Regulamentul nr. 72 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) – Dispoziții uniforme privind omologarea farurilor de motocicletă care emit o lumină de întâlnire asimetrică și o lumină de drum și sunt echipate cu lămpi cu halogen (lămpi HS1)

1.DOMENIUL DE APLICARE

2.DEFINIȚII

3.CEREREA DE OMOLOGARE

4.MARCAJE

5.OMOLOGAREA

6.SPECIFICAȚII GENERALE

7.CERINȚE PRIVIND ILUMINAREA

7.1.Dispoziții generale

7.2.Dispoziții referitoare la lumina de întâlnire

7.3.Dispoziții referitoare la lumina de drum

8.CERINȚE REFERITOARE LA DISPERSOARE ȘI FILTRE COLORATE

9.FAR ETALON (DE REFERINȚĂ)

10.OBSERVAȚII PRIVIND CULOAREA

11.CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

12.SANCȚIUNI PENTRU NECONFORMITATEA PRODUCȚIEI

13.MODIFICAREA TIPULUI DE FAR ȘI EXTINDEREA OMOLOGĂRII

14.ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

15.DENUMIRILE ȘI ADRESELE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE CU EFECTUAREA ÎNCERCĂRILOR DE OMOLOGARE, PRECUM ȘI ALE DEPARTAMENTELOR ADMINISTRATIVE

16.DISPOZIȚII TRANZITORII

ANEXA 1

ANEXA 1

FIȘĂ DE COMUNICARE

[formatul maxim: A4 (210 × 297 mm)]

eliberată de:

denumirea serviciului administrativ

privind (2):

ACORDAREA OMOLOGĂRII

EXTINDEREA OMOLOGĂRII

REFUZUL OMOLOGĂRII

RETRAGEREA OMOLOGĂRII

ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCțIEI

unui tip de far de motocicletă în temeiul Regulamentului nr. 72

Nr. omologării …

Nr. extinderii …

1. Far prezentat pentru omologarea de tipul (3)

2. Filamentul luminii de întâlnire poate/nu poate (2) să fie aprins în același timp cu filamentul luminii de drum și/sau cu alt far reciproc încorporat.

3. Far care emite, cu o lampă incoloră: un fascicul incolor, un fascicul galben-selectiv (2)

4. Denumirea sau marca comercială …

5. Numele și adresa producătorului …

6. Denumirea și adresa reprezentantului producătorului, după caz . …

7. Prezentat pentru omologare la data de …

8. Serviciul tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor de omologare: …

9. Data raportului emis de către serviciul tehnic …

10. Numărul raportului emis de către serviciul tehnic . …

11. Omologare acordată/refuzată/extinsă/retrasă (2)

12. Intensitatea maximă (în lucși) a luminii de drum la 25 m de far (media pentru două faruri) …

13. Locul …

14. Data …

15. Semnătura …

16. Desenul anexat nr. … reprezintă farul.

(1) Număr de identificare a țării care a acordat/extins/refuzat/retras omologarea (a se vedea dispozițiile privind omologarea din regulament).

(2) A se tăia mențiunea necorespunzătoare.

(3) A se indica marcajul adecvat ales din lista următoare:

MBH, MBH, MBH, MBH/, MBH/, MBH/

MBH PL, MBH PL, MBH PL, MBH/PL, MBH/PL, MBH/PL

ANEXA 2

ANEXA 2

VERIFICAREA CONFORMITĂȚII PRODUCȚIEI DE FARURI

ECHIPATE CU LĂMPI HS1

Farurile care poartă o marcă de omologare trebuie să fie conforme cu tipul omologat.

Cerințele de conformitate se consideră îndeplinite din punct de vedere mecanic și geometric în cazul în care diferențele nu depășesc erorile inevitabile de fabricație.

Se recomandă ca autoritățile din țara de fabricație să utilizeze mai degrabă rezultatele oricărei verificări statistice efectuate de producător decât să realizeze controalele precizate la punctul 3.

Niciuna dintre valorile măsurate nu trebuie să se abată, în sens defavorabil, cu mai mult de 20 % de la valoarea prescrisă [pentru valorile B 50 R sau L și zona III, abaterea maximă admisibilă în sens defavorabil este de 0,2 lux (B 50 R sau L) sau 0,3 lux (zona III)]

sau dacă

pentru faza de întâlnire, valorile prescrise sunt atinse în HV (cu o toleranță de 0,2 lux) și în cel puțin un punct din zona delimitată, pe ecranul de măsură (la 25 m), de un cerc cu raza de 15 cm în jurul punctelor B 50 R (sau L) (cu o toleranță de 0,1 lux), 75 R (sau L), 50 R (sau L), 25 R (sau L), precum și pe întreaga suprafață a zonei IV care este cu cel mult 22,5 cm deasupra liniilor 25 R și 25 L

și dacă, în cazul unei lumini de drum, atunci când HV este situat în interiorul isoluxului 0,75 Emax, se constată o toleranță de 20 % pentru valorile fotometrice.

În cazul în care rezultatele încercărilor descrise la punctul 3 de mai sus nu sunt conforme cu cerințele, farul respectiv este supus din nou încercărilor, utilizându-se o altă lampă standard (de referință).

Niciuna dintre valorile măsurate nu trebuie să se abată, în sens defavorabil, cu mai mult de 20 % de la valoarea prescrisă [pentru valorile B 50 R sau L și zona III, abaterea maximă admisibilă în sens defavorabil este de 0,2 lux (B 50 R sau L) sau 0,3 lux (zona III)]

sau dacă

pentru faza de întâlnire, valorile prescrise sunt atinse în HV (cu o toleranță de 0,2 lux) și în cel puțin un punct din zona delimitată, pe ecranul de măsură (la 25 m), de un cerc cu raza de 15 cm în jurul punctelor B 50 R (sau L) (cu o toleranță de 0,1 lux), 75 R (sau L), 50 R (sau L), 25 R (sau L), precum și pe întreaga suprafață a zonei IV care este cu cel mult 22,5 cm deasupra liniilor 25 R și 25 L

și dacă, în cazul unei lumini de drum, atunci când HV este situat în interiorul isoluxului 0,75 Emax, se constată o toleranță de 20 % pentru valorile fotometrice.

pentru faza de întâlnire, valorile prescrise sunt atinse în HV (cu o toleranță de 0,2 lux) și în cel puțin un punct din zona delimitată, pe ecranul de măsură (la 25 m), de un cerc cu raza de 15 cm în jurul punctelor B 50 R (sau L) (cu o toleranță de 0,1 lux), 75 R (sau L), 50 R (sau L), 25 R (sau L), precum și pe întreaga suprafață a zonei IV care este cu cel mult 22,5 cm deasupra liniilor 25 R și 25 L

și dacă, în cazul unei lumini de drum, atunci când HV este situat în interiorul isoluxului 0,75 Emax, se constată o toleranță de 20 % pentru valorile fotometrice.

ANEXA 3

ANEXA 3

EXEMPLE DE MĂRCI DE OMOLOGARE

(a se vedea punctul 5 din prezentul regulament)

Figura 1

Farul care poartă marca de omologare de mai sus este un far care îndeplinește cerințele prezentului regulament și este proiectat exclusiv pentru circulația pe dreapta.

Figura 2

Farul care poartă marca de omologare de mai sus este un far care îndeplinește cerințele prezentului regulament și este proiectat

exclusiv pentru circulația pe stânga.

Figura 3

Pentru ambele sisteme de circulație printr-un reglaj adecvat al poziției blocului optic sau al lămpii pe vehicul.

Figura 4

Farul care poartă marca de omologare de mai sus este un far care îndeplinește cerințele prezentului regulament și este proiectat astfel încât filamentul lămpii pentru lumina de întâlnire să nu se aprindă simultan cu cel al lămpii pentru lumina de drum și/sau cu o altă funcție de iluminare incorporată reciproc.

Farurile de mai sus care poartă mărcile de omologare de mai sus au fost omologate în Țările de Jos (E/4), purtând numărul 002439. Numărul de omologare indică faptul că omologarea a fost acordată în conformitate cu cerințele prezentului regulament în forma sa originală.

Numărul de omologare trebuie aplicat aproape de cerc, deasupra sau sub litera E, la stânga sau la dreapta acestei litere. Cifrele care formează numărul de omologare trebuie să se afle de aceeași parte a literei E și să fie orientate în aceeași direcție. Trebuie evitată utilizarea cifrelor romane la scrierea numerelor de omologare, pentru a se elimina orice risc de confuzie cu alte simboluri.

Figura 5

Farul care poartă marca de omologare de mai sus este un far care încorporează un dispersor din material plastic și îndeplinește cerințele prezentului regulament:

El este proiectat astfel încât filamentul pentru faza de întâlnire poate fi aprins simultan cu cel pentru faza de drum și/sau cu o altă funcție de iluminare incorporată reciproc.

ANEXA 4

ANEXA 4

ECRANUL DE MĂSURARE

Ecranul de măsurare pentru circulația pe partea stângă este simetric față de dreapta v-v din prezenta anexă.

(dimensiuni în mm)

ANEXA 5

ANEXA 5

ÎNCERCĂRI DE STABILITATE A PERFORMANȚELOR FOTOMETRICE ALE FARURILOR ÎN TIMPUL FUNCȚIONĂRII

ÎNCERCĂRI ALE FARURILOR COMPLETE

După executarea măsurătorilor fotometrice, în conformitate cu prescripțiile prezentului regulament, în punctele corespunzătoare Emax pentru lumina de drum, respectiv în punctele HV, 50 R, B 50 L pentru lumina de întâlnire (sau HV, 50 L, B 50 R pentru farurile proiectate pentru circulația pe stânga), un eșantion de far complet este supus unei încercări de stabilitate a performanței fotometrice în funcțiune. Prin far complet se înțelege ansamblul farului însuși, inclusiv părțile caroseriei și lămpile învecinate care pot afecta disiparea sa termică.

ÎNCERCAREA DE STABILITATE A PERFORMANȚELOR FOTOMETRICE

Încercările trebuie să fie efectuate într-o atmosferă uscată și calmă, la o temperatură a mediului ambiant de 23° ± 5 °C, farurile complete fiind fixate pe un suport reprezentativ pentru montarea corectă pe vehicul.

Far curat

Farul trebuie să rămână aprins 12 ore, astfel cum se indică la punctul 1.1.1, și verificat astfel cum se prevede la punctul 1.1.2.

Procedura de încercare

Farul rămâne aprins o perioadă de timp specificată, astfel încât:

Atunci când farul supus încercării este grupat și/sau reciproc încorporat cu lămpi de semnalizare, acestea trebuie să fie aprinse pe durata încercării. În cazul unei lămpi indicatoare de direcție, aceasta trebuie să se aprindă intermitent, timpul scurs în poziția aprins fiind aproximativ egal cu cel din poziția stins.

În cazul unei lumini de întâlnire și a unei lumini de drum reciproc încorporate (o lampă cu două filamente sau două lămpi cu filament):

Dacă două sau mai multe filamente de lămpi sunt aprinse simultan când farul se aprinde intermitent, aceasta nu este considerată o utilizare normală simultană a filamentelor.

în toate celelalte cazuri, farul trebuie să fie supus următorului ciclu pe durata prescrisă:

15 minute este aprins filamentul luminii de întâlnire,

5 minute sunt aprinse toate filamentele.

În cazul funcțiilor luminoase grupate, toate funcțiile individuale trebuie să fie aprinse simultan pe durata prescrisă pentru funcțiile de iluminare individuale (a) ținând seama și de utilizarea funcțiilor de iluminare reciproc încorporate, (b) în conformitate cu instrucțiunile producătorului.

Tensiunea de încercare

Tensiunea trebuie să fie reglată astfel încât să furnizeze 90 % din puterea maximă specificată în Regulamentul nr. 37 pentru categoria de lămpi cu filament HS1.

Rezulatele încercării

Inspecție vizuală

După ce temperatura farului a fost stabilizată la temperatura mediului ambiant, se curăță dispersorul farului și dispersorul exterior, dacă există, cu o cârpă din bumbac curată și umedă, apoi se inspectează vizual; nu trebuie să se constate nicio distorsiune, deformare, fisură sau schimbare de culoare a dispersorului farului sau a dispersorului exterior, dacă există.

Încercarea fotometrică

În conformitate cu cerințele prezentului regulament, se verifică valorile fotometrice în următoarele puncte:

Lumina de întâlnire:

50 R B 50 L HV pentru farurile concepute pentru circulația pe dreapta,

50 L B 50 R HV în cazul farurilor concepute pentru circulația pe stânga.

Lumina de drum:

Punctul corespunzător Emax

Se poate efectua un nou reglaj pentru a se ține seama de eventualele deformări ale suportului farului determinate de căldură (pentru deplasarea liniei de separare, a se vedea punctul 2 din prezenta anexă).

Se admite o abatere de 10 %, inclusiv toleranțele datorate procedurii de măsurare fotometrică, între caracteristicile fotometrice și valorile măsurate înaintea încercării.

Far murdar

După ce a fost supus încercării astfel cum se specifică la subpunctul 1.1 de mai sus, farul este pregătit în modul descris la subpunctul 1.2.1, apoi este aprins timp de o oră, astfel cum se prevede la punctul 1.1.1 și este verificat după cum se prescrie la punctul 1.1.2.

Pregătirea farului

Amestecul pentru încercare

Pentru un far cu dispersor exterior din sticlă:

Amestecul care trebuie aplicat pe far, format din apă și un agent poluant, este compus din:

9 părți (în greutate) de nisip silicios cu granulația cuprinsă între 0 și 100 μm,

1 parte (în greutate) de praf de cărbune vegetal (lemn de fag) cu granulația cuprinsă între 0 și 100 μm,

NaCMC reprezintă sarea de sodiu a carboximetilcelulozei, cunoscută ca CMC. NaCMC utilizată în amestecul de pulberi trebuie să aibă un grad de substituție (DS) de 0,6 – 0,7 și o vâscozitate de 200 – 300 cP pentru o soluție de 2 %, la 20 °C.

o cantitate adecvată de apă distilată având o conductivitate de ≤ 1 mS/m.

Amestecul trebuie să nu fie mai vechi de 14 zile.

Pentru un far cu dispersor exterior din material plastic:

Amestecul care se aplică pe far, format din apă și un agent poluant, este compus din:

9 părți (în greutate) de nisip silicios cu granulația de 0 – 100 μm,

1 parte (în greutate) de praf de cărbune vegetal (lemn de fag) cu granulația de 0 – 100 μm,

0,2 părți (în greutate) de NaCMC,

13 părți (în greutate) de apă distilată având o conductivitate de ≤ 1 mS/m și

Toleranța în ceea ce privește cantitatea este necesară pentru a se obține o murdărie care se întinde corect pe toate dispersoarele din plastic.

Amestecul trebuie să nu fie mai vechi de 14 zile.

Aplicarea pe far a amestecului pentru încercare

Amestecul pentru încercare se aplică uniform pe toată suprafața emițătoare de lumină a farului, apoi se lasă să se usuce. Se repetă această operațiune până când valoarea iluminării scade la o valoare egală cu 15 % – 20 % din valorile măsurate pentru fiecare dintre următoarele puncte, în condițiile descrise în prezenta anexă:

Punctul corespunzător Emax în lumina de drum, distribuția fotometrică pentru o lampă cu lumină de drum/de întâlnire,

Punctul corespunzător Emax în lumina de drum, distribuția fotometrică exclusiv pentru o lampă cu lumină de drum,

50 V este situat la 375 mm sub HV pe linia verticală v-v pe un ecran situat la o distanță de 25 m.

50 L și 50 V numai pentru o lampă cu fază de întâlnire proiectată pentru circulația pe partea stângă.

Instrumentele de măsură

Aparatura de măsurare trebuie să fie echivalentă cu cea care se utilizează pentru încercările de omologare a farurilor. Trebuie să se utilizeze o lampă cu filament etalon (lampă de referință) pentru verificarea fotometrică.

ÎNCERCAREA PRIVIND DEPLASAREA VERTICALĂ A LINIEI DE SEPARARE SUB EFECTUL CĂLDURII

Această încercare constă în a verifica dacă, sub efectul căldurii, deplasarea verticală a liniei de separare nu depășește o valoare specificată pentru un far cu lumină de întâlnire, în timpul funcționării.

Farul care a făcut obiectul încercării descrise la punctul 1 este supus încercării descrise la punctul 2.1, fără a fi demontat de pe suportul său sau reajustat în raport cu acesta.

Încercarea

Încercarea se efectuează într-o atmosferă uscată și liniștită, la o temperatură ambiantă de 23 °C ± 5 °C.

Utilizând o lampă cu incandescență de serie, care a funcționat în prealabil cel puțin o oră, farul este aprins în poziția lumină de întâlnire, fără să fie demontat de pe suportul său de încercare și nici reajustat în raport cu acesta. (Pentru această încercare, tensiunea trebuie să fie reglată în conformitate cu punctul 1.1.1.2.) Poziția liniei de separare în partea sa orizontală (între vv și verticala care trece prin punctul B 50 L pentru farurile proiectate pentru circulația pe dreapta sau prin punctul B 50 R pentru farurile proiectate pentru circulația pe stânga) se verifică după 3 minute (r3) și, respectiv, 60 minute (r60) de la aprindere.

Măsurarea deplasării liniei de separare descrise mai sus trebuie să fie efectuată prin orice metodă suficient de exactă și prin care se obțin rezultate reproductibile.

Rezultatele încercării

Rezultatul în miliradiani (mrad) sunt considerate acceptabile pentru o lampă cu lumină de drum numai dacă valoarea absolută Δr_I = r_3 r_(60) înregistrată la far este cel mult egală cu 1,0 mrad (ΔrI ≤ 1,0 mrad).

Cu toate acestea, dacă această valoare este mai mare de 1,0 mrad, însă mai mică sau egală cu 1,5 mrad (1,0 mrad < ΔrI ≤ 1,5 mrad), un al doilea far este supus încercării în conformitate cu punctul 2.1, după ce a fost supus de trei ori consecutiv ciclului descris mai jos, pentru a stabiliza poziția părților mecanice ale farului pe un suport reprezentativ pentru instalarea sa corectă pe vehicul:

farul cu lumină de întâlnire rămâne aprins timp de o oră (tensiunea de alimentare fiind reglată astfel cum se prevede la punctul 1.1.1.2), apoi

farul se stinge pentru o oră.

Tipul de far este considerat acceptabil dacă media valorilor absolute ΔrI măsurată pe primul eșantion și ΔrII măsurată pe al doilea eșantion este mai mică sau egală cu 1,0 mrad

Δr_I Δr_(II)2 ≤ 1,0 mrad

CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

Unul dintre farurile eșantionului este supus încercărilor în conformitate cu metoda prevăzută la punctul 2.1, după ce a fost supus de trei ori consecutiv ciclului definit la punctul 2.2.2. Farul este considerat acceptabil dacă Δr nu depășește 1,5 mrad.

Dacă această valoare depășește 1,5 mrad, dar nu este mai mare de 2 mrad, al doilea far este supus încercării, iar media valorilor absolute astfel înregistrate pentru cele două eșantioane nu trebuie să depășească 1,5 mrad.

În cazul în care o singură sursă luminoasă (lumină de drum sau lumină de întâlnire) trebuie să fie omologată, filamentul corespunzător este aprins pe durata prescrisă,

În cazul unei lumini de întâlnire și a unei lumini de drum reciproc încorporate (o lampă cu două filamente sau două lămpi cu filament):

În cazul în care solicitantul precizează faptul că farul este destinat utilizării cu un singur filament aprins la un moment dat, încercarea trebuie efectuată în consecință, fiecare dintre funcțiile luminoase specificate fiind activate în mod succesiv timp de jumătate din timpul indicat la punctul 1.1;

în toate celelalte cazuri, farul trebuie să fie supus următorului ciclu pe durata prescrisă:

15 minute este aprins filamentul luminii de întâlnire,

5 minute sunt aprinse toate filamentele.

15 minute este aprins filamentul luminii de întâlnire,

5 minute sunt aprinse toate filamentele.

În cazul funcțiilor luminoase grupate, toate funcțiile individuale trebuie să fie aprinse simultan pe durata prescrisă pentru funcțiile de iluminare individuale (a) ținând seama și de utilizarea funcțiilor de iluminare reciproc încorporate, (b) în conformitate cu instrucțiunile producătorului.

În cazul în care solicitantul precizează faptul că farul este destinat utilizării cu un singur filament aprins la un moment dat, încercarea trebuie efectuată în consecință, fiecare dintre funcțiile luminoase specificate fiind activate în mod succesiv timp de jumătate din timpul indicat la punctul 1.1;

în toate celelalte cazuri, farul trebuie să fie supus următorului ciclu pe durata prescrisă:

15 minute este aprins filamentul luminii de întâlnire,

5 minute sunt aprinse toate filamentele.

15 minute este aprins filamentul luminii de întâlnire,

5 minute sunt aprinse toate filamentele.

Lumina de întâlnire:

50 R B 50 L HV pentru farurile concepute pentru circulația pe dreapta,

50 L B 50 R HV în cazul farurilor concepute pentru circulația pe stânga.

Lumina de drum:Punctul corespunzător Emax

50 R B 50 L HV pentru farurile concepute pentru circulația pe dreapta,

50 L B 50 R HV în cazul farurilor concepute pentru circulația pe stânga.

Amestecul care trebuie aplicat pe far, format din apă și un agent poluant, este compus din:

9 părți (în greutate) de nisip silicios cu granulația cuprinsă între 0 și 100 μm,

1 parte (în greutate) de praf de cărbune vegetal (lemn de fag) cu granulația cuprinsă între 0 și 100 μm,

0,2 părți (în greutate) de NaCMC șio cantitate adecvată de apă distilată având o conductivitate de ≤ 1 mS/m.

Amestecul trebuie să nu fie mai vechi de 14 zile.

9 părți (în greutate) de nisip silicios cu granulația cuprinsă între 0 și 100 μm,

1 parte (în greutate) de praf de cărbune vegetal (lemn de fag) cu granulația cuprinsă între 0 și 100 μm,

0,2 părți (în greutate) de NaCMC șio cantitate adecvată de apă distilată având o conductivitate de ≤ 1 mS/m.

Amestecul care se aplică pe far, format din apă și un agent poluant, este compus din:

9 părți (în greutate) de nisip silicios cu granulația de 0 – 100 μm,

1 parte (în greutate) de praf de cărbune vegetal (lemn de fag) cu granulația de 0 – 100 μm,

0,2 părți (în greutate) de NaCMC,

13 părți (în greutate) de apă distilată având o conductivitate de ≤ 1 mS/m și

2 ± 1 părți (în greutate) de agent de înmuiere.

Amestecul trebuie să nu fie mai vechi de 14 zile.

9 părți (în greutate) de nisip silicios cu granulația de 0 – 100 μm,

1 parte (în greutate) de praf de cărbune vegetal (lemn de fag) cu granulația de 0 – 100 μm,

0,2 părți (în greutate) de NaCMC,

13 părți (în greutate) de apă distilată având o conductivitate de ≤ 1 mS/m și

2 ± 1 părți (în greutate) de agent de înmuiere.

Punctul corespunzător Emax în lumina de drum, distribuția fotometrică pentru o lampă cu lumină de drum/de întâlnire,

Punctul corespunzător Emax în lumina de drum, distribuția fotometrică exclusiv pentru o lampă cu lumină de drum,

50 R și 50 V numai pentru o lampă cu lumină de întâlnire proiectată pentru circulația pe dreapta,

50 L și 50 V numai pentru o lampă cu fază de întâlnire proiectată pentru circulația pe partea stângă.

ANEXA 6

ANEXA 6

CERINȚE APLICABILE LĂMPILOR ECHIPATE CU DISPERSOARE DIN MATERIAL PLASTIC – ÎNCERCĂRI EFECTUATE ASUPRA DISPERSOARELOR SAU EȘANTIOANELOR DE MATERIALE ȘI ASUPRA LĂMPILOR COMPLETE

SPECIFICAȚII GENERALE

Eșantioanele furnizate în conformitate cu punctul 3.2.4. din prezentul regulament trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la punctele 2.1. – 2.5. de mai jos.

Cele două eșantioane de lămpi complete, furnizate în conformitate cu punctul 3.2.3. din prezentul regulament și care au încorporate dispersoare din material plastic trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la punctul 2.6. de mai jos în privința materialului din care sunt realizate dispersoarele.

Eșantioanele dispersoarelor din materiale plastice sau eșantioanele de materiale, împreună cu reflectorul în fața căruia urmează să fie montate dispersoarele, după caz, fac obiectul încercărilor de omologare în ordinea cronologică indicată în tabelul A inclus în apendicele 1 la prezenta anexă.

Cu toate acestea, în cazul în care producătorul farului este în măsură să dovedească faptul că produsul a respectat cerințele încercărilor prevăzute la punctele 2.1 – 2.5 de mai jos sau ale încercărilor echivalente în temeiul unui alt regulament, nu este necesar să se repete încercările respective; se vor efectua obligatoriu numai încercările prevăzute în tabelul B din apendicele 1.

ÎNCERCĂRI

Rezistența la variații de temperatură

Încercări

Trei eșantioane (dispersoare) noi sunt supuse la cinci cicluri de schimbare de temperatură și umiditate (RH = umiditate relativă) în conformitate cu următorul program:

3 h la 40 °C ± 2 °C și 85 – 95 % RH;

1 h la 23 °C ± 5 °C și 60 – 75 % RH;

15 ore la – 30 °C ± 2 °C;

1 h la 23 °C ± 5 °C și 60 – 75 % RH;

3 h la 80 °C ± 2 °C;

1 h la 23 °C ± 5 °C și 60 – 75 % RH;

Înaintea acestei încercări, eșantioanele se mențin timp de cel puțin 4 ore la temperatura de 23 °C ± 5 °C și 60 – 75 % RH.

Perioadele de o oră la 23 °C ± 5 °C includ perioadele de tranziție de la o temperatură la alta care sunt necesare pentru evitarea efectelor posibile ale șocului termic.

Măsurători fotometrice

Metodă

Eșantioanele sunt supuse măsurărilor fotometrice înainte și după încercare.

Măsurătorile fotometrice se efectuează cu o lampă-etalon în următoarele puncte:

B 50 L și 50 R pentru lumina de întâlnire a unui far cu lumină de întâlnire sau a unui far cu lumină de întâlnire și de drum (B 50 R și 50 L în cazul farurilor pentru circulația pe stânga);

Emax pentru lumina de drum a unui far cu lumină de întâlnire/de drum.

Rezultate

Abaterile dintre valorile fotometrice măsurate pe fiecare dintre eșantioane înainte și după încercare nu trebuie să depășească 10 %, inclusiv toleranțele datorate procedurilor de măsurare fotometrică.

Rezistența la agenți atmosferici și la agenți chimici

Rezistența la agenți atmosferici

Trei eșantioane (dispersoare sau eșantioane de materiale) noi sunt expuse radiației unei surse cu o distribuție energetică spectrală similară cu cea a unui corp negru a cărui temperatură este de 5500 K – 6000 K. Între sursă și eșantioane se plasează filtre adecvate pentru a reduce cât mai mult posibil radiațiile cu lungimea de undă mai mică de 295 nm și mai mare de 2500 nm. Eșantioanele se expun unei radiații energetice de 1200 W/m2 ± 200 W/m2 pe un interval de timp astfel încât energia luminoasă pe care o primesc să fie egală cu 4500 MJ/m2 ± 200 MJ/m2. În interiorul incintei, temperatura măsurată pe panoul negru plasat la același nivel cu eșantioanele trebuie să fie de 50 °C ± 5 °C. În scopul asigurării unei expuneri uniforme, eșantioanele trebuie rotite în jurul sursei de radiație cu o turație de 1 – 5 min–1.

Eșantioanele sunt pulverizate cu apă distilată cu o conductivitate mai mică de 1 mS/m și o temperatură de 23 °C ± 5 °C, în conformitate cu următorul ciclu:

Rezistența la agenți chimici

După încercarea descrisă la punctul 2.2.1. de mai sus și după ce s-a efectuat măsurătoarea descrisă la punctul 2.2.3.1. de mai jos, suprafața exterioară a acestor trei eșantioane este supusă tratamentului descris la punctul 2.2.2.2., cu amestecul definit la punctul 2.2.2.1. de mai jos.

Amestecul pentru încercare

Amestecul pentru încercare este compus din 61,5 % n-heptan, 12,5 % toluen, 7,5 % tetraclorură de etil, 12,5 % tricloretilenă și 6 % xilen (procentaj din volum).

Aplicarea amestecului pentru încercare

Se impregnează până la saturație o bucată de țesătură de bumbac (conform standardului ISO 105) cu amestecul definit la punctul 2.2.2.1 de mai sus, și se aplică după maximum 10 secunde timp de 10 minute pe fața exterioară a eșantionului, cu o presiune de 50 N/cm2, corespunzătoare unei forțe de 100 N aplicată pe o suprafață de încercare de 14 × 14 mm.

În timpul acestei perioade de 10 minute, tamponul din material textil este din nou impregnat cu amestecul de încercare astfel încât compoziția lichidului aplicat să rămână în continuare identică cu amestecul pentru încercare prescris.

În timpul aplicării se admite compensarea presiunii exercitate pe eșantion pentru a evita fisurile cauzate de această presiune.

Curățare

La sfârșitul aplicării amestecului de încercare, eșantioanele se usucă în aer liber, apoi se spală cu soluția descrisă la punctul 2.3. (Rezistența la detergenți) la 23 °C ± 5 °C.

Eșantioanele sunt apoi clătite cu grijă cu apă distilată care nu conține mai mult de 0,2 % impurități, la 23 °C ± 5 °C, și apoi șterse cu ajutorul unei cârpe moi.

Rezultate

După încercarea de rezistență la agenți atmosferici, suprafața exterioară a eșantioanelor nu trebuie să prezinte crăpături, zgârieturi, ciobiri sau deformări, iar variația medie a transmisiei,

Δ t = T2 T3T2 , măsurată pe cele trei eșantioane conform procedurii

descrise în apendicele 2 la prezenta anexă nu trebuie să depășească 0,020

(Δ tm ≤ 0,020).

După încercarea privind rezistența la agenți chimici, eșantioanele nu trebuie să poarte nicio urmă de depuneri chimice care ar putea cauza o variație a difuziei fluxului, a cărui variație medie,

Δ d = T5 T4T2 , măsurată pe cele trei eșantioane conform procedurii

descrise în apendicele 2 la prezenta anexă nu trebuie să depășească 0,020

(Δ dm ≤ 0,020).

Rezistența la detergenți și la hidrocarburi

Rezistența la detergenți

După ce este încălzită la 50 °C ± 5 °C, suprafața exterioară a 3 eșantioane (dispersoare sau eșantioane de materiale) este scufundată timp de 5 minute într-un amestec menținut la 23 ° ± 5 ° și compus din 99 părți apă distilată care nu conține mai mult de 0,02 % impurități și o parte de alchilarilsulfonat.

La finalul încercării, eșantioanele se usucă la 50 °C ± 5 °C. Suprafața eșantioanelor se curăță cu o cârpă umedă.

Rezistența la hidrocarburi

Suprafața exterioară a celor trei eșantioane se freacă apoi ușor, timp de un minut, cu pânză de bumbac impregnată cu un amestec compus din 70 % n-heptan și 30 % toluen (procentaj în volum), apoi se usucă în aer liber.

Rezultate

După realizarea succesivă a celor două încercări menționate mai sus, valoarea medie a variației de transmisie

Δ t = T2 T3T2 , măsurată pe cele trei eșantioane conform procedurii

descrise în apendicele 2 la prezenta anexă nu trebuie să depășească 0,010

(Δ tm ≤ 0,010).

Rezistența la deteriorarea mecanică

Metoda de deteriorare mecanică

Suprafața exterioară a trei eșantioane (dispersoare) noi este supusă încercării privind deteriorarea mecanică uniformă prin metoda descrisă în apendicele 3 la prezenta anexă.

Rezultate

După această încercare, variațiile:

sunt măsurate conform procedurii descrise în apendicele 2, în zona definită la punctul 2.2.4. de mai sus. Valoarea lor medie pentru cele trei eșantioane trebuie să fie astfel încât:

Δ tm ≤ 0,100;

Δ dm ≤ 0,050.

Încercarea de adeziune a eventualelor acoperiri

Pregătirea eșantionului

O suprafață de 20 mm × 20 mm din zona acoperirii unui dispersor se taie cu o lamă sau cu un ac, astfel încât să se obțină un caroiaj format din pătrate de aproximativ 2 mm × 2 mm. Presiunea lamei sau a acului trebuie să fie suficientă pentru a tăia cel puțin acoperirea.

Descrierea încercării

Se utilizează o bandă adezivă cu o forță de adeziune de 2 N (lățime în cm) ± 20 %, măsurată în condițiile standard descrise în apendicele 4 la prezenta anexă. Această bandă adezivă, cu o lățime de minimum 25 mm, este presată timp de cel puțin 5 minute pe suprafața pregătită în conformitate cu cerințele de la punctul 2.5.1.

Apoi, capătul benzii adezive este supus unei sarcini, până la echilibrarea forței de adeziune pe suprafața în cauză de o forță perpendiculară pe această suprafață. În acest moment, banda este smulsă cu o viteză constantă de 1,5 m/s ± 0,2 m/s.

Rezultate

Nu trebuie să se constate alterări vizibile ale suprafeței caroiate. Sunt admise alterări la intersecțiile caroiajului sau pe marginea inciziilor, cu condiția ca suprafața alterată să nu depășească 15 % din suprafața caroiată.

Încercări ale lămpii complete care încorporează un dispersor din material plastic

Rezistența la deteriorarea mecanică a suprafeței dispersorului

Teste

Dispersorul eșantionului de far nr. 1 este supus încercării descrise la punctul 2.4.1 de mai sus.

Rezultate

După încercare, rezultatele măsurărilor fotometrice efectuate pe far în conformitate cu prezentul regulament, nu trebuie să depășească cu mai mult de 30 % valorile maxime prescrise pentru punctele B 50 L și HV, și nu trebuie să fie cu mai mult de 10 % sub valoarea minimă prescrisă pentru punctul 75 R (în cazul farurilor destinate circulației pe stânga, punctele luate în considerare sunt B 50 R, HV și 75 L).

Încercarea de adeziune a eventualelor acoperiri

Dispersorul eșantionului de far nr. 2 este supus încercării descrise la punctul 2.5. de mai sus.

CONTROLUL CONFORMITĂȚII PRODUCȚIEI

În ceea ce privește materialele utilizate pentru fabricarea dispersoarelor, conformitatea cu prezentul regulament a farurilor de serie este admisă dacă:

după o încercare de rezistență la agenți chimici și o încercare de rezistență la detergenți și la hidrocarburi, suprafața exterioară a eșantioanelor nu prezintă nici fisuri, nici ciobiri, nici deformări vizibile cu ochiul liber (a se vedea punctele 2.2.2, 2.3.1 și 2.3.2);

După încercarea descrisă la punctul 2.6.1.1, valorile fotometrice în punctele de măsurare indicate la punctul 2.6.1.2 se încadrează în limitele prevăzute de regulamentul corespunzător pentru conformitatea producției.

Dacă rezultatele încercărilor nu îndeplinesc cerințele, încercările sunt repetate pe un alt eșantion de far, prelevat aleatoriu.

Apendicele 1

Apendicele 2

Metodă de măsurare a difuziei și transmisiei luminii

ECHIPAMENT (a se vedea figura)

Lumina unui colimator K cu o semidivergență β/2 = 17,4 × 10–4 rd este limitat de o diafragmă DT, cu o deschidere de 6 mm, în fața căreia este așezat porteșantionul.

O lentilă convergentă acromatică L2, corectată împotriva aberațiilor sferice, leagă diafragma DT de receptorul R; diametrul lentilei L2 trebuie ales astfel încât să nu obtureze lumina difuzată de eșantion într-un con având jumătatea unghiului la vârf în valoare de β/2 = 14°.

O diafragmă circulară DD cu unghiurile α/2 = 1° și αmax/2 = 12° se plasează într-un plan focal imagine al lentilei L2.

Partea centrală netransparentă a diafragmei este necesară pentru a elimina lumina care vine direct de la sursa luminoasă. Trebuie să fie posibilă înlăturarea părții centrale a diafragmei fasciculului luminos, astfel încât aceasta să revină exact la poziția sa inițială.

Pentru L2, se recomandă utilizarea unei distanțe focale de circa 80 mm.

Pentru un flux incident inițial adus la 1000 unități, precizia absolută a fiecărei citiri trebuie să fie mai mare decât unitatea.

MĂSURĂTORI

Trebuie efectuate următoarele citiri:

Apendicele 3

Metoda de încercare prin pulverizare

ECHIPAMENTE DE ÎNCERCARE

Pistol pentru pulverizare

Se utilizează un pistol pentru pulverizare, prevăzut cu o duză cu un diametru de 1,3 mm și care permite un debit de lichid de 0,24 ± 0,02 l/min, la o presiune de 6,0 bar – 0,+ 0,5 bar.

În aceste condiții de utilizare, trebuie să se obțină un jet cu diametrul de 170 mm ± 50 mm pe suprafața expusă deteriorării, situată la o distanță de 380 mm ± 10 mm de duză.

Amestecul pentru încercare

Amestecul pentru încercare este compus din:

nisip de siliciu cu duritatea 7 pe scara Mohr și cu o granulozitate cuprinsă între 0 și 0,2 mm, cu o distribuție practic normală, având un factor unghiular de 1,8 – 2;

apă, a cărei duritate nu depășește 205 g/m3, în proporție de 25 g nisip pentru 1 litru de apă.

ÎNCERCAREA

Suprafața exterioară a dispersoarelor farurilor este supusă o dată sau de mai multe ori acțiunii jetului de nisip, produs cu mijloacele și în condițiile descrise mai sus, acest jet fiind trimis aproape perpendicular pe suprafața care urmează să fie deteriorată.

Deteriorarea este controlată cu ajutorul unuia sau mai multor eșantioane de sticlă plasate ca referință în apropierea dispersoarelor de încercat. Se stropește cu amestec până când variația difuziunii luminii pe eșantion (eșantioane), măsurată conform metodei descrise în apendicele 2, este astfel încât:

Se pot utiliza mai multe eșantioane de referință pentru a se verifica omogenitatea degradării pe întreaga suprafață care urmează să fie încercată.

Apendicele 4

Încercarea de adeziune a benzii adezive

SCOP

Prezenta metodă are ca scop determinarea, în condiții standard, a forței liniare de adeziune a unei benzi adezive pe o placă de sticlă.

PRINCIPIU

Se măsoară forța necesară pentru a dezlipi o bandă adezivă de pe o placă de sticlă la un unghi de 90°.

CONDIȚII ATMOSFERICE SPECIFICATE

Condițiile ambiante trebuie să fie următoarele: temperatura trebuie să fie egală cu 23 °C ± 5 °C și umiditatea relativă (RH) egală cu 65 % ± 15 %.

EȘANTIOANE

Înainte de încercare, se condiționează ruloul eșantion de bandă adezivă timp de 24 ore în atmosfera specificată (a se vedea punctul 3 de mai sus). Din fiecare rulou se încearcă 5 eșantioane de 400 mm lungime fiecare.

Eșantioanele sunt prelevate din rulou după ce sunt îndepărtate primele 3 înfășurări.

PROCEDURA

Încercarea se efectuează în condițiile atmosferice specificate la punctul 3.

Se prelevă cinci eșantioane, derulând radial banda cu o viteză de aproximativ 300 mm/s, apoi acestea sunt aplicate în cel mult 15 secunde astfel:

Se aplică progresiv banda pe placă de sticlă prin frecare longitudinală ușoară cu degetul, astfel încât să nu existe nici o bulă de aer între bandă și placa de sticlă, dar fără a exercita o presiune semnificativă.

Se lasă ansamblul timp de 10 minute în condițiile atmosferice specificate.

Se dezlipește eșantionul de pe placa de sticlă pe o lungime de aproximativ 25 mm, într-un plan perpendicular pe axa eșantionului.

Se fixează sticla și se îndoaie capătul liber al benzii la 90°. Se aplică o forță astfel încât linia de separare dintre placă și bandă să fie perpendiculară pe această forță și perpendiculară pe placă.

Se trage de bandă pentru a o dezlipi cu o viteză de 300 mm/s ± 30 mm/s și se înregistrează forța necesară.

REZULTATE

Cele cinci valori obținute se aranjează în ordine și apoi se calculează valoarea medie ca rezultat al măsurătorii. Această valoare trebuie să fie exprimată în newtoni pe centimetru de lățime a benzii.

3 h la 40 °C ± 2 °C și 85 – 95 % RH;

1 h la 23 °C ± 5 °C și 60 – 75 % RH;

15 ore la – 30 °C ± 2 °C;

1 h la 23 °C ± 5 °C și 60 – 75 % RH;

3 h la 80 °C ± 2 °C;

1 h la 23 °C ± 5 °C și 60 – 75 % RH;

B 50 L și 50 R pentru lumina de întâlnire a unui far cu lumină de întâlnire sau a unui far cu lumină de întâlnire și de drum (B 50 R și 50 L în cazul farurilor pentru circulația pe stânga);

Emax pentru lumina de drum a unui far cu lumină de întâlnire/de drum.

Δ tm ≤ 0,100;

Δ dm ≤ 0,050.

după o încercare de rezistență la agenți chimici și o încercare de rezistență la detergenți și la hidrocarburi, suprafața exterioară a eșantioanelor nu prezintă nici fisuri, nici ciobiri, nici deformări vizibile cu ochiul liber (a se vedea punctele 2.2.2, 2.3.1 și 2.3.2);

După încercarea descrisă la punctul 2.6.1.1, valorile fotometrice în punctele de măsurare indicate la punctul 2.6.1.2 se încadrează în limitele prevăzute de regulamentul corespunzător pentru conformitatea producției.

nisip de siliciu cu duritatea 7 pe scara Mohr și cu o granulozitate cuprinsă între 0 și 0,2 mm, cu o distribuție practic normală, având un factor unghiular de 1,8 – 2;

apă, a cărei duritate nu depășește 205 g/m3, în proporție de 25 g nisip pentru 1 litru de apă.

Se aplică progresiv banda pe placă de sticlă prin frecare longitudinală ușoară cu degetul, astfel încât să nu existe nici o bulă de aer între bandă și placa de sticlă, dar fără a exercita o presiune semnificativă.

Se lasă ansamblul timp de 10 minute în condițiile atmosferice specificate.

Se dezlipește eșantionul de pe placa de sticlă pe o lungime de aproximativ 25 mm, într-un plan perpendicular pe axa eșantionului.

Se fixează sticla și se îndoaie capătul liber al benzii la 90°. Se aplică o forță astfel încât linia de separare dintre placă și bandă să fie perpendiculară pe această forță și perpendiculară pe placă.

Se trage de bandă pentru a o dezlipi cu o viteză de 300 mm/s ± 30 mm/s și se înregistrează forța necesară.

Apendicele 1

Apendicele 1

Apendicele 2

Apendicele 2

Metodă de măsurare a difuziei și transmisiei luminii

ECHIPAMENT (a se vedea figura)

Lumina unui colimator K cu o semidivergență β/2 = 17,4 × 10–4 rd este limitat de o diafragmă DT, cu o deschidere de 6 mm, în fața căreia este așezat porteșantionul.

O lentilă convergentă acromatică L2, corectată împotriva aberațiilor sferice, leagă diafragma DT de receptorul R; diametrul lentilei L2 trebuie ales astfel încât să nu obtureze lumina difuzată de eșantion într-un con având jumătatea unghiului la vârf în valoare de β/2 = 14°.

O diafragmă circulară DD cu unghiurile α/2 = 1° și αmax/2 = 12° se plasează într-un plan focal imagine al lentilei L2.

Partea centrală netransparentă a diafragmei este necesară pentru a elimina lumina care vine direct de la sursa luminoasă. Trebuie să fie posibilă înlăturarea părții centrale a diafragmei fasciculului luminos, astfel încât aceasta să revină exact la poziția sa inițială.

Pentru L2, se recomandă utilizarea unei distanțe focale de circa 80 mm.

Pentru un flux incident inițial adus la 1000 unități, precizia absolută a fiecărei citiri trebuie să fie mai mare decât unitatea.

MĂSURĂTORI

Trebuie efectuate următoarele citiri:

Apendicele 3

Apendicele 3

Metoda de încercare prin pulverizare

ECHIPAMENTE DE ÎNCERCARE

Pistol pentru pulverizare

Se utilizează un pistol pentru pulverizare, prevăzut cu o duză cu un diametru de 1,3 mm și care permite un debit de lichid de 0,24 ± 0,02 l/min, la o presiune de 6,0 bar – 0,+ 0,5 bar.

În aceste condiții de utilizare, trebuie să se obțină un jet cu diametrul de 170 mm ± 50 mm pe suprafața expusă deteriorării, situată la o distanță de 380 mm ± 10 mm de duză.

Amestecul pentru încercare

Amestecul pentru încercare este compus din:

nisip de siliciu cu duritatea 7 pe scara Mohr și cu o granulozitate cuprinsă între 0 și 0,2 mm, cu o distribuție practic normală, având un factor unghiular de 1,8 – 2;

apă, a cărei duritate nu depășește 205 g/m3, în proporție de 25 g nisip pentru 1 litru de apă.

ÎNCERCAREA

Suprafața exterioară a dispersoarelor farurilor este supusă o dată sau de mai multe ori acțiunii jetului de nisip, produs cu mijloacele și în condițiile descrise mai sus, acest jet fiind trimis aproape perpendicular pe suprafața care urmează să fie deteriorată.

Deteriorarea este controlată cu ajutorul unuia sau mai multor eșantioane de sticlă plasate ca referință în apropierea dispersoarelor de încercat. Se stropește cu amestec până când variația difuziunii luminii pe eșantion (eșantioane), măsurată conform metodei descrise în apendicele 2, este astfel încât:

Se pot utiliza mai multe eșantioane de referință pentru a se verifica omogenitatea degradării pe întreaga suprafață care urmează să fie încercată.

nisip de siliciu cu duritatea 7 pe scara Mohr și cu o granulozitate cuprinsă între 0 și 0,2 mm, cu o distribuție practic normală, având un factor unghiular de 1,8 – 2;

apă, a cărei duritate nu depășește 205 g/m3, în proporție de 25 g nisip pentru 1 litru de apă.

Apendicele 4

Apendicele 4

Încercarea de adeziune a benzii adezive

SCOP

Prezenta metodă are ca scop determinarea, în condiții standard, a forței liniare de adeziune a unei benzi adezive pe o placă de sticlă.

PRINCIPIU

Se măsoară forța necesară pentru a dezlipi o bandă adezivă de pe o placă de sticlă la un unghi de 90°.

CONDIȚII ATMOSFERICE SPECIFICATE

Condițiile ambiante trebuie să fie următoarele: temperatura trebuie să fie egală cu 23 °C ± 5 °C și umiditatea relativă (RH) egală cu 65 % ± 15 %.

EȘANTIOANE

Înainte de încercare, se condiționează ruloul eșantion de bandă adezivă timp de 24 ore în atmosfera specificată (a se vedea punctul 3 de mai sus). Din fiecare rulou se încearcă 5 eșantioane de 400 mm lungime fiecare.

Eșantioanele sunt prelevate din rulou după ce sunt îndepărtate primele 3 înfășurări.

PROCEDURA

Încercarea se efectuează în condițiile atmosferice specificate la punctul 3.

Se prelevă cinci eșantioane, derulând radial banda cu o viteză de aproximativ 300 mm/s, apoi acestea sunt aplicate în cel mult 15 secunde astfel:

Se aplică progresiv banda pe placă de sticlă prin frecare longitudinală ușoară cu degetul, astfel încât să nu existe nici o bulă de aer între bandă și placa de sticlă, dar fără a exercita o presiune semnificativă.

Se lasă ansamblul timp de 10 minute în condițiile atmosferice specificate.

Se dezlipește eșantionul de pe placa de sticlă pe o lungime de aproximativ 25 mm, într-un plan perpendicular pe axa eșantionului.

Se fixează sticla și se îndoaie capătul liber al benzii la 90°. Se aplică o forță astfel încât linia de separare dintre placă și bandă să fie perpendiculară pe această forță și perpendiculară pe placă.

Se trage de bandă pentru a o dezlipi cu o viteză de 300 mm/s ± 30 mm/s și se înregistrează forța necesară.

REZULTATE

Cele cinci valori obținute se aranjează în ordine și apoi se calculează valoarea medie ca rezultat al măsurătorii. Această valoare trebuie să fie exprimată în newtoni pe centimetru de lățime a benzii.

Se aplică progresiv banda pe placă de sticlă prin frecare longitudinală ușoară cu degetul, astfel încât să nu existe nici o bulă de aer între bandă și placa de sticlă, dar fără a exercita o presiune semnificativă.

Se lasă ansamblul timp de 10 minute în condițiile atmosferice specificate.

Se dezlipește eșantionul de pe placa de sticlă pe o lungime de aproximativ 25 mm, într-un plan perpendicular pe axa eșantionului.

Se fixează sticla și se îndoaie capătul liber al benzii la 90°. Se aplică o forță astfel încât linia de separare dintre placă și bandă să fie perpendiculară pe această forță și perpendiculară pe placă.

Se trage de bandă pentru a o dezlipi cu o viteză de 300 mm/s ± 30 mm/s și se înregistrează forța necesară.

Tabelul 1

Tabelul 2

Filtru galben-selectiv (ecran sau dispersor)

A.Încercări pe materiale plastice (dispersoare sau eșantioane de materiale furnizate în temeiul punctului 3.2.4 din prezentul regulament)

B.Încercări pe faruri complete (furnizate în conformitate cu punctul 3.2.3 din prezentul regulament)

Tabelul 6