unor funcții-cheie sau a oricăror alte activități se realizează în așa fel încât să se evite oricare dintre următoarele consecințe:

diminuarea calității sistemului de guvernanță al IORP în cauză;

creșterea nejustificată a riscului operațional;

subminarea capacității autorităților competente de a monitoriza respectarea de către IORP a obligațiilor sale;

subminarea furnizării de servicii în mod continuu și satisfăcător către membri și beneficiari.

IORP asigură funcționarea corespunzătoare a activităților externalizate prin procesul de selecție a unui prestator de servicii și prin monitorizarea continuă a activităților acestuia.

Statele membre se asigură că IORP care externalizează funcții-cheie, administrarea acestor IORP sau alte activități care intră sub incidența prezentei directive încheie un acord scris cu prestatorul de servicii. Un astfel de acord este executoriu din punct de vedere juridic și definește în mod clar drepturile și obligațiile IORP și ale prestatorului de servicii.

Statele membre se asigură că IORP notifică în timp util autorităților competente orice externalizare a activităților care intră sub incidența prezentei directive. În cazul în care externalizarea se referă la funcții-cheie sau la administrarea IORP, acest lucru trebuie notificat autorităților competente înainte ca acordul privind o astfel de externalizare să intre în vigoare. De asemenea, statele membre se asigură că IORP notifică autorităților competente orice evoluție importantă ulterioară în ceea ce privește orice activități externalizate.

Statele membre se asigură că autoritățile competente dispun de competența de a solicita în orice moment informații din partea IORP și a prestatorilor de servicii cu privire la funcțiile-cheie și la orice alte activități care au fost externalizate.

Statele membre nu restrâng libertatea IORP de a desemna, pentru administrarea portofoliilor lor de investiții, administratori de investiții stabiliți în alt stat membru și autorizați corespunzător pentru această activitate, în conformitate cu Directivele 2009/65/CE, 2009/138/CE, 2011/61/UE, 2013/36/UE și 2014/65/UE, și nici a entităților autorizate menționate la articolul 2 alineatul (1) din prezenta directivă.

CAPITOLUL 3

În cazul unei scheme de pensii ocupaționale în care membrii și beneficiarii suportă în totalitate riscul de investiții, statul membru de origine poate să prevadă obligația IORP de a desemna unul sau mai mulți depozitari pentru păstrarea în condiții de siguranță a activelor și pentru atribuțiile de supraveghere prevăzute la articolele 34 și 35. Statul membru gazdă poate solicita acestor IORP să desemneze unul sau mai mulți depozitari pentru păstrarea în condiții de siguranță a activelor și pentru atribuțiile de supraveghere prevăzute la articolele 34 și 35, atunci când desfășoară activități transfrontaliere în conformitate cu articolul 11, cu condiția ca legislația sa națională să impună numirea unui depozitar.

Pentru schemele de pensii ocupaționale în care membrii și beneficiarii nu suportă în totalitate riscul de investiții, statul membru de origine îi poate impune IORP să numească unul sau mai mulți depozitari pentru păstrarea în condiții de siguranță a activelor sau pentru păstrarea în condiții de siguranță a activelor și pentru atribuțiile de supraveghere prevăzute la articolele 34 și 35.

Statele membre nu restrâng libertatea IORP de a desemna depozitari stabiliți în alt stat membru și autorizați corespunzător pentru această activitate, în conformitate cu Directiva 2013/36/UE sau cu Directiva 2014/65/UE, ori acceptați ca depozitari în înțelesul Directivei 2009/65/CE sau al Directivei 2011/61/UE.

Statele membre iau măsurile necesare care să le permită autorităților competente, în baza legislației naționale, să interzică, în conformitate cu articolul 48, la cererea autorității competente din statul membru de origine al IORP, ca un depozitar sau custode aflat pe teritoriul lor să dispună liber de active.

Depozitarul este numit printr-un contract scris. Contractul stipulează transmiterea informațiilor necesare pentru a-i permite depozitarului să își îndeplinească atribuțiile în conformitate cu prezenta directivă și cu alte acte cu putere de lege sau acte administrative relevante.

În îndeplinirea sarcinilor prevăzute la articolele 34 și 35, IORP și depozitarul acționează în mod onest, echitabil, profesionist, independent și în interesul membrilor și beneficiarilor schemei.

Un depozitar nu desfășoară activități legate de IORP care să poată crea conflicte de interese între IORP, membrii și beneficiarii schemei și depozitarul însuși decât dacă depozitarul a separat din punct de vedere operațional și ierarhic exercitarea sarcinilor sale de depozitar de celelalte sarcini potențial conflictuale și dacă eventualele conflicte de interese sunt identificate, gestionate, monitorizate în mod corespunzător și comunicate membrilor și beneficiarilor schemei, precum și organului administrativ, de conducere sau de control al IORP.

În cazul în care nu este numit niciun depozitar, IORP iau măsuri pentru a preveni și rezolva orice conflict de interese care ar apărea în cursul exercitării sarcinilor care ar fi în mod normal îndeplinite de un depozitar și de un administrator al activelor.

În cazul în care activele unei IORP aferente unei scheme de pensii constând în instrumente financiare care pot fi păstrate în custodie sunt încredințate unui depozitar pentru păstrare în condiții de siguranță, depozitarul păstrează în custodie toate instrumentele financiare care pot fi înregistrate într-un cont de instrumente financiare deschis în registrele depozitarului și toate instrumentele financiare care pot fi livrate fizic depozitarului.

În cazul în care activele unei IORP aferente unei scheme de pensii constau în alte active decât cele menționate la alineatul (1), depozitarul verifică dacă IORP este proprietarul activelor și ține evidența activelor respective. Verificarea se efectuează pe baza informațiilor sau documentelor furnizate de IORP și pe baza unor dovezi externe, atunci când acestea sunt disponibile. Depozitarul își actualizează permanent evidențele.

Statele membre se asigură că depozitarul răspunde față de IORP și față de membri și beneficiari pentru orice pierdere suferită de aceștia ca rezultat al neîndeplinirii obligațiilor sale în mod nejustificat sau al îndeplinirii necorespunzătoare a acestora.

Statele membre se asigură că răspunderea depozitarului menționată la alineatul (3) rămâne aceeași chiar dacă depozitarul încredințează unei terțe părți toate activele pe care le păstrează în condiții de siguranță sau o parte din acestea.

În cazul în care nu este numit niciun depozitar pentru păstrarea activelor în condiții de siguranță, IORP trebuie să răspundă cel puțin următoarelor cerințe:

să se asigure că instrumentele financiare sunt păstrate și protejate în mod corespunzător;

să țină evidențe care să permită IORP să identifice toate activele în orice moment și fără întârziere;

să ia măsurile necesare pentru a evita conflictele de interese în ceea ce privește păstrarea în condiții de siguranță a activelor;

să informeze autoritățile competente, la cerere, cu privire la modul în care sunt păstrate activele.

În plus față de atribuțiile prevăzute la articolul 34 alineatele (1) și (2), depozitarul numit să îndeplinească atribuții de supraveghere:

pune în aplicare instrucțiunile IORP, cu excepția cazului în care acestea contravin legislației naționale sau normelor IORP;

garantează faptul că în tranzacțiile care implică activele unei IORP legate de o schemă de pensii, orice contravaloare este achitată IORP în termenele uzuale;

garantează faptul că veniturile provenite din active sunt utilizate în conformitate cu normele IORP.

În pofida alineatului (1), statul membru de origine al IORP poate acorda alte atribuții de supraveghere care să fie îndeplinite de către depozitar.

În cazul în care nu este numit niciun depozitar care să îndeplinească atribuții de supraveghere, IORP pune în aplicare proceduri care să asigure că sarcinile care ar fi în mod normal supravegheate de depozitari sunt efectuate în mod corespunzător în cadrul IORP.

TITLUL IV

CAPITOLUL 1

Ținând cont de natura schemei de pensii stabilite, statele membre se asigură că fiecare IORP înregistrată sau autorizată pe teritoriul lor furnizează:

membrilor potențiali cel puțin informațiile prevăzute la articolul 41;

membrilor, cel puțin informațiile prevăzute la articolele 37-40, 42 și 44; precum și

beneficiarilor, cel puțin informațiile prevăzute la articolele 37, 43 și 44.

Informațiile prevăzute la alineatul (1) trebuie:

să fie actualizate în mod regulat;

să fie scrise în mod clar, într-un limbaj clar, concis și comprehensibil, evitându-se utilizarea jargonului și a termenilor tehnici atunci când se pot utiliza cuvinte din limbajul curent;

să nu inducă în eroare și să se asigure coerența la nivelul vocabularului și al conținutului;

să fie prezentate în așa fel încât să fie ușor de citit;

să fie disponibile într-o limbă oficială a statului membru al cărui legislație socială și legislație a muncii relevantă pentru domeniul schemelor de pensii ocupaționale este aplicabilă schemei de pensii respective; și

să fie puse la dispoziția membrilor potențiali, a membrilor și a beneficiarilor în mod gratuit, prin mijloace electronice, inclusiv pe un suport durabil sau pe un site internet, sau pe hârtie.

Statele membre pot adopta sau menține în vigoare dispoziții suplimentare cu privire la informațiile ce trebuie puse la dispoziția membrilor potențiali, a membrilor și a beneficiarilor.

Statele membre veghează ca, în cazul fiecărei IORP înregistrate sau autorizate pe teritoriul lor, membrii și beneficiarii să fie suficient de bine informați cu privire la schema de pensii respectivă operată de IORP, mai ales în ceea ce privește:

denumirea IORP, statul membru în care IORP este autorizată sau înregistrată și denumirea autorității competente naționale;

drepturile și obligațiile părților implicate în schema de pensii;

informații cu privire la profilul investițional;

natura riscurilor financiare suportate de membri și beneficiari;

condițiile privind garanțiile complete sau parțiale aplicate în schema de pensii sau unui nivel anume de beneficii, dacă este cazul, sau, în cazul în care nu se oferă nicio garanție în cadrul schemei de pensii, o declarație în acest sens;

mecanismele de protecție a drepturilor dobândite sau mecanismele privind reducerea beneficiilor, dacă este cazul;

situațiile în care membrii suportă un risc investițional sau pot lua decizii investiționale în funcție de rezultatele anterioare ale investițiilor aferente schemei de pensii pe o perioadă minimă de cinci ani, sau pe toată durata de operare a schemei, în cazul în care aceasta este mai mică de cinci ani;

structura costurilor suportate de membri și beneficiari, pentru acele scheme care nu asigură un anumit nivel de beneficii;

opțiunile de care dispun membrii și beneficiarii pentru a încasa beneficiile;

informații suplimentare privind aranjamentele de transfer al drepturilor de pensie, în cazul în care membrii dispun de astfel de drepturi de transfer.

În cazul schemelor în care membrii suportă un risc investițional și care oferă mai mult de o opțiune cu diferite profiluri investiționale, membrii sunt informați în ceea ce privește condițiile referitoare la gama de opțiuni de investiții disponibile și, dacă este cazul, opțiunea de investiții implicită, regula schemei de pensii constând în a aloca unui anumit membru o anumită opțiune de investiții.

Membrii și beneficiarii sau reprezentanții acestora primesc într-un interval rezonabil de timp orice informație relevantă privind schimbarea regulilor schemei de pensii. În plus, IORP pun la dispoziția acestora o explicație privind impactul, în ceea ce-i privește, al modificărilor importante aduse provizioanelor tehnice.

IORP fac disponibile informațiile publice cu privire la schema de pensii prevăzute la prezentul articol.

CAPITOLUL 2

Statele membre prevăd obligația ca IORP să elaboreze un document concis care să cuprindă informații-cheie pentru fiecare membru, ținând seama de natura specifică a sistemelor naționale de pensii și de legislația națională din domeniul social, fiscal și al muncii (declarație de pensie). Titlul documentului conține cuvintele Declarație de pensie.

Data exactă la care se referă informațiile cuprinse în declarația de pensie se precizează în mod vizibil.

Statele membre prevăd ca informațiile conținute în declarația de pensie să fie corecte, actualizate și puse la dispoziție fiecărui membru în mod gratuit prin mijloace electronice, precum și pe un suport durabil sau publicate pe un site internet, sau pe suport de hârtie, cel puțin o dată pe an. Membrii primesc, la cerere, un exemplar pe hârtie, în plus față de cel primit prin mijloace electronice.

Orice modificare semnificativă față de anul anterior a informațiilor conținute în declarația de pensie este clar indicată.

Statele membre stabilesc norme referitoare la determinarea ipotezelor pentru proiecțiile menționate la articolul 39 alineatul (1) litera (d). Normele respective se aplică de către IORP pentru a determina, după caz, rata anuală a randamentului nominal al investiției și rata anuală a inflației, precum și evoluția preconizată a salariilor.

Declarația de pensie conține cel puțin următoarele informații-cheie pentru membri:

datele personale ale membrului, inclusiv o indicație clară a vârstei legale de pensionare aplicabile, a vârstei de pensionare prevăzute în schema de pensie sau estimată de IORP sau vârsta de pensionare stabilită de membru, după caz;

denumirea IORP, adresa sa și indicarea schemei de pensii a membrului;

dacă este cazul, informații cu privire la garanțiile complete sau parțiale oferite de schema de pensii și, eventual, unde pot fi găsite informații suplimentare;

informații referitoare la proiecțiile privind pensia, ținând seama de vârsta de pensionare menționată la litera (a), precum și o declarație de declinare a responsabilității cu privire la faptul că proiecțiile pot diferi de valoarea finală a beneficiilor primite. Dacă proiecțiile de pensie au la bază proiecții economice, respectivele informații oferă o variantă optimă, precum și o variantă pesimistă, ținându-se cont de natura specifică a schemei de pensii;

informații referitoare la drepturile dobândite sau la capitalul acumulat, ținându-se seama de natura specifică a schemei de pensii;

informații cu privire la contribuțiile plătite de angajatorul plătitor și de membru în fondul de pensii, cel puțin pentru ultimele 12 luni, ținându-se seama de natura specifică a schemei de pensii;

o defalcare a costurilor deduse de IORP cel puțin pentru ultimele 12 luni;

informații cu privire la nivelul de finanțare a schemei de pensii în ansamblu.

Conform articolului 60, statele membre fac schimb de bune practici cu privire la formatul și conținutul declarației de pensie.

Declarația de pensie precizează de unde și cum pot fi obținute informații suplimentare, printre care:

informații practice suplimentare cu privire la opțiunile de care dispun membrii în cadrul schemei de pensii;

informațiile menționate la articolele 29 și 30;

după caz, informații referitoare la ipotezele utilizate pentru sumele exprimate în anuități, în special în ceea ce privește rata anuității, tipul de furnizor și durata anuității;

informații privind nivelul prestațiilor în cazul încetării contractului de muncă.

Pentru schemele de pensii în care membrii suportă riscul investițional și atunci când o opțiune de investiții este impusă unui membru printr-o regulă specifică formulată în schema de pensii, declarația de pensii indică de unde pot fi obținute informații suplimentare.

CAPITOLUL 3

Statele membre impun IORP să se asigure că membrii potențiali care nu sunt automat înscriși într-o schemă de pensii sunt informați, înainte de a adera, cu privire la:

opțiunile relevante de care dispun, inclusiv opțiunile de investiții;

caracteristicile relevante ale schemei de pensii, inclusiv tipurile de beneficii;

informații privind modul și măsura în care factorii de mediu, climatici, sociali și cei legați de guvernanța corporativă sunt luați în considerare în cadrul abordării investițiilor; și

unde pot fi obținute mai multe informații.

În situațiile în care membrii suportă riscul investițional sau pot lua decizii de investiții, membrilor potențiali li se pun la dispoziție informații cu privire la rezultatele anterioare ale investițiilor aferente schemei de pensii pe o perioadă minimă de cinci ani sau pe toată durata de operare a schemei, în cazul în care aceasta este mai mică de cinci ani și informații cu privire la structura costurilor suportate de membri și beneficiari.

Statele membre impun IORP să se asigure că membrii potențiali care sunt automat înscriși într-o schemă de pensii sunt informați, imediat după înscriere, cu privire la:

opțiunile relevante de care dispun, inclusiv opțiunile de investiții;

caracteristicile relevante ale schemei de pensii, inclusiv tipurile de beneficii;

informații privind modul și măsura în care factorii de mediu, climatici, sociali și cei legați de guvernanța corporatistă sunt luați în considerare în cadrul abordării investițiilor; și

unde pot fi obținute mai multe informații.

În plus față de declarația de pensie, IORP furnizează fiecărui membru, cu suficient timp înainte de vârsta de pensionare prevăzută la articolul 39 alineatul (1) litera (a) sau la cererea membrului, informații despre opțiunile de plată a beneficiilor de pensie de care dispune.

Statele membre solicită IORP să furnizeze periodic beneficiarilor informații cu privire la prestațiile datorate și la opțiunile de plată aferente.

IORP informează beneficiarii fără întârziere după luarea unei decizii finale ce conduce la reducerea beneficiilor cuvenite, cu trei luni înainte de intrarea în vigoare a deciziei.

În cazul în care beneficiarii suportă un nivel semnificativ al riscului investițional în faza de plată a pensiilor, statele membre se asigură că beneficiarii primesc informațiile adecvate în acest sens în mod regulat.

La cererea unui membru, a unui beneficiar sau a unui reprezentant al acestora, IORP furnizează următoarele informații suplimentare:

conturile anuale și rapoartele anuale prevăzute la articolul 29 sau, dacă o IORP este responsabilă pentru mai multe scheme, conturile și rapoartele legate de schema de pensii a respectivului membru sau beneficiar;

declarația privind principiile politicii de investiții, prevăzută la articolul 30;

orice alte informații referitoare la ipotezele utilizate pentru generarea proiecțiilor prevăzute la articolul 39 alineatul (1) litera (d).

TITLUL V

CAPITOLUL 1

Obiectivul principal al supravegherii prudențiale este protecția drepturilor membrilor și beneficiarilor, precum și stabilitatea și soliditatea IORP.

Statele membre garantează că autoritățile competente dispun de mijloacele necesare și de cunoștințele de specialitate, de capacitatea și mandatul necesare pentru a îndeplini obiectivul principal al supravegherii menționat la alineatul (1).

Statele membre se asigură că IORP sunt supuse supravegherii prudențiale, inclusiv în ceea ce privește următoarele elemente, după caz:

condițiile de funcționare;

provizioanele tehnice;

finanțarea provizioanelor tehnice;

fondurile proprii de reglementare;

marja de solvabilitate disponibilă;

marja de solvabilitate minimă;

regulile de investire;

administrarea investițiilor;

sistemul de guvernanță; și

informațiile care trebuie furnizate membrilor și beneficiarilor.

Autoritățile competente din statul membru de origine răspund de supravegherea prudențială a IORP.

Statele membre se asigură că supravegherea se bazează pe o abordare proactivă și bazată pe riscuri.

Supravegherea IORP constă într-o combinație adecvată de activități de monitorizare bazate pe raportări prudențiale și controale la fața locului.

Competențele de supraveghere se exercită în timp util și în mod proporțional cu volumul, natura, amploarea și complexitatea activităților IORP.

Statele membre se asigură că autoritățile competente iau în calcul în mod corespunzător impactul potențial al acțiunilor lor asupra stabilității sistemelor financiare din Uniune, în special în situații de urgență.

Autoritățile competente solicită fiecărei IORP înregistrate sau autorizate pe teritoriul lor să dispună de o bună organizare administrativă și contabilă și de mecanisme adecvate de control intern.

Fără a aduce atingere competențelor de supraveghere ale autorităților competente și nici dreptului statelor membre de a prevedea și impune sancțiuni penale, statele membre se asigură că autoritățile competente stabilesc regimul sancțiunilor și al altor măsuri administrative pentru nerespectarea legislației naționale de punere în aplicare a prezentei directive, se asigură că autoritățile lor competente sunt în măsură să impună astfel de sancțiuni și măsuri administrative și iau toate măsurile necesare pentru a se asigura aplicarea acestora. Statele membre se asigură că sancțiunile și măsurile lor administrative sunt eficiente, proporționale și cu efect de descurajare.

Statele membre pot decide să nu prevadă norme privind sancțiuni administrative în temeiul prezentei directive în cazurile de încălcare în care se aplică sancțiuni penale în temeiul legislației naționale. În acest caz, statele membre îi comunică Comisiei dispozițiile de drept penal relevante.

Statele membre se asigură că autoritatea competentă publică, fără întârziere nejustificată, orice sancțiune sau măsură administrativă aplicată pentru încălcarea legislației naționale de punere în aplicare a prezentei directive și față de care nu a fost inițiată exercitarea dreptului la o cale de atac în termen, inclusiv informații cu privire la tipul și natura încălcării și la identitatea persoanelor responsabile de aceasta. Cu toate acestea, în cazul în care publicarea identității persoanelor juridice ori a identității sau a datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice este considerată de către autoritatea competentă ca fiind disproporționată, pe baza unei evaluări efectuate de la caz la caz cu privire la proporționalitatea publicării unor astfel de date, sau în cazul în care publicarea respectivă ar pune în pericol stabilitatea piețelor financiare sau o anchetă în curs, autoritatea competentă poate decide să amâne publicarea, să nu publice aceste informații sau să publice sancțiunile sub formă anonimă.

Orice decizie de a interzice sau de a restricționa activitățile unei IORP este motivată cu argumente detaliate și este notificată respectivei IORP. Decizia respectivă se notifică de asemenea EIOPA, care o comunică tuturor autorităților competente în cazul activității transfrontaliere așa cum se menționează la articolul 11.

Autoritățile competente pot, de asemenea, să limiteze sau să interzică exercitarea de către IORP a dreptului de a dispune liber de activele sale, în special dacă:

IORP nu a constituit provizioane tehnice suficiente privind întreaga activitate sau nu are suficiente active pentru a acoperi provizioanele tehnice;

IORP nu deține fondurile proprii de reglementare.

Pentru a proteja interesele membrilor și beneficiarilor, autoritățile competente pot transfera atribuțiile pe care le dețin persoanele care conduc o IORP înregistrată sau autorizată pe teritoriul lor în conformitate cu legislația statului membru de origine, în parte sau în totalitate, unui reprezentant special competent să exercite respectivele atribuții.

Autoritățile competente pot interzice sau restricționa activitățile unei IORP înregistrate sau autorizate pe teritoriul lor, în special dacă:

IORP nu reușește să protejeze în mod adecvat interesele membrilor și beneficiarilor schemei;

IORP nu mai îndeplinește condițiile de funcționare;

IORP își încalcă grav obligațiile care îi revin în temeiul reglementărilor care i se aplică;

în cazul activității transfrontaliere, IORP nu respectă cerințele legislației sociale și cele ale legislației muncii aplicabile schemelor de pensii ocupaționale din statul membru gazdă.

Statele membre se asigură că deciziile luate referitor la o IORP în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative adoptate în conformitate cu prezenta directivă fac obiectul dreptului de a exercita o cale de atac în fața instanțelor.

Statele membre se asigură că autoritățile competente dețin competența necesară pentru a reexamina strategiile, procesele și procedurile de raportare stabilite de către IORP pentru a se conforma actelor cu putere de lege, reglementărilor și actelor administrative adoptate în temeiul prezentei directive, luând în considerare volumul, natura, amploarea și complexitatea activităților IORP.

o evaluare a cerințelor calitative referitoare la sistemul de guvernanță;

o evaluare a riscurilor cu care se confruntă IORP;

o evaluare a capacității IORP de a evalua și a gestiona aceste riscuri.

Statele membre se asigură că autoritățile competente dispun de instrumente de monitorizare, printre care și teste de rezistență, care să le permită să identifice deteriorarea condițiilor financiare din cadrul unei IORP și să monitorizeze modul în care este remediată deteriorarea.

Autoritățile competente dispun de prerogativele necesare pentru a impune IORP obligația de a remedia punctele slabe sau deficiențele identificate în cursul procesului de supraveghere prudențială.

Autoritățile competente stabilesc frecvența și sfera minimă a reexaminării prevăzute la alineatul (1), ținând seama de volumul, natura, amploarea și complexitatea activităților IORP vizate.

Statele membre se asigură că autoritățile competente dețin, în raport cu orice IORP înregistrată sau autorizată pe teritoriul lor, atribuțiile și mijloacele necesare pentru:

a solicita IORP, membrilor consiliilor administrative, de conducere și de supraveghere ale acestora sau persoanelor care conduc efectiv IORP sau ocupă funcții-cheie să furnizeze în orice moment informații privind toate aspectele activității sau să le pună la dispoziție toate documentele;

a controla relațiile între IORP și alte companii sau între IORP, când acestea externalizează funcții-cheie sau orice alte activități acestor companii sau IORP, precum și orice reexternalizare ulterioară, care influențează situația financiară a IORP sau care sunt relevante pentru o supraveghere eficace;

a obține următoarele documente: autoevaluarea riscurilor, declarația privind principiile politicii de investiții, conturile anuale și rapoartele anuale, precum și toate documentele necesare supravegherii;

a stabili ce documente sunt necesare în scopul supravegherii, inclusiv:

rapoarte interne intermediare;

evaluări actuariale și previziuni detaliate;

studii privind activele și pasivele;

dovezi ale respectării principiilor politicii de investiții;

dovezi ale plății contribuțiilor conform planificării;

rapoarte ale persoanelor responsabile cu auditul conturilor anuale prevăzute la articolul 29;

a efectua inspecții la fața locului în incintele IORP și, dacă este cazul, cu privire la activitățile externalizate și la toate activitățile reexternalizate ulterior, pentru a verifica dacă activitățile se derulează în conformitate cu normele de control;

a solicita informații din partea IORP în orice moment cu privire la activitățile externalizate și la toate activitățile reexternalizate ulterior.

Statele membre se asigură că autoritățile competente exercită atribuțiile prevăzute în prezenta directivă în mod transparent, independent și responsabil, respectând principiul protecției informațiilor confidențiale.

Statele membre se asigură că următoarele informații sunt comunicate în mod public:

textele actelor cu putere de lege și ale actelor administrative, precum și recomandările generale din domeniul schemelor de pensii ocupaționale și informații referitoare la opțiunea statului membru de a aplica sau nu prezenta directivă în conformitate cu articolele 4 și 5;

informații privind procesul de supraveghere prudențială stabilit la articolul 49;

date statistice agregate cu privire la aspecte-cheie ale aplicării cadrului prudențial;

obiectivul principal al supravegherii prudențiale și informații cu privire la funcțiile și activitățile principale ale autorităților competente;

normele cu privire la sancțiunile administrative și măsurile aplicabile în cazurile de încălcare a dispozițiilor legislației naționale adoptate în temeiul prezentei directive.

Statele membre garantează adoptarea și aplicarea unor proceduri transparente pentru numirea și destituirea membrilor organelor de conducere și de administrare ale propriilor autorități competente.

CAPITOLUL 2

Statele membre stabilesc norme prin care să se asigure că toate persoanele care lucrează sau au lucrat pentru autoritățile competente, precum și auditorii și experții care acționează în numele autorităților respective fac obiectul obligației de păstrare a secretului profesional. Fără a aduce atingere cazurilor care intră sub incidența dreptului penal, aceste persoane nu divulgă informații confidențiale pe care le primesc în cursul exercitării atribuțiilor lor niciunei persoane sau autorități, altfel decât sub forma unui rezumat sau sub formă agregată, astfel încât să se asigure că IORP individuale nu pot fi identificate.

Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care o schemă de pensii este lichidată, statele membre pot permite ca anumite informații confidențiale să fie divulgate în cadrul procedurilor civile sau comerciale.

Statele membre se asigură că autoritățile competente care primesc informații confidențiale în temeiul prezentei directive le utilizează numai în cadrul exercitării atribuțiilor lor și doar în următoarele scopuri:

pentru a verifica dacă IORP îndeplinesc condițiile pentru exercitarea unor activități legate de furnizarea de pensii ocupaționale înainte de începerea propriu-zisă a activităților lor;

pentru a facilita monitorizarea activităților IORP, inclusiv monitorizarea provizioanelor tehnice, a solvabilității, a sistemului de guvernanță, precum și a informațiilor puse la dispoziția membrilor și a beneficiarilor;

pentru a impune măsuri corective, inclusiv sancțiuni administrative;

pentru a publica, dacă legislația națională o permite, indicatori-cheie de performanță pentru fiecare IORP în parte, pentru a sprijini membrii și beneficiarii în luarea de decizii financiare privind pensia lor;

în cadrul contestațiilor formulate împotriva deciziilor autorităților competente luate în conformitate cu dispozițiile de transpunere a prezentei directive;

în cadrul acțiunilor în justiție introduse în ceea ce privește dispozițiile de transpunere a prezentei directive.

Articolele 52 și 53 nu aduc atingere dreptului de anchetă conferit Parlamentului European prin articolul 226 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Articolele 52 și 53 nu împiedică niciuna dintre următoarele activități:

schimbul de informații între autoritățile competente din același stat membru, în exercitarea funcțiilor lor de supraveghere;

schimbul de informații între autoritățile competente din state membre diferite, în exercitarea funcțiilor lor de supraveghere;

schimbul de informații, în exercitarea funcțiilor lor de supraveghere, între autoritățile competente și una dintre următoarele entități situate în același stat membru:

autoritățile responsabile de supravegherea entităților din sectorul financiar și a altor organizații financiare și autoritățile responsabile de supravegherea piețelor financiare;

autoritățile sau organismele care au responsabilitatea de a menține stabilitatea sistemului financiar în statele membre prin utilizarea regulilor macroprudențiale;

organismele implicate în lichidarea unei scheme de pensii și în alte proceduri similare;

organismele sau autoritățile de reorganizare care au ca scop protejarea stabilității sistemului financiar;

persoanele responsabile de realizarea auditului statutar al conturilor IORP, ale întreprinderilor de asigurare și ale altor instituții financiare;

punerea la dispoziția organismelor care gestionează lichidarea unei scheme de pensii a informațiilor necesare pentru îndeplinirea sarcinilor lor.

autoritățile responsabile de supravegherea entităților din sectorul financiar și a altor organizații financiare și autoritățile responsabile de supravegherea piețelor financiare;

autoritățile sau organismele care au responsabilitatea de a menține stabilitatea sistemului financiar în statele membre prin utilizarea regulilor macroprudențiale;

organismele implicate în lichidarea unei scheme de pensii și în alte proceduri similare;

organismele sau autoritățile de reorganizare care au ca scop protejarea stabilității sistemului financiar;

persoanele responsabile de realizarea auditului statutar al conturilor IORP, ale întreprinderilor de asigurare și ale altor instituții financiare;

Informațiile primite de autoritățile, organismele și persoanele menționate la alineatul (1) intră sub incidența normelor privind secretul profesional prevăzute la articolul 52.

Articolele 52 și 53 nu împiedică statele membre să autorizeze schimburile de informații între autoritățile competente și oricare dintre următoarele entități:

autoritățile responsabile de supravegherea organismelor implicate în lichidarea unei scheme de pensii și în alte proceduri similare;

autoritățile responsabile de supravegherea persoanelor însărcinate cu realizarea auditului statutar al conturilor IORP, ale întreprinderilor de asigurare și ale altor instituții financiare;

actuarii independenți ai IORP care asigură controlul respectivelor IORP și organismele responsabile de supravegherea actuarilor în cauză.

Articolele 52 și 53 nu împiedică o autoritate competentă să transmită informații entităților enumerate mai jos, pentru ca acestea să își poată îndeplini sarcinile:

bănci centrale și alte organisme cu o funcție similară, în calitatea lor de autorități monetare;

alte autorități publice responsabile cu supravegherea sistemelor de plată, dacă este cazul;

Comitetul european pentru risc sistemic, EIOPA, Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului, și Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului.

Articolele 55-58 nu împiedică autoritățile sau organismele menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din prezentul articol să comunice autorităților competente informațiile de care autoritățile competente ar putea avea nevoie în sensul articolului 53.

Informațiile primite în conformitate cu alineatele (1) și (2) fac obiectul unor cerințe privind secretul profesional cel puțin echivalente celor prevăzute în prezenta directivă.

Articolul 52 alineatul (1), articolul 53 și articolul 58 alineatul (1) nu împiedică statele membre să autorizeze comunicarea de informații confidențiale între autoritățile competente și către alte servicii ale administrațiilor lor centrale responsabile de controlul aplicării legislației în materie de supraveghere a IORP, a instituțiilor de credit, a instituțiilor financiare, a serviciilor de investiții și a întreprinderilor de asigurare, sau de către inspectorii care acționează în numele acestor servicii.

Statele membre pot autoriza comunicarea de informații confidențiale referitoare la supravegherea prudențială a IORP către comisii parlamentare de anchetă sau curți de conturi din propriul stat membru și către alte entități cu atribuții de anchetă din propriul stat membru, în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

entitățile au competența, în temeiul legislației naționale, de a cerceta sau a examina acțiunile autorităților responsabile de supravegherea IORP sau de elaborarea legislației privind această supraveghere;

informațiile sunt strict necesare pentru exercitarea competenței menționate la litera (a);

persoanelor care au acces la informații le revin obligațiile privind păstrarea secretului profesional prevăzute de legislația națională care să fie cel puțin echivalente cu cele prevăzute în prezenta directivă;

în cazul în care informațiile provin de la alt stat membru, acestea sunt comunicate cu acordul explicit al autorităților competente din statul membru de proveniență și doar în scopurile pentru care respectivele autorități și-au dat acordul.

Pentru schimburile de informații de la articolul 55, transmiterea de informații de la articolul 56 și comunicarea de informații de la articolul 57, statele membre prevăd obligația respectării cel puțin a următoarelor condiții:

schimbul, transmiterea sau comunicarea de informații se realizează în scopul îndeplinirii funcției de supraveghere sau de control;

informațiile primite fac obiectul obligației privind păstrarea secretului profesional prevăzute la articolul 52;

în cazul în care informațiile provin din alt stat membru, acestea nu sunt divulgate fără acordul expres al autorității competente din statul de proveniență și, dacă este cazul, sunt comunicate exclusiv în scopurile pentru care respectiva autoritate și-a dat acordul.

Articolul 53 nu împiedică statele membre să autorizeze, cu scopul de a consolida stabilitatea și integritatea sistemului financiar, schimbul de informații între autoritățile competente și autoritățile sau organismele responsabile de depistarea și investigarea cazurilor de încălcare a legislației referitoare la societăți care se aplică în cazul întreprinderilor plătitoare.

informațiile trebuie să fie folosite în scopul procedurilor de depistare și de cercetare și examinare menționate la articolul 57 alineatul (2) litera (a);

informațiile primite trebuie să intre sub incidența obligației de păstrare a secretului profesional prevăzute la articolul 52;

în cazul în care informațiile provin din alt stat membru, acestea nu sunt divulgate fără acordul expres al autorității competente din statul de proveniență și, dacă este cazul, sunt comunicate exclusiv în scopurile pentru care respectiva autoritate și-a dat acordul.

În cazul în care, într-un stat membru, autoritățile sau organismele menționate la alineatul (2) primul paragraf își îndeplinesc sarcina de depistare sau investigare cu ajutorul unor persoane care sunt numite în acest scop datorită competențelor lor specifice și care nu sunt angajate în sectorul public, se aplică posibilitatea privind schimbul de informații prevăzută la articolul 57 alineatul (2).

Statele membre raportează EIOPA dispozițiile lor naționale cu caracter prudențial relevante pentru domeniul sistemelor de pensii ocupaționale care nu sunt reglementate de legislația socială și de legislația muncii la nivel național referitoare la organizarea sistemelor de pensii, astfel cum se prevede la articolul 11 alineatul (1).

Statele membre actualizează aceste informații periodic, cel puțin la fiecare doi ani, iar EIOPA publică informațiile respective pe site-ul său de internet.

TITLUL VI

Statele membre asigură, într-un mod corespunzător, aplicarea uniformă a prezentei directive prin schimbul periodic de informații și experiență pentru a dezvolta cele mai bune practici în acest domeniu și o cooperare mai strânsă, cu implicarea partenerilor sociali unde este posibil, prin aceasta prevenindu-se denaturări ale concurenței și creându-se condițiile necesare pentru asigurarea bunei funcționări a aderării transfrontaliere.

Comisia și autoritățile competente din statele membre cooperează strâns pentru a facilita supravegherea operațiunilor IORP.

Autoritățile competente din statele membre cooperează cu EIOPA în sensul prezentei directive, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 și furnizează de îndată EIOPA toate informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentei directive și al Regulamentului (UE) nr. 1094/2010, în conformitate cu articolul 35 din regulamentul respectiv.

Fiecare stat membru informează Comisia și EIOPA cu privire la orice dificultate majoră care decurge din aplicarea prezentei directive. Comisia, EIOPA și autoritățile competente din statele membre interesate examinează aceste dificultăți în cel mai scurt termen posibil pentru a găsi o soluție adecvată.

În ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul prezentei directive, IORP și autoritățile competente își îndeplinesc sarcinile care le revin în temeiul prezentei directive în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679. În ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către EIOPA în cadrul prezentei directive, EIOPA respectă Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

Până la 13 ianuarie 2023, Comisia efectuează o revizuire a prezentei directive și elaborează un raport privind punerea în aplicare și eficacitatea acesteia, pe care îl adresează Parlamentului European și Consiliului.

Revizuirea menționată la alineatul (1) analizează în special:

dacă prezenta directivă este adecvată din punct de vedere prudențial și din punctul de vedere al guvernanței;

activitățile transfrontaliere;

experiența dobândită în aplicarea prezentei directive și impactul său asupra stabilității IORP;

declarația de pensie.

Directiva 2009/138/CE se modifică după cum urmează:

La articolul 13, punctul 7 se înlocuiește cu următorul text:

activitatea care constă în preluarea de riscuri cedate de o întreprindere de asigurare sau de o întreprindere de asigurare dintr-o țară terță sau de o altă întreprindere de reasigurare sau de o întreprindere de reasigurare dintr-o țară terță;

în cazul întreprinderii de subscriitori denumită Lloyd's, activitatea prin care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare alta decât întreprinderea de subscriitori denumită Lloyd's preia riscurile cedate de orice membru al Lloyd's; sau

dispoziția de acoperire de către o întreprindere de reasigurare a unei instituții care intră în domeniul de aplicare al Directivei (UE) 2016/2341 a Parlamentului European și a Consiliului.

La articolul 308b, alineatul (15) se înlocuiește cu următorul text:

o cerință de capital de solvabilitate noțională în ceea ce privește activitatea de asigurare, calculată fără activitatea de furnizare de pensii ocupaționale prevăzută la articolul 4 din Directiva (UE) 2016/2341;

marja de solvabilitate în ceea ce privește activitatea de furnizare de pensii ocupaționale, calculată în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative care au fost adoptate în vederea asigurării conformității cu articolul 28 din Directiva 2002/83/CE.

De la 10 ianuarie 2030, statele membre se asigură că, atunci când publică orice informație menționată la articolul 23 alineatul (2), la articolul 29 și la articolul 30 din prezenta directivă, IORP transmit informațiile respective în același timp organismului de colectare relevant menționat la alineatul (3) de la prezentul articol pentru a fi puse la dispoziție în punctul unic de acces european (ESAP) înființat în temeiul Regulamentului (UE) 2023/2859 al Parlamentului European și al Consiliului.

sunt prezentate într-un format care permite extragerea de date, în sensul definiției de la articolul 2 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2023/2859, sau, în cazul în care acest lucru este prevăzut de dreptul Uniunii, într-un format prelucrabil automat, în sensul definiției de la articolul 2 punctul 4 din regulamentul respectiv;

sunt însoțite de fiecare dintre următoarele metadate:

toate denumirile IORP la care se referă informațiile;

identificatorul entității juridice al IORP, astfel cum este precizat în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul (UE) 2023/2859;

categoria de dimensiune a IORP, astfel cum este precizată în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (d) din regulamentul respectiv;

tipul de informații, astfel cum sunt clasificate în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (c) din regulamentul respectiv;

o mențiune care să indice dacă informațiile conțin date cu caracter personal.

toate denumirile IORP la care se referă informațiile;

identificatorul entității juridice al IORP, astfel cum este precizat în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul (UE) 2023/2859;

categoria de dimensiune a IORP, astfel cum este precizată în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (d) din regulamentul respectiv;

tipul de informații, astfel cum sunt clasificate în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (c) din regulamentul respectiv;

o mențiune care să indice dacă informațiile conțin date cu caracter personal.

În sensul alineatului (1) litera (b) punctul (ii), statele membre se asigură că IORP obțin un identificator al entității juridice.

Până la 9 ianuarie 2030, în scopul punerii la dispoziție în ESAP a informațiilor menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, statele membre numesc cel puțin un organism de colectare, în sensul definiției de la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2023/2859, și notifică ESMA în acest sens.

De la 10 ianuarie 2030, statele membre se asigură că informațiile menționate la articolul 48 alineatul (4) din prezenta directivă sunt puse la dispoziție în ESAP. În acest scop, autoritatea competentă este organism de colectare, în sensul definiției de la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2023/2859.

sunt prezentate într-un format care permite extragerea de date, în sensul definiției de la articolul 2 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2023/2859;

sunt însoțite de următoarele metadate:

toate numele persoanei căreia i-a fost impusă sancțiunea administrativă sau altă măsură și la care se referă informațiile;

dacă este disponibil, identificatorul entității juridice al persoanei căreia i-a fost impusă sancțiunea administrativă sau altă măsură, astfel cum este precizat în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul (UE) 2023/2859;

tipul de informații, astfel cum sunt clasificate în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (c) din regulamentul respectiv;

o mențiune care să indice dacă informațiile conțin date cu caracter personal.

toate numele persoanei căreia i-a fost impusă sancțiunea administrativă sau altă măsură și la care se referă informațiile;

dacă este disponibil, identificatorul entității juridice al persoanei căreia i-a fost impusă sancțiunea administrativă sau altă măsură, astfel cum este precizat în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul (UE) 2023/2859;

tipul de informații, astfel cum sunt clasificate în temeiul articolului 7 alineatul (4) litera (c) din regulamentul respectiv;

o mențiune care să indice dacă informațiile conțin date cu caracter personal.

În scopul colectării și gestionării eficiente a informațiilor transmise în conformitate cu alineatul (1), EIOPA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza următoarele:

orice alte metadate care trebuie să însoțească informațiile;

modul de structurare a datelor la nivelul informațiilor prezentate;

pentru ce informații este necesar un format prelucrabil automat și, în astfel de cazuri, ce format prelucrabil automat trebuie utilizat.

Dacă este necesar, EIOPA adoptă orientări pentru a se asigura că metadatele transmise în conformitate cu alineatul (5) primul paragraf litera (a) sunt corecte.

Statele membre adoptă și pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 13 ianuarie 2019. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele respectivelor acte.

Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Directiva 2003/41/CE, astfel cum a fost modificată prin directivele enumerate în anexa I partea A, se abrogă de la 13 ianuarie 2019, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în legislația națională și datele de aplicare a directivelor menționate în anexa I partea B.

Trimiterile la Directiva 2003/41/CE abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa II.

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

ANEXA I

ANEXA I

PARTEA A

Directiva abrogată și lista modificărilor succesive ale acesteia

(menționate la articolul 65)

PARTEA B

Lista termenelor de transpunere în dreptul intern și a datelor de aplicare

(menționate la articolul 65)

ANEXA II

ANEXA II

Tabel de corespondență

Tabelul 1

Tabelul 2

Tabelul 3