Regulamentul delegat (UE) 2015/63 al Comisiei din 21 octombrie 2014 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției

SECȚIUNEA 1

Prezentul regulament stabilește norme care specifică:

metodologia pentru calcularea contribuțiilor pe care instituțiile trebuie să le plătească la mecanismele de finanțare a rezoluției și pentru ajustarea acestor contribuții în funcție de profilul de risc al instituțiilor;

obligațiile instituțiilor în ceea ce privește informațiile care trebuie furnizate în scopul calculării contribuțiilor și în ceea ce privește plata contribuțiilor la mecanismele de finanțare a rezoluției;

măsurile care să asigure că autoritățile de rezoluție verifică dacă s-au plătit în mod corect contribuțiile.

Prezentul regulament se aplică instituțiilor menționate la articolul 103 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE și definite la articolul 2 alineatul (1) punctul 23. Acesta se aplică, de asemenea, unei case centrale și instituțiilor sale afiliate, pe bază consolidată, atunci când, în legislația națională, se acordă instituțiilor afiliate o derogare integrală sau parțială de la aplicarea cerințelor prudențiale, în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Orice trimitere la un grup include o casă centrală și toate instituțiile de credit afiliate în mod permanent la casa centrală respectivă, astfel cum sunt menționate la articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și filialele acestora.

În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile din Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului și din Directiva 2014/59/UE. În sensul prezentului regulament, se aplică și următoarele definiții:

instituții înseamnă instituții de credit, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) punctul 2 din Directiva 2014/59/UE, sau firme de investiții, astfel cum sunt definite la punctul 2 din prezentul articol, precum și o casă centrală și toate instituțiile de credit afiliate în mod permanent unei case centrale, astfel cum sunt menționate la articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, luate ca întreg, pe bază consolidată, cu condiția îndeplinirii condițiilor prevăzute la articolul 2 alineatul (1);

firme de investiții înseamnă firme de investiții astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 din Directiva 2014/59/UE, cu excepția firmelor de investiții care îndeplinesc oricare dintre următoarele condiții:

tranzacționează pe cont propriu numai cu scopul de a îndeplini sau de a executa ordinul unui client sau cu scopul de a obține accesul la un sistem de compensare și de decontare sau o bursă recunoscută, atunci când acționează în calitate de agent sau când execută ordinul unui client;

îndeplinesc toate condițiile următoare:

nu dețin bani sau titluri de valoare ale clienților;

întreprind numai tranzacții pe cont propriu;

nu au clienți externi;

tranzacțiile lor sunt executate și decontate sub responsabilitatea unei instituții de compensare și sunt garantate de respectiva instituție de compensare;

nu dețin bani sau titluri de valoare ale clienților;

întreprind numai tranzacții pe cont propriu;

nu au clienți externi;

tranzacțiile lor sunt executate și decontate sub responsabilitatea unei instituții de compensare și sunt garantate de respectiva instituție de compensare;

nivel-țintă anual înseamnă cuantumul total al contribuțiilor anuale stabilite de autoritatea de rezoluție pentru fiecare perioadă de contribuție în vederea atingerii nivelului-țintă prevăzut la articolul 102 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE;

mecanism de finanțare înseamnă un mecanism menit să asigure aplicarea efectivă de către autoritatea de rezoluție a instrumentelor și competențelor de rezoluție, astfel cum se prevede la articolul 100 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE;

contribuție anuală înseamnă suma menționată la articolul 103 din Directiva 2014/59/UE, percepută de autoritatea de rezoluție, în cursul perioadei de contribuție, de la fiecare dintre instituțiile menționate la articolul 2 din prezentul regulament, pentru mecanismul de finanțare național;

perioadă de contribuție înseamnă un an calendaristic;

autoritate de rezoluție înseamnă autoritatea menționată la articolul 2 alineatul (1) punctul 18 din Directiva 2014/59/UE sau orice altă autoritate relevantă, desemnată de statele membre în sensul articolului 100 alineatele (2) și (6) din Directiva 2014/59/UE;

autoritate competentă înseamnă o autoritate competentă astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 40 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau o autoritate competentă astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (1) punctul 5 din Directiva (UE) 2019/2034 a Parlamentului European și a Consiliului;

scheme de garantare a depozitelor (SGD-uri) înseamnă schemele menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (a), (b) sau (c) din Directiva 2014/49/UE;

depozite acoperite înseamnă depozitele menționate la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2014/49/UE, cu excepția soldurilor temporar ridicate astfel cum sunt definite la articolul 6 alineatul (2) din directiva respectivă;

total pasive înseamnă totalul pasivelor, astfel cum este definit în secțiunea 3 din Directiva 86/635/CEE a Consiliului sau astfel cum este definit în conformitate cu Standardele internaționale de raportare financiară menționate în Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului;

total active înseamnă totalul activelor, astfel cum este definit în secțiunea 3 din Directiva 86/635/CEE sau astfel cum este definit în conformitate cu Standardele internaționale de raportare financiară menționate în Regulamentul (CE) nr. 1606/2002;

cuantumul total al expunerii la risc înseamnă cuantumul total al expunerii la risc, astfel cum este definit la articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază înseamnă rata menționată la articolul 92 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

CMPE înseamnă cerința minimă pentru fondurile proprii și pasivele eligibile, astfel cum este definită la articolul 45 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE;

fonduri proprii înseamnă fonduri proprii, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 118 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

datorii eligibile înseamnă datorii eligibile astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) punctul 71a din Directiva 2014/59/UE;

indicatorul efectului de levier înseamnă indicatorul efectului de levier, astfel cum este definit la articolul 429 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate (LCR) înseamnă un indicator de acoperire a necesarului de lichiditate, astfel cum este definit la articolul 412 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și detaliat în Regulamentul delegat (UE) 2015/61;

indicatorul de finanțare stabilă netă (NSFR) înseamnă un indicator de finanțare stabilă netă, astfel cum este raportat în conformitate cu articolul 415 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

contraparte centrală (CPC) înseamnă o persoană juridică, astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

instrumente financiare derivate înseamnă instrumente financiare derivate, astfel cum sunt menționate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

depozitar central de titluri de valoare (DCT) înseamnă o persoană juridică, astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1) punctul 1 și la articolul 54 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului;

decontare înseamnă finalizarea unei tranzacții cu titluri de valoare, astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1) punctul 2 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014;

compensare înseamnă procesul de stabilire a pozițiilor, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 3 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

infrastructura pieței financiare înseamnă, în sensul prezentului regulament, o CPC, astfel cum este menționată la punctul 21 din prezentul articol, sau un DCT, astfel cum este menționat la punctul 23 din prezentul articol, care sunt autorizate ca instituții în conformitate cu articolul 8 din Directiva 2013/36/UE;

bancă de promovare înseamnă orice întreprindere sau entitate creată de o administrație centrală sau regională a unui stat membru, care acordă credite promoționale pe bază neconcurențială și nonprofit, în scopul promovării obiectivelor de politică publică ale administrației respective, cu condiția ca administrația respectivă să aibă obligația de a proteja baza economică a întreprinderii sau a entității și de a menține viabilitatea acesteia pe durata existenței sale ori ca cel puțin 90 % din finanțarea sa inițială sau din creditul promoțional pe care îl acordă să fie în mod direct sau indirect garantat de administrația respectivă;

credit promoțional înseamnă un împrumut acordat de o bancă promoțională sau prin intermediul unei bănci intermediare, pe bază neconcurențială și nonprofit, cu scopul promovării obiectivelor de politică publică ale administrației centrale sau regionale dintr-un stat membru;

instituție intermediară înseamnă o instituție de credit care intermediază acordarea de credite promoționale, cu condiția ca acestea să nu fie date cu titlu de credit unui consumator final;

datorii rezultate din contracte cu instrumente financiare derivate înseamnă fie datoriile individuale rezultate dintr-un contract cu instrumente financiare derivate, fie, după caz, datoriile rezultate dintr-un set de compensare a contractelor cu instrumente financiare derivate enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

SECȚIUNEA 2

Autoritățile de rezoluție stabilesc contribuțiile anuale care trebuie plătite de fiecare instituție în funcție de profilul său de risc, pe baza informațiilor furnizate de instituție în conformitate cu articolul 14 și prin aplicarea metodologiei prevăzute în prezenta secțiune.

Autoritatea de rezoluție stabilește cuantumul contribuției anuale menționate la alineatul (1) pe baza nivelului-țintă anual al mecanismului de finanțare a rezoluției, având în vedere nivelul-țintă ce trebuie atins până la 31 decembrie 2024, în conformitate cu articolul 102 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE, precum și pe baza cuantumului mediu, calculat trimestrial, al depozitelor acoperite în anul anterior ale tuturor instituțiilor autorizate pe teritoriul său.

Contribuțiile menționate la articolul 103 alineatul (2) din Directiva 2014/59/UE se calculează prin excluderea următoarelor datorii:

datoriile intragrup care rezultă din tranzacțiile încheiate de o instituție cu o instituție care face parte din același grup, cu condiția să fie îndeplinite toate cerințele de mai jos:

fiecare instituție își are sediul în Uniune;

fiecare instituție este inclusă integral în aceeași supraveghere consolidată, în conformitate cu articolele 6-17 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, și face obiectul unor proceduri centralizate corespunzătoare de evaluare, măsurare și control al riscului; și

nu există niciun motiv semnificativ, de ordin practic sau juridic, existent sau potențial, care să împiedice rambursarea rapidă a datoriilor la scadență;

datoriile create de o instituție care este membră a unui SIP, astfel cum este menționat la articolul 2 alineatul (1) punctul 8 din Directiva 2014/59/UE și căreia autoritatea competentă i-a permis să aplice dispozițiile articolului 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, prin intermediul unui acord încheiat cu o altă instituție care este membră a aceluiași SIP;

în cazul unei contrapărți centrale stabilite într-un stat membru care s-a prevalat de opțiunea prevăzută la articolul 14 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, datoriile legate de activitățile de compensare, în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (3) din regulamentul respectiv, inclusiv cele rezultate din orice măsuri luate de contrapartea centrală pentru a îndeplini cerințele de marjă, pentru a crea un fond de garantare și pentru a dispune de suficiente resurse financiare prefinanțate pentru a acoperi pierderile potențiale în situația intrării în stare de nerambursare în cadrul ordinii utilizării resurselor în situația respectivă în conformitate cu regulamentul respectiv, precum și pentru a-și investi resursele financiare în conformitate cu articolul 47 din regulamentul respectiv;

în cazul unui depozitar central de titluri de valoare, datoriile legate de activitățile unui depozitar central de titluri de valoare, inclusiv datoriile față de participanți sau prestatori de servicii ai depozitarului central de titluri de valoare cu o scadență de mai puțin de șapte zile, rezultate din activități pentru care depozitarul respectiv a obținut o autorizație pentru prestarea de servicii auxiliare de tip bancar în conformitate cu titlul IV din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 909/2014, exceptând însă alte datorii rezultate din astfel de activități de tip bancar;

în cazul firmelor de investiții, datoriile care decurg din deținerea de active sau lichidități aparținând clienților, inclusiv active sau lichidități aparținând clienților care sunt deținute în numele unui OPCVM, astfel cum este definit la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului, sau al unui FIA, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului, cu condiția ca un astfel de client să beneficieze de protecție în baza legislației în vigoare în materie de insolvență;

în cazul instituțiilor care lucrează cu credite promoționale, datoriile instituției intermediare față de banca inițiatoare sau față de o altă bancă de promovare ori o altă instituție intermediară și datoriile băncii de promovare față de părțile sale finanțatoare, în măsura în care cuantumul acestor datorii este compensat prin creditele promoționale acordate de instituția în cauză.

fiecare instituție își are sediul în Uniune;

fiecare instituție este inclusă integral în aceeași supraveghere consolidată, în conformitate cu articolele 6-17 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, și face obiectul unor proceduri centralizate corespunzătoare de evaluare, măsurare și control al riscului; și

nu există niciun motiv semnificativ, de ordin practic sau juridic, existent sau potențial, care să împiedice rambursarea rapidă a datoriilor la scadență;

Datoriile menționate la alineatul (1) literele (a) și (b) trebuie să fie deduse uniform, pentru fiecare tranzacție în parte, din cuantumul total al pasivelor instituțiilor care sunt parte la tranzacțiile sau acordurile menționate la alineatul (1) literele (a) și (b).

În sensul prezentei secțiuni, cuantumul mediu anual, calculat trimestrial, al datoriilor menționate la alineatul (1), care rezultă din contractele cu instrumente financiare derivate enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 575/2013, inclusiv cele extrabilanțiere, se evaluează în conformitate cu articolele 5a-5e din prezentul regulament.

În sensul prezentei secțiuni, pasivele totale menționate la articolul 1 exclud valoarea contabilă a datoriilor rezultate din contractele cu instrumente financiare derivate și includ valoarea corespunzătoare determinată în conformitate cu alineatul (3).

Pentru a verifica dacă sunt îndeplinite toate condițiile și cerințele menționate la alineatele (1)-(4), autoritatea de rezoluție se bazează pe evaluările relevante efectuate de autoritățile competente, care sunt puse la dispoziție în conformitate cu articolul 90 din Directiva 2014/59/UE.

Instituțiile determină valoarea expunerii contractelor cu instrumente financiare derivate enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 575/2013, inclusiv a celor extrabilanțiere, în conformitate cu metoda marcării la piață prevăzută la articolul 5b.

În cazul în care furnizarea garanțiilor reale conexe contractelor cu instrumente financiare derivate reduce cuantumul datoriilor în temeiul cadrului contabil aplicabil, instituțiile reiau reducerea respectivă.

În sensul alineatului (1), instituțiile pot să deducă din acea parte a valorii expunerii reprezentată de costul de înlocuire curent marja de variație plătită în numerar contrapărții dacă, în temeiul cadrului contabil aplicabil, marja de variație nu a fost deja recunoscută drept o reducere a valorii expunerii și sub rezerva îndeplinirii tuturor condițiile care urmează:

pentru tranzacțiile care nu sunt compensate printr-o contraparte centrală calificată, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul (88) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, fondurile în numerar furnizate contrapărții destinatare nu sunt păstrate separat;

marja de variație se calculează zilnic și face zilnic obiectul schimbului valutar pe baza unei evaluări la prețul pieței a pozițiilor pe instrumente financiare derivate;

marja de variație furnizată în numerar este denominată în aceeași monedă ca moneda de decontare a contractului cu instrumente financiare derivate;

marja de variație care a făcut obiectul schimbului valutar este suma totală care ar fi necesară pentru a stinge integral expunerea la prețul pieței a instrumentului financiar derivat care face obiectul pragului și sumelor minime de transfer aplicabile instituției;

contractul cu instrumente financiare derivate și marja de variație între instituție și contrapartea la respectivul contract sunt acoperite de un singur acord de compensare pe care instituția îl poate trata ca diminuator de risc, în conformitate cu articolul 5d.

În sensul alineatului (3), se aplică următoarele:

deducerea marjei de variație plătite se limitează la valoarea negativă a acelei părți a valorii expunerii reprezentată de costul de înlocuire curent;

instituțiile nu utilizează marja de variație plătită în numerar pentru a reduce cuantumul expunerii de credit viitoare potențiale, inclusiv în sensul articolului 5e alineatul (1) litera (c) punctul (ii).

Prin derogare de la alineatul (1), instituțiile pot utiliza metoda expunerii simplificate, prevăzută la articolul 5c, pentru a determina valoarea expunerii contractelor cu instrumente financiare derivate enumerate la punctele 1 și 2 din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu condiția ca volumul operațiunilor bilanțiere și extrabilanțiere cu instrumente financiare derivate derulate de instituțiile respective să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 273a alineatul (2) din regulamentul menționat.

Costul curent de înlocuire a datoriilor rezultate din contracte cu instrumente financiare derivate la nivelul setului de compensare este valoarea absolută a valorii nete de piață a acestor contracte în cadrul compensării, în forma brută în ceea ce privește orice garanție reală deținută sau furnizată, valorile de piață pozitive fiind compensate cu cele negative la calcularea valorii nete de piață. În acest sens, instituțiile tratează o tranzacție individuală cu instrumente financiare derivate drept un set de compensare propriu.

Pentru a determina expunerea de credit viitoare potențială, instituțiile trebuie să înmulțească valorile noționale sau valorile-suport, după caz, cu procentele indicate în tabelul 1, în conformitate cu următoarele:

contractele cu instrumente financiare derivate care nu se încadrează în una din cele cinci categorii indicate în tabelul 1, se tratează ca fiind contracte pe mărfuri, altele decât metalele prețioase;

în cazul contractelor cu instrumente financiare derivate care implică schimburi multiple ale principalului, procentele se înmulțesc cu numărul de plăți care mai rămân de efectuat conform contractului;

în cazul contractelor cu instrumente financiare derivate care sunt structurate astfel încât expunerile rămase să fie decontate după anumite date de plată specificate și ai căror termeni sunt revizuiți astfel încât valoarea de piață a contractului cu instrumente financiare derivate să fie zero la datele specificate respective, scadența reziduală este egală cu perioada rămasă până la data următoarei revizuiri a termenilor; în cazul contractelor pe rata dobânzii care îndeplinesc criteriile de mai sus și au o scadență reziduală mai mare de un an, procentul nu trebuie să fie mai mic de 0,5 %.

Valoarea expunerii este suma dintre costul de înlocuire curent și expunerea de credit viitoare potențială.

În cadrul metodei expunerii simplificate, instituțiile determină valoarea expunerii înmulțind valoarea noțională a fiecărui instrument cu procentele indicate în tabelul 2.

Pentru calcularea valorii expunerii contractelor pe rata dobânzii, instituțiile pot utiliza fie scadența inițială, fie scadența reziduală.

Instituțiile pot trata numai următoarele tipuri de acorduri de compensare contractuală ca fiind diminuatoare de risc în conformitate cu articolul 5e, dacă un astfel de acord de compensare a fost recunoscut de autoritățile competente în conformitate cu articolul 296 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și dacă instituția îndeplinește cerințele stabilite la articolul 297 din respectivul regulament:

contractele bilaterale de novație între o instituție și contrapartea sa, în temeiul cărora creanțele și datoriile reciproce sunt automat amalgamate în așa fel încât novația stabilește, de fiecare dată când se aplică, o singură sumă netă astfel încât să creeze un singur contract nou care este obligatoriu pentru părți și înlocuiește toate contractele anterioare și toate obligațiile între părți care decurg din aceste contracte;

alte acorduri bilaterale între o instituție și contrapartea sa.

Instituțiile tratează acordurile de compensare contractuală după cum urmează:

în cazul contractelor de novație, instituțiile pot pondera sumele nete unice stabilite prin astfel de contracte și nu sumele brute în cauză.

costului de înlocuire curent menționat la articolul 5b alineatul (1);

valorilor principalului noțional sau valorilor-suport, menționate la articolul 5b alineatul (2).

în cazul altor acorduri de compensare, instituțiile aplică articolul 5b după cum urmează:

costul de înlocuire curent menționat la articolul 5b alineatul (1) pentru contractele incluse într-un acord de compensare se obține ținând seama de costul de înlocuire net ipotetic efectiv care rezultă din acord; în cazul în care compensarea conduce la o creanță netă pentru instituția care calculează costul de înlocuire net, costul de înlocuire curent este considerat ca fiind 0;

cifra corespunzătoare expunerii de credit viitoare potențiale, menționată la articolul 5b alineatul (2), pentru toate contractele incluse într-un acord de compensare se reduce conform următoarei formule:

costului de înlocuire curent menționat la articolul 5b alineatul (1);

valorilor principalului noțional sau valorilor-suport, menționate la articolul 5b alineatul (2).

costul de înlocuire curent menționat la articolul 5b alineatul (1) pentru contractele incluse într-un acord de compensare se obține ținând seama de costul de înlocuire net ipotetic efectiv care rezultă din acord; în cazul în care compensarea conduce la o creanță netă pentru instituția care calculează costul de înlocuire net, costul de înlocuire curent este considerat ca fiind 0;

cifra corespunzătoare expunerii de credit viitoare potențiale, menționată la articolul 5b alineatul (2), pentru toate contractele incluse într-un acord de compensare se reduce conform următoarei formule:

Atunci când calculează expunerea de credit viitoare potențială în conformitate cu formula prevăzută la alineatul (1) litera (b) punctul (ii), instituțiile pot trata contractele cu instrumente financiare derivate perfect corespondente incluse în acordul de compensare ca fiind un singur contract cu un principal noțional echivalent cu veniturile nete.

Pentru toate celelalte contracte cu instrumente financiare derivate incluse într-un acord de compensare, instituțiile pot reduce procentele aplicabile, astfel cum se indică în tabelul 3.

În cazul contractelor pe rata dobânzii, instituțiile pot alege fie scadența inițială, fie scadența reziduală.

Autoritatea de rezoluție evaluează profilul de risc al instituțiilor pe baza următorilor patru piloni de risc:

expunerea la risc;

stabilitatea și diversitatea surselor de finanțare;

importanța unei instituții pentru stabilitatea sistemului financiar sau a economiei;

indicatorii de risc suplimentari care urmează să fie determinați de către autoritatea de rezoluție.

Pilonul expunerea la risc cuprinde următorii indicatori de risc:

fondurile proprii și pasivele eligibile deținute de instituție în plus față de cerința minimă de fonduri proprii și pasive eligibile (CMPE);

indicatorul efectului de levier;

rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază;

cuantumul total al expunerii la risc împărțit la totalul activelor.

Pilonul stabilitatea și diversitatea surselor de finanțare cuprinde următorii indicatori de risc:

indicatorul de finanțare stabilă netă;

LCR.

Pilonul importanța instituției pentru stabilitatea sistemului financiar sau a economiei cuprinde indicatorul Cuantumul total al creditelor și depozitelor interbancare din Uniunea Europeană, care indică importanța instituției pentru economia statului membru de stabilire.

Pilonul indicatorii de risc suplimentari care urmează să fie determinați de către autoritatea de rezoluție cuprinde următorii indicatori:

activitățile de tranzacționare, expunerile extrabilanțiere, instrumentele financiare derivate, complexitatea și posibilitatea de rezoluție;

calitatea de membru al unui sistem instituțional de protecție;

cuantumul sprijinului financiar public extraordinar anterior.

Atunci când determină indicatorii activități de tranzacționare, expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate, complexitate și posibilitate de rezoluție menționați la alineatul (5) litera (a), autoritatea de rezoluție ține seama de următoarele elemente:

creșterea profilului de risc al instituției, ca urmare a:

importanței activităților de tranzacționare în raport cu dimensiunea bilanțului contabil, nivelul fondurilor proprii, nivelul de risc al expunerilor și modelul global de afaceri;

importanței expunerilor extrabilanțiere în raport cu dimensiunea bilanțului contabil, nivelul fondurilor proprii, precum și cu nivelul de risc al expunerilor;

importanței cuantumului instrumentelor financiare derivate în raport cu dimensiunea bilanțului contabil, nivelul fondurilor proprii, nivelul de risc al expunerilor și modelul global de afaceri;

măsurii în care, în conformitate cu titlul II capitolul II din Directiva 2014/59/UE, modelul de afaceri și structura organizatorică a unei instituții sunt considerate complexe.

scăderea profilului de risc al instituției, ca urmare a:

valorii relative a instrumentelor financiare derivate care sunt compensate printr-o contraparte centrală (CPC);

măsurii în care, în conformitate cu titlul II capitolul II din Directiva 2014/59/UE, o instituție poate fi supusă rezoluției rapid și fără impedimente de ordin juridic.

importanței activităților de tranzacționare în raport cu dimensiunea bilanțului contabil, nivelul fondurilor proprii, nivelul de risc al expunerilor și modelul global de afaceri;

importanței expunerilor extrabilanțiere în raport cu dimensiunea bilanțului contabil, nivelul fondurilor proprii, precum și cu nivelul de risc al expunerilor;

importanței cuantumului instrumentelor financiare derivate în raport cu dimensiunea bilanțului contabil, nivelul fondurilor proprii, nivelul de risc al expunerilor și modelul global de afaceri;

măsurii în care, în conformitate cu titlul II capitolul II din Directiva 2014/59/UE, modelul de afaceri și structura organizatorică a unei instituții sunt considerate complexe.

valorii relative a instrumentelor financiare derivate care sunt compensate printr-o contraparte centrală (CPC);

măsurii în care, în conformitate cu titlul II capitolul II din Directiva 2014/59/UE, o instituție poate fi supusă rezoluției rapid și fără impedimente de ordin juridic.

Atunci când determină indicatorul menționat la alineatul (5) litera (b), autoritatea de rezoluție ține seama de următoarele elemente:

dacă valoarea fondurilor care sunt disponibile fără întârziere atât în scopul recapitalizării, cât și al finanțării necesarului de lichiditate în vederea sprijinirii instituției afectate în caz de probleme este suficient de mare pentru a permite acordarea unui sprijin eficace și credibil instituției respective;

gradul de securitate juridică sau contractuală cu privire la faptul că fondurile menționate la litera (a) vor fi utilizate integral înainte să poată fi solicitat un sprijin public extraordinar.

Indicatorul de risc menționat la alineatul (5) litera (c) corespunde valorii maxime din intervalul menționat în Etapa 3 din anexa I pentru:

orice instituție care face parte dintr-un grup care a intrat în proces de restructurare după ce a primit finanțare din partea statului sau a beneficiat de alte fonduri echivalente, de exemplu printr-un mecanism de finanțare a rezoluției, și este în continuare în curs de restructurare sau de lichidare, cu excepția ultimilor 2 ani de punere în aplicare a planului de restructurare;

orice instituție care este lichidată, până la finalizarea planului de lichidare (în măsura în care instituția respectivă are în continuare obligația de a plăti contribuția).

În sensul alineatelor (6), (7) și (8), determinarea de către autoritatea de rezoluție a indicatorilor respectivi se bazează pe evaluările efectuate de autoritățile competente, atunci când acestea sunt disponibile.

Atunci când evaluează profilul de risc al fiecărei instituții, autoritatea de rezoluție aplică următoarele ponderi pilonilor de risc:

expunerea la risc: 50 %;

stabilitatea și diversitatea surselor de finanțare: 20 %;

importanța unei instituții pentru stabilitatea sistemului financiar sau a economiei: 10 %;

indicatorii de risc suplimentari care urmează să fie determinați de către autoritatea de rezoluție: 20 %.

Fiecare indicator de risc din pilonul expunerea la risc trebuie să aibă aceeași pondere.

Fiecare indicator de risc din pilonul stabilitatea și diversitatea surselor de finanțare trebuie să aibă aceeași pondere.

Ponderea relativă a fiecărui indicator de risc pe care îl evaluează autoritățile de rezoluție pentru a determina pilonul indicatorii de risc suplimentari care urmează să fie determinați de autoritatea de rezoluție este următoarea:

activități de tranzacționare și expuneri extrabilanțiere, instrumente financiare derivate și posibilitate de rezoluție: 45 %;

calitatea de membru al unui sistem instituțional de protecție: 45 %;

cuantumul sprijinului financiar public extraordinar anterior: 10 %.

În cazul în care o autoritate competentă a acordat o derogare unei instituții în conformitate cu articolele 8 și 21 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, indicatorul menționat la articolul 6 alineatul (3) litera (b) din prezentul regulament este aplicat de către autoritatea de rezoluție la nivel de subgrup de lichiditate. Punctajul obținut de acest indicator la nivelul subgrupului de lichiditate este atribuit fiecărei instituții care face parte din subgrupul de lichiditate pentru a calcula indicatorul de risc al instituției respective.

În cazul în care autoritatea competentă a acordat unei instituții o derogare deplină de la aplicarea la nivel individual a cerințelor de capital, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, iar autoritatea de rezoluție a acordat, de asemenea, o derogare deplină de la aplicarea la nivel individual a MREL în cazul aceleiași instituții, în conformitate cu articolul 45f alineatele (3) sau (4) sau cu articolul 45g din Directiva 2014/59/UE, indicatorul menționat la articolul 6 alineatul (2) litera (a) din prezentul regulament poate fi calculat la nivel consolidat. Punctajul obținut de acest indicator la nivel consolidat este atribuit fiecărei instituții care face parte din grup pentru a calcula indicatorul de risc al instituției respective.

În cazul în care o autoritate competentă a acordat o derogare unei instituții în alte circumstanțe, definite în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, indicatorii relevanți pot fi calculați la nivel consolidat. Punctajul obținut de acești indicatori la nivel consolidat este atribuit fiecărei instituții care face parte din grup pentru a calcula indicatorii de risc ai instituției respective.

Autoritatea de rezoluție stabilește multiplicatorul de ajustare suplimentară pentru risc pentru fiecare instituție prin combinarea indicatorilor de risc menționați la articolul 6, în conformitate cu formula și cu procedurile prevăzute în anexa I.

Fără a se aduce atingere articolul 10, contribuția anuală a fiecărei instituții se determină pentru fiecare perioadă de contribuție de către autoritatea de rezoluție prin înmulțirea contribuției anuale de bază cu multiplicatorul de ajustare suplimentară pentru risc, în conformitate cu formula și cu procedurile prevăzute în anexa I.

Multiplicatorul de ajustare pentru risc este cuprins între 0,8 și 1,5.

Instituțiile ale căror pasive totale, din care se scad fondurile proprii și depozitele acoperite, sunt mai mici de sau egale cu 50000000 EUR și ale căror active totale sunt mai mici de 1000000000 EUR plătesc o sumă forfetară de 1000 EUR cu titlu de contribuție anuală pentru fiecare perioadă de contribuție.

Instituțiile ale căror pasive totale, din care se scad fondurile proprii și depozitele acoperite, sunt mai mari de 50000000 EUR, dar mai mici de sau egale cu 100000000 EUR și ale căror active totale sunt mai mici de 1000000000 EUR plătesc o sumă forfetară de 2000 EUR cu titlu de contribuție anuală pentru fiecare perioadă de contribuție.

Instituțiile ale căror pasive totale, din care se scad fondurile proprii și depozitele acoperite, sunt mai mari de 100000000 EUR, dar mai mici decât sau egale cu 150000000 EUR și ale căror active totale sunt mai mici de 1000000000 EUR plătesc o sumă forfetară de 7000 EUR cu titlu de contribuție anuală pentru fiecare perioadă de contribuție.

Instituțiile ale căror pasive totale, din care se scad fondurile proprii și depozitele acoperite, sunt mai mari de 150000000 EUR, dar mai mici decât sau egale cu 200000000 EUR și ale căror active totale sunt mai mici de 1000000000 EUR plătesc o sumă forfetară de 15000 EUR cu titlu de contribuție anuală pentru fiecare perioadă de contribuție.

Instituțiile ale căror pasive totale, din care se scad fondurile proprii și depozitele acoperite, sunt mai mari de 200000000 EUR, dar mai mici decât sau egale cu 250000000 EUR și ale căror active totale sunt mai mici de 1000000000 EUR plătesc o sumă forfetară de 26000 EUR cu titlu de contribuție anuală pentru fiecare perioadă de contribuție.

Instituțiile ale căror pasive totale, din care se scad fondurile proprii și depozitele acoperite, sunt mai mari de 250000000 EUR, dar mai mici decât sau egale cu 300000000 EUR și ale căror active totale sunt mai mici de 1000000000 EUR plătesc o sumă forfetară de 50000 EUR cu titlu de contribuție anuală pentru fiecare perioadă de contribuție.

Fără a aduce atingere alineatului (8), în cazul în care instituția aduce suficiente elemente de probă în sprijinul ideii că suma forfetară menționată la alineatele (1)-(6) este mai mare decât contribuția calculată în conformitate cu articolul 5, autoritatea de rezoluție aplică valoarea mai mică.

Fără a se aduce atingere alineatelor (1)-(6), o autoritate de rezoluție poate adopta o decizie motivată prin care se stabilește că profilul de risc al unei instituții este disproporționat în raport cu dimensiunea sa redusă și poate aplica respectivei instituții articolele 5, 6, 7, 8 și 9. Respectiva decizie se bazează pe următoarele criterii:

modelul de afaceri al instituției;

informațiile raportate de către instituția respectivă în temeiul articolului 14;

pilonii și indicatorii de risc menționați la articolul 6;

evaluarea de către autoritatea competentă a profilului de risc al instituției respective.

Alineatele (1)-(8) nu se aplică instituțiilor ale căror pasive totale, din care se scad fondurile proprii și depozitele acoperite, sunt mai mici de sau egale cu 300000000 EUR după ce au fost excluse datoriile menționate la articolul 5 alineatul (1).

Excluderile menționate la articolul 5 alineatul (1) nu sunt luate în calcul atunci când se aplică alineatele (1)-(9) instituțiilor ale căror pasive totale, din care se scad fondurile proprii și depozitele acoperite, sunt mai mici de sau egale cu 300000000 EUR înainte să fie excluse datoriile menționate la articolul 5 alineatul (1).

Fără a aduce atingere articolului 10, contribuțiile anuale ale instituțiilor menționate la articolul 45 alineatul (3) din Directiva 2014/59/UE se calculează în conformitate cu articolul 9, utilizând 50 % din contribuția anuală de bază a acestora.

În cazul în care mecanismul de finanțare a rezoluției este utilizat, într-un stat membru, cu privire la o instituție menționată la articolul 45 alineatul (3) din Directiva 2014/59/UE, pentru oricare dintre scopurile menționate la articolul 101 din Directiva 2014/59/UE, autoritatea de rezoluție poate adopta o decizie motivată care să prevadă că articolele 5, 6, 7, 8 și 9 se aplică acelor instituții care au un profil de risc similar sau mai ridicat decât profilul de risc al instituției care a utilizat mecanismul de finanțare a rezoluției pentru oricare dintre scopurile menționate la articolul 101 din Directiva 2014/59/UE. Atunci când determină similitudinea profilului de risc în scopul emiterii deciziei sale motivate, autoritatea de rezoluție ia în considerare toate elementele următoare:

modelul de afaceri al instituției respective;

informațiile raportate de către instituția respectivă în temeiul articolului 14;

pilonii și indicatorii de risc menționați la articolul 6;

evaluarea de către autoritatea competentă a profilului de risc al instituției respective.

În cazul în care o instituție este o instituție nou supravegheată numai în cursul unei părți a unei perioade de contribuție, contribuția parțială se stabilește aplicând metodologia stabilită în prezenta secțiune la valoarea contribuției sale anuale calculată în cursul următoarei perioade de contribuție, ținând cont de numărul de luni întregi ale perioadei de contribuție în care instituția este supravegheată.

O modificare a statutului unei instituții, inclusiv a unei instituții de dimensiuni mici, în cursul perioadei de contribuție nu are efecte asupra contribuției anuale care trebuie plătită în anul respectiv.

Autoritatea de rezoluție notifică în fiecare an fiecărei instituții menționate la articolul 2 decizia de stabilire a contribuției anuale datorate de fiecare instituție cel târziu până la data de 1 mai.

Autoritatea de rezoluție notifică decizia în oricare dintre următoarele moduri:

prin mijloace electronice sau prin alte mijloace comparabile de comunicare care permit transmiterea unei confirmări de primire;

prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Decizia precizează condițiile în care este plătită contribuția anuală și mijloacele prin care este plătită această contribuție, precum și cota-parte a angajamentelor de plată irevocabile menționată la articolul 103 din Directiva 2014/59/UE pe care o poate utiliza fiecare instituție. Autoritatea de rezoluție acceptă garanții reale numai dacă tipul și condițiile acestora permit executarea rapidă, inclusiv în eventualitatea adoptării unei decizii de rezoluție în cursul unui sfârșit de săptămână. Garanțiile reale trebuie să fie evaluate în mod prudent pentru a reflecta o deteriorare semnificativă a condițiilor de piață.

Fără a se aduce atingere oricăror alte căi de atac aflate la dispoziția autorității de rezoluție, în caz de plată parțială, de neplată sau de neconformitate cu cerința stabilită în decizie, instituția în cauză suportă penalități zilnice aplicate soldului tranșei.

În cazul în care o instituție este o instituție nou supravegheată numai în cursul unei părți a unei perioade de contribuție, contribuția sa anuală parțială se colectează împreună cu contribuția anuală datorată pentru următoarea perioadă de contribuție.

SECȚIUNEA 3

Instituțiile trebuie să transmită autorității de rezoluție cele mai recente situații financiare anuale aprobate care erau disponibile cel mai târziu la data de 31 decembrie a anului care precede perioada de contribuție, împreună cu avizul transmis de auditorul statutar sau de firma de audit, în conformitate cu articolul 32 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului.

Instituțiile furnizează autorității de rezoluție cel puțin informațiile menționate în anexa II la nivelul entităților individuale.

Informațiile menționate în anexa II, incluse în cerințele de raportare în scopuri de supraveghere stabilite prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/451 al Comisiei sau, după caz, în orice altă cerință de raportare în materie de supraveghere aplicabilă instituției în conformitate cu dreptul intern, se pun la dispoziția autorității de rezoluție, astfel cum au fost raportate de instituție în cel mai recent raport de supraveghere relevant transmis autorității competente, raport care are drept obiect anul de referință al situației financiare anuale menționate la alineatul (1) de la prezentul articol.

Informațiile prevăzute la alineatele (1), (2) și (3) sunt furnizate până cel târziu la data de 31 ianuarie a fiecărui an pentru exercițiul care se încheie la data de 31 decembrie a anului anterior sau pentru exercițiul financiar relevant aplicabil. Dacă 31 ianuarie nu este o zi lucrătoare, informațiile sunt furnizate în ziua lucrătoare următoare.

În cazul în care informațiile sau datele transmise autorităților de rezoluție fac obiectul unor actualizări sau corecții, aceste actualizări sau corecții trebuie transmise autorităților de rezoluție, fără întârzieri nejustificate în termenul prevăzut la articolul 17 alineatul (5).

Instituțiile transmit informațiile menționate în anexa II folosind formatele de date și reprezentările precizate de autoritatea de rezoluție.

Informațiile furnizate în conformitate cu alineatele (2) și (3) se supun cerințelor de confidențialitate și de păstrare a secretului profesional prevăzute la articolul 84 din Directiva 2014/59/UE.

Pentru a calcula numitorul prevăzut în pilonul de risc menționat la articolul 7 alineatul (1) litera (c), până la data de 15 februarie a fiecărui an, autoritățile de rezoluție pun la dispoziția Autorității Bancare Europene (ABE) informațiile la nivel agregat primite de la toate instituțiile stabilite pe teritoriul lor referitoare la datoriile interbancare și depozitele menționate în anexa I.

Până la data de 1 martie a fiecărui an, ABE comunică fiecărei autorități de rezoluție valoarea numitorului din pilonul de risc menționat la articolul 7 alineatul (1) litera (c).

Până la data de 31 ianuarie a fiecărui an, schemele de garantare a depozitelor furnizează autorităților de rezoluție calculul mediei trimestriale a cuantumurilor depozitelor acoperite din anul precedent ale tuturor instituțiilor de credit membre.

Aceste informații sunt furnizate referitor la instituțiile de credit în cauză atât la nivel individual, cât și la nivel agregat, pentru a da autorităților de rezoluție posibilitatea de a stabili nivelul-țintă anual al mecanismului de finanțare a rezoluției, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2), și de a stabili contribuția anuală de bază a fiecărei instituții, în conformitate cu articolul 5.

În cazul în care instituțiile nu transmit toate informațiile menționate la articolul 14 în intervalul de timp prevăzut la articolul respectiv, autoritatea de rezoluție utilizează estimări sau propriile ipoteze pentru a calcula contribuțiile anuale ale instituției în cauză.

În cazul în care informațiile nu sunt furnizate până la data de 31 ianuarie a fiecărui an, autoritatea de rezoluție poate atribui instituției în cauză cel mai mare multiplicator de ajustare pentru risc, astfel cum se menționează la articolul 9.

În cazul în care informațiile transmise de către instituții autorității de rezoluție fac obiectul unor retratări sau revizuiri, autoritatea de rezoluție ajustează contribuția anuală în conformitate cu informațiile actualizate, cu ocazia calculării contribuției anuale a instituției respective pentru următoarea perioadă de contribuție.

Orice diferență dintre cotizația anuală calculată și plătită pe baza informațiilor care fac obiectul retratărilor sau revizuirilor, pe de o parte, și contribuția anuală care ar fi trebuit plătită după ajustarea contribuției anuale, pe de altă parte, se include în valoarea contribuției anuale datorate pentru următoarea perioadă de contribuție. Ajustarea respectivă se efectuează prin reducerea sau majorarea contribuțiilor pentru următoarea perioadă de contribuție.

Se stabilește un termen pentru cererile de retratare sau de revizuire a informațiilor transmise în scopul calculării contribuțiilor anuale. Acest termen începe să curgă de la data la care autoritățile de rezoluție au notificat instituției decizia de stabilire a contribuției anuale în temeiul articolului 13 alineatele (1) și (2) și se încheie la data de 31 ianuarie a anului următor celei de a patra perioade de contribuție ulterioare perioadei de contribuție în care a fost notificată decizia.

Autoritățile de rezoluție pot impune sancțiuni administrative și alte măsuri administrative menționate la articolul 110 din Directiva 2014/59/UE persoanelor sau entităților responsabile de încălcarea prezentului regulament.

SECȚIUNEA 4

Pentru a asigura plata efectivă a contribuțiilor, autoritățile competente acordă asistență autorităților de rezoluție pentru executarea oricăror sarcini care decurg din prezentul regulament, în cazul în care acestea din urmă solicită acest lucru.

La cerere, autoritățile competente furnizează autorităților de rezoluție datele de contact ale instituțiilor cărora li se notifică decizia menționată la articolul 13 alineatul (1), cel târziu la data de 1 aprilie a fiecărui an sau în următoarea zi lucrătoare, dacă 1 aprilie nu este o zi lucrătoare. Aceste date de contact constau în denumirea persoanei juridice, numele persoanei fizice care reprezintă persoană juridică, adresa, adresa de e-mail, numărul de telefon, numărul de fax sau orice alte informații care permit identificarea unei instituții.

Autoritățile competente transmit autorităților de rezoluție orice informații care permit acestora din urmă să calculeze contribuțiile anuale, în special orice informații referitoare la ajustarea pentru risc suplimentară și orice derogări pe care autoritățile competente le-au acordat instituțiilor în conformitate cu Directiva 2013/36/UE și cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

SECȚIUNEA 5

În cazul în care informațiile necesare pentru un indicator specific, astfel cum se menționează în anexa II, nu sunt incluse în cerința de raportare în scopuri de supraveghere aplicabilă menționată la articolul 14 pentru anul de referință, respectivul indicator de risc nu se aplică până în momentul în care această cerință de raportare în scopuri de supraveghere nu devine aplicabilă. Ponderile celorlalți indicatori de risc disponibili sunt redimensionate în mod proporțional cu ponderile lor, astfel cum se prevede la articolul 7, astfel încât suma ponderilor lor să fie egală cu 1. În 2015, în cazul în care vreuna dintre informațiile solicitate la articolul 16 nu se află la dispoziția schemei de garantare a depozitelor până la 1 septembrie pentru calculul niveluluițintă anual menționat la articolul 4 alineatul (2) sau al contribuției anuale de bază a fiecărei instituții menționate la articolul 5, instituțiile de credit relevante furnizează autorităților de rezoluție aceste informații până la data respectivă, în urma unei notificări din partea schemei de garantare a depozitelor. Prin derogare de la articolul 13 alineatul (1), în ceea ce privește contribuțiile care trebuie plătite în 2015, autoritățile de rezoluție notifică fiecărei instituții decizia prin care se stabilește contribuția anuală care urmează să fie plătite de către aceasta până cel târziu la 30 noiembrie 2015.

În ceea ce privește contribuțiile care trebuie să fie plătite în 2015, prin derogare de la articolul 13 alineatul (4), suma datorată în conformitate cu decizia prevăzută la articolul 13 alineatul (3) trebuie plătită până la 31 decembrie 2015.

În ceea ce privește informațiile care trebuie furnizate autorității de rezoluție în 2015, prin derogare de la articolul 14 alineatul (4), informațiile menționate la respectivul alineat trebuie furnizate până cel târziu la 1 septembrie 2015.

Prin derogare de la articolul 16 alineatul (1), schemele de garantare a depozitelor transmit autorității de rezoluție până la 1 septembrie 2015 informațiile privind cuantumul depozitelor acoperite de la data de 31 iulie 2015.

Fără a aduce atingere articolului 10 din prezentul regulament, în decursul perioadei inițiale menționate la articolul 102 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE, statele membre pot permite instituțiilor ale căror active totale sunt egale cu sau mai mici de 3000000000 EUR să plătească o sumă forfetară de 50000 EUR pentru primii 300000000 EUR din totalul pasivelor, din care se scad fondurile proprii și depozitele acoperite. În ceea ce privește totalul pasivelor din care se scad fondurile proprii și depozitele acoperite cu o valoare mai mare de 300000000 EUR, contribuția respectivelor instituții se realizează în conformitate cu articolele 4-9 din prezentul regulament.

Prin derogare de la articolul 13 alineatul (1), în perioada de contribuție 2023, autoritățile de rezoluție notifică fiecărei instituții menționate la articolul 2 deciziile lor de stabilire a contribuției anuale datorate de fiecare instituție până la 31 mai 2023.

În ceea ce privește informațiile care trebuie furnizate autorității de rezoluție în 2023, prin derogare de la articolul 14 alineatul (4), informațiile menționate la respectivul alineat trebuie furnizate până cel târziu la 28 februarie 2023.

Prin derogare de la articolul 13 alineatul (1), în perioada de contribuție 2024, autoritățile de rezoluție notifică fiecărei instituții menționate la articolul 2 deciziile lor de stabilire a contribuției anuale datorate de fiecare instituție până la 31 mai 2024.

În ceea ce privește informațiile care trebuie furnizate autorității de rezoluție în 2023, prin derogare de la articolul 14 alineatul (4), informațiile menționate la respectivul alineat trebuie furnizate până cel târziu la 29 februarie 2024.

Prin derogare de la articolul 17 alineatul (5), cererile de retratare sau de revizuire a informațiilor depuse în scopul calculării contribuțiilor anuale aferente perioadelor de contribuție anterioare perioadei de contribuție 2026 trebuie prezentate până la 31 ianuarie 2031.

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2015.

ANEXA IPROCEDURA DE CALCUL AL CONTRIBUȚIILOR ANUALE ALE INSTITUȚIILOR

ANEXA I

PROCEDURA DE CALCUL AL CONTRIBUȚIILOR ANUALE ALE INSTITUȚIILOR

ETAPA 1

Calculul indicatorilor primari

Autoritatea de rezoluție calculează următorii indicatori prin aplicarea măsurilor următoare:

ETAPA 2

Discretizarea indicatorilor

În notația care urmează, n reprezintă instituțiile, i reprezintă indicatorii din cadrul pilonilor, iar j reprezintă pilonii.

Pentru fiecare indicator primar care rezultă din etapa 1, xij, cu excepția indicatorului cuantumul sprijinului financiar public extraordinar anterior, autoritatea de rezoluție trebuie să calculeze numărul de intervale, kij, ca fiind numărul întreg cel mai apropiat de:

unde:

N este numărul de instituții care contribuie la mecanismul de finanțare a rezoluției, pentru care este calculat indicatorul;

Pentru fiecare indicator, cu excepția indicatorului cuantumul sprijinului financiar public extraordinar anterior, autoritatea de rezoluție atribuie același număr de instituții fiecărui interval, începând prin atribuirea instituțiilor care au valorile cele mai mici ale indicatorului primar primului interval. În cazul în care numărul de instituții nu poate fi împărțit exact la numărul de intervale, fiecăruia dintre primele r intervale, începând cu intervalul care conține instituțiile care au valorile cele mai mici ale indicatorului primar, unde r reprezintă restul împărțirii numărului de instituții, N, la numărul de intervale, kij, i se atribuie încă o instituție.

Pentru fiecare indicator, cu excepția indicatorului cuantumul sprijinului financiar public extraordinar anterior, autoritatea de rezoluție atribuie tuturor instituțiilor incluse într-un anumit interval valoarea ordinii intervalului, numărând de la stânga la dreapta, astfel încât valoarea indicatorului discretizat este definită ca fiind Iij,n = 1, …, kij.

Această etapă se aplică indicatorilor menționați la articolul 6 alineatul (5) literele (a) și (b) doar în cazul în care autoritatea de rezoluție îi determină ca variabile continue.

ETAPA 3

Redimensionarea indicatorilor

Autoritatea de rezoluție redimensionează fiecare indicator care rezultă din etapa 2, Iij, în intervalul 1-1000, prin aplicarea următoarei formule:

unde argumentele funcțiilor minime și maxime sunt valorile tuturor instituțiilor care contribuie la mecanismul de finanțare a rezoluției pentru care se calculează indicatorul.

ETAPA 4

Includerea semnului atribuit

Autoritatea de rezoluție aplică indicatorilor următoarele semne:

Pentru indicatorii cu semn pozitiv, valorile mai mari corespund unui nivel de risc mai ridicat al unei instituții. Pentru indicatorii cu semn negativ, valorile mai mari corespund unui nivel de risc mai redus al unei instituții.

Autoritatea de rezoluție stabilește indicatorii activitățile de tranzacționare, expunerile extrabilanțiere, instrumentele financiare derivate, complexitatea și posibilitatea de rezoluție și specifică semnul acestora în consecință.

Autoritatea de rezoluție aplică următoarea transformare fiecăruia dintre indicatorii redimensionați care rezultă din etapa 3, RIij,n, în vederea includerii semnului acestuia:

ETAPA 5

Calculul indicatorului sintetic

Autoritatea de rezoluție realizează agregarea indicatorilor i în cadrul fiecărui pilon j printr-o medie aritmetică ponderată utilizând formula următoare:

unde:

wij este ponderea indicatorului i în pilonul j, astfel cum este definită la articolul 7;

Nj este numărul de indicatori din cadrul pilonului j.

Pentru a calcula indicatorul sintetic, autoritatea de rezoluție realizează agregarea pilonilor j printr-o medie geometrică ponderată utilizând formula următoare:

unde:

Wj este ponderea pilonului j, astfel cum este definită la articolul 7;

J este numărul de piloni.

Autoritatea de rezoluție aplică următoarea transformare pentru ca indicatorul sintetic final să fie definit ca având valori mai mari pentru instituțiile cu profil de risc mai ridicat:

ETAPA 6

Calculul contribuțiilor anuale

Autoritatea de rezoluție redimensionează indicatorul sintetic final care rezultă din etapa 5, FCIn, în intervalul definit la articolul 9, prin aplicarea următoarei formule:

unde argumentele funcțiilor minime și maxime sunt valorile tuturor instituțiilor care contribuie la mecanismul de finanțare a rezoluției pentru care se calculează indicatorul sintetic final.

Autoritatea de rezoluție calculează contribuția anuală a fiecărei instituții n, mai puțin cea corespunzătoare instituțiilor care fac obiectul articolului 10 și mai puțin partea forfetară din contribuțiile instituțiilor cărora statele membre le aplică articolul 20 alineatul (5), ca fiind:

unde:

p, q reprezintă instituțiile;

Ținta este nivelul-țintă anual determinat de autoritatea de rezoluție în conformitate cu articolul 4 alineatul (2), minus suma contribuțiilor, calculată în conformitate cu articolul 10, și minus totalul oricăror sume forfetare care ar putea fi plătite în conformitate cu articolul 20 alineatul (5);

Bn este cuantumul pasivelor (cu excepția fondurilor proprii), minus depozitele acoperite ale instituției n, astfel cum sunt ajustate în conformitate cu articolul 5 și fără a aduce atingere aplicării articolului 20 alineatul (5).

ANEXA II

ANEXA II

DATE CARE TREBUIE TRANSMISE AUTORITĂȚILOR DE REZOLUȚIE

Total active, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (12)

Total pasive, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (11)

Datorii care intră sub incidența articolului 5 alineatul (1) literele (a), (b), (c), (d), (e), (f)

Datorii care provin din contracte cu instrumente financiare derivate

Datorii care provin din contracte cu instrumente financiare derivate evaluate în conformitate cu articolul 5 alineatul (3)

Depozite acoperite

Valoare totală a expunerii la risc

Fonduri proprii

Rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază

Pasive eligibile

Indicatorul efectului de levier

Indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate

Indicatorul de finanțare stabilă netă

Credite interbancare

Depozite interbancare

Total active, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (12)

Total pasive, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (11)

Datorii care intră sub incidența articolului 5 alineatul (1) literele (a), (b), (c), (d), (e), (f)

Datorii care provin din contracte cu instrumente financiare derivate

Datorii care provin din contracte cu instrumente financiare derivate evaluate în conformitate cu articolul 5 alineatul (3)

Depozite acoperite

Valoare totală a expunerii la risc

Fonduri proprii

Rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază

Pasive eligibile

Indicatorul efectului de levier

Indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate

Indicatorul de finanțare stabilă netă

Credite interbancare

Depozite interbancare

Tabelul 1

Tabelul 2

Tabelul 3

Tabelul 4

Tabelul 5

Tabelul 6