Document UE

TITLUL I

CAPITOLUL 1

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

măsură de politică agricolă înseamnă dispozițiile referitoare la activitățile de import și de export pentru produsele care intră sub incidența anexei 71-02, punctele 1, 2 și 3;

carnet ATA înseamnă documentul vamal internațional pentru admiterea temporară eliberat în conformitate cu Convenția ATA sau cu Convenția de la Istanbul;

Convenția ATA înseamnă Convenția vamală privind carnetul ATA pentru admiterea temporară de mărfuri, adoptată la Bruxelles la 6 decembrie 1961;

Convenția de la Istanbul înseamnă Convenția privind admiterea temporară adoptată la Istanbul la 26 iunie 1990;

bagaj înseamnă toate mărfurile transportate prin orice mijloace în legătură cu o călătorie de către o persoană fizică;

cod înseamnă Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii;

aeroport al Uniunii înseamnă orice aeroport situat pe teritoriul vamal al Uniunii;

port al Uniunii înseamnă orice port maritim situat pe teritoriul vamal al Uniunii;

Convenția privind un regim de tranzit comun înseamnă Convenția privind un regim de tranzit comun;

țară de tranzit comun înseamnă orice țară, alta decât statele membre ale Uniunii, care este o parte contractantă la Convenția privind un regim de tranzit comun;

țară terță înseamnă o țară sau un teritoriu din afara teritoriului vamal al Uniunii;

carnet CPD înseamnă un document vamal internațional utilizat pentru admiterea temporară a mijloacelor de transport eliberat în conformitate cu Convenția de la Istanbul;

birou vamal de plecare înseamnă biroul vamal unde se acceptă declarația de plasare sub regim de tranzit;

birou vamal de destinație înseamnă biroul vamal unde mărfurile plasate sub un regim de tranzit sunt prezentate pentru a încheia regimul;

birou vamal de primă intrare înseamnă biroul vamal de a cărui competență ține supravegherea vamală la locul în care mijlocul de transport care transportă mărfurile sosește sau, după caz, este destinat să sosească pe teritoriul vamal al Uniunii dintr-un teritoriu din afara acestuia;

birou vamal de export înseamnă biroul vamal unde se depune declarația de export sau declarația de reexport pentru mărfurile scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii;

birou vamal de plasare înseamnă biroul vamal indicat în autorizație pentru un regim special, astfel cum se menționează la articolul 211 alineatul (1) din cod, care are competența de a acorda mărfurilor liberul de vamă pentru un regim special;

numărul de înregistrare și de identificare a operatorilor economici (număr EORI) înseamnă un număr de identificare unic în teritoriul vamal al Uniunii, atribuit de o autoritate vamală unui operator economic sau unei alte persoane pentru înregistrare in scopuri vamale;

exportator înseamnă:

o persoană particulară care transportă mărfurile ce urmează a fi scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii, în cazul în care aceste mărfuri fac parte din bagajele personale ale persoanei particulare;

în alte cazuri în care nu se aplică litera (a):

o persoană stabilită pe teritoriul vamal al Uniunii care are competența de a stabili și a stabilit că mărfurile urmează a fi scoase de pe teritoriul vamal respectiv;

în cazul în care nu se aplică punctul (i), orice persoană stabilită pe teritoriul vamal al Uniunii care este parte la contractul în baza căruia mărfurile urmează a fi scoase de pe teritoriul vamal respectiv;

o persoană stabilită pe teritoriul vamal al Uniunii care are competența de a stabili și a stabilit că mărfurile urmează a fi scoase de pe teritoriul vamal respectiv;

în cazul în care nu se aplică punctul (i), orice persoană stabilită pe teritoriul vamal al Uniunii care este parte la contractul în baza căruia mărfurile urmează a fi scoase de pe teritoriul vamal respectiv;

principiile de contabilitate general acceptate înseamnă principiile care sunt recunoscute sau care sunt larg sprijinite de către autorități într-o anumită țară și la un moment dat care stabilesc resursele și obligațiile economice care ar trebui înregistrate ca active și ca pasive, care sunt schimbările de înregistrat, intervenite în activ și în pasiv, cum trebuie să fie măsurate activul și pasivul, ca și schimbările intervenite, ce informații trebuie să fie făcute cunoscute și în ce fel și ce tipuri de situații financiare trebuie întocmite;

mărfuri fără caracter comercial înseamnă:

mărfurile conținute în trimiteri efectuate de la o persoană particulară la alta, în cazul în care trimiterile respective:

prezintă un caracter ocazional;

conțin exclusiv mărfuri rezervate uzului personal al destinatarului sau al familiei acestuia iar caracterul sau cantitatea acestor mărfuri nu indică nicio intenție de ordin comercial; și

se adresează de către expeditor destinatarului fără niciun fel de plată;

mărfurile conținute în bagajele personale ale călătorilor, în cazul în care acestea:

prezintă un caracter ocazional; și

conțin exclusiv mărfuri rezervate uzului personal al călătorilor sau al familiei lor sau care sunt destinate a fi oferite drept cadou; natura și cantitatea acestor mărfuri nu trebuie să indice că sunt importate sau exportate din motive comerciale;

prezintă un caracter ocazional;

conțin exclusiv mărfuri rezervate uzului personal al destinatarului sau al familiei acestuia iar caracterul sau cantitatea acestor mărfuri nu indică nicio intenție de ordin comercial; și

se adresează de către expeditor destinatarului fără niciun fel de plată;

prezintă un caracter ocazional; și

conțin exclusiv mărfuri rezervate uzului personal al călătorilor sau al familiei lor sau care sunt destinate a fi oferite drept cadou; natura și cantitatea acestor mărfuri nu trebuie să indice că sunt importate sau exportate din motive comerciale;

numărul de referință principal (MRN) înseamnă numărul de înregistrare atribuit de către autoritatea vamală competentă declarațiilor sau notificărilor prevăzute la articolul 5 alineatele (9)-(14) din cod, operațiunilor TIR sau dovezilor cu privire la statutul vamal de mărfuri unionale;

perioadă pentru descărcare înseamnă termenul până la care mărfurile plasate sub un regim special, cu excepția tranzitului, sau produsele transformate trebuie să fie plasate sub un regim vamal ulterior, trebuie să fie distruse, trebuie să fi fost scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii sau trebuie să li se atribuie destinația finală prevăzută. În cazul perfecționării pasive, perioada pentru descărcare înseamnă termenul în care mărfurile exportate temporar pot fi reimportate pe teritoriul vamal al Uniunii, sub formă de produse transformate și pot fi puse în liberă circulație pentru a putea beneficia de scutirea parțială sau totală de taxe la import;

mărfuri în trimiteri poștale înseamnă mărfuri dintr-o trimitere cu o valoare intrinsecă de maximum 150 EUR, vândute în cadrul vânzărilor la distanță de mărfuri importate, astfel cum sunt definite la articolul 14 alineatul (4) punctul 2 din Directiva 2006/112/CE, cu excepția mărfurilor al căror import este scutit de TVA în conformitate cu articolul 143 alineatul (1) litera (ca) din directiva respectivă și a mărfurilor care beneficiază de măsuri preferențiale, inclusiv cele prevăzute în acordurile de uniune vamală;

operator poștal înseamnă un operator stabilit într-un stat membru și desemnat de acesta să presteze serviciile internaționale reglementate prin Convenția Uniunii Poștale Universale adoptată la 10 iulie 1984 sub egida Organizației Națiunilor Unite, responsabil cu transportul articolelor de corespondență și al mărfurilor conținute într-un colet sau pachet poștal;

obiecte de corespondență înseamnă scrisori, cărți poștale, scrisori în alfabet Braille și materiale tipărite care nu sunt supuse taxelor la import sau la export;

perfecționare pasivă IM/EX înseamnă importul anticipat al produselor transformate obținute din mărfuri echivalente în cadrul regimului de perfecționare pasivă, înainte de exportul mărfurilor pe care le înlocuiesc, după cum se menționează la articolul 223 alineatul (2) litera (d) din cod;

perfecționare pasivă EX/IM înseamnă exportul mărfurilor unionale sub regimul de perfecționare pasivă înainte de importul produselor transformate;

perfecționare activă EX/IM înseamnă exportul anticipat al produselor transformate obținute din mărfuri echivalente sub regimul de perfecționare activă, înainte de importul mărfurilor pe care le înlocuiesc, după cum se menționează la articolul 223 alineatul (2) litera (c) din cod;

perfecționare activă IM/EX înseamnă importul mărfurilor neunionale sub regimul de perfecționare activă înainte de exportul produselor transformate;

persoană particulară înseamnă persoane fizice altele decât persoanele impozabile care acționează ca atare, astfel cum sunt definite în Directiva 2006/112/CE a Consiliului;

antrepozit vamal public de tipul I înseamnă un antrepozit vamal public atunci când responsabilitățile menționate la articolul 242 alineatul (1) din cod îi revin titularului autorizației și titularului regimului;

antrepozit vamal public de tipul II înseamnă un antrepozit vamal public atunci când responsabilitățile menționate la articolul 242 alineatul (2) din cod îi revin titularului regimului;

document de transport unic înseamnă, în contextul statutului vamal, un document de transport emis într-un stat membru, care acoperă transportul mărfurilor de la punctul de plecare situat pe teritoriul vamal al Uniunii, până la punctul de destinație situat pe acest teritoriu sub răspunderea transportatorului care emite documentul;

teritoriu fiscal special înseamnă o parte a teritoriului vamal al Uniunii, în care nu se aplică dispozițiile Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată sau ale Directivei 2008/118/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind regimul general al accizelor și de abrogare a Directivei 92/12/CEE;

birou vamal de supraveghere înseamnă:

în cazul depozitării temporare, astfel cum se menționează în titlul IV din cod, sau în cazul regimurilor speciale altele decât tranzitul, astfel cum se menționează în titlul VII din cod, biroul vamal indicat în autorizație pentru a supraveghea fie depozitarea temporară a mărfurilor, fie regimul special în cauză;

în cazul declarației vamale simplificate, astfel cum se prevede la articolul 166 din cod, al vămuirii centralizate, astfel cum se menționează la articolul 179 din cod, al înscrierii în evidențe, astfel cum se menționează la articolul 182 din cod, biroul vamal indicat în autorizație pentru a supraveghea plasarea mărfurilor sub regimul vamal respectiv;

Convenția TIR înseamnă Convenția vamală privind transportul internațional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR, semnată la Geneva la 14 noiembrie 1975;

operațiune TIR înseamnă circulația mărfurilor în cadrul teritoriului vamal al Uniunii, în conformitate cu Convenția TIR;

transbordare înseamnă încărcarea sau descărcarea de produse și de mărfuri de la bordul unui mijloc de transport într-un alt mijloc de transport;

călător înseamnă orice persoană fizică care:

intră pe teritoriul vamal al Uniunii temporar și nu are domiciliul obișnuit pe acest teritoriu: sau

se întoarce pe teritoriul vamal al Uniunii, unde are domiciliul obișnuit, după ce a călătorit temporar în afara acestui teritoriu: sau

părăsește temporar teritoriul vamal al Uniunii, unde își are domiciliul obișnuit: sau

părăsește teritoriul vamal al Uniunii după o ședere temporară, fără a avea domiciliul obișnuit pe acest teritoriu;

deșeuri și resturi înseamnă oricare dintre următoarele:

mărfuri sau produse care sunt clasificate drept deșeuri și resturi în conformitate cu Nomenclatura combinată;

în contextul destinației finale sau al perfecționării active, mărfuri sau produse rezultate în urma unei operațiuni de transformare, care nu au nicio valoare economică sau au o valoare economică scăzută și care nu pot fi utilizate fără alte transformări;

palet înseamnă un dispozitiv pe planșeul căruia se poate grupa o anumită cantitate de mărfuri pentru a constitui un lot unitar în scopul transportării, manipulării sau stivuirii sale cu ajutorul echipamentelor mecanice. Acest dispozitiv este format din două planșee separate prin reazeme sau dintr-un planșeu susținut de suporți; înălțimea sa totală este limitată la minimul necesar manipulării cu ajutorul motostivuitoarelor sau elevatoarelor; poate avea sau nu suprastructură;

navă-fabrică a Uniunii înseamnă o navă înmatriculată într-o parte a teritoriului unui stat membru care face parte din teritoriului vamal al Uniunii, arborează pavilionul unui stat membru și care nu capturează produse de pescuit maritim, dar transformă astfel de produse la bord;

navă de pescuit a Uniunii înseamnă o navă înmatriculată într-o parte a teritoriului unui stat membru care face parte din teritoriul vamal al Uniunii, arborează pavilionul unui stat membru, capturează produse de pescuit maritim și care, după caz, le transformă la bord;

serviciu de transport maritim regulat înseamnă un serviciu care transportă mărfuri în nave care navighează numai între porturi din Uniune și nu vin de la sau nu merg către sau nu fac escală în alte puncte din afara teritoriului vamal al Uniunii sau în orice puncte situate într-o zonă liberă a unui port din Uniune;

trimitere expres înseamnă un articol individual transportat de către un transportator expres sau sub responsabilitatea acestuia;

transportator expres înseamnă un operator care furnizează servicii integrate de colectare, transport, vămuire și livrare într-un mod accelerat și în termen precis, la care se adaugă localizarea și controlul acestor articole pe toată durata prestării serviciului;

valoare intrinsecă înseamnă:

în cazul mărfurilor comerciale: prețul mărfurilor în sine, atunci când ele sunt vândute pentru export către teritoriul vamal al Uniunii, excluzând cheltuielile de transport și de asigurare, cu excepția cazului în care acestea din urmă sunt incluse în preț și nu sunt indicate separat pe factură, precum și orice alte taxe și impuneri care pot fi verificate de către autoritățile vamale pe baza oricărui (oricăror) document (documente) relevant(e);

în cazul mărfurilor fără caracter comercial: prețul care ar fi fost plătit pentru mărfurile în sine dacă ele ar fi fost vândute pentru export către teritoriul vamal al Uniunii;

mărfuri destinate a circula sau a fi utilizate în contextul activităților militare înseamnă orice mărfuri destinate a circula sau a fi utilizate:

în cadrul unor activități organizate sau controlate de autoritățile militare competente ale unuia sau mai multor state membre ori ale unei țări terțe cu care unul sau mai multe state membre au încheiat un acord privind desfășurarea de activități militare pe teritoriul vamal al Uniunii; sau

în contextul oricăror activități militare desfășurate:

în cadrul politicii de securitate și apărare comune a Uniunii Europene (PSAC); sau

în temeiul Tratatului Atlanticului de Nord, semnat la Washington D.C. la 4 aprilie 1949;

în cadrul politicii de securitate și apărare comune a Uniunii Europene (PSAC); sau

în temeiul Tratatului Atlanticului de Nord, semnat la Washington D.C. la 4 aprilie 1949;

formular NATO 302 înseamnă un document vamal, astfel cum este prevăzut în procedurile relevante de punere în aplicare a Acordului dintre statele părți la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul forțelor lor, semnat la Londra la 19 iunie 1951;

formular UE 302 înseamnă un document vamal stabilit în anexa 52-01 și eliberat de autoritățile militare naționale competente ale unui stat membru sau în numele acestora pentru mărfuri destinate a circula sau a fi utilizate în contextul activităților militare;

deșeuri provenite de la nave înseamnă deșeurile provenite de la nave în sensul articolului 2 punctul 3 din Directiva (UE) 2019/883 a Parlamentului European și a Consiliului;

ghișeu unic național în domeniul maritim înseamnă un ghișeu unic național în domeniul maritim în sensul articolului 2 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2019/1239 al Parlamentului European și al Consiliului;

operator poștal dintr-o țară terță înseamnă un operator stabilit într-o țară terță și desemnat de aceasta pentru a furniza serviciile internaționale reglementate de Convenția Poștală Universală;

comerciant de încredere înseamnă un operator economic autorizat în conformitate cu articolele 9-11 din Decizia nr. 1/2023 a Comitetului mixt instituit prin Acordul privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (denumită în continuare Decizia nr. 1/2023);

transportator autorizat înseamnă un operator economic care transportă colete, inclusiv operatorul poștal desemnat din Regatul Unit, autorizat în conformitate cu articolul 12 din Decizia nr. 1/2023 să aducă mărfuri în colete în Irlanda de Nord dintr-o altă parte a Regatului Unit prin transport direct;

identificator de produs înseamnă un cod alfanumeric unic atribuit unui anumit model, lot sau articol, la orice nivel de ambalaj, care asigură identificarea și trasabilitatea sa precisă și lipsită de ambiguitate în fiecare etapă a lanțului de aprovizionare, de la oferirea spre vânzare, inclusiv vânzarea online sau la distanță, până la vânzare și furnizare și la activitățile ulterioare introducerii pe piață;

identificator de produs al comerciantului înseamnă un identificator de produs atribuit de un vânzător, o piață sau o platformă online;

identificator de produs nestandardizat al unui fabricant înseamnă un identificator de produs care este atribuit de un fabricant, producător sau furnizor de produse și care nu se bazează pe standarde recunoscute la nivel internațional;

identificator de produs standardizat al unui fabricant înseamnă un identificator de produs care este atribuit de un fabricant, producător sau furnizor de produse și care se bazează pe standarde recunoscute la nivel internațional;

articol înseamnă una sau mai multe mărfuri dintr-o trimitere care au aceeași clasificare tarifară, aceeași descriere și, dacă sunt furnizate în conformitate cu cerințele în materie de date aplicabile declarației vamale relevante sau datelor care urmează să fie furnizate sau puse la dispoziția autorităților vamale, aceeași origine.

CAPITOLUL 2

Secțiunea 1

Subsecțiunea 1

Schimbul și stocarea de informații necesare pentru cereri și decizii fac obiectul cerințelor comune în materie de date prevăzute în anexa A.

Schimbul și stocarea de informații necesare pentru declarații, notificări și dovezi ale statutului vamal fac obiectul cerințelor comune în materie de date prevăzute în anexa B, începând cu data de instalare sau de modernizare a sistemelor electronice enumerate în anexa C, astfel cum se prevede în anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151 a Comisiei.

Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, până la data de instalare a primei etape de modernizare a sistemului privind informațiile tarifare obligatorii (ITO) și a sistemului Supraveghere 2 menționate în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, coloana 1a din anexa A la prezentul regulament nu se aplică și se aplică cerințele corespunzătoare în materie de date prevăzute în anexele 2-5 la Regulamentul delegat (UE) 2016/341 al Comisiei.

Schimbul și stocarea de informații necesare pentru declarații, notificări și dovezi ale statutului vamal fac obiectul cerințelor în materie de date prevăzute în anexa 9 la Regulamentul delegat (UE) 2016/341, după cum urmează:

până la data de instalare a sistemului automatizat de export în cadrul CVU, prevăzut în anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151, pentru cazurile specificate în coloanele A1, A2, B1, B4 și C1 din anexa B la prezentul regulament;

până la data de instalare a componentei 1 a sistemului electronic pentru regimuri speciale în cadrul CVU prevăzut în anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151, pentru cazurile specificate în coloanele B2 și B3 din anexa B la prezentul regulament;

până la data de instalare a etapei 5 a noului sistem computerizat de tranzit în cadrul CVU, astfel cum se prevede în anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151, pentru cazurile specificate în coloana D1 din anexa B la prezentul regulament;

până la data de instalare a etapei 1 a dovezii statutului unional în cadrul CVU, prevăzută în anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151, pentru cazurile specificate în coloana E1 din anexa B la prezentul regulament;

până la data de instalare a versiunii 2 a sistemului de control al importurilor în cadrul CVU, astfel cum se prevede în anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151, pentru cazurile specificate în coloanele F20 și F30 din anexa B la prezentul regulament și pentru notificarea devierii de la rută a aeronavelor;

până la data de instalare a versiunii 3 a sistemului de control al importurilor în cadrul CVU, astfel cum se prevede în anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151, pentru cazurile specificate în coloanele F10, F50 și F51 din anexa B la prezentul regulament și pentru notificarea devierii de la rută a navelor maritime;

până la modernizarea sistemelor naționale de import, prevăzută în anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151, pentru cazurile specificate în coloanele H1-H4 și I1 din anexa B la prezentul regulament.

Prin derogare de la alineatele (2) și (4), autoritățile vamale pot decide să aplice cerințele comune în materie de date prevăzute în coloanele H1-H6, I1 și I2 din anexa D la prezentul regulament până la data la care respectivele autorități vamale instalează prima etapă a vămuirii centralizate pentru import din cadrul CVU, menționată în anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151.

Până la data de instalare a sistemului de decizii vamale în cadrul CVU menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, autoritățile vamale pot decide că trebuie aplicate cerințe adecvate în materie de date, altele decât cele prevăzute în anexa A la prezentul regulament, pentru următoarele cereri și autorizații:

cereri și autorizații referitoare la simplificarea determinării sumelor care fac parte din valoarea în vamă a mărfurilor;

cereri și autorizații referitoare la garanții globale;

cereri și autorizații pentru amânarea plății;

cereri și autorizații pentru exploatarea spațiilor de depozitare temporară menționate la articolul 148 din cod;

cereri și autorizații pentru servicii de transport maritim regulat;

cereri și autorizații pentru statutul de emitent autorizat;

cereri și autorizații pentru statutul de cântăritor autorizat de banane;

cereri și autorizații pentru autoevaluare;

cereri și autorizații de acordare a statutului de destinatar agreat pentru operațiuni TIR;

cereri și autorizații de acordare a statutului de expeditor agreat pentru regimul de tranzit unional;

cereri și autorizații de acordare a statutului de destinatar agreat pentru regimul de tranzit unional;

cereri și autorizații pentru utilizarea de sigilii speciale;

cereri și autorizații pentru utilizarea unei declarații de tranzit cu set redus de date;

cereri și autorizații pentru utilizarea unui document electronic de transport ca declarație vamală.

Atunci când un stat membru decide, în conformitate cu alineatul (5), că trebuie aplicate alte cerințe în materie de date, el trebuie să se asigure că acestea le permit statelor membre să verifice îndeplinirea condițiilor de acordare a autorizației și că includ cel puțin următoarele cerințe:

identificarea solicitantului/titularului autorizației (elementul de date 3/2 Identificarea solicitantului/titularului autorizației sau al deciziei sau, în absența unui număr EORI valid al solicitantului, elementul de date 3/1 Solicitantul/Titularul autorizației sau al deciziei);

tipul de cerere sau autorizație (elementul de date 1/1 Tipul codului cererii/deciziei);

dacă este cazul, utilizarea autorizației în unul sau mai multe state membre (elementul de date 1/4 Valabilitate geografică – Uniune).

Până la data de instalare a sistemului de decizii vamale în cadrul CVU, autoritățile vamale pot permite ca cerințele în materie de date pentru cereri și autorizații prevăzute în anexa 12 la Regulamentul delegat (UE) 2016/341 să se aplice în locul cerințelor în materie de date prevăzute în anexa A la prezentul regulament pentru următoarele proceduri:

cereri și autorizații pentru utilizarea declarației simplificate;

cereri și autorizații pentru vămuire centralizată;

cereri și autorizații pentru înscrierea datelor în evidențele declarantului;

cereri și autorizații pentru utilizarea regimului de perfecționare activă;

cereri și autorizații pentru utilizarea regimului de perfecționare pasivă;

cereri și autorizații pentru utilizarea regimului de destinație finală;

cereri și autorizații pentru utilizarea regimului de admitere temporară;

cereri și autorizații pentru exploatarea spațiilor de depozitare în scopul antrepozitării vamale a mărfurilor.

Până la datele de instalare a sistemului automatizat de export (AES) în cadrul CVU sau de modernizare a sistemelor naționale de import, prevăzute în anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151, atunci când o cerere de autorizație se bazează pe o declarație vamală în conformitate cu articolul 163 alineatul (1) din prezentul regulament, declarația vamală trebuie să conțină și următoarele date:

Cerințe în materie de date comune tuturor regimurilor:

natura prelucrării sau utilizarea mărfurilor;

descrierea tehnică a mărfurilor și/sau a produselor prelucrate și mijloacele de identificare a acestora;

perioada estimată pentru descărcare;

biroul de încheiere propus (nu pentru destinația finală); și

locul de prelucrare sau de utilizare.

Cerințe în materie de date specifice pentru regimul de perfecționare activă:

codurile condițiilor economice menționate în apendicele la anexa 12 la Regulamentul delegat (UE) 2016/341;

rata estimată a rentabilității sau metoda prin care această rată urmează a fi stabilită; și

dacă calcularea cuantumului taxelor la import ar trebui să fie efectuată în conformitate cu articolul 86 alineatul (3) din cod (se specifică da sau nu).

natura prelucrării sau utilizarea mărfurilor;

descrierea tehnică a mărfurilor și/sau a produselor prelucrate și mijloacele de identificare a acestora;

perioada estimată pentru descărcare;

biroul de încheiere propus (nu pentru destinația finală); și

locul de prelucrare sau de utilizare.

codurile condițiilor economice menționate în apendicele la anexa 12 la Regulamentul delegat (UE) 2016/341;

rata estimată a rentabilității sau metoda prin care această rată urmează a fi stabilită; și

dacă calcularea cuantumului taxelor la import ar trebui să fie efectuată în conformitate cu articolul 86 alineatul (3) din cod (se specifică da sau nu).

Subsecțiunea 2

În momentul înregistrării unei persoane, autoritățile vamale trebuie să colecteze și să stocheze datele prevăzute în anexa 12-01, referitoare la respectiva persoană. Aceste date constituie înregistrarea EORI.

Prin derogare de la primul paragraf, până la data de modernizare a sistemului EORI prevăzut în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, cerințele comune în materie de date prevăzute în anexa 12-01 nu se aplică.

Până la data de modernizare a sistemului EORI, statele membre colectează și stochează următoarele date prevăzute în anexa 9 apendicele E la Regulamentul delegat (UE) 2016/341, care constituie înregistrarea EORI:

datele enumerate la punctele 1-4 din anexa 9 apendicele E la Regulamentul delegat (UE) 2016/341;

în cazul în care sistemele naționale o impun, datele enumerate la punctele 5-12 din anexa 9 apendicele E la Regulamentul delegat (UE) 2016/341.

Statele membre încarcă datele colectate în conformitate cu al treilea paragraf din prezentul articol în mod periodic în sistemul EORI.

Prin derogare de la al doilea și al treilea paragraf din prezentul articol, colectarea elementului de date enumerat în titlul I capitolul 3 punctul 4 din anexa 12-01 de către statele membre este opțională. În cazul în care elementul de date respectiv este colectat de statele membre, acesta este încărcat în sistemul EORI cât mai curând posibil după modernizarea sistemului.

Autoritățile vamale le pot permite persoanelor să prezinte datele necesare pentru înregistrarea în EORI prin alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor.

Un operator economic stabilit în afara teritoriului vamal al Uniunii se înregistrează înainte de a:

depune o declarație vamală pe teritoriul vamal al Uniunii, cu excepția următoarelor declarații:

o declarație vamală făcută în conformitate cu articolele 135-144;

o declarație vamală pentru a plasa mărfuri sub regimul de admitere temporară sau o declarație de reexport pentru a descărca acest regim;

o declarație vamală în temeiul Convenției privind un regim de tranzit comun depusă de un operator economic stabilit într-o țară de tranzit comun;

o declarație vamală pentru plasarea mărfurilor sub regimul de tranzit unional depusă de un operator economic stabilit în Andorra sau în San Marino;

depune o declarație sumară de ieșire sau de intrare pe teritoriul vamal al Uniunii sau într-o țară terță dacă un acord vamal în domeniul securității între Uniune și țara terță în cauză prevede utilizarea unui sistem electronic al UE;

depune o declarație de depozitare temporară pe teritoriul vamal al Uniunii;

acționa în calitate de transportator în scopul transportului maritim, pe căile navigabile interioare sau aerian;

acționa în calitate de transportator care este conectat la sistemul vamal și care dorește să primească oricare dintre notificările prevăzute în legislația vamală în ceea ce privește depunerea sau modificarea declarațiilor sumare de intrare;

solicita înregistrarea și vizarea dovezii statutului vamal de mărfuri unionale.

o declarație vamală făcută în conformitate cu articolele 135-144;

o declarație vamală pentru a plasa mărfuri sub regimul de admitere temporară sau o declarație de reexport pentru a descărca acest regim;

o declarație vamală în temeiul Convenției privind un regim de tranzit comun depusă de un operator economic stabilit într-o țară de tranzit comun;

o declarație vamală pentru plasarea mărfurilor sub regimul de tranzit unional depusă de un operator economic stabilit în Andorra sau în San Marino;

Fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatul (1) litera (a) punctul (ii), operatorii economici care nu sunt stabiliți pe teritoriul vamal al Uniunii se înregistrează la autoritățile vamale înainte de a depune o declarație vamală pentru a plasa mărfuri sub regimul de admitere temporară sau o declarație de reexport pentru a descărca regimul în cazul în care este necesară înregistrarea pentru utilizarea sistemului comun de gestionare a garanțiilor.

Fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatul (1) litera (a) punctul (iii), operatorii economici stabiliți într-o țară de tranzit comun se înregistrează la autoritățile vamale înainte de depunerea unei declarații vamale în temeiul Convenției privind un regim de tranzit comun, în cazul în care această declarație este depusă în locul unei declarații sumare de intrare sau este utilizată ca declarație prealabilă la ieșire.

Fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatul (1) litera (a) punctul (iv), operatorii economici stabiliți în Andorra sau în San Marino se înregistrează la autoritățile vamale înainte de a depune o declarație vamală pentru plasarea mărfurilor sub regimul de tranzit unional, în cazul în care această declarație este depusă în locul unei declarații sumare de intrare sau este utilizată ca declarație prealabilă la ieșire.

Prin derogare de la alineatul (1) litera (d), un operator economic care acționează ca transportator în scopul transportului maritim, pe căile navigabile interioare sau aerian nu se înregistrează la autoritățile vamale în cazul în care i-a fost atribuit un număr de identificare unic acordat de o țară terță în cadrul unui program de parteneriat cu comercianții dintr-o țară terță care este recunoscut de Uniune.

În cazul în care prezentul articol impune înregistrarea, aceasta se face la autoritățile vamale care răspund de locul în care operatorul economic depune o declarație sau o cerere pentru obținerea unei decizii.

Persoanele, altele decât operatorii economici, trebuie să se înregistreze la autoritățile vamale în cazul în care este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

această înregistrare este impusă de legislația Uniunii sau de legislația unui stat membru;

persoana efectuează operațiuni pentru care trebuie furnizat un număr EORI, în conformitate cu anexa A și cu anexa B.

Prin derogare de la alineatul (1), înregistrarea nu este necesară în cazul în care o persoană care nu este operator economic depune declarații vamale doar ocazional, iar autoritățile vamale consideră acest lucru justificat.

Autoritățile vamale invalidează un număr EORI în oricare dintre următoarele cazuri:

la solicitarea persoanei înregistrate;

în cazul în care autoritatea vamală are cunoștință de faptul că persoana înregistrată și-a încetat activitățile care necesită înregistrare.

Autoritatea vamală înregistrează data invalidării numărului EORI și o notifică persoanei înregistrate în acest sens.

Secțiunea 2

Subsecțiunea 0

Autoritățile vamale pot permite utilizarea altor mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor în legătură cu cererile și deciziile pentru care cerințele relevante în materie de date nu sunt stabilite în anexa A și în legătură cu oricare alte cereri și acte ulterioare aferente gestionării deciziilor respective.

Subsecțiunea 1

Perioada în care solicitantul își poate exprima punctul de vedere înainte de luarea unei decizii care i-ar fi nefavorabilă este de 30 de zile.

Fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatul (1), în cazul în care decizia se referă la rezultatele controlului mărfurilor pentru care nu s-a depus nicio declarație sumară, nicio declarație de depozitare temporară, nicio declarație de reexport sau nicio declarație vamală, autoritățile vamale pot să îi solicite persoanei în cauză să își exprime punctul de vedere în termen de 24 de ore.

În cazul în care comunicarea menționată la articolul 22 alineatul (6) primul paragraf din cod se face ca parte a procesului de verificare sau de control, comunicarea poate fi efectuată prin utilizarea altor mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor.

În cazul în care cererea este depusă sau decizia este notificată prin utilizarea altor mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor, comunicarea se poate face folosind aceleași mijloace.

Cazurile specifice în care solicitantului nu i se oferă posibilitatea să își exprime punctul de vedere sunt următoarele:

atunci când cererea pentru obținerea unei decizii nu este acceptată în conformitate cu articolul 11 din prezentul regulament sau cu articolul 12 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei;

atunci când autoritățile vamale îi notifică persoanei care a depus declarația sumară de intrare că mărfurile nu trebuie să fie încărcate în cazul traficului maritim containerizat și în cazul traficului aerian;

atunci când decizia se referă la o notificare către persoana care solicită o decizie a Comisiei, în conformitate cu articolul 116 alineatul (3) din cod;

atunci când un număr EORI urmează să fie invalidat.

Subsecțiunea 2

O cerere pentru obținerea unei decizii referitoare la aplicarea legislației vamale este acceptată atunci când următoarele condiții sunt îndeplinite:

atunci când se impune în cadrul regimului pe care îl vizează cererea, solicitantul este înregistrat în conformitate cu articolul 9 din cod;

atunci când se impune în cadrul regimului pe care îl vizează cererea, solicitantul este stabilit pe teritoriul vamal al Uniunii;

cererea a fost depusă la o autoritate vamală desemnată să primească cererile în statul membru al autorității vamale competente menționate la articolul 22 alineatul (1) al treilea paragraf din cod;

cererea nu se referă la o decizie care are același obiect ca o decizie anterioară adresată aceluiași solicitant, care, în cursul perioadei de un an anterioară cererii, a fost anulată sau revocată pe motivul că solicitantul nu a reușit să își îndeplinească o obligație impusă în temeiul deciziei respective.

Prin derogare de la alineatul (1) litera (d), perioada menționată la respectivul alineat este de trei ani în cazul în care decizia anterioară a fost anulată în conformitate cu articolul 27 alineatul (1) din cod sau cererea vizează acordarea statutului de operator economic autorizat și este depusă în conformitate cu articolul 38 din cod.

În cazul în care nu este posibil să se stabilească autoritatea vamală competentă în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) al treilea paragraf din cod, autoritatea vamală competentă este cea din locul în care sunt ținute sau accesibile evidențele contabile și documentele solicitantului care permit autorității vamale să ia decizia (contabilitatea principală în scopuri vamale).

În cazul în care, după acceptarea cererii, autoritatea vamală competentă să ia decizia consideră că este necesar să ceară informații suplimentare din partea solicitantului pentru a lua o decizie, aceasta stabilește un termen care nu depășește 30 de zile pentru ca solicitantul să pună la dispoziție aceste informații. Termenul pentru luarea unei decizii, astfel cum este stabilit la articolul 22 alineatul (3) din cod, se prelungește cu perioada de timp respectivă. Solicitantul este informat cu privire la prelungirea termenului pentru luarea unei decizii.

În cazul în care se aplică articolul 8 alineatul (1), termenul pentru luarea deciziei stabilit la articolul 22 alineatul (3) din cod se prelungește cu o perioadă de 30 de zile. Solicitantul este informat cu privire la această prelungire.

În cazul în care autoritatea vamală competentă să ia decizia a prelungit perioada pentru consultarea unei alte autorități vamale, termenul pentru luarea deciziei este prelungit cu aceeași perioadă de timp ca și prelungirea perioadei de consultare. Solicitantul este informat cu privire la prelungirea termenului pentru luarea unei decizii.

În cazul în care există motive serioase de a suspecta o încălcare a legislației vamale sau fiscale și autoritățile vamale și fiscale efectuează investigații pe baza acestor motive, termenul pentru luarea deciziei se prelungește cu perioada necesară în vederea încheierii investigațiilor respective. Prelungirea respectivă nu poate depăși nouă luni. Cu excepția cazului în care acest lucru ar compromite investigațiile, solicitantul trebuie să fie informat cu privire la prelungire.

Decizia produce efecte începând de la o dată diferită de data la care este primită de către solicitant sau la care se consideră că a fost primită, în următoarele cazuri:

în cazul în care decizia va avea consecințe favorabile pentru solicitant, iar solicitantul a cerut o dată a aplicării diferită, caz în care decizia intră în vigoare începând cu data cerută de solicitant în măsura în care este ulterioară datei la care solicitantul primește decizia sau se consideră că a primit-o;

în cazul în care s-a luat o decizie anterioară cu o limitare a timpului și unicul obiectiv al prezentei decizii este acela de a extinde valabilitatea acestuia, caz în care decizia produce efecte începând cu ziua următoare expirării termenului de valabilitate al deciziei anterioare;

în cazul în care efectul deciziei este condiționat de îndeplinirea anumitor formalități de către solicitant, caz în care decizia produce efecte de la data la care este primită de către solicitant sau la care se consideră că a fost primită, notificarea din partea autorității vamale competente declarând că formalitățile au fost finalizate în mod satisfăcător.

Autoritățile vamale competente pentru luarea deciziei reevaluează o decizie în următoarele cazuri:

în cazul în care există modificări aduse legislației relevante a Uniunii care afectează decizia;

în cazul în care este necesar, ca urmare a monitorizării efectuate;

în cazul în care este necesar, ca urmare a informațiilor furnizate de către titularul deciziei în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din cod sau de către alte autorități.

Autoritatea vamală competentă să ia decizia comunică rezultatul reevaluării titularului deciziei.

Autoritatea vamală competentă să ia decizia suspendă decizia în loc de a o anula, revoca sau modifica în conformitate cu articolul 23 alineatul (3), articolul 27 sau articolul 28 din cod, în cazul în care:

autoritatea vamală respectivă consideră că pot exista suficiente motive pentru anularea, revocarea sau modificarea deciziei, dar nu dispune încă de toate elementele necesare pentru a decide cu privire la anularea, revocarea sau modificarea acesteia;

autoritatea vamală respectivă consideră că nu sunt îndeplinite condițiile pentru luarea unei decizii sau că titularul deciziei nu se conformează obligațiilor care îi revin prin respectiva decizie și este oportun să se i acorde titularului deciziei timpul necesar pentru a adopta măsuri prin care să asigure îndeplinirea condițiilor sau respectarea obligațiilor;

titularul deciziei solicită respectiva suspendare, deoarece se află temporar în imposibilitatea de a îndeplini condițiile prevăzute în decizie sau de a se conforma obligațiilor care îi revin prin această decizie.

În cazurile menționate la alineatul (1) literele (b) și (c), titularul deciziei notifică autorității vamale competente să ia decizia măsurile pe care le va întreprinde pentru a asigura îndeplinirea condițiilor sau respectarea obligațiilor, precum și perioada de timp de care are nevoie pentru a lua respectivele măsuri.

În cazurile prevăzute la articolul 16 alineatul (1) litera (a), perioada de suspendare stabilită de către autoritatea vamală competentă corespunde perioadei necesare pentru respectiva autoritate vamală pentru a stabili dacă sunt îndeplinite condițiile pentru anulare, revocare sau modificare. Această perioadă nu poate depăși 30 de zile.

titularul deciziei;

persoana împuternicită să reprezinte compania care este titularul deciziei în cauză sau care exercită controlul asupra gestiunii acesteia;

angajatul responsabil cu chestiunile vamale în compania care este titularul deciziei în cauză.

În cazurile prevăzute la articolul 16 alineatul (1) literele (b) și (c), perioada de suspendare stabilită de autoritatea vamală competentă să ia decizia corespunde perioadei notificate de către titularul deciziei în conformitate cu articolul 16 alineatul (2). Dacă este cazul, perioada de suspendare poate fi prelungită la cererea titularului deciziei.

În cazul în care, în urma suspendării unei decizii, autoritatea vamală competentă să ia decizia intenționează să anuleze, să revoce sau să modifice decizia respectivă în conformitate cu articolul 23 alineatul (3), articolul 27 sau articolul 28 din cod, perioada de suspendare, astfel cum este stabilită în conformitate cu alineatele (1) și (2) din prezentul articol, se prelungește, după caz, până când decizia privind anularea, revocarea sau modificarea produce efecte.

Suspendarea unei decizii încetează la expirarea perioadei de suspendare, cu excepția cazului în care survine oricare dintre următoarele situații înainte de expirarea perioadei respective:

suspendarea este retrasă pe baza faptului că, în cazurile menționate la articolul 16 alineatul (1) litera (a), nu există motive pentru anularea, revocarea sau modificarea deciziei în conformitate cu articolul 23 alineatul (3), articolul 27 sau articolul 28 din cod, caz în care suspendarea ia sfârșit la data retragerii;

suspendarea este retrasă pe baza faptului că, în cazurile menționate la articolul 16 alineatul (1) literele (b) și (c), titularul deciziei a luat, într-un mod considerat satisfăcător de autoritățile vamale competente să ia decizia, măsurile necesare pentru a asigura îndeplinirea condițiilor prevăzute pentru respectiva decizie sau respectarea obligațiilor impuse în temeiul deciziei respective, caz în care suspendarea ia sfârșit la data retragerii;

decizia suspendată este anulată, revocată sau modificată, caz în care suspendarea ia sfârșit la data anulării, revocării sau modificării.

Autoritatea vamală competentă să ia decizia informează titularul deciziei cu privire la încetarea suspendării.

Subsecțiunea 3

Prin derogare de la dispozițiile articolului 22 alineatul (1) al treilea paragraf din cod, o cerere pentru obținerea unei decizii referitoare la informațiile obligatorii, precum și orice documente justificative care o însoțesc, se prezintă fie autorităților vamale competente din statul membru în care este stabilit solicitantul, fie autorității vamale competente din statul membru în care urmează a se folosi informațiile în cauză.

Prin depunerea unei cereri pentru obținerea unei decizii referitoare la informațiile obligatorii, se consideră că solicitantul este de acord ca toate datele din decizie, inclusiv orice fotografii, imagini și broșuri, cu excepția informațiilor confidențiale, să fie făcute publice pe site-ul internet al Comisiei. Orice publicare a datelor respectă dreptul la protecția datelor cu caracter personal.

În cazul în care nu există un sistem electronic de depunere a cererilor pentru obținerea unei decizii referitoare la informațiile de origine obligatorii (denumită în continuare IOO), statele membre pot permite ca aceste cereri să fie depuse utilizând alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor.

În cazul în care Comisia notifică autorităților vamale faptul că procesul de luare a deciziilor ITO și IOO este suspendat în conformitate cu articolul 34 alineatul (10) litera (a) din cod, termenul-limită pentru luarea deciziei menționate la articolul 22 alineatul (3) primul paragraf din cod este prelungit din nou, până la data la care Comisia notifică autorităților vamale că este asigurată clasificarea tarifară uniformă și corectă sau determinarea uniformă și corectă a originii.

Perioada de timp menționată la articolul 22 alineatul (3) al doilea paragraf din cod poate depăși 30 de zile, în cazul în care nu este posibil ca în această perioadă să se finalizeze o analiză pe care autoritatea vamală competentă să ia o decizie o consideră necesară pentru a lua această decizie.

Atunci când o cerere de emitere a unei decizii referitoare la IOO a fost depusă prin utilizarea altor mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor, autoritățile vamale pot notifica solicitantului decizia referitoare la IOO utilizând alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor.

Articolele 15-18 privind reevaluarea și suspendarea deciziilor nu se aplică în cazul deciziilor referitoare la informațiile obligatorii.

Secțiunea 3

Subsecțiunea 1

În cazul în care un operator economic autorizat pentru securitate și siguranță, astfel cum se menționează la articolul 38 alineatul (2) litera (b) din cod (AEOS), depune în nume propriu o declarație prealabilă la ieșire sub forma unei declarații vamale sau a unei declarații de reexport, nu sunt necesare alte date decât cele menționate în respectivele declarații.

În cazul în care un AEOS depune, pe seama altei persoane care este, de asemenea, un AEOS, o declarație prealabilă la ieșire, sub forma unei declarații vamale sau a unei declarații de reexport, nu sunt necesare alte date decât cele menționate în respectivele declarații.

Un operator economic autorizat (AEO) este supus unui număr mai mic de controale fizice și de verificări ale documentelor decât alți operatori economici.

În cazul în care un AEOS a depus o declarație sumară de intrare sau, în cazurile menționate la articolul 130 din cod, o declarație vamală sau o declarație de depozitare temporară sau în cazul în care un AEOS a depus o notificare și a dat acces la datele sale legate de declarația sumară de intrare în sistemul său informatizat, astfel cum se menționează la articolul 127 alineatul (8) din cod, biroul vamal de primă intrare menționat la articolul 127 alineatul (3) primul paragraf din cod, în cazul în care trimiterea a fost selecționată pentru un control fizic, notifică respectivul AEOS în acest sens. Notificarea respectivă se efectuează înainte de sosirea mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii.

În cazul în care un AEO depune o declarație de depozitare temporară sau o declarație vamală în conformitate cu articolul 171 din cod, biroul vamal de a cărui competență ține primirea respectivei declarații de depozitare temporară sau a declarației vamale respective notifică AEO dacă trimiterea a fost selecționată pentru un control vamal. Notificarea respectivă se efectuează înainte de prezentarea mărfurilor la vamă.

În cazul în care trimiterile declarate de un AEO au fost selectate pentru control fizic sau al documentelor, controalele respective se realizează cu prioritate.

Notificările menționate la alineatele (2) și (3) nu se referă la controalele vamale în care decizia se ia pe baza declarației de depozitare temporară sau a declarației vamale după prezentarea mărfurilor.

Tratamentul mai favorabil menționat la articolul 24 nu se aplică în cazul controalelor vamale legate de anumite niveluri ridicate de amenințare sau de obligațiile de control specifice prevăzute în alte acte legislative ale Uniunii.

Cu toate acestea, autoritățile vamale efectuează cu prioritate procesarea, formalitățile și controalele pentru trimiterile declarate de un AEOS.

Subsecțiunea 2

În plus față de condițiile pentru acceptarea unei cereri prevăzute la articolul 11 alineatul (1), pentru a solicita statutul de AEO, solicitantul prezintă, împreună cu cererea, un chestionar de autoevaluare pe care autoritățile vamale îl pun la dispoziție.

Un operator economic depune o singură cerere pentru obținerea statutului de AEO care acoperă toate sediile sale permanente de pe teritoriul vamal al Uniunii.

În cazul în care autoritatea vamală competentă nu poate fi stabilită în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) al treilea paragraf din cod sau cu articolul 12 din prezentul regulament, cererea se depune la autoritățile vamale din statul membru în care solicitantul are un sediu permanent și unde sunt ținute sau sunt accesibile informațiile cu privire la activitățile sale de gestionare generală a serviciilor logistice în Uniune, astfel cum se menționează în cerere.

Termenul pentru luarea deciziei menționate la articolul 22 alineatul (3) primul paragraf din cod poate fi prelungit cu o perioadă de până la 60 de zile.

În cazul în care există proceduri penale pe rol, care dau naștere la îndoieli cu privire la îndeplinirea de către solicitant a condițiilor menționate la articolul 39 litera (a) din cod, termenul pentru adoptarea deciziei se prelungește cu perioada de timp necesară pentru finalizarea acestor proceduri.

Prin derogare de la articolul 22 alineatul (4) din cod, autorizația de acordare a statutului de AEO (autorizație AEO) produce efecte începând din a cincea zi de la luarea deciziei.

În cazul în care o autorizație AEO este suspendată din cauza neconformității cu oricare dintre criteriile menționate la articolul 39 din cod, orice decizie luată în ceea ce privește AEO care se bazează pe autorizația AEO în general sau pe oricare dintre criteriile specifice care au dus la suspendarea autorizației AEO, autoritatea vamală care a luat decizia respectivă o suspendă.

Suspendarea unei decizii referitoare la aplicarea legislației vamale luată în ceea ce privește un AEO nu duce la suspendarea automată a autorizației AEO.

În cazul în care o decizie referitoare la o persoană care este atât un AEOS, cât și un operator economic autorizat pentru simplificări vamale, astfel cum se menționează la articolul 38 alineatul (2) litera (a) din cod (AEOC), este suspendată în conformitate cu articolul 16 alineatul (1) din cauza neîndeplinirii condițiilor stabilite la articolul 39 litera (d) din cod, autorizația sa AEOC se suspendă, însă autorizația sa AEOS rămâne valabilă.

TITLUL II

CAPITOLUL 1

Secțiunea 1

Următoarele mărfuri sunt considerate ca fiind obținute în întregime într-o singură țară sau într-un singur teritoriu:

produsele minerale extrase în respectiva țară sau în respectivul teritoriu;

produsele din regnul vegetal care sunt crescute și recoltate numai în respectiva țară sau în respectivul teritoriu;

animalele vii născute și crescute în respectiva țară sau în respectivul teritoriu;

produsele obținute de la animale vii crescute în respectiva țară sau în respectivul teritoriu;

produsele rezultate din activități de vânătoare sau de pescuit efectuate în respectiva țară sau în respectivul teritoriu;

produsele de pescuit maritim și alte produse capturate în mările din afara oricăror ape teritoriale de navele care sunt înmatriculate în respectiva țară sau în respectivul teritoriu și care arborează pavilionul țării respective sau al teritoriului respectiv;

mărfurile obținute sau produse la bordul navelor-fabrică din produsele menționate la litera (f) și care sunt originare din acea țară sau teritoriu, cu condiția ca astfel de nave-fabrică să fie înregistrate în respectiva țară sau în respectivul teritoriu și să arboreze pavilionul acesteia/acestuia;

produsele obținute de pe fundul mării sau din subsolul mării în afara apelor teritoriale, cu condiția ca respectiva țară sau respectivul teritoriu să aibă drepturi exclusive de a exploata solul sau subsolul respectiv;

produsele din deșeuri și produse reziduale obținute din operațiuni de fabricare și din articole uzate, dacă acestea au fost colectate în respectiva țară sau în respectivul teritoriu și sunt potrivite doar pentru recuperarea materiei prime;

produsele fabricate în respectiva țară sau în respectivul teritoriu exclusiv din produsele enunțate la literele (a)-(i).

Mărfurile enumerate în anexa 22-01 se consideră că au fost supuse ultimei transformări sau prelucrări substanțiale, care a dus la fabricarea unui produs nou sau care reprezintă un stadiu important de fabricație într-o țară sau teritoriu în care normele cuprinse în anexa menționată sunt îndeplinite sau care este identificat(ă) în normele menționate.

Orice operațiune de transformare sau de prelucrare realizată într-o altă țară sau într-un alt teritoriu se consideră a nu fi justificată din punct de vedere economic atunci când se stabilește, pe baza informațiilor disponibile, că scopul respectivei operațiuni a fost evitarea aplicării măsurilor menționate la articolul 59 din cod.

În cazul mărfurilor care fac obiectul anexei 22-01, se aplică dispozițiile relevante respectivelor mărfuri de la capitolul privind regulile reziduale.

În cazul mărfurilor care nu fac obiectul anexei 22-01, atunci când ultima prelucrare sau transformare se consideră a nu fi justificată din punct de vedere economic, se consideră că mărfurile au fost supuse ultimei transformări sau prelucrări substanțiale, justificate economic, care a dus la fabricarea unui produs nou sau care a reprezentat un stadiu important de fabricație, în țara sau în teritoriul din care este originară partea cea mai mare din materiale. În cazul în care produsul final urmează să fie clasificat la capitolele 1-29 sau 31-40 din Sistemul armonizat, cea mai mare parte a materialelor se determină pe baza greutății materialelor. În cazul în care produsul final urmează să fie clasificat la capitolul 30 sau la capitolele 41-97 din Sistemul armonizat, cea mai mare parte a materialelor se determină pe baza valorii materialelor.

Următoarele acțiuni nu sunt considerate ca reprezentând o transformare sau prelucrare substanțială, justificată economic, care conferă caracterul originar:

operațiuni destinate să asigure păstrarea în stare bună a produselor pe durata transportului și depozitării (ventilație, întindere, uscare, eliminare a părților deteriorate și alte operațiuni similare) sau operațiuni de facilitare a expedierii sau a transportului;

operațiuni simple constând în înlăturarea prafului, cernere sau strecurare, triere, clasificare, aranjare pe sortimente, spălare, debitare;

schimbări de ambalaje și separări sau unificări de trimiteri de mărfuri, simpla punere în sticle, cutii de metal, flacoane, saci, etuiuri, cutii, fixarea pe cartoane, precum și toate celelalte operațiuni simple de ambalare;

gruparea mărfurilor în seturi sau în ansambluri sau gruparea pentru vânzare;

aplicarea de mărci, etichete și alte semne distinctive similare pe produse sau pe ambalajele acestora;

simpla asamblare a părților produselor pentru a constitui un produs complet;

demontarea sau schimbarea utilizării;

cumularea a două sau mai multe dintre operațiunile indicate la literele (a)-(g).

În cazul mărfurilor care fac obiectul anexei 22-01, se aplică regulile reziduale de capitol relevante pentru respectivele mărfuri. În cazul mărfurilor care nu fac obiectul anexei 22-01, atunci când ultima prelucrare sau transformare este considerată a fi o operațiune minimă, originea produsului final este țara sau teritoriul din care este originară cea mai mare parte a materialelor. În cazul în care produsul final urmează să fie clasificat la capitolele 1-29 sau 31-40 din Sistemul armonizat, cea mai mare parte a materialelor se determină pe baza greutății materialelor. În cazul în care produsul final urmează să fie clasificat la capitolul 30 sau la capitolele 41-97 din Sistemul armonizat, cea mai mare parte a materialelor se determină pe baza valorii materialelor.

Accesoriile, piesele de schimb sau uneltele care sunt livrate împreună cu oricare dintre mărfurile enumerate în secțiunile XVI, XVII și XVIII ale Nomenclaturii combinate și care fac parte din echipamentul standard al acestora se consideră ca având aceeași origine ca mărfurile respective.

Piesele de schimb esențiale destinate utilizării cu oricare dintre mărfurile enumerate în secțiunile XVI, XVII și XVIII ale Nomenclaturii combinate, puse în prealabil în liberă circulație în Uniune sunt considerate ca având aceeași origine ca și mărfurile respective în cazul în care încorporarea pieselor de schimb esențiale în faza de producție a acestora nu le-ar fi modificat originea.

În sensul prezentului articol, prin piese de schimb esențiale se înțelege piese care sunt:

componente în absența cărora nu se poate asigura funcționarea corectă a unui echipament, a unei mașini, a unui aparat sau a unui vehicul care a fost pus în liberă circulație; și

caracteristice acestor mărfuri și

destinate pentru întreținerea curentă și înlocuirea unor piese de același tip care s-au deteriorat sau au devenit inutilizabile.

Pentru a stabili dacă mărfurile sunt originare dintr-o țară sau dintr-un teritoriu, nu se ia în considerare originea următoarelor elemente:

energie și combustibili;

instalații și echipamente;

mașini și unelte;

materiale care nu intră și care nu sunt destinate să intre în compoziția finală a mărfurilor.

Atunci când, potrivit regulii generale 5 de interpretare a Nomenclaturii combinate prevăzute în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului, materialele de ambalare și containerele sunt considerate ca făcând parte din produs în scopul clasificării, acestea nu sunt luate în considerare în scopul determinării originii, cu excepția cazului în care regula din anexa 22-01 pentru mărfurile în cauză se bazează pe un procentaj din valoarea adăugată.

Secțiunea 2

În sensul prezentei secțiuni, se aplică următoarele definiții:

țară beneficiară înseamnă o țară beneficiară a sistemului generalizat de preferințe (SGP) enumerată în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului;

fabricare înseamnă orice tip de prelucrare sau transformare, inclusiv asamblarea;

material înseamnă orice ingredient, materie primă, componentă sau piesă etc., folosită la fabricarea produsului;

produs înseamnă produsul care este fabricat, chiar dacă este destinat folosirii ulterioare într-o altă operațiune de fabricare;

mărfuri înseamnă atât materiale, cât și produse;

cumul bilateral înseamnă un sistem ce permite ca produsele care sunt originare din Uniune să fie considerate materiale originare dintr-o țară beneficiară atunci când fac obiectul unei noi transformări sau sunt încorporate într-un alt produs în respectiva țară beneficiară;

cumul cu Norvegia, Elveția sau Turcia înseamnă un sistem care permite ca produsele originare din Norvegia, Elveția sau Turcia să fie considerate materiale originare dintr-o țară beneficiară atunci când fac obiectul unei noi transformări sau sunt încorporate într-un alt produs în respectiva țară beneficiară înainte de a fi importate în Uniune;

cumul regional înseamnă un sistem ce permite ca produsele care, în sensul prezentei secțiuni, sunt originare dintr-o țară care face parte dintr-un grup regional să fie considerate materiale originare din altă țară din același grup regional (sau dintr-o țară din alt grup regional în cazul în care este autorizat cumulul între grupuri) atunci când fac obiectul unei noi transformări sau sunt încorporate într-un alt produs fabricat în respectiva țară;

cumul extins înseamnă un sistem, autorizat de Comisie la cererea unei țări beneficiare, care permite ca anumite materiale, originare dintr-o țară cu care Uniunea are un acord de liber schimb în conformitate cu articolul XXIV din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) în vigoare, să fie considerate originare din țara beneficiară respectivă atunci când fac obiectul unei noi transformări sau sunt încorporate într-un alt produs fabricat în respectiva țară;

materiale fungibile înseamnă materialele de aceeași natură și calitate comercială, având aceleași caracteristici tehnice și fizice și neputând fi distinse unele de altele odată încorporate în produsul final;

grup regional înseamnă un grup de țări între care se aplică cumulul regional;

valoare în vamă înseamnă valoarea determinată în conformitate cu Acordul din 1994 privind aplicarea articolului VII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (Acordul OMC privind valoarea în vamă);

valoarea materialelor înseamnă valoarea în vamă în momentul importului materialelor neoriginare utilizate sau, în cazul în care nu se cunoaște această valoare și nu poate fi stabilită, primul preț care poate fi verificat și care a fost plătit pentru aceste materiale în țara de producție; în cazul în care trebuie stabilită valoarea materialelor originare utilizate, dispozițiile prezentei litere ar trebui să se aplice mutatis mutandis;

preț franco fabrică înseamnă prețul plătit franco fabrică pentru un produs fabricantului în întreprinderea căruia s-a efectuat ultima prelucrare sau transformare, cu condiția ca prețul să includă valoarea tuturor materialelor utilizate și toate celelalte costuri de producție aferente, minus toate taxele interne care sunt sau pot fi rambursate atunci când produsul obținut este exportat.

conținut maxim de materiale neoriginare înseamnă conținutul maxim de materiale neoriginare permis astfel încât o fabricare să poată fi considerată prelucrare sau transformare suficientă pentru a conferi caracterul de produs originar. Acesta poate fi exprimat ca procentaj din prețul franco fabrică al produsului sau ca procentaj din greutatea netă a materialelor utilizate care se încadrează într-un anumit grup de capitole sau într-un anumit capitol, într-o anumită poziție sau într-o anumită subpoziție;

greutate netă înseamnă greutatea mărfurilor în sine, fără materiale sau recipiente de ambalat de orice natură;

capitole, poziții și subpoziții înseamnă capitolele, pozițiile și subpozițiile (coduri de patru sau de șase cifre) utilizate în nomenclatura care constituie Sistemul armonizat, cu modificările efectuate în conformitate cu recomandarea din 26 iunie 2004 a Consiliului de cooperare vamală;

termenul clasificat se referă la clasificarea unui produs sau a unui material la o anumită poziție sau subpoziție din Sistemul armonizat;

trimitere înseamnă produsele care sunt:

fie expediate simultan de la un exportator la un destinatar, fie

sunt transportate de la expeditor la destinatar pe baza unui document de transport unic sau, în lipsa unui astfel de document, pe baza unei facturi unice;

exportator înseamnă persoana care exportă mărfurile către Uniune sau către o țară beneficiară și care este în măsură să facă dovada originii respectivelor mărfuri, indiferent dacă este sau nu fabricantul mărfurilor sau dacă întreprinde el însuși formalitățile de export;

exportator înregistrat înseamnă:

un exportator care este stabilit într-o țară beneficiară și este înregistrat pe lângă autoritățile competente din țara beneficiară respectivă în scopul exportului de produse în cadrul sistemului, fie în Uniune, fie către altă țară beneficiară cu care cumulul regional este posibil; sau

un exportator care este stabilit într-un stat membru și este înregistrat pe lângă autoritățile vamale din statul membru respectiv în scopul exportului de produse originare din Uniune către o țară sau un teritoriu cu care Uniunea are un acord comercial preferențial; sau

un reexpeditor de mărfuri care este stabilit într-un stat membru și este înregistrat pe lângă autoritățile vamale din statul membru respectiv în scopul întocmirii de atestate de origine înlocuitoare în vederea reexpedierii de produse originare în altă parte din interiorul teritoriului vamal al Uniunii sau, după caz, în Norvegia sau în Elveția (denumit în continuare reexpeditor înregistrat).

atestat de origine înseamnă un atestat întocmit de către exportatorul sau re-expeditorul mărfurilor care indică faptul că produsele care fac obiectul atestatului respectă regulile de origine ale sistemului.

Subsecțiunea 1

Cererea pentru certificatul de informații INF 4 se poate efectua prin alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor și respectă cerințele în materie de date menționate în anexa 22-02.

Certificatul de informații INF 4 respectă cerințele în materie de date menționate în anexa 22-02.

Cererea pentru acordarea statutului de exportator autorizat în scopul întocmirii dovezilor de origine preferențială se poate depune, iar autorizația de exportator autorizat se poate elibera prin alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor.

Alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor pot fi utilizate pentru toate comunicările și schimburile de informații legate de cererile și deciziile privind statutul de exportator înregistrat și de oricare alte cereri și acte ulterioare aferente gestionării deciziilor respective.

Subsecțiunea 2

Următoarele produse sunt considerate ca fiind originare dintr-o țară beneficiară:

produse obținute în întregime în țara respectivă, în conformitate cu articolul 44;

produsele obținute în țara respectivă care conțin materiale ce nu au fost obținute în întregime în acea țară, cu condiția ca aceste materiale să fi fost supuse unor prelucrări sau transformări suficiente în sensul articolului 45.

Condițiile care trebuie îndeplinite pentru dobândirea caracterului de produs originar stabilite la prezenta subsecțiune trebuie să fie îndeplinite în țara beneficiară în cauză.

Termenul țară beneficiară acoperă, dar nu poate depăși, limitele mării teritoriale a respectivei țări în sensul Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării (Convenția de la Montego Bay, 10 decembrie 1982).

Dacă produsele originare exportate din țara beneficiară către altă țară sunt reintroduse, ele se consideră ca fiind neoriginare, cu excepția cazului în care se poate demonstra autorităților competente că sunt îndeplinite următoarele condiții:

produsele reintroduse sunt aceleași cu cele exportate; și

nu au fost supuse niciunei alte operațiuni în afara celor necesare păstrării lor în stare bună cât timp s-au aflat în acea țară sau pe durata exportului.

Produsele declarate în vederea punerii în liberă circulație în Uniune sunt aceleași cu cele exportate din țara beneficiară din care se consideră că sunt originare. Ele nu au fost supuse niciunei modificări, transformări sau oricărei alte operațiuni în afara celor necesare păstrării lor în stare bună sau a adăugării sau aplicării de mărci, etichete, sigilii sau orice alte documente pentru a asigura respectarea cerințelor interne specifice, aplicabile în Uniune, înainte de a fi declarate în vederea punerii în liberă circulație.

Produsele importate într-o țară beneficiară în scopul cumulului în temeiul articolelor 53, 54, 55 sau 56 sunt aceleași cu cele exportate din țara din care se consideră că sunt originare. Ele nu au fost supuse niciunei modificări, transformări sau oricărei alte operațiuni în afara celor necesare păstrării lor în stare bună înainte de a fi declarate în vederea regimului vamal relevant în țara de import.

Depozitarea produselor este permisă cu condiția ca acestea să rămână sub supraveghere vamală în țara sau țările de tranzit.

Este permisă divizarea trimiterilor dacă este efectuată de către exportator sau sub răspunderea acestuia, cu condiția ca mărfurile în cauză să rămână sub supraveghere vamală în țara sau țările de tranzit.

Se consideră că dispozițiile de la alineatele (1)-(4) sunt respectate, cu excepția cazurilor în care autoritățile vamale au motive să creadă contrariul; în astfel de cazuri, autoritățile vamale pot solicita declarantului să facă dovada respectării acelor dispoziții, sub orice formă, inclusiv prin documente de transport contractuale precum conosamentele sau prin dovezi faptice sau concrete bazate pe marcarea sau numerotarea ambalajelor, ori prin orice alte dovezi legate de mărfurile în sine.

Următoarele sunt considerate ca fiind obținute în întregime într-o țară beneficiară:

produsele minerale extrase din solul său sau de pe fundul mărilor sau al oceanelor sale;

plantele și produsele din regnul vegetal crescute sau recoltate în țara respectivă;

animalele vii născute și crescute în respectiva țară;

produsele care provin de la animalele vii crescute pe teritoriul țării respective;

produsele obținute de la animale sacrificate născute și crescute în țara respectivă;

produsele obținute din activități de vânătoare sau pescuit practicate pe teritoriul țării respective;

produsele de acvacultură, dacă peștii, crustaceele și moluștele sunt născute și crescute în țara respectivă;

produsele de pescuit maritim și alte produse obținute de navele țării respective din mările aflate în afara oricăror ape teritoriale;

produsele obținute pe navele-fabrică ale țării respective exclusiv din produsele menționate la litera (h);

articole uzate colectate în țara respectivă și care pot fi utilizate numai pentru recuperarea materiilor prime;

deșeurile și resturile rezultate din operațiuni de fabricare efectuate pe teritoriul țării respective;

produsele extrase din solul sau subsolul marin din afara oricăror ape teritoriale, cu condiția ca țara respectivă să aibă drepturi exclusive de exploatare;

produsele fabricate în țara respectivă exclusiv din produsele enunțate la literele (a)-(l).

Termenii navele țării respective și navele-fabrică ale țării respective utilizați la alineatul (1) literele (h) și (i) se aplică numai navelor și navelor-fabrică care respectă următoarele cerințe:

sunt înmatriculate în țara beneficiară sau într-un stat membru,

navighează sub pavilionul țării beneficiare sau al unui stat membru,

îndeplinesc una din următoarele condiții:

sunt deținute în proporție de cel puțin 50 % de resortisanți ai țării beneficiare sau ai statelor membre sau

sunt în proprietatea unor societăți:

care au sediul social și sediul principal de activitate în țara beneficiară sau în statele membre; și

care sunt deținute în proporție de cel puțin 50 % de țara beneficiară sau de statele membre ori de instituții publice sau de resortisanți ai țării beneficiare sau ai statelor membre.

care au sediul social și sediul principal de activitate în țara beneficiară sau în statele membre; și

care sunt deținute în proporție de cel puțin 50 % de țara beneficiară sau de statele membre ori de instituții publice sau de resortisanți ai țării beneficiare sau ai statelor membre.

sunt deținute în proporție de cel puțin 50 % de resortisanți ai țării beneficiare sau ai statelor membre sau

sunt în proprietatea unor societăți:

care au sediul social și sediul principal de activitate în țara beneficiară sau în statele membre; și

care sunt deținute în proporție de cel puțin 50 % de țara beneficiară sau de statele membre ori de instituții publice sau de resortisanți ai țării beneficiare sau ai statelor membre.

care au sediul social și sediul principal de activitate în țara beneficiară sau în statele membre; și

care sunt deținute în proporție de cel puțin 50 % de țara beneficiară sau de statele membre ori de instituții publice sau de resortisanți ai țării beneficiare sau ai statelor membre.

Fiecare dintre condițiile prevăzute la alineatul (2) poate fi îndeplinită în statele membre sau în diferite țări beneficiare atât timp cât toate țările beneficiare implicate beneficiază de cumulul regional în conformitate cu articolul 55 alineatele (1) și (5). În acest caz, produsele respective se consideră a fi originare din țara beneficiară sub al cărei pavilion navighează nava sau nava-fabrică în conformitate cu alineatul (2) litera (b).

Fără a aduce atingere articolelor 47 și 48, produsele care nu sunt obținute în întregime în țara beneficiară în sensul articolului 44 sunt considerate ca fiind originare din țara respectivă dacă sunt îndeplinite condițiile stabilite în anexa 22-03 pentru mărfurile în cauză.

Dacă un produs care a obținut caracterul de produs originar dintr-o țară în conformitate cu alineatul (1) este supus, în respectiva țară, unor alte transformări și este utilizat ca material la fabricarea unui alt produs, nu se iau în considerare materialele neoriginare care ar fi putut fi utilizate la fabricarea lui.

Pentru a stabili dacă sunt îndeplinite cerințele de la articolul 45 alineatul (1), fiecare produs se evaluează separat.

În cazul menționat la alineatul (1) al doilea paragraf, prețul franco fabrică mediu al produsului și valoarea medie a materialelor neoriginare utilizate se calculează pe baza sumei prețurilor franco fabrică facturate pentru toate vânzările de produse efectuate în cursul exercițiului financiar precedent, respectiv pe baza sumei valorilor tuturor materialelor neoriginare utilizate la fabricarea produselor în cursul exercițiului financiar precedent, astfel cum este definit în țara exportatoare, sau, dacă nu sunt disponibile cifrele pentru întregul exercițiu financiar, în cursul unei perioade mai scurte de timp, care trebuie să fie de cel puțin trei luni.

Exportatorii care au optat pentru calculul pe baza unei valori medii aplică în mod sistematic o astfel de metodă în cursul exercițiului ulterior exercițiului financiar de referință sau, dacă este cazul, în cursul exercițiului ulterior perioadei mai scurte utilizate ca referință. Exportatorii pot înceta să aplice această metodă în cazul în care constată, în cursul unui anumit exercițiu financiar sau al unei anumite perioade reprezentative care nu poate fi mai mică de trei luni, dispariția fluctuațiilor costurilor sau ale ratelor de schimb valutar care justificau utilizarea metodei respective.

Pentru a verifica respectarea conținutului maxim de materiale neoriginare, se utilizează mediile menționate la alineatul (2) în loc de prețul franco fabrică și, respectiv, valoarea materialelor neoriginare.

Fără a aduce atingere alineatului (3), următoarele operațiuni sunt considerate prelucrări sau transformări insuficiente pentru a conferi caracterul de produs originar, indiferent dacă dispozițiile de la articolul 45 sunt sau nu îndeplinite:

operațiunile de conservare menite să asigure menținerea produselor în stare bună pe durata transportului și a depozitării;

desfacerea și asamblarea coletelor;

spălarea, curățarea; înlăturarea prafului, eliminarea oxidului, a uleiului, a vopselei sau a altor materiale de acoperire;

călcarea sau presarea textilelor și a articolelor textile;

operațiunile simple de vopsire și șlefuire;

decorticarea și albirea parțială sau totală a orezului; lustruirea și glasarea cerealelor și a orezului;

operațiunile de colorare sau de aromatizare a zahărului sau de formare a bucăților de zahăr; măcinarea totală sau parțială a zahărului cristalizat;

curățarea de coajă, cotor, înlăturarea sâmburilor fructelor, nucilor și legumelor;

ascuțirea, simpla măcinare sau simpla tăiere;

cernerea, strecurarea, sortarea, clasificarea, aranjarea pe categorii, pe sortimente (inclusiv alcătuirea de seturi de articole);

simpla punere în sticle, cutii de metal, flacoane, saci, etuiuri, cutii, fixarea pe cartoane sau planșete, precum și toate celelalte operațiuni simple de ambalare;

aplicarea sau imprimarea direct pe produse sau pe ambalajele lor a mărcilor, etichetelor, logourilor sau a altor semne distinctive similare;

simpla amestecare a produselor, chiar din categorii diferite; amestecarea zahărului cu orice material;

simpla adăugare de apă, diluarea, deshidratarea sau denaturarea produselor;

simpla grupare a părților de produs în vederea constituirii unui produs complet sau demontarea produselor în părți;

sacrificarea animalelor;

o combinație de două sau mai multe operațiuni enumerate la literele (a)-(p).

În sensul alineatului (1), operațiunile sunt considerate simple dacă nu necesită nici calificări speciale, nici mașini, aparate sau instrumente produse sau instalate special pentru realizarea operațiunilor respective.

Pentru a stabili dacă prelucrarea sau transformarea suferită de un anumit produs într-o țară beneficiară trebuie considerată insuficientă în sensul alineatului (1), se iau în considerare toate operațiunile la care este supus respectivul produs în țara beneficiară.

Prin derogare de la articolul 45 și sub rezerva alineatelor (2) și (3) din prezentul articol, materialele neoriginare care, conform condițiilor stabilite în lista din anexa 22-03, nu trebuie utilizate la fabricarea unui anumit produs pot fi totuși utilizate, cu condiția ca valoarea lor totală sau greutatea lor netă evaluată pentru produsul respectiv să nu depășească:

15 % din greutatea produsului, pentru produsele clasificate la capitolele 2 și 4 – 24 din Sistemul armonizat, altele decât produsele pescărești transformate de la capitolul 16;

15 % din prețul franco fabrică al produsului pentru celelalte produse, cu excepția produselor clasificate la capitolele 50-63 din Sistemul armonizat, pentru care se aplică toleranțele menționate la notele 6 și 7 din partea I a anexei 22-03.

Aplicarea alineatului (1) nu permite depășirea procentajelor corespunzătoare conținutului maxim de materiale neoriginare specificate în regulile stabilite în lista din anexa 22-03.

Alineatele (1) și (2) nu se aplică produselor obținute în întregime într-o țară beneficiară în sensul articolului 44. Cu toate acestea, fără a aduce atingere articolului 47 și articolului 49 alineatul (2), toleranța prevăzută la respectivele alineate se aplică totuși sumei tuturor materialelor utilizate la fabricarea unui produs și în privința cărora regula stabilită în lista din anexa 22-03 pentru produsul în cauză impune obținerea în întregime.

Unitatea de luat în considerare în scopul aplicării dispozițiilor prezentei subsecțiuni o reprezintă produsul care este considerat unitatea de bază la stabilirea clasificării conform Sistemului armonizat.

Atunci când o trimitere constă într-un număr de produse identice clasificate la aceeași poziție din Sistemul armonizat, fiecare produs trebuie luat în considerare separat atunci când se aplică dispozițiile prezentei subsecțiuni.

Atunci când, conform regulii generale de interpretare 5 din Sistemul armonizat, ambalajul este clasificat împreună cu produsul pe care îl conține, ambalajul este considerat parte integrantă a produsului în scopul determinării originii.

Accesoriile, piesele de schimb și uneltele care se livrează împreună cu un echipament, o mașină, un aparat sau un vehicul care fac parte din echipamentul normal și sunt incluse în prețul franco fabrică al acestuia sunt considerate a fi parte integrantă din echipamentul, mașina, aparatul sau vehiculul respectiv.

Seturile, așa cum sunt definite în regula generală de interpretare 3 litera (b) din Sistemul armonizat, sunt considerate ca fiind originare atunci când toate articolele componente sunt produse originare.

Cu toate acestea, în cazul în care un set este compus din produse originare și neoriginare, setul în ansamblul său se consideră ca fiind originar, cu condiția ca valoarea produselor neoriginare să nu depășească 15 % din prețul franco fabrică al setului.

Pentru a determina caracterul originar al unui produs, nu se ia în considerare originea următoarelor elemente care pot fi utilizate la fabricarea acestuia:

energie și combustibili;

instalații și echipamente;

mașini și unelte;

orice alte mărfuri care nu intră și care nu sunt destinate să intre în compoziția finală a produsului.

Subsecțiunea 3

Cumulul bilateral permite ca produsele originare din Uniune să fie considerate materiale originare dintr-o țară beneficiară atunci când sunt încorporate într-un produs fabricat în țara respectivă, cu condiția ca prelucrarea sau transformarea realizată în țara respectivă să fie mai amplă decât operațiunile descrise la articolul 47 alineatul (1).

Articolele 41-52 din prezentul regulament și articolul 108 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 se aplică mutatis mutandis exporturilor din Uniune către o țară terță beneficiară în scopul cumulului bilateral.

Cumulul cu Norvegia, Elveția sau Turcia permite ca produsele originare din aceste țări să fie considerate ca fiind materiale originare dintr-o țară beneficiară, cu condiția ca prelucrarea sau transformarea realizată în țara respectivă să fie mai amplă decât operațiunile descrise la articolul 47 alineatul (1).

Cumulul cu Norvegia, Elveția sau Turcia nu se aplică produselor clasificate la capitolele 1-24 din Sistemul armonizat.

Cumulul regional se aplică următoarelor patru grupuri regionale distincte:

grupul I: Brunei, Cambodgia, Filipine, Indonezia, Laos, Malaysia, Myanmar/Birmania, Thailanda, Vietnam;

grupul II: Bolivia, Columbia, Costa Rica, Ecuador, El Salvador, Guatemala, Honduras, Nicaragua, Panama, Peru, Venezuela;

grupul III: Bangladesh, Bhutan, India, Maldive, Nepal, Pakistan, Sri Lanka;

grupul IV: Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay.

Cumulul regional între țările din același grup se aplică numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

țările care participă la cumul sunt, în momentul exportării produsului către Uniune: țări beneficiare care nu fac obiectul unei retrageri temporare a regimului preferențial în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 978/2012;

pentru cumulul regional între țările dintr-un grup regional se aplică regulile de origine stabilite în subsecțiunea 2;

țările din grupul regional s-au angajat:

să respecte sau să asigure respectarea dispozițiilor acestei subsecțiuni; și

să asigure cooperarea administrativă necesară pentru a garanta aplicarea corectă a prezentei subsecțiuni atât în relațiile cu Uniunea, cât și în relațiile dintre ele;

angajamentele menționate la litera (c) au fost notificate Comisiei de către secretariatul grupului regional în cauză sau de către alt organism mixt competent reprezentând toți membrii grupului respectiv.

să respecte sau să asigure respectarea dispozițiilor acestei subsecțiuni; și

să asigure cooperarea administrativă necesară pentru a garanta aplicarea corectă a prezentei subsecțiuni atât în relațiile cu Uniunea, cât și în relațiile dintre ele;

Materialele enumerate în anexa 22-04 sunt excluse de la cumulul regional prevăzut la alineatul (2) dacă:

preferința tarifară aplicabilă în Uniune nu este aceeași pentru toate țările care participă la cumul; și

materialele în cauză ar beneficia, prin cumul, de un tratament tarifar mai favorabil decât cel care li s-ar acorda dacă ar fi exportate direct către Uniune.

Cumulul regional între țările beneficiare din același grup regional se aplică numai cu condiția ca prelucrarea sau transformarea realizată în țara beneficiară în care materialele fac obiectul unei noi transformări sau încorporări să fie mai amplă decât operațiunile descrise la articolul 47 alineatul (1) și, în cazul produselor textile, mai amplă decât operațiunile prevăzute în anexa 22-05.

La cererea autorităților dintr-o țară beneficiară din grupul I sau grupul III, Comisia poate autoriza cumulul regional între țări din grupurile respective dacă este convinsă că este îndeplinită fiecare dintre următoarele condiții:

condițiile prevăzute la alineatul (2) literele (a) și (b) sunt îndeplinite; și

țările care vor participa la cumulul regional și-au luat și au notificat împreună Comisiei angajamentul:

să respecte sau să asigure respectarea dispozițiilor prezentei subsecțiuni, a subsecțiunii 2 și a tuturor celorlalte dispoziții privind punerea în aplicare a regulilor de origine; și

să asigure cooperarea administrativă necesară pentru a garanta aplicarea corectă a prezentei subsecțiuni și a subsecțiunii 2 atât în relațiile cu Uniunea, cât și în relațiile dintre ele.

să respecte sau să asigure respectarea dispozițiilor prezentei subsecțiuni, a subsecțiunii 2 și a tuturor celorlalte dispoziții privind punerea în aplicare a regulilor de origine; și

să asigure cooperarea administrativă necesară pentru a garanta aplicarea corectă a prezentei subsecțiuni și a subsecțiunii 2 atât în relațiile cu Uniunea, cât și în relațiile dintre ele.

Atunci când se acordă, cumulul regional între țări beneficiare din Grupul I sau din Grupul III permite ca materialele originare dintr-o țară făcând parte dintr-un grup regional să fie considerate drept materiale originare dintr-o țară din celălalt grup regional atunci când sunt încorporate într-un produs obținut în al doilea grup regional, cu condiția ca prelucrarea sau transformarea realizată în țara beneficiară din al doilea grup regional să fie mai amplă decât operațiunile descrise la articolul 47 alineatul (1) și, în cazul produselor textile, mai amplă și decât operațiunile prevăzute în anexa 22-05.

Comisia va publica în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria C) data de la care se aplică cumulul între țările din grupul I și grupul III, prevăzut la alineatul (5), țările care participă la respectivul cumul și, dacă este cazul, lista materialelor care fac obiectul cumulului.

Articolele 41-52 din prezentul regulament și articolele 108-111 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 se aplică mutatis mutandis exporturilor dintr-o țară beneficiară către altă țară beneficiară în scopul cumulului regional.

La cererea autorităților din orice țară beneficiară, Comisia poate autoriza aplicarea cumulului extins între o țară beneficiară și o țară cu care Uniunea are un acord de liber schimb în conformitate cu articolul XXIV din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) în vigoare, cu condiția să fie îndeplinită fiecare dintre următoarele condiții:

țările care participă la cumul s-au angajat să respecte sau să asigure respectarea prezentei subsecțiuni, a subsecțiunii 2 și a tuturor celorlalte dispoziții referitoare la aplicarea regulilor de origine și să asigure cooperarea administrativă necesară pentru a garanta aplicarea corectă a prezentei subsecțiuni și a subsecțiunii 2 atât în relațiile cu Uniunea, cât și în relațiile dintre ele;

angajamentul menționat la litera (a) a fost notificat Comisiei de către țara beneficiară în cauză.

În cazul cumulului extins menționat la alineatul (1), originea materialelor utilizate și documentele care constituie dovada de origine se determină în conformitate cu prevederile acordului de liber schimb relevant. Originea produselor care urmează să fie exportate către Uniune se determină în conformitate cu regulile de origine prevăzute în subsecțiunea 2.

Comisia va publica în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria C) data de la care se aplică cumulul extins, țările care participă la respectivul cumul și lista materialelor care fac obiectul cumulului.

În cazul în care cumulul bilateral sau cumulul cu Norvegia, Elveția sau Turcia se aplică simultan cu cumulul regional, produsul obținut dobândește originea uneia dintre țările din grupul regional în cauză, determinată în conformitate cu articolul 55 alineatul (4) primul și al doilea paragraf sau, dacă este cazul, cu articolul 55 alineatul (6) primul și al doilea paragraf.

Dacă la prelucrarea sau transformarea unui produs se folosesc materiale fungibile originare și neoriginare, autoritățile vamale ale statelor membre pot să autorizeze, la cererea în scris a operatorilor economici stabiliți pe teritoriul vamal al Uniunii, gestionarea materialelor în Uniune după metoda separării contabile, în vederea exportării lor ulterioare către o țară beneficiară în cadrul cumulului bilateral, fără ca respectivele materiale să facă obiectul unor stocuri distincte.

Autoritățile vamale ale statelor membre pot supune acordarea autorizației menționate la alineatul (1) oricăror condiții pe care le consideră adecvate.

Beneficiarul metodei prevăzute la alineatul (1) întocmește sau, până la aplicarea sistemului exportatorilor înregistrați, solicită dovezile de origine pentru cantitățile de produse care pot fi considerate originare din Uniune. La cererea autorităților vamale ale statelor membre, beneficiarul furnizează o declarație privind modul în care au fost gestionate cantitățile.

Autoritățile vamale ale statelor membre monitorizează utilizarea autorizației prevăzute la alineatul (1).

dacă titularul se folosește în mod abuziv de autorizație, indiferent sub ce formă; sau

dacă titularul nu îndeplinește oricare dintre celelalte condiții prevăzute în prezenta subsecțiune, în subsecțiunea 2 și în toate celelalte dispoziții referitoare la punerea în aplicare a regulilor de origine.

Subsecțiunea 4

În sensul dispozițiilor privind măsurile tarifare preferențiale, adoptate unilateral de Uniune în favoarea anumitor țări, grupuri de țări sau teritorii [denumite în continuare țară beneficiară sau teritoriu beneficiar], cu excepția celor menționate în subsecțiunea 2 din prezenta secțiune și a țărilor și teritoriilor de peste mări asociate Uniunii, sunt considerate produse originare dintr-o țară beneficiară sau un teritoriu beneficiar:

produsele obținute în întregime în respectiva țară beneficiară sau în respectivul teritoriu beneficiar în sensul articolului 60;

produsele obținute în respectiva țară beneficiară sau în respectivul teritoriu beneficiar, la fabricarea cărora sunt folosite alte produse decât cele de la litera (a), cu condiția ca produsele respective să fi suferit un proces suficient de prelucrare sau transformare în sensul articolului 61.

În sensul prezentei subsecțiuni, produsele originare din cadrul Uniunii, în sensul alineatului (3) de la prezentul articol, care sunt supuse, într-o țară beneficiară sau într-un teritoriu beneficiar, unor prelucrări sau transformări peste limitele descrise la articolul 62, sunt considerate ca având originea în acea țară beneficiară sau în acel teritoriu beneficiar.

Alineatul (1) se aplică, mutatis mutandis, la stabilirea originii produselor obținute în Uniune.

Următoarele produse se consideră ca fiind obținute în întregime într-o țară beneficiară sau într-un teritoriu beneficiar ori în Uniune:

produsele minerale extrase din solul său sau de pe fundul mărilor sau al oceanelor sale;

produsele din regnul vegetal care sunt recoltate în respectiva țară;

animalele vii născute și crescute în respectiva țară;

produsele care provin de la animalele vii crescute pe teritoriul țării respective;

produsele obținute de la animale sacrificate născute și crescute în țara respectivă;

produsele obținute din activități de vânătoare sau pescuit practicate pe teritoriul țării respective;

produsele de pescuit maritim și alte produse obținute din mare, în afara apelor teritoriale, pe navele țării respective;

produsele obținute pe nave-fabrică ale țării respective exclusiv din produsele menționate la litera (g);

articolele uzate colectate în țara respectivă și care pot fi utilizate numai pentru recuperarea materiilor prime;

deșeurile și resturile rezultate din operațiuni de fabricare efectuate pe teritoriul țării respective;

produsele extrase din solul sau subsolul marin din afara apelor teritoriale, cu condiția ca țara beneficiară sau teritoriul beneficiar ori un stat membru să aibă dreptul exclusiv de exploatare;

produsele fabricate în țara respectivă exclusiv din produsele cuprinse la literele (a)-(k).

Termenii navele țării respective și navele-fabrică ale țării respective utilizați la alineatul (1) literele (g) și (h) se aplică numai navelor și navelor-fabrică care îndeplinesc următoarele condiții:

sunt înmatriculate sau înregistrate în țara beneficiară sau în teritoriul beneficiar ori într-un stat membru;

navighează sub pavilionul unei țări beneficiare sau al unui teritoriu beneficiar ori al unui stat membru;

sunt deținute în proporție de cel puțin 50 % de către resortisanți ai țării beneficiare sau ai teritoriului beneficiar ori ai statelor membre sau de către o societate cu sediul în acea țară beneficiară sau în acel teritoriu beneficiar ori într-unul dintre statele membre, în care directorul sau directorii, președintele consiliului de administrație sau al consiliului de supraveghere și majoritatea membrilor sunt resortisanți ai țării beneficiare respective sau ai teritoriului beneficiar respectiv ori ai statelor membre și în care, în plus, în cazul firmelor, cel puțin jumătate din capital aparține țării beneficiare respective sau teritoriului beneficiar respectiv ori statelor membre sau organelor de stat ori resortisanților țării beneficiare respective sau ai teritoriului beneficiar respectiv ori ai statelor membre;

comandantul și ofițerii navelor și navelor-fabrică sunt resortisanți ai țării beneficiare sau ai teritoriului beneficiar ori ai statelor membre;

echipajul este constituit în proporție de cel puțin 75 % din resortisanți ai țării beneficiare sau ai teritoriului beneficiar ori ai statelor membre.

Termenii țară beneficiară sau teritoriu beneficiar și Uniunea desemnează și apele teritoriale ale țării beneficiare respective sau ale teritoriului beneficiar respectiv ori ale statelor membre.

Navele care navighează în largul mării, inclusiv navele-fabrică pe care se prelucrează sau se transformă peștele capturat se consideră parte a teritoriului țării beneficiare sau a teritoriului beneficiar ori a statului membru căruia le aparțin, cu condiția ca ele să îndeplinească condițiile prevăzute la alineatul (2).

În scopul articolului 59, materialele care nu sunt obținute în întregime într-o țară beneficiară sau într-un teritoriu beneficiar ori în Uniune se consideră a fi prelucrate sau transformate suficient dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în lista din anexa 22-11.

Aceste cerințe indică, pentru toate produsele incluse în această subsecțiune, modul de prelucrare sau transformare care trebuie efectuat în cazul materialelor neoriginare folosite la fabricare și se aplică numai în cazul unor astfel de materiale.

Dacă un produs care a dobândit caracterul de produs originar ca urmare a faptului că a îndeplinit condițiile prevăzute în listă se folosește la fabricarea unui alt produs, condițiile care se aplică produsului în care acesta este incorporat nu i se aplică și lui și nu se iau în considerare materialele neoriginare care ar fi putut fi folosite la fabricarea sa.

Fără a aduce atingere alineatului (2), următoarele operațiuni sunt considerate prelucrări sau transformări insuficiente pentru a conferi caracterul de produs originar, indiferent dacă dispozițiile de la articolul 61 sunt sau nu îndeplinite:

operațiunile de conservare menite să asigure menținerea produselor în stare bună pe durata transportului și a depozitării;

desfacerea și asamblarea coletelor;

spălarea, curățarea; înlăturarea prafului, eliminarea oxidului, a uleiului, a vopselei sau a altor materiale de acoperire;

călcarea sau presarea textilelor și a articolelor textile;

operațiunile simple de vopsire și șlefuire;

decorticarea și albirea parțială sau totală a orezului; lustruirea și glasarea cerealelor și a orezului;

operațiunile de colorare sau de aromatizare a zahărului sau de formare a bucăților de zahăr; măcinarea totală sau parțială a zahărului;

curățarea de coajă, cotor, înlăturarea sâmburilor fructelor, nucilor și legumelor;

ascuțirea, simpla măcinare sau simpla tăiere;

cernerea, strecurarea, sortarea, clasificarea, aranjarea pe categorii, pe sortimente (inclusiv alcătuirea de seturi de articole);

simpla punere în sticle, cutii de metal, flacoane, saci, etuiuri, cutii, fixarea pe cartoane sau planșete, precum și toate celelalte operațiuni simple de ambalare;

aplicarea sau imprimarea direct pe produse sau pe ambalajele lor a mărcilor, etichetelor, logourilor sau a altor semne distinctive similare;

simpla amestecare a produselor, chiar din categorii diferite; amestecarea zahărului cu orice material;

simpla adăugare de apă, diluarea, deshidratarea sau denaturarea produselor;

simpla grupare a părților de produs în vederea constituirii unui produs complet sau demontarea produselor în părți;

sacrificarea animalelor;

o combinație de două sau mai multe operațiuni enumerate la literele (a)-(p).

Toate operațiunile efectuate fie într-o țară beneficiară sau într-un teritoriu beneficiar, fie în Uniune asupra unui anumit produs sunt luate în considerare cumulat atunci când se determină dacă prelucrarea sau transformarea suferită de respectivul produs trebuie considerată ca insuficientă în sensul alineatului (1).

Unitatea care se ia în considerare în vederea aplicării dispozițiilor prezentei subsecțiuni este produsul reținut ca unitate de bază pentru stabilirea încadrării bazate pe nomenclatura Sistemului armonizat.

când un produs alcătuit dintr-un grup sau un ansamblu de articole este încadrat pe baza Sistemului armonizat la o singură poziție, ansamblul reprezintă unitatea care este luată în considerare;

în cazul în care o trimitere este compusă dintr-un anumit număr de produse identice încadrate la aceeași poziție din Sistemul armonizat, dispozițiile prezentei subsecțiuni se aplică fiecăruia dintre aceste produse, luate în considerare în mod individual.

Atunci când, conform regulii generale de interpretare 5 din Sistemul armonizat, ambalajul este clasificat împreună cu produsul pe care îl conține, ambalajul este considerat parte integrantă a produsului în scopul determinării originii.

Prin derogare de la dispozițiile articolului 61, materialele neoriginare pot fi utilizate la fabricarea unui anumit produs, cu condiția ca valoarea lor totală să nu depășească 10 % din prețul franco fabrică al produsului.

Alineatul (1) nu se aplică produselor care se încadrează la capitolele 50-63 din Sistemul Armonizat.

Accesoriile, piesele de schimb și uneltele care se livrează împreună cu un echipament, o mașină, un aparat sau vehicul care fac parte din echipamentul normal și sunt incluse în prețul acestuia sau care nu sunt facturate separat se consideră a fi parte integrantă a echipamentului, mașinii, aparatului sau vehiculului respectiv.

Seturile, așa cum sunt definite în regula generală de interpretare 3 din Sistemul armonizat, sunt considerate ca fiind originare atunci când toate articolele componente sunt produse originare. Totuși, un set alcătuit din articole originare și neoriginare este considerat originar în ansamblu, cu condiția ca valoarea articolelor neoriginare să nu depășească 15 % din prețul franco fabrică al setului.

Pentru a stabili dacă un produs este originar, nu este necesar să se stabilească originea următoarelor elemente care pot fi folosite la fabricarea sa:

energie și combustibili;

instalații și echipamente;

mașini și unelte;

mărfuri care nu intră și care nu sunt destinate să intre în compoziția finală a produsului.

Subsecțiunea 5

Condițiile prevăzute în subsecțiunea 4 și în prezenta subsecțiune privind dobândirea caracterului de produs originar trebuie îndeplinite în orice situație în țara beneficiară sau în teritoriul beneficiar ori în Uniune.

Dacă produsele originare exportate din țara beneficiară sau din teritoriul beneficiar ori din Uniune către altă țară sunt reintroduse, ele se consideră ca fiind neoriginare, cu excepția cazului în care se poate demonstra autorităților competente că sunt îndeplinite următoarele condiții:

produsele reintroduse sunt aceleași cu cele exportate;

nu au fost supuse niciunei alte operațiuni în afara celor necesare păstrării lor în stare bună cât timp s-au aflat în acea țară sau pe durata exportului.

Următoarele mărfuri se consideră ca fiind transportate direct din țara beneficiară sau din teritoriul beneficiar către Uniune sau din Uniune către țara beneficiară sau teritoriul beneficiar:

produsele transportate fără tranzitarea teritoriului unei alte țări;

produse constituind o singură trimitere transportate prin teritoriul altor țări decât țara beneficiară sau teritoriul beneficiar ori Uniunea, cu transbordare sau antrepozitare temporară, dacă este cazul, în țările respective, cu condiția ca produsele să fi rămas sub supravegherea autorităților vamale din țara de tranzit sau de antrepozitare și să nu fi suferit alte operațiuni decât descărcarea, reîncărcarea sau altă operațiune menită să le păstreze în bună stare;

produse care sunt transportate prin conducte fără întrerupere pe un alt teritoriu decât cel al țării beneficiare exportatoare sau al teritoriului beneficiar exportator ori al Uniunii.

Dovada că au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) litera (b) se face către autoritățile vamale competente prin prezentarea unuia dintre următoarele:

un document unic de transport sub acoperirea căruia se realizează transportul din țara exportatoare prin țara de tranzit;

un certificat eliberat de autoritățile vamale ale țării de tranzit care să conțină:

o descriere exactă a produselor;

data descărcării și a reîncărcării produselor și, după caz, indicarea denumirii navelor sau a altor mijloace de transport utilizate; și

care să ateste condițiile în care mărfurile au rămas în țara de tranzit;

sau, în lipsa acestora, orice documente justificative.

o descriere exactă a produselor;

data descărcării și a reîncărcării produselor și, după caz, indicarea denumirii navelor sau a altor mijloace de transport utilizate; și

care să ateste condițiile în care mărfurile au rămas în țara de tranzit;

Produsele originare, trimise dintr-o țară beneficiară sau dintr-un teritoriu beneficiar pentru a fi expuse în altă țară și vândute după expunere pentru a fi importate în Uniune, beneficiază la import de preferințele tarifare menționate la articolul 59, cu condiția ca produsele să întrunească cerințele subsecțiunii 4 și pe cele ale prezentei subsecțiuni, care le conferă dreptul de a fi considerate originare din țara beneficiară respectivă sau din teritoriul beneficiar respectiv și cu condiția de a se demonstra autorităților vamale competente din Uniune că:

un exportator a expediat produsele de pe teritoriul țării beneficiare sau al teritoriului beneficiar direct în țara în care se ține expoziția și le-a expus acolo;

produsele au fost vândute sau cedate în alt mod de exportatorul respectiv unui destinatar din Uniune;

produsele au fost expediate în timpul desfășurării expoziției sau imediat după aceea către Uniune în aceeași stare în care au fost trimise pentru expoziție;

din momentul în care au fost expediate pentru a fi expuse, produsele nu au fost utilizate în alte scopuri decât prezentarea la expoziția respectivă.

Autorităților vamale din Uniune trebuie să le fie prezentat un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 în modul obișnuit. Acesta trebuie să conțină numele și adresa expoziției. Dacă este necesar, pot fi solicitate dovezi documentare suplimentare privind natura produselor și condițiile în care au fost expuse.

Alineatul (1) se aplică tuturor expozițiilor, târgurilor sau manifestărilor publice similare, cu caracter comercial, industrial, agricol sau artizanal, care nu sunt organizate în scopuri private în magazine sau spații comerciale în vederea vânzării de produse străine și pe durata cărora produsele rămân sub controlul autorităților vamale.

CAPITOLUL 2

Autorizația menționată la articolul 73 din cod se poate acorda în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

aplicarea procedurii menționate la articolul 166 din cod ar reprezenta, în aceste circumstanțe, costuri administrative disproporționate;

valoarea în vamă determinată nu va fi diferită în mod semnificativ de cea determinată în lipsa unei autorizații.

Acordarea autorizației este condiționată de îndeplinirea, de către solicitant, a următoarelor condiții:

respectă criteriul stabilit la articolul 39 litera (a) din cod;

utilizează un sistem contabil care să fie compatibil cu principiile contabile general acceptate, aplicate în statul membru unde se ține contabilitatea și care va facilita controalele vamale prin audit. Sistemul contabil trebuie să mențină o evidență istorică a datelor, care oferă o pistă de audit din momentul în care datele sunt introduse în dosar;

dispune de o organizare administrativă care corespunde tipului și dimensiunii întreprinderii și care este adaptată la gestionarea fluxului de mărfuri, precum și de un sistem de control intern care permite detectarea tranzacțiilor ilegale sau neregulamentare.

TITLUL III

CAPITOLUL 1

Secțiunea 1

Subsecțiunea 1

Pentru a stabili cuantumul taxelor la import care trebuie percepute pentru produsele transformate în conformitate cu articolul 86 alineatul (3) din cod, cantitatea mărfurilor plasate sub regimul de perfecționare activă considerată a fi prezentă în produsele transformate pentru care ia naștere o datorie vamală se stabilește în conformitate cu alineatele (2)-(6).

Metoda scalei cantitative prevăzută la alineatele (3) și (4) se aplică în următoarele cazuri:

atunci când un singur fel de produs transformat este obținut din operațiunile de transformare;

atunci când mai multe tipuri de produse transformate se obțin din operațiunile de transformare și toate părțile sau componentele mărfurilor plasate sub regim se găsesc în fiecare dintre aceste produse transformate.

În cazul menționat la alineatul (2) litera (a), cantitatea mărfurilor plasate sub regimul de perfecționare activă considerate a fi prezente în produsele transformate pentru care ia naștere o datorie vamală se determină prin aplicarea procentului pe care produsele transformate pentru care ia naștere o datorie vamală îl constituie din cantitatea totală de produse transformate rezultate din operațiunea de transformare la cantitatea totală a mărfurilor plasate sub regimul de perfecționare activă.

În cazul menționat la alineatul (2) litera (b), cantitatea mărfurilor plasate sub regimul de perfecționare activă considerate a fi prezente în produsele transformate pentru care ia naștere o datorie vamală se determină prin aplicarea la cantitatea totală a mărfurilor plasate sub regimul de perfecționare activă a unui procentaj calculat prin înmulțirea următorilor factori:

procentul pe care produsele transformate pentru care ia naștere o datorie vamală îl constituie din cantitatea totală de produse transformate de același tip care rezultă din operațiunea de transformare;

procentul pe care cantitatea totală a produselor transformate de același tip, indiferent dacă ia naștere o datorie vamală sau nu, îl constituie din cantitatea totală a tuturor produselor transformate care rezultă din operațiunea de transformare.

Cantitățile de mărfuri plasate sub regim care sunt distruse și pierdute în timpul operațiunii de transformare, în special prin evaporare, uscare, sublimare sau scurgere, nu vor fi luate în considerare la aplicarea metodei scalei cantitative.

În alte cazuri decât cele menționate la alineatul (2), se aplică metoda scalei valorice în conformitate cu al doilea, al treilea și al patrulea paragraf.

procentul pe care produsele transformate pentru care ia naștere o datorie vamală îl constituie din valoarea totală de produse transformate de același tip care rezultă din operațiunea de transformare;

procentul pe care valoarea totală a produselor transformate de același tip, indiferent dacă ia naștere o datorie vamală sau nu, îl constituie din valoarea totală a tuturor produselor transformate care rezultă din operațiunea de transformare.

În sensul aplicării articolului 86 alineatul (3) din cod, la stabilirea cuantumului taxelor la import corespunzătoare datoriei vamale pentru produse transformate care rezultă din regimul de perfecționare activă, mărfurile plasate sub acest regim beneficiază de o scutire sau reducere a taxelor datorită utilizării lor specifice, care ar fi fost aplicate respectivelor mărfuri în cazul în care ar fi fost plasate sub regimul de destinație finală în conformitate cu articolul 254 din cod.

Alineatul (1) se aplică în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

s-ar fi putut emite o autorizație pentru a plasa mărfurile sub regimul de destinație finală; și

condițiile pentru scutirea de taxe sau pentru reducerea taxei datorită utilizării specifice a respectivelor mărfuri ar fi fost îndeplinite în momentul acceptării declarației vamale pentru plasarea mărfurilor sub regimul de perfecționare activă.

În sensul aplicării articolului 86 alineatul (3) din cod, în cazul în care, la momentul acceptării declarației vamale pentru plasarea mărfurilor sub regimul de perfecționare activă, mărfurile importate îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de un tratament tarifar preferențial în cadrul contingentelor sau plafoanelor tarifare, respectivele mărfuri pot beneficia de orice tratament tarifar preferențial prevăzut pentru mărfuri identice la momentul acceptării declarației de punere în liberă circulație.

În cazul în care trebuie să se aplice taxe la import specifice în ceea ce privește produsele transformate care rezultă din regimul de perfecționare pasivă sau produsele de înlocuire, cuantumul taxelor la import se calculează pe baza valorii în vamă a produselor transformate în momentul acceptării declarației vamale de punere în liberă circulație, minus valoarea statistică a mărfurilor de export temporar corespunzătoare la momentul în care au fost plasate sub regimul de perfecționare pasivă, înmulțit cu cuantumul taxelor la import aplicabile produselor transformate sau produselor de înlocuire, împărțit la valoarea în vamă a produselor transformate sau a produselor de înlocuire.

Articolul 86 alineatul (3) din cod se aplică fără o cerere din partea declarantului, în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

produsele transformate care rezultă din regimul de perfecționare activă sunt importate direct sau indirect de titularul autorizației în cauză în termen de un an după reexportul lor;

mărfurile ar fi făcut, la momentul acceptării declarației vamale de plasare a mărfurilor sub regimul de perfecționare activă, obiectul unei măsuri de politică agricolă sau comercială, al unei taxe antidumping provizorii sau definitive, al unei taxe compensatorii, al unei măsuri de salvgardare sau al unei taxe suplimentare care rezultă dintr-o suspendare a concesiilor dacă ar fi fost declarate în vederea punerii în liberă circulație;

nu a fost necesară o verificare a condițiilor economice, în conformitate cu articolul 166.

Articolul 86 alineatul (3) din cod se aplică, de asemenea, fără o cerere din partea declarantului în cazul în care produsele transformate au fost obținute din mărfuri plasate sub regimul de perfecționare activă care, la momentul acceptării primei declarații vamale de plasare sub regimul de perfecționare activă, ar fi făcut obiectul unei taxe antidumping provizorii sau definitive, al unei taxe compensatorii, al unei măsuri de salvgardare sau al unei taxe suplimentare rezultate dintr-o suspendare a concesiilor dacă acestea ar fi fost declarate pentru punerea în liberă circulație, iar această situație nu este reglementată de articolul 167 alineatul (1) literele (h), (i), (m) sau (p) din prezentul regulament.

Alineatele (1) și (2) nu se aplică în cazurile în care mărfurile plasate sub regimul de perfecționare activă nu ar mai face obiectul unei taxe antidumping provizorii sau definitive, al unei taxe compensatorii, al unei măsuri de salvgardare sau al unei taxe suplimentare care rezultă dintr-o suspendare a concesiilor în momentul în care ia naștere o datorie vamală pentru produsele transformate.

Alineatul (2) nu se aplică mărfurilor declarate pentru perfecționare activă până cel târziu la 16 iulie 2021 dacă aceste mărfuri sunt acoperite de o autorizație acordată înainte de 16 iulie 2020.

Subsecțiunea 2

Pentru mărfurile plasate sub regimul de tranzit unional, termenul menționat la articolul 87 alineatul (2) din cod este unul dintre cele de mai jos:

șapte luni de la data limită la care mărfurile ar fi trebuit prezentate la biroul vamal de destinație, cu excepția cazului în care, înainte de expirarea acestui termen, o solicitare de a transfera recuperarea datoriei vamale a fost trimisă autorității competente din locul unde, în conformitate cu elementele de probă obținute de autoritățile vamale ale statului membru de plecare, au avut loc evenimente care au dus la nașterea datoriei vamale, caz în care acest termen se prelungește cu maximum o lună;

o lună de la data expirării termenului-limită de răspuns de către titularul regimului la o cerere pentru informațiile necesare descărcării regimului, în cazul în care autoritățile vamale ale statului membru de plecare nu au fost notificate cu privire la sosirea mărfurilor, iar titularul regimului a furnizat informații insuficiente sau nu a furnizat nicio informație.

Pentru mărfurile plasate sub regim de tranzit în conformitate cu Convenția vamală privind transportul internațional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR, inclusiv eventualele modificări ulterioare, (Convenția TIR), termenul prevăzut la articolul 87 alineatul (2) din cod este de șapte luni începând cu termenul la care mărfurile ar fi trebuit prezentate la biroul vamal de destinație sau de ieșire.

Pentru mărfurile plasate sub regim de tranzit în conformitate cu Convenția vamală privind carnetul ATA pentru admiterea temporară de mărfuri, adoptată la Bruxelles la 6 decembrie 1961, inclusiv orice modificări ulterioare, (Convenția ATA) sau cu Convenția privind admiterea temporară, inclusiv eventualele modificări ulterioare, (Convenția de la Istanbul) termenul menționat la articolul 87 alineatul (2) din cod este de șapte luni de la data la care mărfurile ar fi trebuit prezentate la biroul vamal de destinație.

Pentru mărfurile plasate sub un regim special, altul decât cel de tranzit, sau pentru mărfurile plasate sub regim de depozitare temporară, termenul menționat la articolul 87 alineatul (2) din cod este de șapte luni de la expirarea oricăruia dintre următoarele termene:

perioada prevăzută pentru descărcarea regimului special;

perioada prevăzută pentru încheierea supravegherii vamale a mărfurilor cu destinație finală;

perioada prevăzută pentru încheierea regimului de depozitare temporară;

perioada prevăzută pentru încheierea circulației mărfurilor plasate sub regim de antrepozit vamal între diferite locuri de pe teritoriul vamal al Uniunii în care regimul nu a fost descărcat.

CAPITOLUL 2

Secțiunea 1

Plasarea mărfurilor sub regimul de admitere temporară nu este condiționată de constituirea unei garanții în următoarele cazuri:

în cazul în care declarația vamală poate fi făcută verbal sau prin orice alt act menționat la articolul 141;

în cazul materialelor utilizate în traficul internațional de către companiile aeriene, navale sau feroviare sau de către furnizorii de servicii poștale, cu condiția ca materialele respective să fie identificate printr-un marcaj distinct;

în cazul ambalajelor importate goale, atunci când acestea poartă marcaje rezistente la ștergere și care nu pot fi înlăturate;

în cazul în care titularul anterior al autorizației de admitere temporară a declarat mărfurile pentru regimul de admitere temporară în conformitate cu articolul 136 sau cu articolul 139, iar mărfurile respective sunt ulterior plasate sub regimul de admitere temporară pentru același scop.

În cazul în care garanția este furnizată sub forma unui angajament asumat de către un garant și poate fi utilizată în mai mult de un stat membru, garantul indică o adresă de comunicare sau desemnează un reprezentant în fiecare stat membru în care garanția poate fi utilizată.

Revocarea aprobării garantului sau a angajamentului garantului intră în vigoare în a 16-a zi de la data la care decizia de revocare este primită sau este considerată a fi primită de către garant.

Anularea angajamentului de către garant intră în vigoare în a 16-a zi de la data la care aceasta este notificată de către garant la biroul vamal la care a fost constituită garanția.

În cazul în care o garanție care acoperă o singură operațiune (garanție izolată) este constituită sub formă de titluri, aceasta se poate realiza prin utilizarea altor mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor.

Cerințele comune în materie de date referitoare la angajamentul unui garant pentru ca acesta să constituie o garanție individuală, o garanție izolată sub formă de titluri sau o garanție globală sunt stabilite în anexele 32-01, 32-02, respectiv 32-03.

Formele de garanții diferite de depozitul în numerar sau angajamentul unui garant sunt următoarele:

constituirea unei ipoteci, a unei datorii funciare, a unei antihreze sau a unui alt drept considerat echivalent cu un drept ținând de proprietatea de bunuri imobiliare;

cesiunea de creanțe, constituirea unui gaj cu sau fără cedarea posesiei asupra bunurilor, a titlurilor sau a creanțelor sau a unui livret de economii sau a unui înscris în registrul datoriei publice;

constituirea unei responsabilități contractuale solidare pentru întregul cuantum al datoriei de către o terță parte agreată în acest scop de autoritățile vamale sau depunerea unei polițe a cărei plată este garantată de respectiva parte terță;

un depozit în numerar sau un mijloc de plată echivalent, într-o altă monedă decât euro sau cea a statului membru în care se solicită garanția;

participarea, sub rezerva plății unei contribuții, la un sistem de garanție general administrat de către autoritățile vamale.

Formele de garanție menționate la alineatul (1) nu sunt acceptate pentru plasarea mărfurilor sub regimul de tranzit unional.

Autoritățile vamale acceptă formele de garanții menționate la alineatul (1), în măsura în care aceste forme de garanții sunt acceptate în temeiul legislației naționale.

Secțiunea 2

Se acordă o autorizație pentru utilizarea unei garanții globale cu un cuantum redus la 50 % din cuantumul de referință în cazul în care solicitantul demonstrează că îndeplinește următoarele condiții:

solicitantul deține un sistem contabil care este compatibil cu principiile contabile general acceptate, aplicate în statul membru unde se ține contabilitatea, permite controalele vamale prin audit și păstrează o evidență istorică a datelor, care oferă o pistă de audit din momentul în care datele sunt introduse în dosar;

solicitantul dispune de o organizare administrativă care corespunde tipului și dimensiunii întreprinderii și care este adaptată la gestionarea fluxului de mărfuri, precum și de un sistem de control intern care este capabil de a preveni, detecta și corecta erori și care permite prevenirea și detectarea tranzacțiilor ilegale sau neregulamentare;

solicitantul nu face obiectul unei proceduri de faliment;

în ultimii trei ani anteriori depunerii cererii, solicitantul și-a îndeplinit obligațiile financiare în ceea ce privește plata taxelor vamale și a oricăror alte taxe, impozite sau impuneri percepute la sau în legătură cu importul sau exportul de mărfuri;

solicitantul demonstrează, pe baza înregistrărilor contabile și a informațiilor disponibile din cursul ultimilor trei ani care preced prezentarea cererii că dispune de suficientă capacitate financiară pentru a-și îndeplini obligațiile și angajamentele în ceea ce privește tipul și volumul de activitate comercială, inclusiv faptul că nu deține active nete negative, cu excepția cazului în care acestea pot fi acoperite.

solicitantul poate face dovada unor resurse financiare suficiente pentru îndeplinirea obligațiilor sale pentru partea din cuantumul de referință care nu este acoperită de garanție.

Se acordă o autorizație pentru utilizarea unei garanții globale cu un cuantum redus la 30 % din cuantumul de referință în cazul în care solicitantul demonstrează că îndeplinește următoarele condiții:

solicitantul deține un sistem contabil care este compatibil cu principiile contabile general acceptate, aplicate în statul membru unde se ține contabilitatea, permite controalele vamale prin audit și păstrează o evidență istorică a datelor, care oferă o pistă de audit din momentul în care datele sunt introduse în dosar;

solicitantul dispune de o organizare administrativă care corespunde tipului și dimensiunii întreprinderii și care este adaptată la gestionarea fluxului de mărfuri, precum și de un sistem de control intern care poate preveni, detecta și corecta erori și care permite prevenirea și detectarea tranzacțiilor ilegale sau neregulamentare;

solicitantul se asigură că angajații vizați primesc sarcina de a informa autoritățile vamale dacă sunt detectate dificultăți de conformare la cerințe și stabilește proceduri pentru a informa autoritățile vamale cu privire la astfel de dificultăți;

solicitantul nu face obiectul unei proceduri de faliment;

în ultimii trei ani anteriori depunerii cererii, solicitantul și-a îndeplinit obligațiile financiare în ceea ce privește plata taxelor vamale și a oricăror alte taxe, impozite sau impuneri percepute la sau în legătură cu importul sau exportul de mărfuri;

solicitantul demonstrează, pe baza înregistrărilor contabile și a informațiilor disponibile din cursul ultimilor trei ani care preced prezentarea cererii că dispune de suficientă capacitate financiară pentru a-și îndeplini obligațiile și angajamentele în ceea ce privește tipul și volumul de activitate comercială, inclusiv faptul că nu deține active nete negative, cu excepția cazului în care acestea pot fi acoperite.

solicitantul poate face dovada unor resurse financiare suficiente pentru îndeplinirea obligațiilor sale pentru partea din cuantumul de referință care nu este acoperită de garanție.

O exonerare de garanție se acordă în cazul în care solicitantul demonstrează că îndeplinește următoarele cerințe:

solicitantul deține un sistem contabil care este compatibil cu principiile contabile general acceptate, aplicate în statul membru unde se ține contabilitatea, permite controalele vamale prin audit și păstrează o evidență istorică a datelor, care oferă o pistă de audit din momentul în care datele sunt introduse în dosar;

solicitantul permite autorității vamale accesul fizic la sistemele sale contabile și, după caz, la documentele sale comerciale și de transport;

solicitantul dispune de un sistem logistic care identifică mărfurile ca fiind mărfuri unionale sau neunionale și indică, după caz, localizarea acestora;

solicitantul dispune de o organizare administrativă care corespunde tipului și dimensiunii întreprinderii și care este adaptată la gestionarea fluxului de mărfuri, precum și de un sistem de control intern care este capabil de a preveni, detecta și corecta erori și care permite prevenirea și detectarea tranzacțiilor ilegale sau neregulamentare;

după caz, solicitantul dispune de proceduri satisfăcătoare de gestionare a licențelor și a autorizațiilor acordate în conformitate cu măsurile de politică comercială sau în ceea ce privește schimburile comerciale cu produse agricole;

solicitantul dispune de proceduri satisfăcătoare de arhivare a documentelor și a informațiilor sale și de protecție împotriva pierderii datelor;

solicitantul se asigură că angajații vizați primesc sarcina de a informa autoritățile vamale dacă sunt detectate dificultăți de conformare la cerințe și stabilește proceduri pentru a informa autoritățile vamale cu privire la astfel de dificultăți;

solicitantul a luat măsuri adecvate de securitate pentru a-și proteja sistemul informatic împotriva oricărei intruziuni neautorizate și pentru a-și securiza documentația;

solicitantul nu face obiectul unei proceduri de faliment;

în ultimii trei ani anteriori depunerii cererii, solicitantul și-a îndeplinit obligațiile financiare în ceea ce privește plata taxelor vamale și a oricăror alte taxe, impozite sau impuneri percepute la sau în legătură cu importul sau exportul de mărfuri;

solicitantul demonstrează, pe baza înregistrărilor contabile și a informațiilor disponibile din cursul ultimilor trei ani care preced prezentarea cererii că dispune de suficientă capacitate financiară pentru a-și îndeplini obligațiile și angajamentele în ceea ce privește tipul și volumul de activitate comercială, inclusiv faptul că nu deține active nete negative, cu excepția cazului în care acestea pot fi acoperite.

solicitantul poate face dovada unor resurse financiare suficiente pentru îndeplinirea obligațiilor sale pentru partea din cuantumul de referință care nu este acoperită de garanție.

Atunci când verifică dacă solicitantul are o situație financiară suficientă pentru acordarea unei autorizații pentru utilizarea unei garanții globale cu un cuantum redus sau a unei exonerări de garanție conform cerințelor de la alineatul (1) litera (e), alineatul (2) litera (f) și alineatul (3) litera (k), autoritățile vamale iau în considerare capacitatea solicitantului de a-și îndeplini obligațiile de plată a datoriilor vamale și a altor taxe susceptibile de a lua naștere care nu sunt acoperite de garanția respectivă.

În cazul în care condiția privind capacitatea financiară suficientă a fost deja evaluată ca modalitate de aplicare a criteriului menționat la articolul 39 litera (c) din cod, autoritățile vamale verifică numai dacă situația financiară a solicitantului justifică acordarea unei autorizații pentru utilizarea unei garanții globale cu un cuantum redus sau a unei exonerări de garanție.

În cazul în care solicitantul a fost înființat în urmă cu mai puțin de trei ani, respectarea condițiilor prevăzute la alineatul (1) literele (d) și (e), la alineatul (2) literele (e) și (f) și la alineatul (3) literele (j) și (k) se verifică pe baza evidențelor și a informațiilor disponibile.

Secțiunea 3

În cazul în care regimul de tranzit unional nu a fost descărcat, autoritățile vamale ale statului membru de plecare trebuie, în termen de nouă luni de la termenul-limită prevăzut pentru prezentarea mărfurilor la biroul vamal de destinație, să-i notifice garantului nedescărcarea regimului.

În cazul în care regimul de tranzit unional nu a fost descărcat, autoritățile vamale stabilite în conformitate cu articolul 87 din cod trebuie, în termen de trei ani de la data acceptării declarației de tranzit, să îi notifice garantului că este sau va putea fi obligat să plătească datoria de care răspunde cu privire la respectiva operațiune de tranzit unional.

Garantul este eliberat de obligațiile sale atunci când una sau cealaltă dintre notificările menționate la alineatele (1) și (2) nu a fost efectuată înainte de expirarea termenului-limită.

În cazul în care una sau cealaltă dintre notificări a fost trimisă, garantul este informat în legătură cu recuperarea datoriei vamale sau cu descărcarea regimului.

Cerințele comune în materie de date pentru notificarea menționată la alineatul (1) sunt prevăzute în anexa 32-04.

În conformitate cu articolul 6 alineatul (3) litera (a) din cod, notificarea menționată la alineatele (1) și (2) poate fi transmisă prin alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor.

În caz de nerespectare a uneia dintre obligațiile care decurg dintr-un carnet ATA sau CPD, autoritățile vamale regularizează documentele de admitere temporară (cerere de plată adresată unei asociații garante, respectiv notificarea nedescărcării), în conformitate cu articolele 9, 10 și 11 din anexa A la Convenția de la Istanbul sau, dacă este cazul, în conformitate cu articolele 7, 8 și 9 din Convenția ATA.

Cuantumul taxelor la import și al taxelor care rezultă din cererea de plată adresată unei asociații garante se calculează cu ajutorul modelului de formular de impunere.

Cerințele comune în materie de date pentru cererea de plată adresată unei asociații garante menționată la alineatul (1) sunt prevăzute în anexa 33-01.

Cerințele comune în materie de date pentru notificarea nedescărcării carnetelor CPD menționată la alineatul (1) sunt prezentate în anexa 33-02.

În conformitate cu articolul 6 alineatul (3) litera (a) din cod, cererea de plată adresată unei asociații garante și notificarea nedescărcării carnetelor CPD pot fi trimise asociațiilor garante relevante prin alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor.

CAPITOLUL 3

Secțiunea 1

Subsecțiunea 1

Notificarea datoriei vamale în conformitate cu articolul 102 din cod se poate efectua prin alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor.

Autoritățile vamale pot renunța la notificarea unei datorii vamale care ia naștere prin nerespectare, în temeiul articolului 79 sau 82 din cod, în cazul în care cuantumul taxelor la import sau la export în cauză este mai mic de 10 EUR.

În cazul în care datoria vamală notificată inițial a fost cu un cuantum al taxelor la import sau la export mai mic decât cuantumul taxelor la import sau la export de plată, autoritățile vamale pot renunța la notificarea datoriei vamale pentru diferența dintre cuantumurile respective, cu condiția ca aceasta să fie mai mică de 10 EUR.

Limita de 10 EUR menționată la alineatele (1) și (2) se aplică pentru fiecare acțiune de recuperare.

Secțiunea 2

Autoritățile vamale suspendă termenul pentru plata cuantumului taxelor la import sau la export corespunzătoare unei datorii vamale până în momentul în care iau o decizie cu privire la cererea de remitere, cu condiția ca următoarele condiții să fie îndeplinite:

în cazul în care a fost înaintată o cerere de remitere în temeiul articolului 118, articolului 119 sau articolului 120 din cod, condițiile stabilite la articolul relevant sunt susceptibile de a fi îndeplinite;

în cazul în care a fost înaintată o cerere de remitere în temeiul articolului 117 din cod, condițiile stabilite la articolul 117 și la articolul 45 alineatul (2) din cod sunt susceptibile de a fi îndeplinite.

În cazul în care mărfurile care fac obiectul unei cereri de remitere nu mai sunt sub supraveghere vamală la momentul depunerii cererii, se constituie o garanție.

Prin derogare de la alineatul (2), autoritățile vamale nu solicită o garanție în cazul în care se stabilește că, prin constituirea unei garanții, debitorul s-ar putea afla în dificultăți grave de ordin economic sau social.

Autoritățile vamale suspendă termenul pentru plata cuantumului taxelor la import sau la export corespunzătoare unei datorii vamale în cazul în care mărfurile se află în continuare sub supraveghere vamală și urmează să fie confiscate, distruse sau abandonate în favoarea statului, iar autoritățile vamale consideră că este probabil să se îndeplinească condițiile pentru confiscare, distrugere sau abandonare, până la adoptarea deciziei finale privind confiscarea, distrugerea sau abandonarea acestora.

Autoritățile vamale suspendă termenul de plată pentru persoana menționată la articolul 79 alineatul (3) litera (a) din cod, în ceea ce privește cuantumul taxelor la import sau la export corespunzătoare unei datorii vamale atunci când o datorie vamală ia naștere prin nerespectare, astfel cum se prevede la articolul 79 din cod, sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiții:

cel puțin un alt debitor a fost identificat în conformitate cu articolul 79 alineatul (3) litera (b) sau (c) din cod;

cuantumul taxelor la import sau la export în cauză a fost notificat debitorului menționat la litera (a), în conformitate cu articolul 102 din cod;

persoana menționată la articolul 79 alineatul (3) litera (a) din cod nu este considerată debitor în conformitate cu articolul 79 alineatul (3) litera (b) sau (c) din cod și care nu implică înșelăciune sau neglijență evidentă atribuibilă persoanei respective;

Acordarea suspendării este condiționată de constituirea de către persoana care beneficiază de ea a unei garanții pentru cuantumul taxelor la import sau la export în cauză, mai puțin în oricare dintre următoarele situații:

deja există o garanție care acoperă întregul cuantum al taxelor la import sau la export în cauză și garantul nu a fost eliberat de obligațiile sale;

se stabilește, pe baza unei evaluări documentate, că cerința cu privire la garanție ar fi de natură să cauzeze debitorului dificultăți grave de ordin economic sau social.

Durata suspendării este limitată la un an. Totuși, autoritățile vamale pot prelungi acest termen din motive întemeiate.

Secțiunea 3

Subsecțiunea 1

Prin derogare de la dispozițiile articolului 22 alineatul (1) al treilea paragraf din cod, cererea de rambursare sau de remitere a taxelor la import sau la export menționată la articolul 116 din cod se prezintă autorității vamale competente din statul membru în care datoria vamală a fost notificată.

Cererea menționată la alineatul (1) se poate transmite prin alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor, în conformitate cu dispozițiile din statul membru în cauză.

Cerințele comune în materie de date pentru solicitarea de informații suplimentare în cazul în care mărfurile sunt situate într-un alt stat membru sunt prezentate în anexa 33-06.

Solicitarea de informații suplimentare menționată la primul paragraf se poate efectua prin alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor.

Decizia privind rambursarea sau remiterea taxelor la import sau la export poate fi notificată persoanei în cauză prin alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor.

Cerințele comune în materie de date pentru răspunsul la solicitarea de informații privind îndeplinirea formalităților în cazul în care cererea de rambursare sau de remitere se referă la mărfuri care sunt situate într-un stat membru diferit de cel în care datoria vamală a fost notificată sunt prezentate în anexa 33-07.

Răspunsul menționat la articolul 95 se poate transmite prin alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor.

Atunci când se aplică articolul 116 alineatul (3) primul paragraf din cod sau articolul 116 alineatul (3) al doilea paragraf litera (b) din cod, termenul pentru luarea deciziei privind rambursarea sau remiterea se suspendă până în momentul în care statul membru în cauză primește notificarea deciziei Comisiei sau notificarea de către Comisie privind returnarea dosarului din motivele prevăzute la articolul 98 alineatul (6) din prezentul regulament.

Atunci când se aplică articolul 116 alineatul (3) al doilea paragraf litera (b) din cod, termenul pentru luarea deciziei privind rambursarea sau remiterea se suspendă până în momentul în care statul membru în cauză primește notificarea deciziei Comisiei privind cazul care implică elemente comparabile de fapt și de drept.

Atunci când decizia privind rambursarea sau remiterea poate fi afectată de rezultatul uneia dintre următoarele proceduri administrative sau acțiuni în justiție în curs, termenul pentru luarea deciziei privind rambursarea sau remiterea poate fi prelungit, cu acordul solicitantului, după cum urmează:

dacă o cauză care implică elemente identice sau comparabile de fapt și de drept este pendinte în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene în conformitate cu articolul 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, termenul pentru luarea deciziei privind rambursarea sau remiterea poate fi prelungit pentru o perioadă care se încheie la nu mai mult de 30 de zile de la data la care se pronunță hotărârea Curții de Justiție;

dacă decizia privind rambursarea sau remiterea depinde de rezultatul unei cereri de verificare ulterioară a dovezii de origine preferențială întocmită în conformitate cu articolele 109, 110 sau 125 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 sau în conformitate cu acordul preferențial în cauză, termenul pentru luarea deciziei privind rambursarea sau remiterea poate fi prelungit cu durata verificării, astfel cum se menționează la articolul 109, 110 sau 125 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 sau în acordul preferențial în cauză, și în orice caz cu nu mai mult de 15 luni după data la care a fost trimisă cererea; și

dacă decizia privind rambursarea sau remiterea depinde de rezultatul unei proceduri de consultare având scopul de a asigura, la nivelul Uniunii, clasificarea tarifară corectă și uniformă sau determinarea originii mărfurilor în discuție, realizată în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447, termenul pentru luarea deciziei privind rambursarea sau remiterea poate fi prelungit cu o perioadă care se încheie după cel târziu 30 de zile de la notificarea de către Comisie a retragerii suspendării luării deciziilor ITO și IOO, astfel cum se prevede la articolul 23 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare menționat.

Subsecțiunea 2

Statul membru îi notifică persoanei în cauză intenția sa de a transmite dosarul Comisiei înainte de a proceda la transmitere și îi oferă persoanei în cauză un termen de 30 de zile pentru a semna o declarație care să certifice că a luat cunoștință de dosar și prin care să ateste că nu are nimic de adăugat sau să adauge toate informațiile suplimentare pe care consideră că trebuie să le includă. Dacă persoana în cauză nu prezintă această declarație în acest termen de 30 de zile, se consideră că persoana în cauză a citit dosarul și nu are nimic de adăugat.

În cazul în care un stat membru transmite Comisiei un dosar în vederea luării unei decizii în cazurile prevăzute la articolul 116 alineatul (3) din cod, dosarul trebuie să cuprindă cel puțin următoarele elemente:

un rezumat al cazului;

informații detaliate prin care se stabilește că sunt îndeplinite condițiile menționate la articolul 119 sau la articolul 120 din cod;

declarația menționată la alineatul (1) sau o declarație din partea statului membru care atestă că se consideră că persoana în cauză a citit dosarul și nu are nimic de adăugat.

Comisia confirmă primirea dosarului statului membru în cauză imediat după primirea acestuia.

Comisia pune la dispoziția tuturor statelor membre o copie a rezumatului cazului menționat la alineatul (2) litera (a), în termen de 15 de zile de la data la care a primit dosarul.

În cazul în care informațiile transmise de statul membru nu sunt suficiente pentru a permite Comisiei să ia o decizie, Comisia poate solicita informații suplimentare din partea statului membru.

Comisia trimite înapoi dosarul statului membru și se consideră că respectivul caz nu a fost trimis niciodată Comisiei în oricare dintre următoarele cazuri:

dosarul este evident incomplet, întrucât acesta nu conține nicio informație susceptibilă să justifice verificarea dosarului de către Comisie;

în temeiul articolului 116 alineatul (3) al doilea paragraf din cod, cazul nu ar fi trebuit să fie transmis Comisiei;

statul membru a transmis Comisiei noi informații de natură să modifice substanțial prezentarea faptică a dosarului menționat sau evaluarea juridică a cazului, în timp ce Comisia analizează încă dosarul.

În cazul în care Comisia intenționează să ia o decizie nefavorabilă în cazurile prevăzute la articolul 116 alineatul (3) din cod, Comisia comunică obiecțiile sale persoanei respective în scris, împreună cu o trimitere la toate documentele și informațiile care stau la baza acestor obiecții. Comisia informează persoana vizată în legătură cu dreptul său de a avea acces la dosar.

Comisia informează statul membru în cauză în legătură cu intenția sa și cu transmiterea comunicării menționate la alineatul (1).

Persoanei în cauză i se oferă posibilitatea să își exprime punctul de vedere în scris și să îl transmită Comisiei într-un termen de 30 de zile de la data la care a primit comunicarea menționată la alineatul (1).

Comisia decide dacă se justifică sau nu rambursarea sau remiterea în termen de nouă luni de la data la care a primit dosarul menționat la articolul 98 alineatul (1).

În cazul în care Comisia consideră necesar să ceară informații suplimentare de la statul membru, astfel cum este prevăzut la articolul 98 alineatul (5), perioada menționată la alineatul (1) poate fi prelungită cu aceeași perioadă de timp ca și perioada dintre data la care Comisia a trimis solicitarea de informații suplimentare și data la care Comisia a primit aceste informații. Comisia îi notifică persoanei interesate prelungirea.

În cazul în care Comisia procedează la investigații pentru lua o hotărâre, perioada menționată la alineatul (1) se prelungește cu perioada necesară finalizării investigațiilor respective. Durata acestei prelungiri nu poate depăși nouă luni. Comisia notifică statului membru și persoanei interesate de cazul respectiv data la care încep investigațiile și data încheierii acestor investigații.

În cazul în care Comisia intenționează să ia o decizie nefavorabilă, astfel cum se menționează la articolul 99 alineatul (1), termenul menționat la alineatul (1) se prelungește cu 30 de zile.

Comisia notifică statului membru în cauză decizia sa cât mai curând posibil și, în orice caz, în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la articolul 100 alineatul (1).

Autoritatea vamală competentă să ia decizia emite o decizie pe baza deciziei Comisiei, notificată în conformitate cu alineatul (1).

Atunci când decizia în cazurile prevăzute la articolul 116 alineatul (3) din cod este favorabilă persoanei în cauză, Comisia poate preciza condițiile în care autoritățile vamale trebuie să ramburseze sau să remită taxele în cazuri care presupun elemente comparabile de fapt și de drept.

În cazul în care Comisia nu ia o decizie în termenul prevăzut la articolul 100 sau nu notifică o decizie statului membru respectiv în termenul prevăzut la articolul 101 alineatul (1), autoritatea vamală competentă să ia decizia ia o decizie favorabilă persoanei interesate.

CAPITOLUL 4

Următoarele situații sunt considerate o nerespectare fără efect semnificativ asupra funcționării corecte a unui regim vamal:

depășirea unui termen cu o perioadă de timp care nu este mai lungă decât prelungirea termenului care ar fi fost acordată în cazul în care ar fi fost solicitată;

în cazul în care a luat naștere o datorie vamală pentru mărfurile plasate sub un regim special sau în depozitare temporară în conformitate cu articolul 79 alineatul (1) litera (a) sau (c) din cod, iar mărfurile respective au fost ulterior puse în liberă circulație;

în cazul în care supravegherea vamală a fost restabilită ulterior pentru mărfuri care nu fac parte în mod oficial dintr-un regim de tranzit, dar care erau anterior în depozitare temporară sau erau plasate sub un regim special împreună cu mărfuri plasate oficial sub respectivul regim de tranzit;

în cazul mărfurilor plasate sub un alt regim special decât cel de tranzit și de zone libere sau în cazul mărfurilor aflate în depozitare temporară, dacă a fost comisă o eroare referitoare la informațiile din declarația vamală de descărcare a regimului sau a depozitării temporare, cu condiția ca eroarea să nu aibă niciun impact asupra descărcării regimului sau a încheierii depozitării temporare;

în cazul în care a luat naștere o datorie vamală în conformitate cu articolul 79 alineatul (1) litera (a) sau (b) din cod, cu condiția ca persoana în cauză să informeze autoritățile vamale competente cu privire la neconformitate fie înainte ca datoria vamală să fie notificată, fie înainte ca autoritățile vamale să fi informat persoana respectivă că intenționează să efectueze un control.

TITLUL IV

CAPITOLUL 1

Se face derogare de la depunerea unei declarații sumare de intrare pentru următoarele mărfuri:

energie electrică;

mărfurile care intră printr-un sistem de conducte;

obiecte de corespondență;

bunurile de uz gospodăresc – așa cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009 al Consiliului din 16 noiembrie 2009 de instituire a unui regim comunitar de scutiri de taxe vamale, în cazul în care nu sunt transportate în cadrul unui contract de transport;

mărfurile pentru care este permisă o declarație vamală verbală, în conformitate cu articolul 135 și articolul 136 alineatul (1), în cazul în care nu sunt transportate în cadrul unui contract de transport;

mărfurile menționate la articolul 138 literele (b)-(d) și (h) sau la articolul 139 alineatul (1) care sunt considerate a fi declarate în conformitate cu articolul 141, în cazul în care nu sunt transportate în temeiul unui contract de transport;

mărfuri care se află în bagajele personale ale călătorilor;

mărfurile care circulă sau sunt utilizate în contextul unor activități militare sub acoperirea unui formular NATO 302 sau a unui formular UE 302;

armele și echipamentele militare introduse pe teritoriul vamal al Uniunii de către autoritățile responsabile cu apărarea unui stat membru, în cadrul unui transport militar sau al unui transport efectuat în exclusivitate pentru autoritățile militare;

următoarele mărfuri introduse pe teritoriul vamal al Uniunii și provenind direct de la instalații offshore operate de o persoană stabilită pe teritoriul vamal al Uniunii:

mărfuri care au fost încorporate în respectivele instalații offshore, în scopul construirii, al reparării, al întreținerii sau al transformării acestora;

mărfurile care au fost utilizate pentru dotarea sau echiparea instalațiilor offshore;

proviziile utilizate sau consumate pe instalațiile offshore;

deșeurile nepericuloase provenind de la respectivele instalații offshore;

mărfurile scutite, în temeiul Convenției de la Viena privind relațiile diplomatice, din 18 aprilie 1961, al Convenției de la Viena privind relațiile consulare din 24 aprilie 1963, al altor convenții consulare sau al Convenției de la New York din 16 decembrie 1969 privind misiunile speciale;

următoarele mărfuri aflate la bordul navelor și aeronavelor:

mărfurile care au fost furnizate pentru a fi încorporate ca piese sau accesorii în respectivele nave și aeronave;

mărfurile necesare funcționării motoarelor, mașinilor și altor echipamente de pe respectivele nave sau aeronave;

produsele alimentare și alte produse destinate consumului sau vânzării la bord;

mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Uniunii din Ceuta și Melilla, Gibraltar, Helgoland, Republica San Marino, Statul Cetății Vaticanului sau municipalitatea Livigno;

produsele de pescuit maritim și alte produse capturate din mare în afara teritoriului vamal al Uniunii de către navele de pescuit ale Uniunii;

navele și mărfurile care se află la bordul acestora, care intră în apele teritoriale ale unui stat membru cu unicul scop de a lua la bord provizii fără a se conecta la oricare dintre instalațiile portuare;

mărfurile acoperite de carnetele ATA sau CPD, în cazul în care nu sunt transportate în temeiul unui contract de transport;

deșeurile provenite de la nave, cu condiția ca notificarea prealabilă a deșeurilor menționată la articolul 6 din Directiva (UE) 2019/883 să fi fost efectuată în cadrul ghișeului unic național în domeniul maritim sau prin intermediul altor canale de raportare acceptabile pentru autoritățile competente, inclusiv cele vamale;

mărfurile de natură necomercială, altele decât mărfurile din categoria 1, astfel cum sunt definite în anexa IV la Decizia nr. 1/2023, trimise într-un colet, astfel cum este definit la articolul 7 alineatul (3) litera (a) din respectiva decizie, în Irlanda de Nord din altă parte a Regatului Unit, prin transport direct, de o persoană fizică unei alte persoane fizice cu reședința în Irlanda de Nord.

alte mărfuri decât mărfurile din categoria 1, astfel cum sunt definite în anexa IV la Decizia nr. 1/2023, trimise, exclusiv pentru uz personal, într-un colet, astfel cum este definit la articolul 7 alineatul (3) din respectiva decizie, în Irlanda de Nord din altă parte a Regatului Unit, prin transport direct, de un operator economic stabilit în Regatul Unit, prin intermediul unui transportator autorizat, unei persoane fizice cu reședința în Irlanda de Nord.

alte mărfuri decât mărfurile din categoria 1, astfel cum sunt definite în anexa IV la Decizia nr. 1/2023, trimise anterior de un operator economic stabilit în Regatul Unit din Irlanda de Nord unei persoane fizice cu reședința în altă parte a Regatului Unit, care sunt returnate de persoana respectivă operatorului economic respectiv sau la o altă adresă din Irlanda de Nord indicată de operatorul economic respectiv, în cazul în care mărfurile sunt mărfuri reintroduse în conformitate cu articolul 203 din cod și sunt trimise într-un colet, astfel cum este definit la articolul 7 alineatul (3) din decizia menționată, în Irlanda de Nord, prin transport direct prin intermediul unui transportator autorizat.

mărfuri care au fost încorporate în respectivele instalații offshore, în scopul construirii, al reparării, al întreținerii sau al transformării acestora;

mărfurile care au fost utilizate pentru dotarea sau echiparea instalațiilor offshore;

proviziile utilizate sau consumate pe instalațiile offshore;

deșeurile nepericuloase provenind de la respectivele instalații offshore;

mărfurile care au fost furnizate pentru a fi încorporate ca piese sau accesorii în respectivele nave și aeronave;

mărfurile necesare funcționării motoarelor, mașinilor și altor echipamente de pe respectivele nave sau aeronave;

produsele alimentare și alte produse destinate consumului sau vânzării la bord;

Se face derogare de la depunerea unei declarații sumare de intrare pentru mărfurile din trimiteri poștale, în următoarele condiții:

în cazul în care trimiterile poștale sunt transportate pe cale aeriană și au ca destinație finală un stat membru, până la data stabilită în conformitate cu anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151 a Comisiei pentru instalarea versiunii 1 a sistemului menționat la articolul 182 primul paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447;

în cazul în care trimiterile poștale sunt transportate pe cale aeriană și au ca destinație finală o țară terță sau un teritoriu terț, până la data stabilită în conformitate cu anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151 pentru instalarea versiunii 2 a sistemului menționat la articolul 182 primul paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447;

în cazul în care trimiterile poștale sunt transportate pe cale maritimă, rutieră sau feroviară, până la data stabilită în conformitate cu anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151 pentru instalarea versiunii 3 a sistemului menționat la articolul 182 primul paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447.

Până la datele de modernizare a sistemului de control al importurilor menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, alineatul (2) din prezentul articol nu se aplică și se renunță la depunerea unei declarații sumare de intrare pentru mărfurile care fac obiectul unor trimiteri poștale.

Se renunță la depunerea unei declarații sumare de intrare pentru mărfurile dintr-o trimitere a căror valoare intrinsecă nu depășește 22 EUR, cu condiția ca autoritățile vamale să accepte, cu acordul operatorului economic, efectuarea unei analize a riscurilor utilizând informațiile conținute în sistemul utilizat de operatorul economic sau furnizate de sistemul respectiv, după cum urmează:

în cazul în care mărfurile sunt conținute în trimiteri expres transportate pe cale aeriană, până la data stabilită în conformitate cu anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151 pentru instalarea versiunii 1 a sistemului menționat la articolul 182 primul paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447;

în cazul în care mărfurile sunt transportate pe cale aeriană în alte trimiteri decât trimiterile poștale sau expres, până la data stabilită în conformitate cu anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151 pentru instalarea versiunii 2 a sistemului menționat la articolul 182 primul paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447;

în cazul în care mărfurile sunt transportate pe cale maritimă, pe căile navigabile interioare, pe cale rutieră sau feroviară, până la data stabilită în conformitate cu anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151 pentru instalarea versiunii 3 a sistemului menționat la articolul 182 primul paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447.

În cazul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii pe cale maritimă, declarația sumară de intrare se depune în următoarele termene:

pentru mărfurile containerizate, altele decât cele cărora li se aplică litera (c) sau litera (d), cu cel puțin 24 de ore înainte ca mărfurile să fie încărcate pe nava cu care urmează să fie introduse pe teritoriul vamal al Uniunii;

pentru mărfurile în vrac sau fracționate, altele decât cele cărora li se aplică literele (c) sau (d), cel târziu cu 4 ore înainte de sosirea navei în primul port de intrare pe teritoriul vamal al Uniunii;

cel târziu cu două ore înainte de sosirea navei în primul port de intrare pe teritoriul vamal al Uniunii, în cazul mărfurilor provenind de la oricare dintre următoarele:

Groenlanda;

Insulele Feroe;

Islanda;

porturile de la Marea Baltică, Marea Nordului, Marea Neagră și Marea Mediterană;

toate porturile din Maroc;

porturile din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, cu excepția porturilor situate în Irlanda de Nord, precum și porturile din Insulele Anglo-Normande și din Insula Man;

pentru mișcări, altele decât cele cărora li se aplică litera (c), între un teritoriu situat în afara teritoriului vamal al Uniunii și departamentele franceze de peste mări, Azore, Madeira sau Insulele Canare, în cazul în care durata călătoriei este mai mică de douăzeci și patru de ore, cu cel puțin două ore înainte de sosirea în primul port situat pe teritoriul vamal al Uniunii.

În cazul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii pe cale aeriană, datele complete ale declarației sumare de intrare se depun cât mai curând posibil și, în orice caz, în următoarele termene:

în cazul zborurilor cu o durată mai mică de patru ore, cel târziu până în momentul plecării efective a aeronavei;

în cazul altor zboruri, cel târziu cu patru ore înainte de sosirea aeronavei în primul aeroport situat pe teritoriul vamal al Uniunii.

De la data stabilită în conformitate cu anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151 pentru instalarea versiunii 1 a sistemului menționat la articolul 182 primul paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447, operatorii poștali și transportatorii expres depun, în conformitate cu articolul 183 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447, cel puțin setul minim de date al declarației sumare de intrare cât mai curând posibil și cel târziu înainte ca mărfurile să fie încărcate la bordul aeronavei cu care urmează să fie introduse pe teritoriul vamal al Uniunii.

De la data stabilită în conformitate cu anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151 pentru instalarea versiunii 2 a sistemului menționat la articolul 182 primul paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447, operatorii economici, alții decât operatorii poștali și transportatorii expres, depun cel puțin setul minim de date al declarației sumare de intrare cât mai curând posibil și cel târziu înainte ca mărfurile să fie încărcate la bordul aeronavei cu care urmează să fie introduse pe teritoriul vamal al Uniunii.

De la data stabilită în conformitate cu anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151 pentru instalarea versiunii 2 a sistemului menționat la articolul 182 primul paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447, în cazul în care numai setul minim de date al declarației sumare de intrare a fost furnizat în termenele menționate la alineatele (2) și (2a), celelalte date se comunică în termenele specificate la alineatul (1).

Până la data stabilită în conformitate cu anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151 pentru instalarea versiunii 2 a sistemului menționat la articolul 182 primul paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447, setul minim de date al declarației sumare de intrare depus în conformitate cu alineatul (2) este considerat a fi declarația sumară de intrare completă pentru mărfurile din trimiterile poștale care au ca destinație finală un stat membru și pentru mărfurile din trimiterile expres a căror valoare intrinsecă nu depășește 22 EUR.

În cazul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii pe calea ferată, declarația sumară de intrare se depune în următoarele termene:

în cazul în care călătoria cu trenul de la stația ultimei compuneri a trenului situată într-o țară terță până la biroul vamal de primă intrare durează mai puțin de două ore, cel târziu cu o oră înainte de sosirea mărfurilor la locul care ține de competența respectivului birou vamal;

în toate celelalte cazuri, cel târziu cu două ore înainte de sosirea mărfurilor la locul care ține de competența biroului vamal de primă intrare.

În cazul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii pe cale rutieră, declarația sumară de intrare se depune cel târziu cu o oră înainte de sosirea mărfurilor la locul care ține de competența biroului vamal de primă intrare.

În cazul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii pe căile navigabile interioare, declarația sumară de intrare se depune cel târziu cu două ore înainte de sosirea mărfurilor la locul care ține de competența biroului vamal de primă intrare.

În cazul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii pe un mijloc de transport care este, la rândul său, transportat pe un mijloc de transport activ, termenul de depunere a declarației sumare de intrare este termenul aplicabil mijlocului de transport activ.

Termenele menționate la articolele 105-109 nu se aplică în caz de forță majoră.

Atunci când, în cazul unui transport pe cale maritimă sau pe căile navigabile interioare, pentru aceleași mărfuri unul sau mai multe contracte de transport suplimentare care intră sub incidența unuia sau mai multor conosamente au fost încheiate de una sau mai multe persoane diferite de transportator, iar persoana care eliberează conosamentul nu pune la dispoziție datele necesare pentru declarația sumară de intrare partenerului său contractual care eliberează un conosament acestuia sau partenerului său contractual cu care a încheiat un acord de consolidare a mărfurilor, persoana care nu pune datele la dispoziție furnizează respectivele date biroului vamal de primă intrare în conformitate cu articolul 127 alineatul (6) din cod.

Fiecare persoană care transmite datele menționate la articolul 127 alineatul (5) din cod este responsabilă pentru aceste date pe care le-a depus în conformitate cu articolul 15 alineatul (2) literele (a) și (b) din cod.

Până la data stabilită în conformitate cu anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151 pentru instalarea versiunii 3 a sistemului menționat la articolul 182 primul paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447, alineatul (1) al prezentului articol nu se aplică.

[Articolul 127 alineatul (6) din cod](1)Atunci când, în cazul transportului pe calea ferată, pentru aceleași mărfuri unul sau mai multe contracte de transport suplimentare care intră sub incidența uneia sau mai multor scrisori de trăsură au fost încheiate de una sau mai multe persoane diferite de transportator, iar persoana care eliberează scrisoarea de trăsură nu pune datele necesare pentru declarația sumară de intrare la dispoziția partenerului său contractual care eliberează o scrisoare de trăsură persoanei respective sau partenerului contractual cu care aceasta a încheiat un acord de consolidare a mărfurilor, persoana care nu pune datele la dispoziție furnizează respectivele date biroului vamal de primă intrare în conformitate cu articolul 127 alineatul (6) din cod.În cazul în care destinatarul indicat în scrisoarea de trăsură care nu are nicio scrisoare de trăsură subiacentă nu pune datele necesare pentru declarația sumară de intrare la dispoziția persoanei care eliberează respectiva scrisoare de trăsură, acesta trebuie să furnizeze aceste date către biroul vamal de primă intrare.(2)Până la data stabilită în conformitate cu anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151 pentru instalarea versiunii 3 a sistemului menționat la articolul 182 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447, alineatul (1) al prezentului articol nu se aplică.

Atunci când, în cazul unui transport pe cale aeriană, pentru aceleași mărfuri unul sau mai multe contracte de transport suplimentare care intră sub incidența uneia sau mai multor scrisori de transport aerian au fost încheiate de una sau mai multe persoane diferite de transportator, iar persoana care eliberează scrisoarea de transport aerian nu pune la dispoziție datele necesare pentru declarația sumară de intrare partenerului său contractual care eliberează o scrisoare de transport aerian acestuia sau partenerului său contractual cu care a încheiat un acord de consolidare a mărfurilor, persoana care nu pune datele la dispoziție furnizează respectivele date biroului vamal de primă intrare în conformitate cu articolul 127 alineatul (6) din cod.

Atunci când, în cazul unui transport pe cale aeriană, mărfurile sunt transportate în temeiul normelor din statutul Uniunii Poștale Universale și operatorul poștal nu pune datele necesare pentru declarația sumară de intrare la dispoziția transportatorului, operatorul poștal trebuie să furnizeze aceste informații biroului vamal de primă intrare, în conformitate cu articolul 127 alineatul (6) din cod.

Fiecare persoană care transmite datele menționate la articolul 127 alineatul (5) din cod este responsabilă pentru aceste date pe care le-a depus în conformitate cu articolul 15 alineatul (2) literele (a) și (b) din cod.

Până la data stabilită în conformitate cu anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151 pentru instalarea versiunii 2 a sistemului menționat la articolul 182 primul paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447, alineatul (1) al prezentului articol nu se aplică.

Fiecare persoană care transmite datele menționate la articolul 127 alineatul (5) din cod este responsabilă pentru aceste date pe care le-a transmis în conformitate cu articolul 15 alineatul (2) literele (a) și (b) din cod.

În cazul în care operatorul poștal nu pune datele necesare pentru declarația sumară de intrare a mărfurilor transportate sub responsabilitatea unui operator poștal la dispoziția unui transportator care este obligat să depună restul datelor declarației prin sistemul menționat la articolul 182 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447, fie operatorul poștal de destinație, dacă mărfurile sunt expediate către Uniune, fie operatorul poștal din statul membru al primei intrări, dacă mărfurile tranzitează Uniunea, furnizează datele respective biroului vamal de primă intrare, în conformitate cu articolul 127 alineatul (6) din cod.

De la data stabilită în conformitate cu anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151 pentru instalarea versiunii 2 a sistemului menționat la articolul 182 primul paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447, în cazul în care transportatorul expres nu pune datele necesare pentru declarația sumară de intrare a trimiterilor expres transportate pe cale aeriană la dispoziția transportatorului, transportatorul expres furnizează aceste date biroului vamal de primă intrare, în conformitate cu articolul 127 alineatul (6) din cod.

În cazul în care operatorul poștal dintr-o țară terță nu pune datele necesare pentru declarația sumară de intrare a mărfurilor transportate sub responsabilitatea unui operator poștal la dispoziția unui transportator care este obligat să depună restul datelor declarației prin sistemul menționat la articolul 182 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447, operatorul poștal din țara terță de expediere, dacă mărfurile sunt transbordate în Uniune, furnizează datele respective biroului vamal de primă intrare, în conformitate cu articolul 127 alineatul (6) din cod.

CAPITOLUL 2

Statele membre aplică articolele 115-118 din prezentul regulament și articolele 133-152 din cod mărfurilor care sunt aduse de pe un teritoriu fiscal special sau dintr-o altă parte a teritoriului vamal al Uniunii care nu este un teritoriu fiscal special și nu se află în același stat membru, și viceversa.

Atunci când se expediază mărfuri unionale de pe un teritoriu fiscal special către o altă parte a teritoriului vamal al Uniunii care nu este un teritoriu fiscal special, dar se află în același stat membru, mărfurile sunt prezentate în vamă imediat după sosirea lor în cealaltă parte a teritoriului vamal al Uniunii. Cu toate acestea, sub rezerva acordului autorității vamale a statului membru în cauză, mărfurile pot fi prezentate la biroul vamal desemnat sau în orice alt loc desemnat sau aprobat de autoritatea vamală respectivă înainte de plecarea lor de pe teritoriul fiscal special.

Atunci când se expediază mărfuri unionale dintr-o parte a teritoriului vamal al Uniunii care nu este teritoriu fiscal special către un teritoriu fiscal special din același stat membru, mărfurile sunt prezentate în vamă imediat după sosirea lor pe acel teritoriu fiscal special. Cu toate acestea, sub rezerva acordului autorității vamale a statului membru în cauză, mărfurile pot fi prezentate la biroul vamal desemnat sau în orice alt loc desemnat sau aprobat de autoritatea vamală respectivă înainte de plecarea lor din locul de expediere.

Mărfurile unionale menționate la alineatele (2) și (3) intră sub incidența dispozițiilor vamale doar în conformitate cu articolul 134 din prezentul regulament.

Se poate aproba un alt spațiu pentru prezentarea mărfurilor decât biroul vamal competent, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 148 alineatele (2) și (3) din cod și la articolul 117 din prezentul regulament;

mărfurile sunt declarate pentru un regim vamal sau sunt reexportate la cel târziu trei zile de la prezentarea lor sau la cel târziu șase zile de la prezentarea lor în cazul unui destinatar agreat astfel cum se menționează la articolul 233 alineatul (4) litera (b) din cod, cu excepția cazului în care autoritățile vamale cer ca mărfurile să fie examinate în conformitate cu articolul 140 alineatul (2) din cod.

Se poate aproba un alt loc decât un spațiu de depozitare temporară pentru depozitarea temporară a mărfurilor în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 148 alineatele (2) și (3) din cod și la articolul 117;

mărfurile sunt declarate pentru un regim vamal sau sunt reexportate la cel târziu trei zile de la prezentarea lor sau la cel târziu șase zile de la prezentarea lor în cazul unui destinatar agreat astfel cum se menționează la articolul 233 alineatul (4) litera (b) din cod, cu excepția cazului în care autoritățile vamale cer ca mărfurile să fie examinate în conformitate cu articolul 140 alineatul (2) din cod.

Evidențele menționate la articolul 148 alineatul (4) din cod trebuie să conțină următoarele informații și date:

trimitere la declarația de depozitare temporară pentru mărfurile depozitate și trimitere la data corespunzătoare de sfârșit al depozitării temporare;

data și informațiile de identificare ale documentelor vamale privind mărfurile depozitate și orice alte documente referitoare la depozitarea temporară a mărfurilor;

datele, numerele de identificare, numărul și tipul de ambalaje, cantitatea și descrierea tehnică sau comercială obișnuită a mărfurilor, precum și, după caz, mărcile de identificare a containerului necesare pentru identificarea mărfurilor;

localizarea mărfurilor și datele legate de orice mutare a mărfurilor;

statutul vamal al mărfurilor;

date privind formele de manipulare menționate la articolul 147 alineatul (2) din cod;

în ceea ce privește mutarea mărfurilor depozitate temporar între spațiile de depozitare temporară aflate în state membre diferite, datele cu privire la sosirea mărfurilor în spațiile de depozitare temporară de destinație.

Autoritățile vamale pot renunța la a cere unele dintre informațiile menționate la alineatul (1), în cazul în care acest fapt nu influențează negativ supravegherea și controalele vamale asupra mărfurilor. Cu toate acestea, această derogare nu se aplică în cazul mutării mărfurilor între spațiile de depozitare temporară.

Autorizația pentru exploatarea spațiilor de depozitare temporară menționate la articolul 148 din cod se acordă în următoarele condiții:

spațiile de depozitare temporară nu sunt folosite în scopul vânzării cu amănuntul;

în cazul în care mărfurile depozitate prezintă un pericol sau pot deteriora alte mărfuri sau necesită dotări speciale din alte motive, spațiile de depozitare temporară sunt special echipate pentru depozitarea lor;

spațiile de depozitare temporară sunt gestionate exclusiv de către titularul autorizației.

În conformitate cu articolul 148 alineatul (5) litera (c) din cod, autoritățile vamale pot autoriza mutarea mărfurilor depozitate temporar între diferite spații de depozitare temporară care fac obiectul diferitor autorizații de exploatare a spațiilor de depozitare temporară, cu condiția ca titularii autorizațiilor respective să fie AEOC.

TITLUL V

CAPITOLUL 1

Secțiunea 1

Prezumția de a avea statutul vamal de mărfuri unionale nu se aplică mărfurilor următoare:

mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Uniunii, care sunt sub supraveghere vamală pentru a se stabili statutul lor vamal;

mărfurile depozitate temporar;

mărfurile plasate sub oricare dintre regimurile speciale, cu excepția regimurilor de tranzit intern, de perfecționare pasivă și de destinație finală;

produsele de pescuit maritim capturate din mare în afara teritoriului vamal al Uniunii de către o navă de pescuit a Uniunii, în alte ape decât apele unei țări terțe, care sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii, astfel cum se prevede la articolul 129;

mărfurile obținute din produsele menționate la litera (d) la bordul unei nave de pescuit sau al unei nave-fabrică a Uniunii, pentru producția cărora este posibil să se fi folosit alte produse având statutul vamal de mărfuri unionale, care sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii, astfel cum se prevede la articolul 129;

produsele de pescuit maritim și alte produse extrase sau capturate pe teritoriul vamal al Uniunii de nave care arborează pavilionul unei țări terțe.

Mărfurile unionale pot circula, fără a face obiectul vreunui regim vamal, de la un punct la altul al teritoriului vamal al Uniunii și pot părăsi temporar acest teritoriu fără a li se modifica statutul vamal în situațiile următoare:

în cazul în care mărfurile sunt transportate pe cale aeriană și au fost încărcate sau transbordate într-un aeroport din Uniune în vederea expedierii către un alt aeroport din Uniune, fără escală în afara teritoriului vamal al Uniunii, cu condiția ca acestea să fie transportate pe baza unui document de transport unic eliberat într-un stat membru;

în cazul în care mărfurile sunt transportate pe cale maritimă și au fost transportate între porturi din Uniune de către un serviciu de transport maritim regulat, autorizat în conformitate cu articolul 120;

în cazul în care mărfurile sunt transportate pe calea ferată și au fost transportate printr-o țară terță care este parte contractantă la Convenția privind un regim de tranzit comun pe baza unui document de transport unic emis într-un stat membru, iar această posibilitate este prevăzută de un acord internațional.

Mărfurile unionale pot circula, fără a face obiectul vreunui regim vamal, de la un punct la altul pe teritoriul vamal al Uniunii și pot părăsi temporar teritoriul respectiv fără a li se modifica statutul vamal în următoarele cazuri, cu condiția ca statutul lor vamal de mărfuri unionale să fie dovedit:

mărfurile care au fost aduse de la un punct la altul pe teritoriul vamal al Uniunii și care părăsesc temporar acest teritoriu pe cale maritimă sau aeriană, fără a face escală în afara acestui teritoriu;

mărfurile care au fost aduse de la un punct la altul pe teritoriul vamal al Uniunii traversând un teritoriu din afara teritoriului vamal al Uniunii fără ca acestea să fi fost transbordate și sunt transportate pe baza unui document de transport unic emis într-un stat membru;

mărfurile care au fost aduse de la un punct la altul pe teritoriul vamal al Uniunii traversând un teritoriu situat în afara teritoriului vamal al Uniunii și care au fost transbordate în afara teritoriului vamal al Uniunii pe un mijloc de transport diferit de cel pe care au fost încărcate inițial și care sunt transportate pe baza unui document de transport unic emis într-un stat membru. În cazul în care se eliberează un nou document de transport în afara teritoriului vamal al Uniunii, documentul de transport unic original trebuie să fie pus la dispoziția autorităților vamale la reintrarea în Uniune;

vehiculele rutiere motorizate înmatriculate într-un stat membru care au părăsit temporar teritoriul vamal al Uniunii și au reintrat ulterior pe acesta;

ambalajele, paleții și alte echipamente similare cu excepția containerelor, aparținând unei persoane stabilite pe teritoriul vamal al Uniunii, care sunt folosite pentru transportul mărfurilor care au părăsit temporar teritoriul vamal al Uniunii și au reintrat pe acesta;

mărfurile transportate de călători în bagaje care nu sunt destinate uzului comercial și care au părăsit temporar teritoriul vamal al Uniunii și au reintrat pe acesta.

Secțiunea 2

O autorizație poate fi acordată de către autoritatea vamală competentă să ia decizia unei companii maritime în ceea ce privește serviciile de transport maritim regulat prin care îi permite să transporte mărfuri unionale de la un punct la altul al teritoriului vamal al Uniunii și să le poată scoate temporar din acest teritoriu fără a li se modifica statutul vamal de mărfuri unionale.

Autorizația se acordă numai în cazul în care compania maritimă:

este stabilită pe teritoriul vamal al Uniunii;

respectă criteriul stabilit la articolul 39 litera (a) din cod;

se angajează să comunice autorității vamale competente pentru luarea deciziei informațiile menționate la articolul 121 alineatul (1) după ce autorizația este emisă; și

se angajează să nu facă nicio escală pe rutele de servicii de transport maritim regulat în niciun port situat pe un teritoriu din afara teritoriului vamal al Uniunii și în nicio zonă liberă dintr-un port al Uniunii și să nu facă nicio transbordare de mărfuri pe mare.

Companiile de transport maritim care au primit o autorizație în conformitate cu prezentul articol furnizează serviciul de transport maritim regulat menționat în prezentul articol.

Compania de transport maritim autorizată să instituie servicii de transport maritim regulat în sensul articolului 119 alineatul (2) litera (b) înregistrează navele pe care intenționează să le utilizeze și porturile în care intenționează să facă escală în cadrul acestor servicii prin comunicarea următoarelor informații către autoritatea vamală competentă să ia decizia:

denumirile navelor afectate serviciului de transport maritim regulat;

portul în care nava începe efectuarea serviciului de transport maritim regulat;

porturile de escală.

Înregistrarea menționată la alineatul (1) intră în vigoare în prima zi lucrătoare de la data înregistrării de către autoritatea vamală competentă să ia decizia.

Compania de transport maritim autorizată să instituie servicii de transport maritim regulat în sensul articolului 119 alineatul (2) litera (b) notifică autorității vamale competente să ia decizia orice modificare a informațiilor menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c), precum și data și ora la care această modificare intră în vigoare.

Atunci când o navă înregistrată în vederea unui serviciu de transport maritim regulat în sensul articolului 119 alineatul (2) litera (b), ca urmare a unor circumstanțe neprevăzute transbordează mărfuri pe mare, face escală sau încarcă sau descarcă mărfuri într-un port din afara teritoriului vamal al Uniunii, într-un port care nu face parte din serviciul de transport maritim regulat sau într-o zonă liberă a unui port din Uniune, statutul vamal al mărfurilor respective nu poate fi modificat, cu excepția cazului în care acestea au fost încărcate sau descărcate în aceste locații.

În cazul în care autoritățile vamale au motive pentru a pune la îndoială dacă mărfurile îndeplinesc aceste condiții, statutul vamal al mărfurilor respective trebuie să fie dovedit.

Până la data de instalare a sistemului de decizii vamale în cadrul CVU menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, Comisia și autoritățile vamale ale statelor membre, cu ajutorul unui sistem electronic de informații și comunicații privind serviciile de transport maritim regulat, stochează și au acces la următoarele informații:

datele din cereri;

autorizațiile de serviciu de transport maritim regulat și, dacă este cazul, la modificarea sau revocarea acestora;

numele porturilor de escală și numele navelor desemnate să efectueze serviciul;

orice altă informație utilă.

Autoritățile vamale din statul membru căruia îi este adresată cererea notifică autoritățile vamale din celelalte state membre vizate de serviciul de transport maritim prin intermediul sistemului electronic de informații și comunicații privind serviciile de transport maritim regulat menționat la alineatul (1).

În cazul în care autoritățile vamale notificate resping cererea, acest lucru este comunicat prin intermediul sistemului electronic de informații și comunicații privind serviciile de transport maritim regulat menționat la alineatul (1).

Sistemul electronic de informații și comunicații privind serviciile de transport maritim regulat menționat la alineatul (1) se utilizează pentru stocarea autorizației și informarea autorităților vamale din statele membre vizate de serviciul de transport maritim cu privire la emiterea autorizației.

În cazul în care o autorizație este revocată de autoritatea vamală căreia i-a fost adresată cererea sau la cererea companiei de transport maritim, autoritatea vamală respectivă notifică revocarea către autoritățile vamale ale statelor membre vizate de serviciul de transport maritim prin intermediul sistemului electronic de informații și comunicații privind serviciile de transport maritim regulat menționat la alineatul (1).

Secțiunea 3

Subsecțiunea 1

Dovada statutului vamal de mărfuri unionale sub forma unui T2L, T2LF sau a unui manifest vamal al mărfurilor este valabilă timp de 90 de zile de la data înregistrării sau, în cazul în care, în conformitate cu articolul 128, nu există nicio obligație de a înregistra manifestul vamal al mărfurilor, de la data stabilirii sale. La solicitarea persoanei interesate și din motive justificate, biroul vamal poate stabili un termen mai lung de valabilitate a dovezii.

MRN-ul unui T2L, T2LF sau al unui manifest vamal al mărfurilor poate fi transmis prin oricare dintre următoarele alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor:

un cod de bare;

un document de înregistrare a statutului;

alte mijloace permise de autoritatea vamală care primește informațiile.

Până la data de instalare a sistemului de gestionare a dovezilor statutului unional în cadrul CVU menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, primul paragraf din prezentul articol nu se aplică.

Până la instalarea sistemului de gestionare a dovezilor statutului unional în cadrul CVU menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE și atunci când se utilizează un document T2L sau T2LF pe suport de hârtie, se aplică următoarele dispoziții:

persoana interesată introduce codul T2L sau T2LF în subdiviziunea din partea dreaptă a casetei 1 din formular și codul T2Lbis sau T2LFbis în subdiviziunea din partea dreaptă a casetei 1 din orice formulare complementare utilizate;

autoritățile vamale pot autoriza orice persoane să utilizeze liste de încărcare care nu îndeplinesc toate cerințele, în cazul în care persoanele respective:

sunt stabilite în Uniune;

emit în mod regulat dovada statutului vamal de mărfuri unionale sau autoritățile vamale competente dețin informații că persoanele respective pot îndeplini obligațiile juridice pentru utilizarea dovezilor;

nu au comis încălcări grave sau repetate ale legislației vamale sau fiscale;

autorizațiile menționate la litera (b) se acordă numai în cazul în care:

autoritățile vamale sunt în măsură să supravegheze regimul și să efectueze controale fără un efort administrativ disproporționat în raport cu nevoile persoanei respective; și

persoana în cauză păstrează evidențe care permit autorităților vamale să efectueze controale eficiente;

un document T2L sau T2LF se întocmește într-un singur exemplar;

în cazul vizării de către serviciile vamale, viza trebuie să cuprindă următoarele date care, pe cât posibil, trebuie să apară în caseta C. Biroul de plecare:

în cazul documentelor T2L sau T2LF, numele și ștampila biroului competent, semnătura unui funcționar din biroul respectiv, data vizei și fie numărul de înregistrare, fie numărul declarației de expediere, dacă este necesară o astfel de declarație;

în cazul formularelor complementare sau al listelor de încărcare, numărul care apare pe documentul T2L sau T2LF, aplicat fie prin intermediul unei ștampile care cuprinde numele biroului competent, fie scris de mână; dacă este scris de mână, acesta este însoțit de ștampila oficială a biroului respectiv.

Documentele se înmânează persoanei interesate.

Subsecțiunea 2

Un călător, altul decât un operator economic, poate depune o cerere pe suport de hârtie pentru o dovadă a statutului vamal de mărfuri unionale.

Dovada statutului vamal de mărfuri unionale atunci când valoarea acestora nu depășește 15000 EUR poate fi prezentată prin oricare dintre următoarele alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor:

factura aferentă mărfurilor;

documentul de transport pentru mărfuri.

Factura sau documentul de transport menționat la alineatul (1) cuprinde cel puțin numele și adresa completă ale expeditorului sau ale persoanei interesate atunci când nu există un expeditor, biroul vamal competent, numărul de colete și natura lor, mărcile și numerele de referință ale acestora, descrierea mărfurilor, precum și greutatea brută a mărfurilor (kg), valoarea mărfurilor și, dacă este cazul, numerele containerelor.

Până la data de instalare a sistemului de gestionare a dovezilor statutului unional în cadrul CVU menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, în cazul vizării de către serviciile vamale, viza cuprinde numele și ștampila biroului vamal competent, semnătura unui funcționar din biroul respectiv, data vizei și fie numărul de înregistrare, fie numărul declarației de expediere, dacă este necesară o astfel de declarație.

Până la data de instalare a sistemului de gestionare a dovezilor statutului unional în cadrul CVU menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, manifestul companiei de transport maritim include cel puțin următoarele informații:

denumirea și adresa completă a companiei de transport maritim;

denumirea navei;

locul și data încărcării mărfurilor;

locul descărcării mărfurilor.

referința conosamentului sau a unui alt document comercial;

numărul, descrierea, marcajele și numerele de referință ale coletelor;

denumirea comercială uzuală a mărfurilor, incluzând suficiente detalii pentru a permite identificarea acestora;

masa brută, în kilograme;

numerele de identificare ale containerelor, dacă este cazul; și

următoarele indicații referitoare la statutul mărfurilor:

litera C (echivalentă cu T2L) pentru mărfurile al căror statut de mărfuri unionale poate fi justificat;

litera F (echivalentă cu T2LF) pentru mărfurile al căror statut de mărfuri unionale poate fi justificat, cu destinația spre sau provenind dintr-o parte a teritoriului vamal al Uniunii unde nu se aplică dispozițiile Directivei 2006/112/CE;

litera N pentru toate celelalte mărfuri.

litera C (echivalentă cu T2L) pentru mărfurile al căror statut de mărfuri unionale poate fi justificat;

litera F (echivalentă cu T2LF) pentru mărfurile al căror statut de mărfuri unionale poate fi justificat, cu destinația spre sau provenind dintr-o parte a teritoriului vamal al Uniunii unde nu se aplică dispozițiile Directivei 2006/112/CE;

litera N pentru toate celelalte mărfuri.

În cazul vizării de către serviciile vamale, manifestul companiei de transport maritim cuprinde numele și ștampila biroului vamal competent, semnătura unui funcționar din biroul respectiv și data vizării.

[Articolul 6 alineatul (3) litera (a) din cod]

În cazul în care mărfurile unionale sunt transportate în conformitate cu Convenția TIR, cu Convenția ATA, cu Convenția de la Istanbul sau sub acoperirea unui formular NATO 302 ori a unui formular UE 302, dovada statutului vamal de mărfuri unionale poate fi transmisă prin alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor.

Subsecțiunea 3

Orice persoană stabilită pe teritoriul vamal al Uniunii și care îndeplinește criteriile stabilite la articolul 39 literele (a) și (b) din cod poate fi autorizată să emită:

T2L sau T2LF fără a trebui să solicite o viză;

manifestul vamal al mărfurilor, fără a trebui să solicite o viză și înregistrarea dovezii de la biroul vamal competent.

Până la data de instalare a sistemului de gestionare a dovezilor statutului unional în cadrul CVU menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, autoritățile vamale ale oricărui stat membru pot autoriza orice persoană stabilită pe teritoriul vamal al Uniunii care solicită autorizarea în vederea stabilirii statutului vamal de mărfuri unionale prin intermediul unei facturi sau al unui document de transport aferent mărfurilor care au statutul vamal de mărfuri unionale a căror valoare depășește 15000 EUR, al unui document T2L sau T2LF sau al unui manifest emis de o companie de transport maritim să utilizeze astfel de documente fără a fi necesar să le prezinte pentru vizare biroului vamal competent.

Cererile pentru autorizațiile menționate la alineatele (1) și (2) se prezintă autorității vamale care are competența de a lua decizia în statul membru în care mărfurile sunt încărcate pentru prima dată pe un mijloc de transport în vederea expedierii și în care sunt disponibile toate informațiile necesare referitoare la mărfuri.

Autorizația menționată la alineatul (1) se acordă numai în cazul în care:

solicitantul este stabilit pe teritoriul vamal al Uniunii;

solicitantul eliberează periodic dovada statutului vamal de mărfuri unionale sau autoritățile vamale competente știu că solicitantul este în măsură să îndeplinească cerințele prevăzute în cod și în prezentul regulament referitoare la utilizarea dovezilor respective;

solicitantul respectă criteriile stabilite la articolul 39 literele (a), (b) și (d) din cod;

autoritatea vamală competentă consideră că va fi în măsură, fără un efort administrativ disproporționat, să supervizeze dovezile statutului unional eliberate de solicitant și să efectueze controale.

Autorizația menționată la alineatul (1) trebuie să specifice, în particular:

condițiile în care evidențele trebuie să fie puse la dispoziția autorităților vamale în scopul controlului și să fie păstrate timp de cel puțin trei ani;

modalitatea în care emitentul autorizat trebuie să stabilească că dovezile au fost utilizate în mod adecvat;

termenul și modalitatea în care emitentul autorizat trebuie să informeze biroul vamal competent pentru a-i permite acestuia să efectueze eventualele controale necesare înaintea plecării mărfurilor.

Autorizația menționată la alineatul (2) se acordă numai în cazul în care:

persoana în cauză nu a comis încălcări grave sau repetate ale legislației vamale sau fiscale;

autoritățile vamale competente sunt în măsură să supravegheze regimul și să efectueze controale fără un efort administrativ disproporționat față de necesitățile persoanei în cauză;

persoana în cauză păstrează evidențe care permit autorităților vamale să efectueze controale eficiente; și

persoana în cauză emite în mod regulat dovada statutului vamal de mărfuri unionale sau autoritățile vamale competente dețin informații că aceasta poate îndeplini obligațiile juridice pentru utilizarea dovezilor respective.

În cazul în care persoanei în cauză i-a fost acordat statutul de AEO, în conformitate cu articolul 38 din cod, condițiile enumerate la alineatul (4) literele (a)-(c) din prezentul articol sunt considerate a fi îndeplinite.

Până la data de instalare a sistemului de gestionare a dovezilor statutului unional în cadrul CVU menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, emitentul autorizat face o copie a fiecărui document T2L sau T2LF eliberat. Autoritățile vamale stabilesc condițiile în care această copie este prezentată în scopul controlului și păstrată timp de cel puțin trei ani.

Autorizația la care se face referire la articolul 128 alineatul (2) menționează, în special:

biroul vamal însărcinat cu preautentificarea formularelor T2L sau T2LF utilizate în scopul întocmirii documentelor respective, în sensul articolului 128b alineatul (1);

condițiile în care emitentul autorizat stabilește că formularele au fost utilizate în mod adecvat;

categoriile sau circulația mărfurilor excluse;

termenul și condițiile în care emitentul autorizat informează biroul vamal competent pentru a-i permite acestuia să efectueze eventualele controale necesare înaintea plecării mărfurilor;

faptul că pe prima pagină a documentelor comerciale respective sau în caseta C. Biroul de plecare, care se află pe prima pagină a formularelor folosite în scopul întocmirii documentului T2L sau T2LF și, dacă este necesar, pe prima pagină a formularelor complementare:

sunt aplicate în prealabil ștampila biroului vamal menționat la litera (a) și semnătura unui funcționar din biroul respectiv; sau

este aplicată o ștampilă specială a emitentului autorizat, conformă cu modelul din partea II capitolul II din anexa 72-04 la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447. Ștampila poate fi preimprimată pe formulare atunci când imprimarea este încredințată unei imprimerii autorizate în acest scop. Casetele 1, 2 și 4-6 de pe ștampila specială trebuie să fie completate cu următoarele informații:

stema sau alte semne sau litere care desemnează țara;

biroul vamal competent;

data;

emitentul autorizat;

numărul autorizației;

stema sau alte semne sau litere care desemnează țara;

biroul vamal competent;

data;

emitentul autorizat;

numărul autorizației;

cel târziu în momentul expedierii mărfurilor, emitentul autorizat completează formularul și îl semnează. De asemenea, acesta completează în caseta D. Controlat de biroul de plecare din documentul T2L sau T2LF sau într-un loc vizibil din documentul comercial utilizat numele biroului vamal competent, data întocmirii documentului, precum și una dintre următoarele mențiuni:

Одобрен издател

Emisor autorizado

Schválený vydavatel

Autoriseret udsteder

Zugelassener Aussteller

Volitatud väljastaja

Εγκεκριμένος εκδότης

Authorised issuer

Emetteur agréé

Ovlaštenog izdavatelja

Emittente autorizzato

Atzītais izdevējs

Įgaliotasis išdavėjas

Engedélyes kibocsátó

Emittent awtorizzat

Toegelaten afgever

Upoważnionego wystawcę

Emissor autorizado

Emitent autorizat

Schválený vystaviteľ

Pooblaščeni izdajatelj

Valtuutettu antaja

Godkänd utfärdare

sunt aplicate în prealabil ștampila biroului vamal menționat la litera (a) și semnătura unui funcționar din biroul respectiv; sau

este aplicată o ștampilă specială a emitentului autorizat, conformă cu modelul din partea II capitolul II din anexa 72-04 la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447. Ștampila poate fi preimprimată pe formulare atunci când imprimarea este încredințată unei imprimerii autorizate în acest scop. Casetele 1, 2 și 4-6 de pe ștampila specială trebuie să fie completate cu următoarele informații:

stema sau alte semne sau litere care desemnează țara;

biroul vamal competent;

data;

emitentul autorizat;

numărul autorizației;

stema sau alte semne sau litere care desemnează țara;

biroul vamal competent;

data;

emitentul autorizat;

numărul autorizației;

Одобрен издател

Emisor autorizado

Schválený vydavatel

Autoriseret udsteder

Zugelassener Aussteller

Volitatud väljastaja

Εγκεκριμένος εκδότης

Authorised issuer

Emetteur agréé

Ovlaštenog izdavatelja

Emittente autorizzato

Atzītais izdevējs

Įgaliotasis išdavėjas

Engedélyes kibocsátó

Emittent awtorizzat

Toegelaten afgever

Upoważnionego wystawcę

Emissor autorizado

Emitent autorizat

Schválený vystaviteľ

Pooblaščeni izdajatelj

Valtuutettu antaja

Godkänd utfärdare

Până la data de instalare a sistemului de gestionare a dovezilor statutului unional în cadrul CVU menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, emitentul autorizat poate fi autorizat să nu semneze documentele T2L sau T2LF sau documentele comerciale utilizate purtând ștampila specială menționată la articolul 128 a alineatul (2) litera (e) punctul (ii) care sunt întocmite cu ajutorul unui sistem electronic sau automat de prelucrare a datelor. Această autorizație se acordă cu condiția ca emitentul autorizat să fi remis, în prealabil, autorităților respective un angajament scris prin care se declară responsabil de consecințele juridice care decurg din toate documentele T2L sau T2LF sau din toate documentele comerciale emise prevăzute cu ștampila specială.

Documentele T2L sau T2LF sau documentele comerciale întocmite în conformitate cu dispozițiile alineatului (1) conțin în locul semnăturii emitentului autorizat una dintre următoarele mențiuni:

Dispensa de firma

Fritaget for underskrift

Freistellung von der Unterschriftsleistung

Δεν απαιτείται υπογραφή

Signature waived

Dispense de signature

Dispensa dalla firma

Van ondertekening vrijgesteld

Dispensada a assinatura

Vapautettu allekirjoituksesta

Befriad från underskrift

Podpis se nevyžaduje

Allkirjanõudest loobutud

Derīgs bez paraksta

Leista nepasirašyti

Aláírás alól mentesítve

Firma mhux meħtieġa

Zwolniony ze składania podpisu

Opustitev podpisa

Oslobodenie od podpisu

Освободен от подпис

Dispensă de semnătură

Oslobođeno potpisa.

Până la data de instalare a sistemului de gestionare a dovezilor statutului unional în cadrul CVU menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, autoritățile vamale ale statelor membre pot autoriza companiile de transport maritim să nu întocmească manifestul menționat la articolul 199 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447, care servește la justificarea statutului vamal de mărfuri unionale, decât cel târziu a doua zi după plecarea navei și, în orice caz, înaintea sosirii navei în portul de destinație.

Autorizația menționată la articolul 128c se acordă numai companiilor internaționale de transport maritim care îndeplinesc următoarele condiții:

sunt stabilite în Uniune;

emit în mod regulat dovada statutului vamal de mărfuri unionale sau autoritățile vamale competente dețin informații că acestea pot îndeplini obligațiile juridice pentru utilizarea dovezilor;

nu au comis încălcări grave sau repetate ale legislației vamale sau fiscale;

utilizează sisteme de schimb electronic de date pentru a transmite informațiile între porturile de plecare și de destinație pe teritoriul vamal al Uniunii;

operează un număr semnificativ de călătorii între statele membre pe itinerarii recunoscute.

Autorizațiile menționate la alineatul (1) se acordă numai în cazul în care:

autoritățile vamale sunt în măsură să supravegheze regimul și să efectueze controale fără un efort administrativ disproporționat în raport cu nevoile persoanei respective; și

persoanele respective păstrează evidențe care permit autorităților vamale să efectueze controale eficiente.

În cazul în care persoana respectivă este titularul unui certificat AEO menționat la articolul 38 alineatul (2) litera (a) din cod, cerințele menționate la alineatul (1) litera (c) și la alineatul (2) litera (b) din prezentul articol sunt considerate ca fiind îndeplinite.

La primirea unei cereri, autoritățile vamale ale statului membru în care este stabilită compania de transport maritim notifică această cerere celorlalte state membre pe teritoriul cărora sunt situate porturile de plecare sau de destinație prevăzute.

Simplificarea se aplică după cum urmează:

manifestul pentru portul de plecare este transmis printr-un sistem electronic de schimb de date către portul de destinație;

compania maritimă introduce în manifest informațiile menționate la articolul 126a;

manifestul transmis prin schimb electronic de date (denumit în continuare manifestul transmis prin schimb de date) se prezintă autorităților vamale din portul de plecare cel târziu în ziua lucrătoare următoare plecării navei și, în orice caz, înainte de sosirea navei în portul de destinație. Autoritățile vamale pot solicita un exemplar tipărit al manifestului transmis prin schimb de date atunci când nu au acces la un sistem de informații aprobat de autoritățile vamale care conține manifestul transmis prin schimb de date;

manifestul transmis prin schimb de date se prezintă autorităților vamale din portul de destinație. Autoritățile vamale pot solicita un exemplar tipărit al manifestului transmis prin schimb de date atunci când nu au acces la un sistem de informații aprobat de autoritățile vamale care conține manifestul transmis prin schimb de date.

Se efectuează următoarele notificări:

compania de transport maritim notifică autorităților vamale orice încălcare sau neregulă;

autoritățile vamale din portul de destinație notifică de îndată ce este posibil orice încălcare sau neregulă autorităților vamale din portul de plecare, precum și autorității care a eliberat autorizația.

Subsecțiunea 4

Pentru a dovedi statutul vamal de mărfuri unionale al produselor și mărfurilor enumerate la articolul 119 alineatul (1) literele (d) și (e), se stabilește că mărfurile au fost transportate direct către teritoriul vamal al Uniunii în unul dintre următoarele moduri:

cu nava de pescuit a Uniunii care a capturat și, după caz, a transformat produsele;

cu nava de pescuit a Uniunii ca urmare a transbordării produselor de pe nava menționată la litera (a);

cu nava fabrică a Uniunii care a transformat produsele a ca urmare a transbordării produselor de pe nava menționată la litera (a);

cu oricare altă navă pe care au fost transbordate produsele și mărfurile menționate de pe navele menționate la literele (a), (b) sau (c), fără să fi suferit modificări ulterioare;

cu un mijloc de transport prevăzut într-un document de transport unic întocmit într-o țară sau un teritoriu care nu face parte din teritoriul vamal al Uniunii, pe care au fost descărcate produsele sau mărfurile de pe navele menționate la literele (a), (b), (c) sau (d).

Pentru a dovedi statutul vamal în conformitate cu articolul 129, jurnalul de pescuit, declarația de debarcare, declarația de transbordare și datele de la sistemul de monitorizare a navelor, după caz, cerute în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului includ următoarele informații:

locul în care produsele de pescuit maritim au fost capturate, ceea ce permite să se stabilească dacă produsele sau mărfurile au statutul vamal de mărfuri unionale în conformitate cu articolul 129;

produsele de pescuit maritim (nume și tip) și greutatea brută (kg) a acestora;

tipul de mărfuri obținute din produse de pescuit maritim menționate la litera (b), descrise într-un mod care să permită clasificarea acestora în Nomenclatura combinată și greutatea brută (kg).

În caz de transbordare a produselor și mărfurilor menționate la articolul 119 alineatul (1) literele (d) și (e) pe o navă de pescuit a Uniunii sau pe o navă fabrică a Uniunii (navă receptoare), jurnalul de pescuit sau declarația de transbordare a navei de pescuit a Uniunii sau a navei-fabrică a Uniunii de pe care sunt transbordate produsele și mărfurile includ, în plus față de informațiile menționate la alineatul (1), numele, statul de pavilion, numărul de înmatriculare și numele complet al căpitanului navei receptoare pe care au fost transbordate produsele și mărfurile.

În sensul alineatelor (1) și (2), autoritățile vamale acceptă un jurnal de pescuit, o declarație de debarcare sau o declarația de transbordare ținute pe suport de hârtie pentru navele cu o lungime totală egală sau mai mare de 10 metri, dar nu mai mare de 15 metri.

În caz de transbordare a produselor și a mărfurilor menționate la articolul 119 alineatul (1) literele (d) și (e) pe alte nave receptoare decât navele de pescuit ale Uniunii sau navele-fabrică ale Uniunii, dovada statutului vamal de mărfuri unionale se face printr-un exemplar tipărit al declarației de transbordare a navei receptoare, însoțit de un exemplar tipărit al jurnalului de pescuit, al declarației de transbordare și al datelor din sistemul de monitorizare a navelor, după caz, ale navei de pescuit a Uniunii sau ale navei-fabrică a Uniunii de pe care produsele sau mărfurile au fost transbordate.

În cazul mai multor transbordări se prezintă, de asemenea, un exemplar tipărit al tuturor declarațiilor de transbordare.

Dovada statutului vamal de mărfuri unionale pentru produse de pescuit maritim și alte produse extrase sau capturate pe teritoriul vamal al Uniunii de nave care arborează pavilionul unei țări terțe se poate demonstra printr-un exemplar tipărit al jurnalului de pescuit.

În cazul în care produsele și mărfurile menționate la articolul 119 alineatul (1) literele (d) și (e) sunt transbordate și transportate printr-o țară sau un teritoriu care nu face parte din teritoriul vamal al Uniunii, se pun la dispoziție, în scopul de a se face dovada statutului vamal în conformitate cu articolul 129, un exemplar tipărit al jurnalului de pescuit al navei de pescuit a Uniunii sau al navei-fabrică a Uniunii însoțit de o copie tipărită a declarației de transbordare, dacă este cazul, pe care se indică, în plus față de informațiile enumerate la articolul 130 alineatul (1), următoarele informații:

viza autorității vamale din țara sau teritoriul în cauză;

datele de sosire în țara sau pe teritoriul în cauză și de plecare din acestea a produselor și a mărfurilor respective;

mijlocul de transport folosit pentru reexpedierea către teritoriul vamal al Uniunii;

adresa autorității vamale menționate la litera (a).

Dacă sunt utilizate alte formulare sau documente decât un exemplar tipărit al jurnalului de pescuit în scopurile prevăzute la alineatul (1), acele formulare sau documente includ, pe lângă informațiile necesare conform alineatului (1), o referire la jurnalul de pescuit, care permite identificarea respectivei campanii de pescuit.

CAPITOLUL 2

Secțiunea 1

Următoarele dispoziții se aplică mutatis mutandis în ceea ce privește schimburile comerciale cu mărfuri unionale menționate la articolul 1 alineatul (3) din cod:

capitolele 2, 3 și 4 din titlul V din cod;

capitolele 2 și 3 din titlul VIII din cod;

capitolele 2 și 3 din titlul V din prezentul regulament;

capitolele 2 și 3 din titlul VIII din prezentul regulament.

În contextul schimburilor comerciale cu mărfuri unionale, menționate la articolul 1 alineatul (3) din cod, care au loc în interiorul aceluiași stat membru, autoritățile vamale din acel stat membru pot fi de acord să fie utilizat un document unic pentru declararea expedierii (declarație de expediere) și a introducerii (declarație de introducere) mărfurilor expediate către, dinspre sau între teritorii fiscale speciale.

Până la datele la care sunt actualizate sistemele naționale de import menționate în anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/578, în cadrul schimburilor comerciale cu mărfuri unionale, menționate la articolul 1 alineatul (3) din cod, care au loc în interiorul aceluiași stat membru, autoritatea vamală a acelui stat membru poate autoriza utilizarea unei facturi sau a unui document de transport în locul declarației de expediere sau de introducere.

Declarațiile vamale de punere în liberă circulație pot fi depuse pe cale verbală pentru următoarele mărfuri:

mărfuri fără caracter comercial;

mărfuri cu caracter comercial, conținute în bagajele personale ale călătorilor, în măsura în care acestea fie nu au o valoare mai mare de 1000 EUR, fie nu au o greutate netă mai mare de 1000 de kilograme;

produse obținute de fermierii din Uniune pe proprietăți situate într-o țară terță și produse din activitățile de pescuit, piscicultură și vânătoare care beneficiază de o scutire de taxe în temeiul articolelor 35-38 din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009;

semințe, îngrășăminte și produse pentru tratamentul solului și al recoltelor importate de producătorii agricoli din statele terțe pentru a fi folosite pe proprietăți învecinate acelor state, care beneficiază de o scutire de taxe în temeiul articolelor 39 și 40 din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009.

Declarațiile vamale de punere în liberă circulație se pot face verbal pentru mărfurile menționate la articolul 136 alineatul (1) cu condiția ca mărfurile să beneficieze de scutirea de taxe la import în calitate de mărfuri reintroduse.

Declarațiile vamale de admitere temporară pot fi depuse pe cale verbală pentru următoarele mărfuri:

paleți, containere și mijloace de transport, precum și piese de schimb, accesorii și echipamente destinate acelor paleți, containere și mijloace de transport, astfel cum se prevede la articolele 208-216;

obiecte de uz personal și mărfuri pentru scopuri sportive menționate la articolul 219;

bunuri de primă necesitate oferite gratuit de către stat pentru navigatori folosite pe un vas angajat în trafic maritim internațional, menționate la articolul 220 litera (a);

echipamente medicale, chirurgicale și de laborator menționate la articolul 222;

animale menționate la articolul 223, cu condiția ca acestea să fie destinate pentru transhumanță sau pășunat sau pentru efectuarea de muncă sau transport;

echipamente prevăzute la articolul 224 litera (a);

instrumente și aparate necesare unui medic pentru acordarea de asistență unui pacient în așteptarea unui transplant de organe, care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 226 alineatul (1);

ajutoare umanitare în caz de calamitate utilizate în cadrul unor măsuri de contracarare a efectelor dezastrelor sau a unor situații similare care afectează teritoriul vamal al Uniunii;

instrumente muzicale portabile, precum și instrumente, aparate sau echipamente accesorii ale acestora menționate la capitolul 92 nota 1 litera (b) din Nomenclatura combinată prevăzută în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87, atunci când aceste accesorii sunt transportate și utilizate împreună cu instrumentele muzicale portabile și atunci când instrumentele muzicale portabile și accesoriile respective sunt importate cu titlu temporar de către călători și sunt destinate a fi utilizate ca echipament profesional;

ambalaje care sunt importate pline sau goale și sunt destinate reexportului pline sau goale, care prezintă marcajele permanente și rezistente la ștergere pentru identificarea unei persoane stabilite pe teritoriul vamal al Uniunii sau în afara acestuia;

dispozitive de securitate și de urmărire a încărcăturii, plasate în interiorul ambalajelor sau atașate pe ambalaje;

echipamente destinate producției și transmisiei de programe de radio și televiziune și vehiculele special adaptate pentru producția și transmisia de programe de radio și televiziune și echipamentele acestora, importate de către organizații publice sau private stabilite în afara teritoriului vamal al Uniunii și aprobate de autoritățile vamale care eliberează autorizațiile pentru admiterea temporară a unor astfel de echipamente și vehicule;

alte mărfuri, în cazul în care acest lucru este autorizat de către autoritățile vamale.

Declarațiile de reexport se pot face verbal la descărcarea unui regim de admitere temporară pentru mărfurile menționate la alineatul (1).

Declarațiile vamale de export pot fi făcute pe cale verbală pentru următoarele mărfuri:

mărfuri fără caracter comercial;

mărfuri cu caracter comercial, în măsura în care acestea fie nu au o valoare mai mare de 1000 EUR, fie nu au o greutate netă mai mare de 1000 de kilograme;

mijloace de transport înregistrate pe teritoriul vamal al Uniunii și care sunt destinate reimportului, precum și piesele de schimb, accesoriile și echipamentele pentru aceste mijloace de transport;

animale domestice exportate cu ocazia transferului de activități agricole din Uniune către o țară terță care beneficiază de o scutire de taxe în temeiul articolului 115 din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009;

produse obținute de producătorii agricoli care își desfășoară activitatea pe proprietăți situate în Uniune, care beneficiază de o scutire de taxe în temeiul articolelor 116, 117 și 118 din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009;

semințe exportate de producătorii agricoli pentru folosirea pe proprietăți situate în țări terțe, care beneficiază de o scutire de taxe în temeiul articolelor 119 și 120 din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009;

furaje și hrană care însoțesc animalele pe durata exportului acestora și care beneficiază de o scutire de taxe în temeiul articolului 121 din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009.

Declarațiile vamale de export se pot face verbal în ceea ce privește mărfurile menționate la articolul 136 alineatul (1), în cazul în care mărfurile în cauză sunt destinate reimportului.

În cazul în care nu se declară prin alte mijloace, următoarele mărfuri sunt considerate ca fiind declarate pentru punerea în liberă circulație, în conformitate cu articolul 141:

mărfurile fără caracter comercial conținute în bagajele personale ale călătorilor care beneficiază de scutirea de taxe la import fie în conformitate cu articolul 41 din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009, fie ca mărfuri reintroduse;

mărfurile menționate la articolul 135 alineatul (1) literele (c) și (d);

mărfurile menționate la articolul 136 alineatul (1) literele (a), (j) și (ja) din prezentul regulament care beneficiază de scutire de taxe la import ca mărfuri reintroduse în conformitate cu articolul 203 din cod;

instrumentele muzicale portabile, precum și instrumentele, aparatele sau echipamentele accesorii ale acestora menționate la capitolul 92 nota 1 litera (b) din Nomenclatura combinată prevăzută în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87, atunci când aceste accesorii sunt transportate și utilizate împreună cu instrumentele muzicale portabile și atunci când instrumentele muzicale portabile și accesoriile respective sunt reimportate de călători și care beneficiază de scutirea de taxe la import ca mărfuri reintroduse în conformitate cu articolul 203 din cod;

obiecte de corespondență;

până la data stabilită în conformitate cu anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151 pentru instalarea versiunii 1 a sistemului menționat la articolul 182 primul paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447, mărfurile dintr-o trimitere poștală, care beneficiază de scutirea de taxe la import în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) sau cu articolul 25 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009:

până la data care o precedă pe cea stabilită la articolul 4 alineatul (1) al patrulea paragraf din Directiva (UE) 2017/2455, mărfurile a căror valoare intrinsecă nu depășește 22 EUR;

organele și alte țesuturi umane sau animale sau sângele uman care pot fi utilizate pentru grefe permanente, implanturi sau transfuzii în caz de urgență;

mărfurile acoperite de un formular UE 302 sau de un formular NATO 302 care beneficiază de o scutire de taxe la import în calitate de mărfuri reintroduse, în conformitate cu articolul 203 din cod;

deșeurile provenite de la nave, cu condiția ca notificarea prealabilă a deșeurilor menționată la articolul 6 din Directiva (UE) 2019/883 să fi fost efectuată în cadrul ghișeului unic național în domeniul maritim sau prin intermediul altor canale de raportare acceptabile pentru autoritățile competente, inclusiv cele vamale;

mărfurile de natură necomercială, altele decât mărfurile din categoria 1, astfel cum sunt definite în anexa IV la Decizia nr. 1/2023, trimise într-un colet, astfel cum este definit la articolul 7 alineatul (3) litera (a) din respectiva decizie, în Irlanda de Nord din altă parte a Regatului Unit, prin transport direct, de o persoană fizică unei alte persoane fizice cu reședința în Irlanda de Nord;

alte mărfuri decât mărfurile din categoria 1, astfel cum sunt definite în anexa IV la Decizia nr. 1/2023, trimise, exclusiv pentru uz personal, într-un colet, astfel cum este definit la articolul 7 alineatul (3) din respectiva decizie, în Irlanda de Nord din altă parte a Regatului Unit, prin transport direct, de un operator economic stabilit în Regatul Unit, prin intermediul unui transportator autorizat, unei persoane fizice cu reședința în Irlanda de Nord;

alte mărfuri decât mărfurile din categoria 1, astfel cum sunt definite în anexa IV la Decizia nr. 1/2023, trimise anterior de un operator economic stabilit în Regatul Unit din Irlanda de Nord unei persoane fizice cu reședința în altă parte a Regatului Unit, care sunt returnate de persoana respectivă operatorului economic respectiv sau la o altă adresă din Irlanda de Nord indicată de operatorul economic respectiv, în cazul în care mărfurile sunt mărfuri reintroduse în conformitate cu articolul 203 din cod și sunt trimise într-un colet, astfel cum este definit la articolul 7 alineatul (3) din decizia menționată, în Irlanda de Nord, prin transport direct prin intermediul unui transportator autorizat.

Cu toate acestea, până la datele de modernizare a sistemelor naționale de import pentru statul membru în care mărfurile sunt considerate a fi declarate, menționate în anexa la Decizia de punere în aplicare 2014/255/UE, se aplică următoarele dispoziții:

litera (f) de la primul paragraf se aplică numai dacă mărfurile în cauză beneficiază și de scutiri de la plata altor taxe; și

mărfurile a căror valoare intrinsecă nu depășește 22 EUR sunt considerate a fi declarate în scopul punerii în liberă circulație în conformitate cu articolul 141.

Atunci când nu sunt declarate prin utilizarea altor mijloace, mărfurile menționate la articolul 136 alineatul (1) literele (a)-(d) și literele (h)-(ja) se consideră ca fiind declarate pentru admitere temporară în conformitate cu articolul 141.

Atunci când nu sunt declarate prin utilizarea altor mijloace, mărfurile menționate la articolul 136 alineatul (1) literele (a)-(d) și literele (h)-(ja) se consideră ca fiind declarate pentru reexport în conformitate cu articolul 141, în momentul descărcării regimului de admitere temporară.

În cazul în care nu sunt declarate prin alte mijloace, mărfurile acoperite de un formular NATO 302 sau de un formular UE 302 sunt considerate a fi declarate pentru admitere temporară în conformitate cu articolul 141.

În cazul în care nu sunt declarate prin alte mijloace, mărfurile acoperite de un formular NATO 302 sau de un formular UE 302 sunt considerate a fi declarate pentru reexport în conformitate cu articolul 141.

În cazul în care nu sunt declarate prin alte mijloace, mărfurile acoperite de un formular UE 302 sunt considerate a fi declarate pentru tranzit în conformitate cu articolul 141.

În cazul în care nu se declară prin alte mijloace, următoarele mărfuri sunt considerate a fi declarate pentru export în conformitate cu articolul 141:

mărfurile menționate la articolul 137;

instrumente muzicale portabile, precum și instrumente, aparate sau echipamente accesorii ale acestora menționate la capitolul 92 nota 1 litera (b) din Nomenclatura combinată prevăzută în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87, atunci când aceste accesorii sunt transportate și utilizate împreună cu instrumentele muzicale portabile și atunci când instrumentele muzicale portabile și accesoriile respective sunt exportate cu titlu temporar de către călători și sunt destinate a fi utilizate de călători;

obiectele de corespondență;

mărfurile transportate sub responsabilitatea unui operator poștal sau mărfurile dintr-o trimitere expres a căror valoare nu depășește 1000 EUR și care nu fac obiectul unor taxe la export;

organele și alte țesuturi umane sau animale sau sângele uman care pot fi utilizate pentru grefe permanente, implanturi sau transfuzii în caz de urgență;

mărfurile acoperite de un formular NATO 302 sau de un formular UE 302.

În cazul în care mărfurile sunt expediate către Heligoland, mărfurile sunt considerate a fi declarate pentru export în conformitate cu articolul 141.

În ceea ce privește mărfurile menționate la articolul 138 literele (a)-(d), (h), (k), (l) și (m), la articolul 139 și la articolul 140 alineatul (1), următoarele acte sunt considerate a reprezenta o declarație vamală sau o declarație de reexport:

trecerea prin culoarul verde sau nimic de declarat la un birou vamal în care funcționează sistemul cu două culoare de control;

trecerea printr-un birou vamal care nu folosește sistemul cu două culoare;

aplicarea pe parbrizul autoturismelor a unui disc de declarație vamală sau a unui autocolant cu inscripția nimic de declarat, în cazul în care această posibilitate este prevăzută de dispozițiile naționale;

simpla acțiune prin care mărfurile trec frontiera teritoriului vamal al Uniunii în oricare dintre situațiile următoare:

în cazul în care se aplică o derogare de la obligația de a transporta mărfurile la locul desemnat în conformitate cu normele speciale menționate la articolul 135 alineatul (5) din cod;

în cazul în care mărfurile sunt considerate a fi declarate pentru reexport în conformitate cu articolul 139 alineatul (2) din prezentul regulament;

în cazul în care mărfurile sunt considerate a fi declarate pentru export în conformitate cu articolul 140 alineatul (1) din prezentul regulament;

atunci când mărfurile menționate la articolul 136 alineatul (1) literele (a), (j) și (ja) din prezentul regulament sunt considerate a fi declarate pentru admitere temporară în conformitate cu articolul 139 alineatul (1) din prezentul regulament;

atunci când mărfurile menționate la articolul 136 alineatul (1) literele (a), (j) și (ja) din prezentul regulament care îndeplinesc condițiile stabilite la articolul 203 din cod sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii în conformitate cu articolul 138 litera (c) din prezentul regulament;

pentru mărfurile menționate la articolul 138 litera (k) din prezentul regulament, cu condiția ca transportatorul să prezinte autorităților vamale informațiile prevăzute în anexa 52-02 cel târziu în ziua următoare livrării mărfurilor.

pentru mărfurile menționate la articolul 138 litera (l) din prezentul regulament, cu condiția ca transportatorul autorizat să prezinte autorităților vamale datele la nivelul articolului de mărfuri prevăzute în anexa 52-03 înainte de livrarea mărfurilor către persoana fizică. În cazuri justificate în mod corespunzător de urgența situației, autoritatea vamală din Regatul Unit poate permite ca o parte din setul de date respectiv să fie prezentată după livrarea coletului.

pentru mărfurile menționate la articolul 138 litera (m) din prezentul regulament, cu condiția ca transportatorul să prezinte autorităților vamale informațiile prevăzute în anexa 52-03 înainte de livrarea mărfurilor.

în cazul în care se aplică o derogare de la obligația de a transporta mărfurile la locul desemnat în conformitate cu normele speciale menționate la articolul 135 alineatul (5) din cod;

în cazul în care mărfurile sunt considerate a fi declarate pentru reexport în conformitate cu articolul 139 alineatul (2) din prezentul regulament;

în cazul în care mărfurile sunt considerate a fi declarate pentru export în conformitate cu articolul 140 alineatul (1) din prezentul regulament;

atunci când mărfurile menționate la articolul 136 alineatul (1) literele (a), (j) și (ja) din prezentul regulament sunt considerate a fi declarate pentru admitere temporară în conformitate cu articolul 139 alineatul (1) din prezentul regulament;

atunci când mărfurile menționate la articolul 136 alineatul (1) literele (a), (j) și (ja) din prezentul regulament care îndeplinesc condițiile stabilite la articolul 203 din cod sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii în conformitate cu articolul 138 litera (c) din prezentul regulament;

pentru mărfurile menționate la articolul 138 litera (k) din prezentul regulament, cu condiția ca transportatorul să prezinte autorităților vamale informațiile prevăzute în anexa 52-02 cel târziu în ziua următoare livrării mărfurilor.

pentru mărfurile menționate la articolul 138 litera (l) din prezentul regulament, cu condiția ca transportatorul autorizat să prezinte autorităților vamale datele la nivelul articolului de mărfuri prevăzute în anexa 52-03 înainte de livrarea mărfurilor către persoana fizică. În cazuri justificate în mod corespunzător de urgența situației, autoritatea vamală din Regatul Unit poate permite ca o parte din setul de date respectiv să fie prezentată după livrarea coletului.

pentru mărfurile menționate la articolul 138 litera (m) din prezentul regulament, cu condiția ca transportatorul să prezinte autorităților vamale informațiile prevăzute în anexa 52-03 înainte de livrarea mărfurilor.

Obiectele de corespondență sunt considerate a fi declarate pentru a fi puse în liberă circulație prin intrarea acestora pe teritoriul vamal al Uniunii.

Până la data stabilită în conformitate cu anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/2151 pentru instalarea versiunii 1 a sistemului menționat la articolul 182 primul paragraf din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447, mărfurile dintr-o trimitere poștală pot fi declarate în vederea punerii în liberă circulație prin prezentarea lor în vamă, în conformitate cu articolul 139 din cod, cu condiția îndeplinirii tuturor condițiilor următoare:

autoritățile vamale au acceptat utilizarea acestui act și datele furnizate de operatorul poștal;

TVA nu este declarată în cadrul regimului special prevăzut în titlul XII capitolul 6 secțiunea 4 din Directiva 2006/112/CE pentru vânzările la distanță de bunuri importate din țări terțe sau din teritorii terțe, nici utilizând regimul special pentru declararea și plata TVA la import prevăzut în titlul XII capitolul 7 din directiva respectivă;

produsele beneficiază de scutirea de taxe la import în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) sau cu articolul 25 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009;

trimiterea este însoțită de o declarație CN22 sau de o declarație CN23.

Mărfurile transportate sub responsabilitatea unui operator poștal a căror valoare nu depășește 1000 EUR și care nu fac obiectul unor taxe la export sunt considerate a fi declarate pentru export prin ieșirea acestora de pe teritoriul vamal al Uniunii.

Mărfurile dintr-o trimitere expres a căror valoare nu depășește 1000 EUR și care nu fac obiectul unor taxe la export sunt considerate a fi declarate pentru export prin prezentarea lor la biroul vamal de ieșire, cu condiția ca datele din documentul de transport și/sau din factură să fie puse la dispoziția autorităților vamale și acceptate de acestea.

Până la data care precedă data stabilită la articolul 4 alineatul (1) al patrulea paragraf din Directiva (UE) 2017/2455 a Consiliului, mărfurile a căror valoare intrinsecă nu depășește 22 EUR sunt considerate a fi declarate în scopul punerii în liberă circulație prin prezentarea lor la vamă, în conformitate cu articolul 139 din cod, cu condiția ca datele necesare să fie acceptate de autoritățile vamale.

Mărfurile destinate a circula sau a fi utilizate în contextul activităților militare sub acoperirea unui formular NATO 302 sunt considerate a fi declarate pentru punere în liberă circulație, admitere temporară, export sau reexport prin prezentarea lor în vamă, în conformitate cu articolul 139 sau cu articolul 267 alineatul (2) din cod, cu condiția ca datele indicate în formularul NATO 302 să fie acceptate de către autoritățile vamale și puse la dispoziția acestora.

Mărfurile destinate a circula sau a fi utilizate în contextul activităților militare sub acoperirea unui formular UE 302 sunt considerate a fi declarate pentru punere în liberă circulație, admitere temporară, tranzit, export sau reexport prin prezentarea lor în vamă, în conformitate cu articolul 139 sau cu articolul 267 alineatul (2) din cod, cu condiția ca datele indicate în anexa 52-01 să fie acceptate de către autoritățile vamale și puse la dispoziția acestora.

Deșeurile provenite de la nave sunt considerate a fi declarate pentru punerea în liberă circulație prin prezentarea acestora în vamă în temeiul articolului 139 din cod, cu condiția ca notificarea prealabilă a deșeurilor menționată la articolul 6 din Directiva (UE) 2019/883 să fi fost efectuată în cadrul ghișeului unic național în domeniul maritim sau prin intermediul altor canale de raportare acceptabile pentru autoritățile competente, inclusiv cele vamale.