Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de modificare a anexei X la regulamentul menționat

CAPITOLUL 1

SECȚIUNEA 1

Prezentul regulament prevede dispoziții de completare a anumitor elemente neesențiale ale Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 în ceea ce privește:

dispozițiile generale referitoare la plățile directe;

schema de plată de bază;

schema de plată unică pe suprafață;

plata pentru fermierii care utilizează practici agricole benefice pentru climă și mediu;

plata pentru tinerii fermieri care își încep activitatea agricolă;

sprijinul cuplat facultativ;

plata specifică pentru cultura de bumbac;

obligațiile de notificare ale statelor membre.

Statele membre implementează prezentul regulament în conformitate cu criterii obiective și în așa fel încât să asigure un tratament egal al fermierilor și să evite denaturarea pieței și a concurenței, promovând totodată o gestionare sustenabilă a resurselor naturale și măsurile climatice.

Statele membre se asigură că toate condițiile referitoare la sprijin puse în aplicare în temeiul prezentului regulament pot fi verificate și controlate.

Statele membre pun în aplicare prezentul regulament:

în ceea ce privește sprijinul, altul decât sprijinul cuplat, respectând cerințele stabilite la punctele 1, 5 și 6 din anexa 2 la Acordul privind agricultura; și

în ceea ce privește sprijinul cuplat, respectând cerințele articolului 6 alineatul (5) din Acordul privind agricultura.

Reducerile ca urmare a disciplinei financiare prevăzute la articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 se aplică sumei plăților provenite din diversele scheme de sprijin direct enumerate în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 la care are dreptul fiecare fermier după aplicarea retragerilor și a sancțiunilor administrative legate de plățile directe în temeiul titlului II capitolul IV din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014 și înaintea aplicării sancțiunilor administrative legate de ecocondiționalitate în temeiul titlului IV capitolul II din regulamentul delegat menționat.

SECȚIUNEA 2

În sensul articolului 4 alineatul (1) litera (c) punctul (ii) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, criteriile pe care trebuie să le îndeplinească fermierii în vederea respectării obligației de a menține suprafața agricolă într-o stare adecvată pentru pășunat sau pentru cultivare fără acțiuni pregătitoare care depășesc metodele și utilajele agricole uzuale se stabilesc de către statele membre într-unul dintre următoarele moduri sau în ambele:

statele membre solicită desfășurarea de către un fermier a cel puțin unei activități anuale. Atunci când acest lucru este justificat din motive de protecție a mediului, statele membre pot decide să recunoască, de asemenea, activități desfășurate o dată la doi ani;

statele membre stabilesc caracteristicile care trebuie îndeplinite de o suprafață agricolă pentru a fi considerată menținută într-o stare adecvată pentru pășunat sau pentru cultivare.

Când stabilesc criteriile menționate la alineatul (1), statele membre pot face distincția între diferite tipuri de suprafețe agricole.

În sensul articolului 4 alineatul (1) litera (c) punctul (iii) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, activitatea minimă care urmează să fie stabilită de către statele membre pentru a fi efectuată pe suprafețele agricole menținute în mod natural într-o stare adecvată pentru pășunat sau pentru cultivare este cel puțin o activitate anuală care trebuie desfășurată de un fermier. Atunci când acest lucru este justificat din motive de protecție a mediului, statele membre pot decide să recunoască, de asemenea, activități desfășurate o dată la doi ani.

În sensul articolului 4 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, se consideră că iarba și alte plante furajere erbacee rămân predominante atunci când acoperă peste 50 % din suprafața eligibilă la nivelul parcelei agricole, în sensul articolului 67 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

În sensul articolului 4 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, practicile ancorate în obiceiurile locului sunt oricare dintre cele care urmează sau o combinație între acestea:

practici pentru suprafețele destinate pășunatului care au caracter tradițional și sunt utilizate în mod obișnuit în ceea ce privește suprafețele în cauză;

practici care sunt importante pentru conservarea habitatelor enumerate în anexa I la Directiva 92/43/CEE a Consiliului și a biotopilor și habitatelor vizate de Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului.

Când aplică articolul 32 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pășunilor permanente bune pentru pășunat și care fac parte din practici ancorate în obiceiurile locului, unde, în mod obișnuit, suprafețele de pășunat nu sunt predominant acoperite cu iarbă și cu alte plante furajere erbacee, statele membre pot distinge între categorii diferite de suprafețe, pentru a aplica acestor categorii coeficienți de reducere diferiți.

În sensul articolului 32 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, eligibilitatea suprafețelor utilizate pentru producția de cânepă este condiționată de utilizarea de semințe din soiurile enumerate în Catalogul comun al soiurilor de plante agricole la data de 15 martie a anului pentru care se acordă plata respectivă și publicate în conformitate cu articolul 17 din Directiva 2002/53/CE a Consiliului. Semințele trebuie să fie certificate în conformitate cu Directiva 2002/57/CE a Consiliului sau în conformitate cu articolul 10 din Directiva 2008/62/CE a Comisiei, în cazul soiurilor de conservare.

Statele membre stabilesc sistemul de determinare a conținutului de Δ9-tetrahidrocanabinol (denumit în continuare conținutul de THC) din soiurile de cânepă, ceea ce le permite să aplice metoda prevăzută în anexa III.

Autoritatea competentă a statului membru păstrează evidența constatărilor privind conținutul de THC. O astfel de evidență cuprinde, pentru fiecare soi, cel puțin rezultatele privind conținutul de THC al fiecărui eșantion, exprimat ca procentaj cu două zecimale, procedura utilizată, numărul testelor efectuate, momentul în care a fost prelevat eșantionul și măsurile luate la scară națională.

Dacă media tuturor eșantioanelor dintr-un anumit soi depășește conținutul de THC prevăzut la articolul 32 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre aplică procedura B descrisă în anexa III la prezentul regulament în cazul soiului respectiv în cursul anului de cerere următor. Procedura respectivă se utilizează în cursul anilor de cerere următori, cu excepția cazului în care toate rezultatele analizelor cu privire la soiul în cauză arată un conținut de THC mai mic decât cel prevăzut la articolul 32 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

Dacă, în cel de al doilea an, media tuturor eșantioanelor dintr-un anumit soi depășește conținutul de THC prevăzut la articolul 32 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statul membru în cauză notifică Comisiei cererea de autorizare a interzicerii comercializării soiului respectiv în conformitate cu articolul 18 din Directiva 2002/53/CE. Respectiva notificare se transmite în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 792/2009 al Comisiei cel târziu până la data de 15 ianuarie a anului de cerere următor. Începând cu respectivul an de cerere, soiul care face obiectul solicitării respective nu este eligibil pentru plățile directe în statul membru în cauză.

În scopul prezentului regulament, cânepă cultivată drept cultură secundară înseamnă cultură de cânepă semănată după data de 30 iunie a unui anumit an.

Culturile de cânepă sunt menținute, în condiții de creștere normale, în conformitate cu practica locală, timp de cel puțin 10 zile de la data la care se încheie înflorirea, astfel încât să se poată efectua controalele necesare pentru aplicarea prezentului articol. Cânepa cultivată drept cultură secundară este menținută, în condiții de creștere normale, în conformitate cu practica locală, cel puțin până la sfârșitul perioadei de vegetație.

SECȚIUNEA 3

În sensul articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, se consideră că o persoană fizică sau juridică sau un grup de persoane fizice sau juridice deține suprafețe agricole care sunt în principal suprafețe menținute în mod natural într-o stare adecvată pentru pășunat sau pentru cultivare dacă suprafețele respective reprezintă mai mult de 50 % din suprafața agricolă totală declarată în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

Articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 nu se aplică unei persoane fizice sau juridice sau unui grup de persoane fizice sau juridice care efectuează, pe suprafețe menținute în mod natural într-o stare adecvată pentru pășunat sau pentru cultivare, o activitate agricolă în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

În sensul articolului 9 alineatul (2) al treilea paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și, după caz, în sensul articolului 13 din prezentul regulament, veniturile obținute din activitățile agricole sunt veniturile care au fost obținute de un fermier din activitatea sa agricolă în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (c) din regulamentul menționat, în cadrul exploatației sale, inclusiv sprijinul din partea Uniunii din Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), precum și orice ajutor național acordat pentru activități agricole, cu excepția plăților directe naționale complementare în temeiul articolelor 18 și 19 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

În sensul alineatului (1), venituri înseamnă veniturile brute, înaintea deducerii costurilor și impozitelor aferente.

Sprijinul din partea Uniunii menționat la alineatul (1) se calculează:

în Bulgaria și România, pentru anul 2015, pe baza cuantumului relevant prevăzut la punctul A din anexa V la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;

în Croația, pentru fiecare an menționat la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, pe baza cuantumului prevăzut la punctul A din anexa VI la respectivul regulament.

Cuantumul anual al plăților directe ale unui fermier menționat la articolul 9 alineatul (2) al treilea paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și, după caz, la articolul 13 alineatul (2) din prezentul regulament este cuantumul total al plăților directe la care avea dreptul fermierul respectiv în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pentru cel mai recent an fiscal pentru care sunt disponibile dovezi privind veniturile din activități neagricole. Cuantumul respectiv se calculează fără a se ține cont de aplicarea articolului 63 și a articolului 91 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

Dacă un fermier nu a depus o cerere de ajutor pentru plăți directe în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 în cel mai recent an fiscal menționat la alineatul (1) primul paragraf, statele membre stabilesc cuantumul total al plăților directe menționat la alineatul (1) primul paragraf înmulțind numărul hectarelor eligibile declarate de fermierul respectiv în anul depunerii cererii de ajutor în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 cu plata medie națională la hectar a sprijinului direct pentru anul menționat la alineatul (1) primul paragraf.

Cuantumul plăților directe ale unui fermier menționat la articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 este cuantumul total al plăților directe la care fermierul avea dreptul în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 înaintea aplicării articolului 63 și a articolului 91 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 pentru anul precedent.

Dacă un fermier nu a depus o cerere de ajutor pentru plăți directe în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pentru anul precedent menționat la alineatul (3) primul paragraf, statele membre stabilesc cuantumul total al plăților directe menționat la alineatul (3) primul paragraf înmulțind numărul hectarelor eligibile declarate de fermierul respectiv în anul depunerii cererii de ajutor în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 cu plata medie națională la hectar a sprijinului direct pentru anul precedent.

Cuantumul total al plăților directe menționat la alineatele (1) și (2) se calculează:

în Bulgaria și România, pentru anul 2015, pe baza cuantumului relevant prevăzut la punctul A din anexa V la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;

în Croația, pentru fiecare an menționat la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, pe baza cuantumului prevăzut la punctul A din anexa VI la respectivul regulament.

În scopul articolului 9 alineatul (2) al treilea paragraf litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, activitățile agricole nu sunt nesemnificative dacă veniturile totale obținute din activități agricole în sensul articolului 11 din prezentul regulament în cel mai recent an fiscal pentru care sunt disponibile astfel de dovezi reprezintă cel puțin o treime din veniturile totale obținute în cel mai recent an fiscal pentru care sunt disponibile astfel de dovezi.

În sensul articolului 9 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre pot decide că activitățile agricole constituie doar o parte nesemnificativă a ansamblului activităților economice ale unei persoane fizice sau juridice sau ale unui grup de persoane fizice sau juridice, aplicând următoarele metode:

cuantumul anual al plăților directe este mai mic de 5 % din veniturile totale obținute din activități neagricole în sensul articolului 11 din prezentul regulament în cel mai recent an fiscal pentru care sunt disponibile astfel de dovezi;

cuantumul total al veniturilor obținute din activități agricole în sensul articolului 11 din prezentul regulament în cel mai recent an fiscal pentru care sunt disponibile astfel de dovezi este sub un prag care urmează a fi decis de statele membre și nu depășește o treime din cuantumul total al veniturilor obținute în cel mai recent an fiscal pentru care sunt disponibile astfel de dovezi.

În sensul articolului 9 alineatul (2) al treilea paragraf litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și, dacă este cazul, în sensul articolului 9 alineatul (3) litera (b) din regulamentul menționat, o activitate agricolă este considerată principalul obiect de activitate al unei persoane juridice dacă este înregistrată ca principal obiect de activitate în registrul comerțului sau în orice alt document justificativ oficial echivalent al unui stat membru. În cazul unei persoane fizice, sunt necesare dovezi echivalente.

CAPITOLUL 2

SECȚIUNEA 1

Subsecțiunea 1

Dacă a primit exploatația sau o parte a acesteia prin moștenire sau prin moștenire anticipată, fermierul are dreptul de a cere, în nume propriu, numărul și valoarea drepturilor la plată care urmează a fi alocate pentru exploatația primită sau pentru o parte a acesteia, în aceleași condiții ca fermierul care gestiona inițial exploatația.

O schimbare de denumire nu are niciun impact asupra numărului și valorii drepturilor la plată care urmează a fi alocate.

O fuziune sau o scindare nu are niciun impact asupra numărului total și asupra valorii drepturilor la plată care urmează a fi alocate exploatației/exploatațiilor.

fuziune înseamnă fuziunea a doi sau mai mulți fermieri distincți în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 într-un nou fermier în sensul articolului menționat, care se află, din punctul de vedere al gestionării, al beneficiilor și al riscurilor financiare, sub controlul fermierilor care gestionau inițial exploatațiile sau al unuia dintre aceștia;

scindare înseamnă scindarea unui fermier în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 în:

cel puțin doi noi fermieri distincți în sensul articolului menționat, dintre care cel puțin unul rămâne controlat, din punctul de vedere al gestionării, al beneficiilor și al riscurilor financiare, de către cel puțin una dintre persoanele fizice sau juridice care gestionau inițial exploatația; sau

fermierul inițial și cel puțin un nou fermier distinct în sensul articolului menționat.

cel puțin doi noi fermieri distincți în sensul articolului menționat, dintre care cel puțin unul rămâne controlat, din punctul de vedere al gestionării, al beneficiilor și al riscurilor financiare, de către cel puțin una dintre persoanele fizice sau juridice care gestionau inițial exploatația; sau

fermierul inițial și cel puțin un nou fermier distinct în sensul articolului menționat.

În scopul stabilirii numărului de drepturi la plată care urmează a fi alocate în temeiul articolului 24 alineatul (2) și al articolului 39 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, în cazurile în care nu au fost recunoscute nicio forță majoră și nicio circumstanță excepțională, se iau în considerare doar acele hectare eligibile care sunt determinate în temeiul articolului 2 alineatul (1) al doilea paragraf punctul 23 litera (a) din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014.

Dacă un hectar eligibil menționat la alineatul (1) face obiectul unor cereri de alocare de drepturi la plată din partea a doi sau mai mulți solicitanți, criteriului pe baza căruia se ia decizia privind solicitantul căruia să i se aloce dreptul la plată este puterea de a lua decizii în privința activităților agricole desfășurate pe hectarul respectiv și asumarea beneficiilor și a riscurilor financiare legate de activitățile respective.

Nicio reducere în temeiul articolului 24 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 nu depășește 85 % din numărul drepturilor la plată corespunzătoare hectarelor eligibile cu pășuni permanente aflate în zone cu condiții climatice dificile.

În scopul aplicării coeficientului de reducere prevăzut la alineatul (1), pe baza constrângerilor naturale menționate la articolul 24 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre pot clasifica zonele cu condiții climatice dificile în mai multe categorii, pentru a le aplica acestora coeficienți de reducere diferiți.

În scopul stabilirii plăților directe sau a valorii drepturilor relevante aferente anului 2014 menționate la articolul 26 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, se ține cont doar de plățile sau de valoarea drepturilor destinate fermierilor care au dreptul de a primi plăți directe în conformitate cu articolul 9 și cu articolul 24 alineatul (9) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 în anul 2015.

În sensul articolului 26 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, se aplică următoarele norme:

referirea la măsurile de sprijin specific prevăzute la articolul 68 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 nu aduce atingere posibilității ca statele membre să ia în calcul doar una sau câteva dintre măsurile implementate în cadrul respectivelor măsuri de sprijin specific;

sprijinul acordat unui fermier pentru anul calendaristic 2014 în temeiul uneia sau mai multora dintre schemele de sprijin menționate la articolul 26 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 se calculează fără a se ține cont de vreuna dintre reducerile sau excluderile prevăzute la titlul II capitolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009;

în conformitate cu criterii obiective și nediscriminatorii, statele membre pot decide nivelul de sprijin de luat în calcul pentru una sau mai multe dintre schemele enumerate la articolul 26 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, aplicate de statele membre în cauză.

În sensul articolului 26 alineatul (6) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, sprijinul acordat pentru anul calendaristic 2014 în temeiul articolelor 72a și 125a din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 se calculează fără a se ține cont de nicio reducere sau excludere prevăzută la titlul II capitolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009.

Referirea de la articolul 26 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 la drepturile la plată deținute de un fermier include și drepturile la plată care sunt transferate prin arendă de fermier unui alt fermier la data depunerii cererii sale pentru 2014.

Dacă informațiile destinate fermierilor menționate la articolul 25 alineatul (10) sau la articolul 40 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 se bazează pe date provizorii, valoarea și numărul definitive ale drepturilor la plată se stabilesc și se comunică acestora după efectuarea tuturor verificărilor necesare în temeiul articolului 74 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și, în orice caz, până la data de 1 aprilie a anului următor primului an de aplicare a schemei de plată de bază de către statul membru în cauză.

Dacă una sau mai multe dintre plățile directe menționate la articolul 26 sau la articolul 40 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pentru 2014 sau, respectiv, pentru anul anterior implementării schemei de plată de bază sunt mai reduse decât cuantumurile corespunzătoare din anul anterior anilor afectați de o forță majoră sau de circumstanțe excepționale, valoarea unitară inițială se stabilește pe baza cuantumurilor primite de fermierul respectiv în anul anterior anilor afectați de o forță majoră sau de circumstanțe excepționale.

Statele membre pot decide să limiteze aplicarea alineatului (1) la cazurile în care plățile directe pentru anul 2014 sau, respectiv, pentru anul anterior implementării schemei de plată de bază, sunt inferioare unui anumit procentaj din cuantumurile corespunzătoare din anul anterior anilor afectați de o forță majoră sau de circumstanțe excepționale. Acest procentaj nu trebuie să fie sub 85 %.

Statele membre pot decide că, în cazul vânzării unei exploatații sau a unei părți a acesteia, fermierii pot, printr-un contract semnat înaintea ultimului termen de depunere a cererii de alocare a drepturilor la plată stabilit de Comisie în temeiul articolului 78 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, să transfere împreună cu exploatația sau cu o parte a acesteia drepturile la plată corespunzătoare care urmează să fie alocate. În cazul respectiv, drepturile la plată se alocă vânzătorului și sunt transferate direct cumpărătorului, care va beneficia, după caz, de utilizarea plăților primite de vânzător pentru 2014 sau a valorii drepturilor deținute de acesta în 2014, menționate la articolul 26 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, ca referință pentru stabilirea valorii unitare inițiale a respectivelor drepturi la plată.

Alineatul (1) se aplică mutatis mutandis statelor membre care aplică titlul III capitolul 1 secțiunea 5 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

Statele membre pot decide că, în cazul arendării unei exploatații sau a unei părți a acesteia, fermierii pot, printr-un contract semnat înaintea datei menționate la articolul 20 alineatul (1) primul paragraf, să transfere împreună cu exploatația sau cu o parte a acesteia drepturile la plată corespunzătoare care urmează să fie alocate. În cazul respectiv, drepturile la plată se alocă arendatorului și sunt transferate direct arendașului, care va beneficia, după caz, de utilizarea plăților primite de arendator pentru 2014 sau a valorii drepturilor deținute de acesta în 2014, menționate la articolul 26 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, ca referință pentru stabilirea valorii unitare inițiale a respectivelor drepturi la plată.

Alineatul (1) se aplică mutatis mutandis statelor membre care aplică titlul III capitolul 1 secțiunea 5 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

În sensul articolului 24 alineatul (1) al treilea paragraf litera (a) punctul (i) prima liniuță din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, cartofi pentru consum și cartofi de sămânță înseamnă cartofi încadrați la codul NC 0701, alții decât cei destinați producției de amidon.

Subsecțiunea 2

Drepturile la plată se calculează, într-o primă etapă, cu până la trei zecimale și se rotunjesc, într-o a doua etapă, în sus sau în jos până la cea mai apropiată a doua zecimală. În cazul în care calculul dă un rezultat în care a treia zecimală este un 5, suma se rotunjește în sus până la a doua zecimală.

Dacă un fermier transferă o parte a unui drept, valoarea părții respective se calculează proporțional pentru fiecare an relevant rămas menționat la articolul 25 sau la articolul 40 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

Statele membre pot modifica drepturile la plată fuzionând părțile de drepturi deținute de un fermier. Valoarea drepturilor fuzionate este stabilită pentru fiecare an relevant rămas menționat la articolul 25 sau la articolul 40 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 prin adunarea valorilor părților.

Drepturile la plată pot fi declarate pentru plată numai o dată pe an de către fermierul care le deține (conferite de proprietate sau de arendă) la data limită de depunere a cererii unice.

În cazul în care un fermier declară un număr de drepturi la plată care depășește suprafața sa eligibilă totală declarată în temeiul articolului 33 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, dreptul la plată sau partea unui drept la plată care depășește parțial respectiva suprafață eligibilă este considerată activat(ă) integral în scopul articolului 31 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menționat. Totuși, plata se calculează pe baza părții corespunzătoare a unui hectar eligibil.

Drepturile la plată pot fi transferate în orice moment al anului.

Dacă un stat membru utilizează opțiunea prevăzută la articolul 34 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statul membru respectiv stabilește regiunile menționate în dispoziția respectivă în primul an de aplicare a articolului 34 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și cel târziu cu o lună înaintea datei stabilite de statul membru în temeiul articolului 33 alineatul (1) din regulamentul menționat.

Subsecțiunea 3

Dacă un stat membru utilizează opțiunea prevăzută la articolul 34 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statul membru respectiv poate decide, în conformitate cu criterii obiective și în așa fel încât să asigure un tratament egal al fermierilor și să evite denaturarea pieței și a concurenței, să restituie în rezerva națională sau regională până la 30 % din valorile unitare anuale ale fiecărui drept la plată transferat fără hectarele eligibile corespunzătoare în sensul articolului 32 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 sau cuantumul echivalent exprimat în număr de drepturi la plată.

Prin derogare de la primul paragraf, în primii trei ani de aplicare a schemei de plată de bază, statele membre pot prevedea o restituire de până la 50 % din valoarea unitară anuală a fiecărui drept la plată sau a cuantumului echivalent exprimat în număr de drepturi la plată menționat la primul paragraf.

În sensul articolului 28 și al articolului 40 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, creșterea valorii drepturilor la plată menționate în dispozițiile în cauză se determină prin compararea valorii drepturilor la plată ale fermierului rezultate din aplicarea articolului 25 alineatul (4) și a articolului 26 sau, respectiv, a articolului 40 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, după vânzarea sau arendarea menționate la articolul 28 sau, respectiv, la articolul 40 alineatul (5) din regulamentul menționat, cu valoarea drepturilor la plată ale fermierului care ar rezulta în absența vânzării sau a arendării.

În sensul articolului 30 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, dacă un tânăr fermier sau un fermier care își începe activitatea agricolă nu deține niciun drept la plată (conferit de proprietate sau de arendă) și solicită drepturi la plată din rezerva națională sau regională, fermierul respectiv primește un număr de drepturi la plată egal cu numărul hectarelor eligibile pe care le deține (în proprietate sau în arendă) la data limită pentru depunerea cererii de alocare sau majorare a valorii drepturilor la plată, stabilită de Comisie în temeiul articolului 78 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

Dacă un tânăr fermier sau un fermier care își începe activitatea agricolă deține deja drepturi la plată (conferite de proprietate sau de arendă) și solicită drepturi la plată din rezerva națională sau regională, fermierul respectiv primește un număr de drepturi la plată egal cu numărul hectarelor eligibile pe care le deține (în proprietate sau în arendă) la data limită pentru depunerea cererii menționată la alineatul (1) și pentru care nu deține niciun drept la plată (conferit de proprietate sau de arendă).

În statele membre care aplică articolul 24 alineatul (6) sau alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, limitările în alocarea drepturilor la plată prevăzute de dispozițiile respective pot fi aplicate mutatis mutandis în cazul alocării drepturilor la plată în temeiul articolului 30 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

În sensul prezentului articol, sunt luați în considerare ca fermieri care își încep activitatea agricolă doar fermierii care și-au început activitatea agricolă în anul calendaristic 2013 sau în orice an ulterior și care depun o cerere pentru plata de bază cel târziu la doi ani după anul calendaristic în care și-au început activitatea agricolă.

În sensul articolului 30 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, dacă se alocă noi drepturi la plată în conformitate cu articolul 30 alineatul (10) din regulamentul menționat, acestea se alocă în conformitate cu condițiile prevăzute la prezentul articol și cu îndeplinirea criteriilor obiective stabilite de statul membru în cauză.

Dacă un fermier care nu deține niciun drept la plată (conferit de proprietate sau de arendă), are dreptul, în conformitate cu articolul 30 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, să primească drepturi la plată din rezerva națională sau regională și solicită aceste drepturi, fermierul respectiv primește un număr de drepturi la plată până la numărul hectarelor eligibile pe care le deține (în proprietate sau în arendă) la data limită pentru depunerea cererii menționată la articolul 28 alineatul (1).

Dacă un fermier care deține drepturi la plată (conferite de proprietate sau de arendă), are dreptul, în conformitate cu articolul 30 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, să primească drepturi la plată din rezerva națională sau regională și solicită aceste drepturi, fermierul respectiv primește un număr de drepturi la plată până la numărul hectarelor eligibile pe care le deține (în proprietate sau în arendă) la data limită pentru depunerea cererii menționată la articolul 28 alineatul (1) și pentru care nu deține niciun drept la plată (conferit de proprietate sau de arendă).

În sensul alineatului (1), statele membre nu stabilesc criterii legate de producție sau de alte date specifice pentru fiecare sector pentru o perioadă ulterioară datei fixate de statul membru în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 pentru anul de cerere 2013.

Când majorează valorile unitare anuale ale drepturilor la plată menționate la articolul 30 alineatul (10) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre trebuie să majoreze valoarea unitară a drepturilor deja deținute de fermier (conferite de proprietate sau de arendă) la data cererii de alocare a drepturilor din rezerva națională sau regională în conformitate cu criterii obiective și astfel încât să se asigure un tratament egal între fermieri și pentru a se evita denaturarea pieței și concurenței.

În sensul alineatului (1), statele membre nu stabilesc criterii legate de producție sau de alte date specifice pentru fiecare sector pentru o perioadă ulterioară datei fixate de statul membru în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 pentru anul de cerere 2013.

Dacă, din cauza unei forțe majore sau a unor circumstanțe excepționale, un fermier nu a putut depune o cerere de alocare de drepturi la plată în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) sau cu articolul 39 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și depune cerere pentru drepturi la plată din rezerva națională sau regională, fermierului respectiv i se alocă drepturi la plată în temeiul articolului 30 alineatul (7) litera (c) din regulamentul menționat. Statele membre stabilesc valorile unitare anuale ale drepturilor la plată care urmează a fi alocate în conformitate cu articolul 25 sau, respectiv, cu articolul 40 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, precum și cu deciziile luate de statele membre în ceea ce privește opțiunile din articolele menționate.

Statele membre pot decide că, dacă aplicarea uneia sau mai multora dintre limitările legate de alocarea drepturilor la plată prevăzute la articolul 24 alineatele (3)-(7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 limitează numărul drepturilor la plată alocate unui fermier la mai puțin decât un procentaj fix din hectarele sale eligibile și dacă fermierul solicită drepturi la plată din rezerva națională sau regională, fermierul respectiv este considerat într-o situație de dezavantaj specific în temeiul articolului 30 alineatul (7) litera (b) din regulamentul menționat. În acest caz, fermierului respectiv i se alocă un număr de drepturi la plată în conformitate cu articolul 30 alineatul (7) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, corespunzător unei proporții din numărul total al hectarelor sale eligibile declarate în cererea sa pentru 2015 în conformitate cu articolul 72 (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

Subsecțiunea 4

Cu excepția cazului în care prezenta subsecțiune conține dispoziții contrare, dispozițiile prezentei secțiuni vizează statele membre care aplică articolul 21 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

În scopul stabilirii drepturilor la plată care expiră în conformitate cu articolul 21 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, se acordă prioritate drepturilor la plată cu cea mai scăzută valoare.

Dacă drepturile la plată au aceeași valoare, numărul drepturilor la plată conferite de proprietate și numărul drepturilor la plată conferite de arendă se reduc în aceeași măsură.

Statele membre pot decide să aplice primele două paragrafe la nivel regional.

În scopul stabilirii valorii unitare inițiale a drepturilor la plată, statele membre care aplică articolul 21 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pot ajusta cuantumul plăților pentru 2014 în conformitate cu articolul 26 alineatul (5) din regulamentul menționat, deducând, înaintea reducerilor și excluderilor, cuantumul rezultat din expirarea drepturilor la plată în temeiul articolului 21 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

SECȚIUNEA 2

În scopul schemei de plată unică pe suprafață prevăzute în Titlul III capitolul 1 secțiunea 4 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, inclusiv orice referire în Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 la hectarele eligibile declarate în scopul schemei respective, se iau în calcul doar hectarele eligibile determinate în sensul articolului 2 alineatul (1) al doilea paragraf punctul 23 litera (a) din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014.

În scopul diferențierii plății unice pe suprafață prevăzute la articolul 36 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, se aplică următoarele norme:

referirea la măsurile de sprijin specific prevăzute la articolul 68 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 nu aduce atingere posibilității ca statele membre să ia în calcul doar una sau câteva dintre măsurile implementate în cadrul respectivelor măsuri de sprijin specific;

pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii, statele membre pot decide nivelul de sprijin de luat în calcul pentru una sau mai multe dintre schemele aplicate de statele membre în cauză în conformitate cu articolul 36 alineatul (3) al doilea paragraf din regulamentul menționat și, după caz, cu al treilea paragraf din dispoziția menționată. Totuși, când se ia în calcul sprijinul acordat în cadrul schemei relevante în 2014, cuantumul utilizat pentru diferențierea plății unice pe suprafață nu poate depăși cuantumul corespunzător acordat unui singur fermier în cadrul unei astfel de scheme în 2014;

când se ia în calcul sprijinul acordat în conformitate cu articolul 68 alineatul (1) litera (c) și cu articolele 126, 127 și 129 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, această diferențiere nu trebuie să pericliteze caracterul decuplat al schemelor respective.

Dacă cuantumul sprijinului din cadrul uneia sau mai multora dintre schemele de sprijin menționate la articolul 36 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 referitoare la anul 2014 este inferior cuantumului sau cuantumurilor corespunzătoare din anul anterior anilor afectați de forță majoră sau de circumstanțe excepționale, statele membre țin cont de sprijinul acordat în cadrul schemelor de sprijin în cauză în anul anterior anilor afectați de forță majoră sau de circumstanțe excepționale.

Statele membre pot decide că, în cazul unei moșteniri sau al unei moșteniri anticipate, diferențierea plății unice pe suprafață este disponibilă pentru fermierul care a moștenit exploatația, cu condiția ca fermierul respectiv să fie eligibil în cadrul schemei de plată unică pe suprafață.

Articolul 9 se aplică mutatis mutandis în ceea ce privește schema de plată unică pe suprafață.

CAPITOLUL 3

SECȚIUNEA 1

Statele membre care decid să pună în aplicare practicile echivalente menționate la articolul 43 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 desemnează una sau mai multe autorități de certificare publice sau private care să certifice că fermierul respectă, pe exploatația sa, practici care sunt în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din regulamentul menționat.

Autoritățile de certificare publice sau private trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

dețin cunoștințele de specialitate, echipamentul și infrastructura necesare pentru a exercita sarcinile de certificare;

dețin suficient personal calificat și cu experiență;

sunt imparțiale și nu se află în niciun conflict de interese în ceea ce privește exercitarea sarcinilor de certificare.

Desemnarea unei autorități de certificare publice sau private este retrasă atunci când aceasta nu îndeplinește condițiile pentru desemnarea sa menționate la alineatul (2).

În cazul fermierilor care decid să respecte practicile menționate la punctele 3 și 4 din secțiunea I și la punctul 7 din secțiunea III din anexa IX la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și oricare alte practici echivalente adăugate la anexa respectivă pentru care este necesar un calcul specific în scopul evitării dublei finanțări, ca practici echivalente în temeiul articolului 43 alineatul (3) litera (a) din regulamentul respectiv, statele membre scad din cuantumul sprijinului per hectar calculat în temeiul articolului 28 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 un cuantum corespunzător unei treimi din plata medie de ecologizare per hectar în statul membru sau în regiunea în cauză pentru fiecare practică de ecologizare cu care este echivalentă practica.

Prin derogare de la alineatul (1), statele membre care decid să aplice articolul 43 alineatul (9) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pot decide să aplice deducerea menționată la alineatul (1) din prezentul articol în mod individual, a unui cuantum corespunzător unei treimi din plata medie de ecologizare per hectar a fermierului în cauză.

SECȚIUNEA 2

În scopul calculării proporțiilor diferitelor culturi prevăzute la articolul 44 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, perioada care trebuie luată în considerare este partea cea mai relevantă a perioadei de cultivare având în vedere practicile tradiționale de cultivare în contextul național. Perioada respectivă poate fi stabilită la nivel național, la nivel regional sau la nivelul subregional adecvat.

Pentru calcularea proporțiilor diferitelor culturi, suprafața acoperită de o cultură poate include elemente de peisaj care fac parte din suprafața eligibilă în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014.

În cazul unei suprafețe pe care există culturi mixte, cu două sau mai multe culturi cultivate simultan pe rânduri separate, fiecare cultură este calculată ca diferită atunci când acoperă cel puțin 25 % din suprafața respectivă. Suprafața acoperită de diferitele culturi se calculează prin împărțirea suprafeței acoperite de culturile mixte la numărul culturilor care acoperă cel puțin 25 % din suprafața respectivă, indiferent de proporția ocupată efectiv de o cultură pe suprafața respectivă.

SECȚIUNEA 3

Pășunile permanente sensibile din punctul de vedere al mediului din afara suprafețelor vizate de Directiva 92/43/CEE sau de Directiva 2009/147/CE menționate la articolul 45 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 trebuie desemnate pe baza unuia sau mai multora dintre următoarele criterii:

acoperă soluri organice cu un procentaj ridicat de carbon organic, precum turbăriile sau zonele umede;

găzduiesc habitate enumerate în anexa I la Directiva 92/43/CEE sau protejate în temeiul legislației naționale;

conțin specii de plante enumerate în anexa II la Directiva 92/43/CEE sau protejate în temeiul legislației naționale;

au o importanță semnificativă pentru speciile de păsări sălbatice enumerate în anexa I la Directiva 2009/147/CE;

au o importanță semnificativă pentru speciile de animale sălbatice protejate în temeiul Directivei 92/43/CEE sau protejate în temeiul legislației naționale;

acoperă pășuni permanente cu mare valoare naturală definită cu ajutorul unor criterii obiective care urmează a fi stabilite de statul membru;

acoperă soluri cu un risc ridicat de eroziune;

se află într-o zonă sensibilă desemnată în planurile de gestionare a bazinelor hidrografice în temeiul Directivei 2000/60/CE.

Statele membre pot decide în fiecare an să adauge noi suprafețe desemnate și informează în timp util fermierii în cauză în privința deciziei respective.

Fără a se aduce atingere Directivei 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului, dacă un fermier a convertit sau a arat o pășune permanentă care face obiectul obligației menționate la articolul 45 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statul membru în cauză prevede obligația reconvertirii suprafeței în pășune permanentă și poate emite, de la caz la caz, instrucțiuni precise care trebuie respectate de fermierul respectiv, în legătură cu modul în care să fie reparate daunele aduse mediului, astfel încât să se ajungă din nou la statutul de suprafață sensibilă din punctul de vedere al mediului.

Imediat după constatarea încălcării, fermierul este informat în privința obligației de reconversie și a datei înaintea căreia trebuie respectată obligația respectivă. Data în cauză trebuie să fie cel târziu data transmiterii cererii unice pentru anul următor sau, în cazul Suediei și în cel al Finlandei, data de 30 iunie a anului următor.

Prin derogare de la articolul 4 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, terenul care face obiectul reconversiei este considerat pășune permanentă începând din prima zi a reconversiei și face obiectul obligației menționate la articolul 45 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

Suprafețele declarate de fermierii care participă la schema pentru micii fermieri prevăzută în titlul V din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, precum și unitățile unei exploatații care sunt utilizate pentru producția ecologică în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului nu se includ în proporția suprafețelor cu pășuni permanente în totalul suprafeței agricole și în procentajul de referință menționat la articolul 45 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

Suprafețele declarate de fermieri în 2012 ca zone cu fânețe permanente care au fost convertite în terenuri pentru alte utilizări pot fi deduse din calcularea suprafețelor cu pășuni permanente, în conformitate cu articolul 45 alineatul (2) al doilea paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, până la numărul hectarelor de fânețe permanente sau de pășuni permanente pe care fermierii le-au stabilit după 2012 și le-au declarat în 2015 la nivel național, regional sau subregional sau la nivel de exploatație, cu condiția respectării normelor existente privind menținerea pășunilor permanente prevăzute la articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 și la articolul 93 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

Statele membre adaptează proporția de referință dacă consideră că există un impact semnificativ asupra evoluției proporției generat, în special, de o modificare a suprafeței cu producție ecologică, de o schimbare a populației de participanți la schema pentru micii fermieri sau atunci când un stat membru ia o decizie în conformitate cu litera (a), (b) sau (c) de la articolul 4 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. În astfel de situații, statele membre informează neîntârziat Comisia în privința adaptării efectuate, justificând respectiva adaptare.

Statele membre pot prevedea obligația individuală a fermierilor de a nu converti, inclusiv, în cazul în care aplică litera (a) de la articolul 4 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, de a nu face lucrări de arat pe suprafețele de pășune permanentă fără o autorizare individuală prealabilă. Fermierii sunt informați imediat în privința respectivei obligații, în orice caz înaintea datei de 15 noiembrie a anului în care statul membru în cauză adoptă dispoziția respectivă. Respectiva obligație se aplică doar fermierilor care fac obiectul obligațiilor prevăzute în titlul III capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 în ceea ce privește suprafețele cu pășune permanentă care nu fac obiectul articolului 45 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

Dacă se constată că proporția menționată la articolul 45 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 a scăzut cu mai mult de 5 % în comparație cu proporția menționată la articolul respectiv, statul membru în cauză prevede obligația reconversiei suprafețelor în zone cu pășuni permanente și norme pentru evitarea unor noi conversii de zone cu pășuni permanente.

sunt supuși obligațiilor prevăzute în titlul III capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 în ceea ce privește suprafețele cu pășuni permanente care nu fac obiectul articolului 45 alineatul (1) din regulamentul menționat; și

pe baza cererilor depuse în conformitate cu articolul 72 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 sau cu articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009 în cei doi ani calendaristici anteriori sau, în 2015, în cei trei ani calendaristici anteriori, au la dispoziție suprafețe agricole care au fost convertite din zone cu pășuni permanente sau din terenuri cu fânețe permanente în suprafețe pentru alte utilizări.

Dacă aplicarea alineatului (2) al patrulea paragraf nu duce la o creștere cu mai mult de 5 % a proporției menționate la articolul 45 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre prevăd că fermierii care au la dispoziție o suprafață care a fost convertită dintr-o zonă cu pășuni permanente sau dintr-un teren cu fânețe permanente în suprafețe pentru alte utilizări în perioadele menționate la alineatul (2) al doilea paragraf litera (b) din prezentul articol trebuie, de asemenea, să reconvertească în zone cu pășuni permanente un procentaj din suprafața convertită respectivă sau să stabilească drept zonă cu pășuni permanente o altă suprafață corespunzătoare respectivului procentaj. Procentajul respectiv se calculează pe baza zonei convertite de fermier în perioadele menționate la alineatul (2) al doilea paragraf litera (b) din prezentul articol și pe baza suprafeței necesare pentru creșterea peste pragul de 5 % a proporției menționate la articolul 45 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

SECȚIUNEA 4

Pentru calificarea tipurilor de zone enumerate la articolul 46 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 ca zone de interes ecologic, se aplică alineatele (2)-(11) ale prezentului articol.

Pe terenurile lăsate în pârloagă și terenurile lăsate în pârloagă pentru plante melifere (specii bogate în polen și nectar) nu are loc nicio producție agricolă. Statele membre stabilesc o perioadă a unui anumit an calendaristic în care terenurile trebuie lăsate în pârloagă. Perioada respectivă nu trebuie să fie mai scurtă de șase luni. În ceea ce privește terenurile lăsate în pârloagă pentru plante melifere, statele membre trebuie să întocmească o listă cu speciile bogate în polen și nectar care urmează să fie utilizate. Speciile de plante alogene invazive în sensul articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1143/2014 al Parlamentului European și al Consiliului nu trebuie să figureze pe această listă. Aceste zone nu includ zonele acoperite de culturi semănate în mod normal pentru recoltare. Statele membre pot institui cerințe suplimentare. Aceste zone pot include speciile erbacee, cu condiția să rămână predominante culturile de plante melifere. Fără a aduce atingere cerinței privind absența oricărei producții stabilită la alineatul (10a), stupii pot fi plasați pe zonele cu terenuri lăsate în pârloagă pentru plante melifere (specii bogate în polen și nectar).

Terasele sunt terase care sunt protejate în conformitate cu GAEC 7 menționate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, precum și alte terase. Statele membre pot decide să considere zone de interes ecologic doar terasele protejate în conformitate cu GAEC 7. Statele membre care decid să ia în considerare și alte terase trebuie să stabilească criterii pentru respectivele alte terase, inclusiv înălțimea minimă bazată pe specificități naționale sau regionale.

Elementele de peisaj sunt la dispoziția fermierului și pot fi cele protejate prin GAEC 7, CRMG 2 sau CRMG 3 menționate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și/sau unul sau mai multe dintre următoarele elemente:

gardurile vii, benzile împădurite sau arborii în aliniament;

arborii izolați;

pâlcurile arbustive din zona de câmpie, inclusiv arborii, tufele sau pietrele;

iazurile. Rezervoarele din beton sau din plastic nu sunt considerate zone de interes ecologic;

rigolele, inclusiv cursurile deschise de apă pentru irigații sau drenare. Canalele cu pereți de beton nu sunt considerate zone de interes ecologic;

zidurile din piatră tradiționale.

Zonele tampon și marginile de câmpuri pot fi orice zone tampon și margini de câmpuri, inclusiv zonele tampon aflate de-a lungul cursurilor de apă prevăzute de GAEC 1, CRMG 1 sau CRMG 10 menționate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 sau marginile de câmpuri protejate prin GAEC 7, CRMG 2 sau CRMG 3 menționate în anexa respectivă.

În scopul articolului 46 alineatul (2) al doilea paragraf a doua teză din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, suprafețele menționate la alineatele (4) și (5) din prezentul articol sunt considerate suprafețe sau elemente adiacente atunci când sunt adiacente unei zone de interes ecologic direct adiacente terenului arabil al exploatației.

Hectarele de teren agroforestier sunt terenuri arabile care sunt eligibile pentru schema de plată de bază sau pentru schema de plată unică pe suprafață menționată în titlul III capitolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și care îndeplinesc condițiile pentru care s-a acordat sau se acordă sprijin în temeiul articolului 44 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 sau al articolului 23 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

În privința benzilor de hectare eligibile aflate de-a lungul marginilor de pădure, statele membre pot decide fie să permită producția agricolă sau să stabilească o cerință privind absența oricărei producții agricole, fie să ofere fermierilor cele două opțiuni. Statele membre stabilesc lățimea minimă a benzilor respective, care nu trebuie să fie mai mică de un metru.

Pentru zonele cu specii forestiere cu ciclu de producție scurt unde nu se folosesc îngrășăminte minerale și/sau produse de protecție a plantelor, statele membre întocmesc o listă a speciilor care pot fi utilizate în acest scop, selectând din lista întocmită în temeiul articolului 4 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 speciile cele mai adecvate din punct de vedere ecologic, excluzând astfel specii care în mod clar nu sunt indigene. Statele membre stabilesc, de asemenea, cerințele în ceea ce privește utilizarea îngrășămintelor minerale și/sau a produselor de protecție a plantelor în cazul în care statele membre autorizează utilizarea lor, fără a pierde din vedere obiectivul zonelor de interes ecologic, în special cel de a proteja și de a îmbunătăți biodiversitatea.

În zonele cu Miscanthus și cu Silphium perfoliatum, statele membre interzic utilizarea produselor de protecție a plantelor, cu excepția primului an în care cele două specii sunt introduse de către un fermier. Statele membre interzic sau stabilesc cerințe în ceea ce privește utilizarea îngrășămintelor minerale în aceste zone, fără a pierde din vedere obiectivul zonelor de interes ecologic, în special obiectivul de a proteja și de a îmbunătăți biodiversitatea.

Zonele acoperite cu strat vegetal sau culturi secundare includ astfel de zone stabilite în conformitate cu CRMG 1 menționate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, precum și alte zone acoperite cu strat vegetal sau culturi secundare, cu condiția ca acestea să fi fost stabilite prin semănarea unui amestec de specii de cultură sau prin subînsămânțarea ierbii sau a culturilor de leguminoase în cultura principală.

În zonele cu culturi fixatoare de azot, fermierii cultivă culturile fixatoare de azot care sunt incluse într-o listă stabilită de statul membru. Lista respectivă conține culturile fixatoare de azot considerate de statul membru ca având o contribuție la obiectivul de îmbunătățire a biodiversității și poate include amestecuri de culturi fixatoare de azot cu alte culturi, cu condiția să predomine speciile de culturi fixatoare de azot. Aceste culturi trebuie să fie prezente pe durata perioadei de vegetație. Statele membre pot stabili condiții suplimentare, mai ales în ceea ce privește metoda de producție, în special pentru a ține seama de necesitatea îndeplinirii obiectivelor Directivei 91/676/CEE și ale Directivei 2000/60/CE, dat fiind potențialul culturilor fixatoare de azot de a crește riscul de percolare a azotului toamna.

În scopurile alineatelor (2), (5) și (7), absența oricărei producții agricole înseamnă că nu se desfășoară nicio activitate agricolă astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, fără a se aduce atingere cerințelor definite în cadrul GAEC 4 menționate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013. Sunt permise acțiunile care vizează crearea unui strat vegetal pentru acoperirea solului în scopuri de biodiversitate, inclusiv semănarea unor amestecuri de semințe de flori sălbatice.

Se interzice utilizarea produselor de protecție a plantelor pe toate suprafețele menționate la alineatele (2), (9) și (10), precum și pe toate suprafețele cu producție agricolă menționate la alineatul (7).

În cazul zonelor menționate la alineatul (9) stabilite prin subînsămânțarea ierbii sau a culturilor de leguminoase în cultura principală, această interdicție se aplică din momentul recoltării culturii principale timp de cel puțin opt săptămâni sau până la semănarea următoarei culturi principale.

Un fermier poate declara aceeași zonă sau același element de peisaj o singură dată într-un an de cerere în scopul respectării cerinței referitoare la zonele de interes ecologic.

Statele membre care optează pentru punerea în aplicare la nivel regional prevăzută la articolul 46 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 delimitează regiunile în sensul respectivului articol. Regiunile care urmează să fie delimitate constau în zone geografice unice și omogene cu condiții agricole și de mediu similare. În acest sens, omogenitatea se referă la tipul de sol, la elevație, precum și la prezența unor zone naturale și seminaturale.

În regiunile delimitate, statele membre desemnează zonele în care trebuie puse în aplicare până la jumătate din punctele procentuale prevăzute de cerința referitoare la zonele de interes ecologic.

În ceea ce privește zonele delimitate, statele membre prevăd obligații specifice pentru fermierii sau grupurile de fermieri participante. Obligațiile respective garantează că zonele de interes ecologic adiacente au structuri contigue. Obligațiile pentru fermierii sau grupurile de fermieri participante includ o cerință conform căreia fiecare fermier participant trebuie să aibă cel puțin 50 % din zona care face obiectul obligației stabilite la articolul 46 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 situată pe terenul exploatației proprii din cadrul regiunii și în conformitate cu articolul 46 alineatul (2) al doilea paragraf din regulamentul respectiv.

Obligațiile pentru fermierii sau grupurile de fermieri participante garantează că zonele de interes ecologic contigue menționate la alineatul (3) constau în una sau mai multe dintre zonele menționate la articolul 46 alineatul (2) primul paragraf literele (a), (c), (d) și (h) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

La momentul desemnării zonelor și al prevederii obligațiilor menționate la alineatele (2) și, respectiv, (3), statele membre iau în considerare, dacă este cazul, strategiile naționale sau regionale existente privind biodiversitatea și/sau atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, planurile de gestionare a bazinelor hidrografice ori nevoile identificate în vederea asigurării coerenței ecologice a rețelei Natura 2000, rețea menționată la articolul 10 din Directiva 92/43/CEE sau în vederea contribuției la punerea în aplicare a strategiei privind infrastructurile ecologice.

Înainte de a prevedea obligații pentru fermieri, statele membre consultă fermierii sau grupurile de fermieri în cauză și alte părți interesate relevante. În urma unei astfel de consultări, statele membre elaborează un plan detaliat finalizat pentru implementarea la nivel regional și informează părțile interesate care au participat la consultare și fermierii sau grupurile de fermieri în cauză cu privire la planul respectiv, inclusiv cu privire la desemnarea zonelor și la obligațiile pentru fermierii sau grupurile de fermieri participante și, în special, cu privire la procentajul exact pe care fiecare fermier în parte trebuie să îl implementeze pe propria exploatație. Statele membre transmit fermierului informațiile respective cel târziu la data de 30 iunie a anului anterior anului în care se va aplica implementarea la nivel regional sau, pentru primul an de aplicare a prezentului regulament, în timp util pentru a permite fermierului să își întocmească cererea în consecință.

Statele membre care decid să permită o implementare colectivă, astfel cum se prevede la articolul 46 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, definesc criteriile pe care trebuie să le îndeplinească exploatațiile considerate a se afla în imediată apropiere, utilizând oricare dintre următoarele elemente:

fermierii a căror exploatație se află, în proporție de 80 %, în aceeași localitate;

fermierii a căror exploatație se află, în proporție de 80 %, într-o zonă cu o rază de un anumit număr de kilometri ce trebuie stabilit de statele membre, numărul maxim fiind de 15 kilometri.

Statele membre care optează pentru desemnarea zonelor în care este posibilă implementarea colectivă și optează pentru impunerea de obligații fermierilor sau grupurilor de fermieri participante iau în considerare strategiile naționale sau regionale existente privind biodiversitatea și/sau atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, planurile de gestionare a bazinelor hidrografice ori nevoile identificate în vederea asigurării coerenței ecologice a rețelei Natura 2000, rețea menționată la articolul 10 din Directiva 92/43/CEE sau în vederea contribuției la îmbunătățirea infrastructurilor ecologice.

Obligațiile pentru fermierii sau grupurile de fermieri participante menționate la alineatul (2) includ condiția ca zonele de interes ecologic contigue să constea în una sau mai multe dintre zonele menționate la articolul 46 alineatul (2) al doilea paragraf literele (a), (c), (d) și (h) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

Fermierii care participă la implementarea colectivă încheie un acord scris care include detalii privind măsurile interne de compensare financiară și sancțiunile administrative în caz de neconformitate în ceea ce privește zonele comune de interes ecologic.

Statele membre care decid să pună în aplicare articolul 46 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 stabilesc procentajul reprezentat de păduri în suprafața totală de teren menționată la primul paragraf din alineatul menționat, pe baza datelor puse la dispoziție de Eurostat. Datele privind pădurile se referă la definiția pe care o aplică Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Organizației Națiunilor Unite și exclud suprafața inclusă în alte suprafețe împădurite. Din suprafața totală de teren se exclude suprafața acoperită de ape interioare, inclusiv de râuri și de lacuri.

Proporția dintre păduri și suprafața de teren agricol menționată la articolul 46 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 se calculează utilizând datele puse la dispoziție de Eurostat. În cazul în care nu există date disponibile de la Eurostat cu privire la terenurile acoperite cu păduri și terenurile agricole la scara necesară pentru evaluarea proporției pădurilor la un nivel al suprafeței echivalent cu nivelul LAU2 sau la nivelul unei unități clar delimitate care acoperă o singură zonă geografică, clară, contiguă, ce prezintă condiții agricole similare, pot fi folosite alte surse de date.

Datele și calculele menționate la alineatele (1) și (2) sunt valabile timp de trei ani. După expirarea acestei perioade, statele membre care decid să aplice în continuare exceptarea prevăzută la articolul 46 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și să reînnoiască respectiva perioadă de trei ani recalculează proporțiile în conformitate cu alineatele (1) și (2) din prezentul articol utilizând cele mai recente date disponibile.

CAPITOLUL 4

Plata anuală pentru tinerii fermieri prevăzută la articolul 50 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 se acordă unei persoane juridice, indiferent de forma sa juridică, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

persoana juridică are dreptul la o plată în temeiul schemei de plată de bază sau al schemei de plată unică pe suprafață prevăzute în titlul III capitolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și și-a activat drepturile la plată sau și-a declarat hectarele eligibile, în conformitate cu articolul 50 alineatul (4) din regulamentul menționat;

un tânăr fermier în sensul articolului 50 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 exercită efectiv și durabil controlul asupra persoanei juridice din punctul de vedere al deciziilor legate de gestionare, al beneficiilor și al riscurilor financiare în fiecare an pentru care persoana juridică depune o cerere de plată în cadrul schemei pentru tinerii fermieri. În cazul în care mai multe persoane fizice, inclusiv o persoană (mai multe persoane), care nu este (sunt) tânăr (tineri) fermier(i), participă la capitalul sau în conducerea persoanei juridice, tânărul (tinerii) fermier(i) trebuie să poată exercita acest control eficient și durabil, fie exclusiv, fie în comun cu alți fermieri, în temeiul alineatului (1a) al prezentului articol, în fiecare an pentru care persoana juridică depune o cerere de plată în cadrul schemei pentru tinerii fermieri;

cel puțin unul dintre tinerii fermieri care îndeplinesc condiția prevăzută la litera (b) îndeplinește criteriile de eligibilitate stabilite de statele membre în temeiul articolului 50 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, dacă există astfel de criterii, cu excepția cazului în care statele membre au decis că respectivele criterii se aplică tuturor tinerilor fermieri respectivi.

Prin derogare de la alineatul (1) primul paragraf litera (b), statele membre pot decide că, începând cu anul calendaristic 2016 sau 2017, tânărul (tinerii) fermier (fermieri) trebuie să exercite individual controlul efectiv și durabil prevăzut la punctul respectiv. O astfel de decizie trebuie luată înainte de data de deschidere a perioadei de depunere a cererilor pentru primul an în care se aplică și se ia numai o singură dată. Nicio astfel de decizie nu trebuie să fie posibilă după data de deschidere a perioadei de depunere a cererilor pentru anul calendaristic 2017.

Plata menționată la articolul 50 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 nu se mai acordă dacă toți tinerii fermieri care îndeplinesc criteriile prevăzute la alineatul (1) primul paragraf litera (b) și, după caz, la alineatul (1) primul paragraf litera (c) au încetat a mai exercita controlul asupra persoanei juridice.

În scopurile prezentului articol:

orice referire la fermier în articolul 50 alineatele (4)-(10) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 trebuie înțeleasă ca o referire la persoana juridică menționată în prezentul articol;

referirea la prima depunere a unei cereri în cadrul schemei de plată de bază sau al schemei de plată unică pe suprafață de la articolul 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 trebuie înțeleasă ca o referire la prima cerere de plată a persoanei juridice în cadrul schemei pentru tinerii fermieri;

fără a se aduce atingere dispozițiilor de la alineatul (4) din prezentul articol, referirea la instalare de la articolul 50 alineatul (5) a doua teză din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 trebuie înțeleasă ca o referire la instalarea tinerilor fermieri care exercită controlul asupra persoanei juridice în conformitate cu alineatul (1) primul paragraf litera (b) din prezentul articol.

Dacă mai mulți tineri fermieri în sensul alineatului (1) primul paragraf litera (b) au dobândit controlul asupra persoanei juridice la diferite momente, prima dobândire a controlului trebuie considerată momentul instalării menționate la articolul 50 alineatul (5) a doua teză din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

Articolul 49 se aplică mutatis mutandis unui grup de persoane fizice, astfel cum este menționat la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, în cazul căruia cerințele prevăzute la articolul 49 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament sunt îndeplinite la nivelul grupului.

CAPITOLUL 5

SECȚIUNEA 1

În scopurile prezentei secțiuni, măsuri de sprijin cuplat înseamnă măsuri de implementare a sprijinului cuplat facultativ prevăzut la articolul 52 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

Regiunile menționate la articolul 52 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 sunt stabilite de statele membre după criterii obiective și nediscriminatorii precum caracteristicile agronomice și socioeconomice și potențialul agricol regional sau structura instituțională sau administrativă. Aceste regiuni pot fi diferite de cele stabilite în cadrul altor scheme de sprijin prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

La definirea tipurilor specifice de agricultură sau a sectoarelor agricole specifice menționate la articolul 52 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre țin seama mai ales de structurile și condițiile productive relevante ale regiunii sau ale sectorului în cauză.

În scopurile articolului 52 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, anumite tipuri de agricultură sau anumite sectoare agricole specifice sunt considerate ca fiind afectate de dificultăți dacă există riscul abandonării lor sau al unei scăderi a producției, printre altele din cauza rentabilității scăzute a activității desfășurate, cu impact negativ asupra echilibrului economic, social și de mediu al regiunii sau al sectorului în cauză.

Statele membre stabilesc criterii de eligibilitate pentru măsurile de sprijin cuplat în conformitate cu cadrul prevăzut de Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și cu condițiile prevăzute de prezentul regulament.

Statele membre fixează la nivel regional sau sectorial suprafețele și producțiile și numărul de animale menționate la articolul 52 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. Acestea trebuie să reflecte producțiile maxime, suprafața cultivată sau numărul de animale obținut în regiunea sau sectorul în cauză în cel puțin un an din perioada de cinci ani care precedă anul deciziei menționate la articolul 53 alineatul (1) din regulamentul respectiv.

raportul dintre cuantumul fixat pentru finanțarea măsurii, notificat în conformitate cu punctul 3 litera (i) din anexa I la prezentul regulament, și suprafața sau numărul de animale eligibile pentru sprijin în anul în cauză;

raportul dintre cuantumul fixat pentru finanțarea măsurii, notificat în conformitate cu punctul 3 litera (i) din anexa I la prezentul regulament, și suprafața sau numărul de animale stabilit(ă) în conformitate cu primul paragraf al prezentului alineat.

În cazul în care măsura de sprijin cuplat vizează semințele oleaginoase menționate în anexa la Memorandumului de înțelegere dintre Comunitatea Economică Europeană și Statele Unite ale Americii privind semințele oleaginoase în cadrul GATT, totalul suprafețelor maxime care urmează a fi sprijinite notificat de statele membre nu trebuie să depășească o suprafață maximă pentru întreaga Uniune, pentru a se garanta îndeplinirea angajamentelor internaționale ale Uniunii.

Dacă măsura de sprijin cuplat vizează bovine și/sau oi și capre, statele membre stabilesc ca o condiție de eligibilitate pentru sprijin cerințele de a identifica și înregistra animalele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al Consiliului sau, respectiv, în Regulamentul (CE) nr. 21/2004 al Consiliului.

prima zi a perioadei de reținere a animalului în cauză, atunci când se aplică o perioadă de reținere;

o dată aleasă pe baza unor criterii obiective și în concordanță cu măsura corespunzătoare notificată în conformitate cu anexa I, atunci când nu se aplică o perioadă de reținere.

Statele membre nu pot acorda sprijin cuplat legat de suprafață pentru suprafețe care nu sunt eligibile în sensul articolului 32 alineatele (2), (3) și (4) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. Dacă statele membre acordă sprijin cuplat pentru cânepă, se aplică condiția prevăzută la articolul 32 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și la articolul 9 din prezentul regulament.

Fără a se aduce atingere cerințelor prevăzute în titlul IV capitolul I din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre pot decide să utilizeze sumele notificate în conformitate cu punctul 3 litera (i) din anexa I la prezentul regulament în scopul finanțării uneia sau mai multor măsuri de sprijin în temeiul titlului IV capitolul I din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pentru același an de cerere.

În cazul în care suprafața sau numărul de animale eligibile pentru sprijin în cadrul unei măsuri de sprijin cuplat facultativ, în anul de cerere vizat, este egal(ă) cu sau mai mare decât suprafața sau numărul de animale menționat(ă) la articolul 52 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 notificat(ă) în conformitate cu punctul 3 litera (j) din anexa I la prezentul regulament, măsura de sprijin nu beneficiază de un transfer de fonduri de la nicio altă (alte) măsură (măsuri) de sprijin.

În cazul în care suprafața sau numărul de animale eligibile pentru sprijin în cadrul unei măsuri de sprijin cuplat facultativ, în anul de cerere vizat, este mai mic(ă) decât suprafața sau numărul de animale eligibile menționat(ă) la articolul 52 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 notificat(ă) în conformitate cu punctul 3 litera (j) din anexa I la prezentul regulament, un transfer de fonduri nu trebuie să ducă la reducerea cuantumului per unitate sub raportul dintre cuantumul fixat pentru finanțare notificat în conformitate cu punctul 3 litera (i) din anexa respectivă și suprafața sau numărul de animale menționat(ă) la articolul 52 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

În cazul în care statele membre acordă sprijin cuplat pentru culturi proteice în timp ce utilizează posibilitatea prevăzută la articolul 53 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, un transfer de fonduri nu trebuie să ducă la un sprijin disponibil pentru culturile proteice mai mic de 2 % din plafonul național anual prevăzut în anexa II la regulamentul respectiv.

O decizie de a transfera fonduri între măsurile de sprijin va fi luată înainte de data primei plăți sau de plata avansurilor către fermieri pentru sprijinul cuplat facultativ. Totuși, în ceea ce privește transferurile dinspre și înspre măsurile pentru care nu s-au efectuat încă plăți, o astfel de decizie poate fi luată după data respectivă, dar nu mai târziu de:

ultima zi a lunii în care se efectuează prima plată sau plata avansurilor către fermieri pentru sprijinul cuplat facultativ;

data de 30 noiembrie, în cazul în care prima plată sau plata avansurilor se efectuează în perioada 16-31 octombrie.

Autoritatea competentă a statului membru care intenționează să ia o decizie de a transfera fonduri între măsurile de sprijin informează fermierii cu privire la un posibil transfer înainte de data de deschidere a perioadei de depunere a cererilor.

În scopurile articolului 52 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, măsurile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 și în Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului sunt considerate alte măsuri și politici ale Uniunii.

Statele membre asigură coerența între:

măsurile de sprijin cuplat și măsurile implementate în cadrul altor măsuri și politici ale Uniunii;

diferitele măsuri de sprijin cuplat;

măsurile de sprijin cuplat și măsurile finanțate prin ajutoare de stat.

Dacă sprijinul în cadrul unei anumite măsuri de sprijin cuplat poate fi, de asemenea, acordat în cadrul unei alte măsură de sprijin cuplat sau în cadrul unei măsuri puse în aplicare în temeiul altor măsuri și politici ale Uniunii, statele membre trebuie să se asigure că fermierul în cauză poate beneficia de sprijin care vizează obiectivul menționat la articolul 52 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 în cadrul unei singure astfel de măsuri pentru fiecare sector, regiune, tip specific de agricultură sau sector agricol specific care este vizat(ă) în conformitate cu articolul 52 alineatul (3) din regulamentul respectiv.

În scopurile articolului 55 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, există o lipsă de alternative dacă:

în regiunea sau în sectorul vizate, nu poate fi realizată nicio altă producție decât cea care face obiectul măsurii de sprijin cuplat sau continuarea producției respective necesită modificări semnificative ale structurilor de producție; sau

conversia spre o altă producție este extrem de limitată din cauza indisponibilității terenurilor sau a infrastructurilor adaptate pentru producția respectivă, din cauza reducerii semnificative a numărului de exploatații care rezultă din indisponibilitate, din cauza nivelului investițiilor necesare care decurg din conversie sau din motive similare.

În scopurile articolului 55 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, este necesar să se prevadă aprovizionarea stabilă a industriei locale de prelucrare dacă se preconizează că suspendarea sau reducerea producției în regiunea sau sectorul vizate va avea un impact negativ asupra activității și a viabilității economice aferente sau a ocupării forței de muncă a întreprinderilor din aval care depind semnificativ de producția în cauză, precum prelucrătorii de materii prime, abatoarele sau industria alimentară. Întreprinderile din aval menționate trebuie să se afle în regiunea în cauză sau trebuie să depindă în mod semnificativ de sector pentru continuarea activității lor.

În scopurile articolului 55 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, există perturbări prelungite ale pieței aferente dacă fermierii din regiunea sau sectorul vizate sunt afectați de pierderile economice generate mai ales de apariția poluării, a contaminării sau a degradării calității mediului din cauza unui anumit eveniment cu amploare geografică limitată.

Când evaluează nivelul sprijinului cuplat rezultat din măsurile care urmează a fi aprobate, notificat de statul membru, Comisia ține cont de nivelul plăților cuplate directe acordate pe parcursul a cel puțin un an din perioada de referință 2010-2014 menționată la articolul 53 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

SECȚIUNEA 2

Statele membre stabilesc criterii obiective pe baza cărora se autorizează terenurile agricole în temeiul articolului 57 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

Criteriile respective se bazează pe cel puțin unul dintre următoarele elemente:

economia agricolă a regiunilor pentru care producția de bumbac este importantă;

condițiile pedoclimatice ale suprafețelor în cauză;

gestionarea apei de irigare;

sistemele de rotație și tehnicile de cultivare care pot respecta mediul.

În scopurile articolului 57 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre autorizează soiurile înregistrate în Catalogul comun al soiurilor de plante agricole prevăzut de Directiva 2002/53/CE care sunt adaptate la nevoile pieței.

Însămânțarea suprafețelor menționate la articolul 57 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 se realizează prin obținerea unei densități minime a plantelor care urmează să fie stabilită de către statul membru în cauză în funcție de condițiile pedoclimatice și, după caz, de caracteristicile regionale specifice.

Statele membre pot să stabilească norme speciale în ceea ce privește practicile agronomice necesare pentru întreținerea și recoltarea culturilor în condiții normale de creștere.

Începând cel târziu din data de 1 martie a fiecărui an, statele membre autorizează, pentru o perioadă de un an, orice organizație interprofesională menționată la articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 care depune o cerere pentru a deveni o astfel de organizație autorizată și care:

gestionează o suprafață totală, stabilită de statul membru, de cel puțin 4000 ha, care îndeplinește criteriile de autorizare prevăzute la articolul 56 din prezentul regulament;

cuprinde cel puțin o întreprindere de egrenat; și

a adoptat norme de funcționare interne, în special privind condițiile de aderare și cotizațiile, în conformitate cu normele naționale și ale Uniunii.

Dacă se constată că o organizație interprofesională autorizată nu respectă criteriile de autorizare prevăzute la alineatul (1), statul membru retrage autorizația, cu excepția cazului în care se restabilește respectarea criteriilor în cauză. În cazul în care se preconizează retragerea autorizației, statul membru notifică organizației interprofesionale intenția sa, precum și motivele retragerii. Statul membru acordă organizației interprofesionale posibilitatea să-și prezinte observațiile într-un termen stabilit.

Un producător nu este membru al mai multor organizații interprofesionale autorizate în sensul articolului 59 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

Un producător care este membru al unei organizații interprofesionale autorizate trebuie să livreze bumbacul produs doar unei întreprinderi de egrenat care face parte din aceeași organizație.

Participarea producătorilor la o organizație interprofesională autorizată este rezultatul unei aderări voluntare.

CAPITOLUL 6

Până la 31 ianuarie 2015, statele membre notifică Comisiei orice decizii luate în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. de 1307/2013. Această notificare include detaliile referitoare la deciziile respective, justificarea acestora și criteriile obiective pe baza cărora au fost luate deciziile.

Până la 31 ianuarie 2015, statele membre notifică Comisiei orice decizii în temeiul articolului 8. O astfel de notificare include detaliile referitoare la deciziile respective, justificarea acestora și criteriile obiective pe baza cărora au fost luate deciziile.

Dacă un stat membru notifică Comisiei deciziile sale în temeiul articolului 22 alineatele (2) și (3), al articolului 24 alineatul (10), al articolului 29 și al articolului 40 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, notificarea respectivă include detaliile referitoare la deciziile în cauză. În plus, în ceea ce privește deciziile în temeiul articolului 24 alineatul (10), al articolului 29 și al articolului 40 alineatul (4) din regulamentul menționat, se include, după caz, o justificare.

Dacă un stat membru decide să utilizeze opțiunile prevăzute la articolul 30 alineatul (7), articolul 30 alineatul (11) litera (b), articolul 32 alineatul (3) litera (b), articolul 32 alineatul (5) și articolul 36 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statul membru respectiv notifică Comisiei, până la data de 31 ianuarie a primului an de aplicare a deciziilor în cauză, detaliile referitoare la acestea, precum și justificarea și, dacă este relevant, criteriile obiective pe baza cărora au fost luate deciziile respective.

Dacă un stat membru decide să utilizeze opțiunea prevăzută la articolul 34 alineatele (3) și (4) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statul membru respectiv notifică Comisiei decizia sa până la data de 31 ianuarie a primului an de aplicare a deciziei în cauză.

Dacă un stat membru decide să utilizeze opțiunile prevăzute la articolul 39 alineatul (1) al doilea paragraf și la articolul 40 alineatele (2) și (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statul membru respectiv notifică Comisiei, până la data de 31 iulie a anului anterior celui al primei aplicări a deciziilor în cauză, detaliile referitoare la acestea, precum și justificarea și, dacă este relevant, criteriile obiective pe baza cărora au fost luate deciziile respective.

Dacă un stat membru decide să aplice schema de plată unică pe suprafață în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statul membru respectiv notifică Comisiei, până la data de 1 septembrie a fiecărui an, pentru anul de cerere în cauză, numărul total al hectarelor declarate de fermieri în temeiul articolului 36 alineatul (2) din regulamentul menționat.

Statele membre notifică Comisiei următoarele informații:

până la 15 decembrie 2014:

dacă este cazul, decizia lor de a calcula plata menționată la articolul 43 alineatul (9) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 în conformitate cu al treilea paragraf de la alineatul menționat;

dacă este cazul, decizia lor de a desemna alte suprafețe cu pășuni permanente sensibile menționate la articolul 45 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;

dacă este cazul, decizia lor de a aplica plata menționată la articolul 43 alineatul (9) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 la nivel regional, astfel cum se prevede la articolul 47 alineatul (2) al doilea paragraf din regulamentul respectiv;

până la data de 15 decembrie a anului în cauză, decizia de a desemna din nou zone cu pășuni permanente sensibile din punct de vedere ecologic, astfel cum se menționează la articolul 41 al doilea paragraf din prezentul regulament;

până la data de 15 decembrie a fiecărui an, pentru anul de cerere în cauză:

numărul total de fermieri care trebuie să aplice cel puțin o obligație de ecologizare menționată la articolul 43 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și numărul total al hectarelor declarate de fermierii respectivi;

numărul total al fermierilor scutiți de una sau mai multe practici de ecologizare și numărul hectarelor declarate de acești fermieri, numărul fermierilor scutiți de toate practicile deoarece respectă cerințele din Regulamentul (CE) nr. 834/2007, numărul fermierilor care participă la schema pentru micii fermieri, numărul fermierilor scutiți de obligația de diversificare a culturilor și numărul fermierilor scutiți de obligația referitoare la zona de interes ecologic, precum și numărul respectiv al hectarelor declarate de fermierii în cauză;

numărul total al fermierilor care aplică măsuri echivalente, cu distincție între fermierii care aplică echivalența în temeiul articolului 43 alineatul (3) litera (a) sau (b) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și numărul respectiv al hectarelor declarate de fermierii în cauză;

numărul total al fermierilor care sunt supuși obligației de diversificare a culturilor, defalcat în numărul fermierilor supuși obligației de diversificare prin existența a două culturi și în numărul fermierilor supuși obligației de diversificare prin existența a trei culturi și incluzând numărul respectiv al hectarelor de teren arabil declarate de fermierii în cauză;

numărul total al fermierilor luați în considerare pentru calcularea proporției dintre suprafețele pășunilor permanente și suprafața agricolă totală și numărul total de hectare acoperite de pășuni permanente declarate de acești fermieri;

numărul total al fermierilor care declară pășuni permanente sensibile din punctul de vedere al mediului, numărul total al hectarelor acoperite cu pășuni permanente sensibile din punct de vedere ecologic declarate de acești fermieri, numărul total al hectarelor cu pășuni permanente desemnate ca sensibile din punctul de vedere al mediului și numărul total de hectare de pășuni permanente din zonele vizate de Directivele 92/43/CEE sau 2009/147/CE;

numărul total al fermierilor supuși obligației referitoare la zonele de interes ecologic, numărul total al hectarelor arabile declarate de respectivii fermieri și numărul total al hectarelor declarate ca zonă de interes ecologic înainte de aplicarea factorilor de ponderare, defalcate pe tipurile de zone de interes ecologic enumerate la articolul 46 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;

numărul total al fermierilor care implementează obligația referitoare la zonele de interes ecologic la nivel regional sau colectiv și numărul total al hectarelor arabile declarate de acești fermieri;

până la data de 15 decembrie a fiecărui an, proporția de referință și proporția anuală a suprafețelor cu pășuni permanente în suprafața agricolă totală, precum și informațiile referitoare la obligațiile stabilite la nivelul exploatației în conformitate cu articolul 45 alineatul (2) al cincilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și cu articolul 44 din prezentul regulament;

până la data de 1 august a fiecărui an, perioada care trebuie luată în calcul la calcularea proporțiilor diferitelor culturi în conformitate cu articolul 40 alineatul (1) din prezentul regulament, precum și nivelul geografic la care este stabilită perioada respectivă.

dacă este cazul, decizia lor de a calcula plata menționată la articolul 43 alineatul (9) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 în conformitate cu al treilea paragraf de la alineatul menționat;

dacă este cazul, decizia lor de a desemna alte suprafețe cu pășuni permanente sensibile menționate la articolul 45 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;

dacă este cazul, decizia lor de a aplica plata menționată la articolul 43 alineatul (9) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 la nivel regional, astfel cum se prevede la articolul 47 alineatul (2) al doilea paragraf din regulamentul respectiv;

numărul total de fermieri care trebuie să aplice cel puțin o obligație de ecologizare menționată la articolul 43 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și numărul total al hectarelor declarate de fermierii respectivi;

numărul total al fermierilor scutiți de una sau mai multe practici de ecologizare și numărul hectarelor declarate de acești fermieri, numărul fermierilor scutiți de toate practicile deoarece respectă cerințele din Regulamentul (CE) nr. 834/2007, numărul fermierilor care participă la schema pentru micii fermieri, numărul fermierilor scutiți de obligația de diversificare a culturilor și numărul fermierilor scutiți de obligația referitoare la zona de interes ecologic, precum și numărul respectiv al hectarelor declarate de fermierii în cauză;

numărul total al fermierilor care aplică măsuri echivalente, cu distincție între fermierii care aplică echivalența în temeiul articolului 43 alineatul (3) litera (a) sau (b) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și numărul respectiv al hectarelor declarate de fermierii în cauză;

numărul total al fermierilor care sunt supuși obligației de diversificare a culturilor, defalcat în numărul fermierilor supuși obligației de diversificare prin existența a două culturi și în numărul fermierilor supuși obligației de diversificare prin existența a trei culturi și incluzând numărul respectiv al hectarelor de teren arabil declarate de fermierii în cauză;

numărul total al fermierilor luați în considerare pentru calcularea proporției dintre suprafețele pășunilor permanente și suprafața agricolă totală și numărul total de hectare acoperite de pășuni permanente declarate de acești fermieri;

numărul total al fermierilor care declară pășuni permanente sensibile din punctul de vedere al mediului, numărul total al hectarelor acoperite cu pășuni permanente sensibile din punct de vedere ecologic declarate de acești fermieri, numărul total al hectarelor cu pășuni permanente desemnate ca sensibile din punctul de vedere al mediului și numărul total de hectare de pășuni permanente din zonele vizate de Directivele 92/43/CEE sau 2009/147/CE;

numărul total al fermierilor supuși obligației referitoare la zonele de interes ecologic, numărul total al hectarelor arabile declarate de respectivii fermieri și numărul total al hectarelor declarate ca zonă de interes ecologic înainte de aplicarea factorilor de ponderare, defalcate pe tipurile de zone de interes ecologic enumerate la articolul 46 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;

numărul total al fermierilor care implementează obligația referitoare la zonele de interes ecologic la nivel regional sau colectiv și numărul total al hectarelor arabile declarate de acești fermieri;

În notificarea lor care trebuie efectuată până la data de 1 august 2014, în temeiul articolului 46 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre notifică Comisiei următoarele:

decizia lor referitoare la care dintre zonele enumerate la articolul 46 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 trebuie considerate zone de interes ecologic, completată, până la 1 octombrie 2014, de informații detaliate referitoare la deciziile în cauză, inclusiv la condițiile de aplicare în ceea ce privește zonele respective ca urmare a deciziilor luate de statele membre;

informații detaliate privind utilizarea factorilor de conversie și de ponderare menționați la articolul 46 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

În notificarea lor care trebuie efectuată până la data de 1 august a anului anterior primei aplicări a deciziei relevante în temeiul articolului 46 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre notifică Comisiei următoarele:

în cazul statelor membre care optează pentru implementarea la nivel regional menționată la articolul 46 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, informații privind delimitarea regiunilor, desemnarea zonelor, zonele selectate în sensul articolului 46 alineatul (4) din prezentul regulament, precum și informații care să justifice modul în care această implementare la nivel regional sprijină implementarea politicilor Uniunii în materie de mediu, climă și biodiversitate;

statele membre care decid să permită implementarea colectivă menționată la articolul 46 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 trebuie să includă informații privind desemnarea zonelor și zonele selectate în sensul articolului 47 alineatul (3) din prezentul regulament, dacă este cazul.

În notificarea lor care trebuie efectuată până la data de 1 august a anului anterior primei aplicări a deciziei relevante în temeiul articolului 46 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre care îndeplinesc condiția menționată la articolul 46 alineatul (7) din regulamentul menționat și care decid să aplice scutirea prevăzută la dispoziția respectivă notifică Comisiei detaliile deciziei în cauză, inclusiv datele și calculele care demonstrează că sunt îndeplinite toate condițiile pentru scutire menționate la articolul 46 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

Dacă un stat membru decide să aplice articolul 50 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pentru calcularea plății pentru tinerii fermieri, statul membru respectiv notifică Comisiei până la 31 ianuarie 2015 metoda de calculare a plății aleasă și limita maximă stabilită în conformitate cu articolul 50 alineatul (9) din regulamentul menționat.

Dacă un stat membru decide să stabilească criterii de eligibilitate în conformitate cu articolul 50 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 sau să aplice metoda de calcul menționată la articolul 50 alineatul (10) din regulamentul menționat, statul membru respectiv notifică Comisiei decizia respectivă până la 31 ianuarie 2015.

Dacă un stat membru decide să utilizeze opțiunea de a recalcula numărul fix de hectare prevăzut la articolul 50 alineatul (10) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statul membru respectiv notifică Comisiei decizia respectivă până la data de 1 august a anului pentru care s-ar aplica o astfel de recalculare și furnizează o justificare, precum și criteriile obiective pe baza cărora a fost luată decizia.

Statele membre notifică Comisiei orice decizie luată în temeiul articolului 49 alineatul (1a), în termen de cel mult 15 zile de la data luării deciziei respective.

Notificările prevăzute la articolul 54 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 includ elementele enumerate în anexa I la prezentul regulament.

Pentru fiecare măsură de sprijin cuplat și pentru fiecare dintre tipurile specifice de agricultură sau dintre sectoarele agricole specifice în cauză, statele membre notifică Comisiei numărul total al beneficiarilor, cuantumul plăților care au fost acordate, precum și suprafața totală și numărul total de animale pentru care a fost plătit efectiv sprijinul. Aceste notificări trebuie transmise până la data de 15 septembrie a anului următor celui pentru care sunt acordate plățile.

Statele membre notifică Comisiei orice decizie luată în conformitate cu articolul 53a alineatul (1), până în prima zi a lunii următoare celei în care a fost efectuată prima plată sau plata avansurilor către fermieri pentru sprijinul cuplat facultativ. Totuși, dacă o astfel de plată a fost efectuată în perioada 16-31 octombrie, notificarea respectivă se face până la 1 decembrie. Notificarea include următoarele:

o listă a măsurilor afectate și a sumelor transferate;

pentru fiecare măsură afectată, suprafețele eligibile sau numărul de animale eligibile în anul de cerere relevant după ce au fost efectuate toate controalele asupra cererilor depuse;

pentru fiecare măsură afectată, o justificare potrivit căreia un transfer este coerent cu caracterul de limitare a producției al schemei, menționat la articolul 52 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, și potrivit căreia deciziile notificate Comisiei în conformitate cu articolul 54 din regulamentul respectiv și cu alineatele (1) și (2) din prezentul articol nu devin nule.

Până la 1 august 2014, statele membre notifică Comisiei orice decizie luată în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

Dacă un stat membru decide să acorde plata redistributivă în temeiul titlului III capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, notificarea menționată la articolul 41 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 cuprinde detaliile referitoare la decizia respectivă, inclusiv detaliile și justificarea calculului plății redistributive și, după caz, informațiile privind o eventuală aplicare regională în temeiul articolului 41 alineatul (2) din regulamentul menționat și privind o eventuală graduare în cadrul numărului de hectare în temeiul articolului 41 alineatul (5) din regulamentul menționat.

Dacă un stat membru decide să acorde plata pentru zonele cu constrângeri naturale în temeiul titlului III capitolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statul membru în cauză notifică Comisiei, până la 1 august 2014, orice decizie luată în conformitate cu articolul 48 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. O astfel de notificare cuprinde detaliile referitoare la decizia respectivă, inclusiv, după caz, informațiile privind o eventuală restricționare a plăților la anumite zone în temeiul articolului 48 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, o eventuală aplicare a limitelor maxime menționate la articolul 48 alineatul (4) din regulamentul menționat sau o eventuală aplicare regională în temeiul articolului 48 alineatul (5) din regulamentul menționat.

Dacă un stat membru decide să aplice schema pentru micii fermieri în temeiul titlului V din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statul membru respectiv notifică Comisiei, până la 1 august 2014, orice decizie luată în temeiul titlului menționat.

Notificarea cuprinde detaliile privind decizia respectivă, inclusiv eventuala includere automată a fermierilor în temeiul articolului 62 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și calcularea plății în temeiul articolului 63 din regulamentul menționat.

Imediat și cel târziu până la data de 1 decembrie a anului calendaristic la care se referă plata, statele membre informează Comisia în legătură cu decizia privind finanțarea menționată la articolul 65 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

Dacă un stat membru decide să aplice articolul 8 alineatul (4), articolul 41 alineatul (8) sau articolul 52 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statul membru respectiv notifică Comisiei, până la 1 august 2014, detaliile deciziilor respective.

Când aplică oricare dintre reducerile liniare menționate la articolul 7 alineatul (1) al doilea paragraf, la articolul 51 alineatul (2) sau la articolul 65 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre informează Comisia privind reducerea procentajului aplicat, imediat și cel târziu până la data de 30 iunie a anului următor anului calendaristic în care au fost solicitate plățile directe reduse liniar.

Dacă este necesar pentru asigurarea aplicării corecte a normelor prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 sau de prezentul regulament, Comisia poate solicita statelor membre să furnizeze detalii privind orice măsură luată pentru implementarea Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 sau privind eventualele norme adoptate de Comisie în temeiul regulamentului menționat.

Dacă decid să acorde plăți directe naționale complementare în temeiul articolului 18 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, Bulgaria și România transmit Comisiei un raport până la 30 iunie 2016. Pentru fiecare plată directă națională complementară, raportul conține numărul beneficiarilor, cuantumul total al plății directe naționale complementare acordate, hectarele pentru care a fost acordată plata și rata aplicabilă plății, după caz.

Când un stat membru decide să acorde ajutoare naționale tranzitorii în temeiul articolului 37 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statul membru respectiv transmite Comisiei un raport anual până la data de 15 septembrie a anului următor implementării respectivelor ajutoare naționale tranzitorii. Pentru fiecare sector, raportul conține numărul beneficiarilor, cuantumul ajutoarelor naționale tranzitorii acordate, hectarele, numărul de animale sau de alte unități pentru care au fost acordate ajutoarele, precum și rata ajutorului respectiv, după caz.

În eventualitatea revizuirii unei decizii notificate Comisiei în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 sau cu prezentul regulament, decizia rezultată din revizuire este notificată Comisiei în termen de patru săptămâni de la luarea deciziei respective, cu excepția cazului în care Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 prevede un alt termen pentru o astfel de notificare.

Notificarea în cauză include detaliile referitoare la decizie și, după caz, o justificare și criteriile obiective pe baza cărora s-a luat decizia respectivă.

CAPITOLUL 7

Anexa X la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 se înlocuiește cu textul din anexa II la prezentul regulament.

Regulamentele (CE) nr. 1120/2009 și (CE) nr. 1121/2009 se abrogă.

Totuși, regulamentele menționate continuă să se aplice în ceea ce privește cererile de ajutor referitoare la anii calendaristici anteriori anului calendaristic 2015.

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament se aplică în ceea ce privește cererile de ajutor referitoare la anii calendaristici ulteriori anului calendaristic 2014.

ANEXA I

ANEXA I

Conținutul informațiilor care trebuie comunicate Comisiei în temeiul articolului 67 alineatul (1)

Informațiile includ:

procentajul din plafonul național menționat la articolul 53 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pentru fiecare an până în 2020;

titlul fiecărei măsuri de sprijin;

o descriere a fiecărei măsuri de sprijin, incluzând cel puțin:

sectorul sau regiunea vizat(ă);

tipurile de agricultură specifice și/sau sectoarele agricole specifice selectate, precum și o descriere a dificultăților întâmpinate și, dacă este cazul, criteriile fixate de statele membre în scopul stabilirii regiunilor menționate la articolul 52 alineatul (1) din prezentul regulament;

importanța economică, socială sau de mediu aferentă;

orice implementare a derogării prevăzute la articolul 52 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;

durata acesteia;

condițiile de eligibilitate aplicabile;

pentru statele membre care aplică articolul 53 alineatul (2) al treilea paragraf din prezentul regulament, criteriile aplicate pentru stabilirea fiecărui cuantum modulat per unitate în conformitate cu paragraful respectiv;

cuantumul (cuantumurile) estimat(e) al(e) sprijinului per unitate, calculat(e) în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) al treilea paragraf din prezentul regulament;

cuantumul fixat pentru finanțare;

suprafețele și producțiile fixate sau numărul de animale fixat în conformitate cu articolul 52 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;

după caz, suprafața maximă fixată în scopul implementării sprijinului pentru semințele oleaginoase menționate la articolul 53 alineatul (3) din prezentul regulament;

eventualele măsuri existente aplicate în cadrul altor scheme de sprijin ale Uniunii sau al măsurilor finanțate prin ajutoare de stat în aceeași regiune sau în același sector ca măsura de sprijin cuplat și, după caz, criteriile și normele administrative aplicate pentru a se garanta că sprijinul care vizează soluționarea aceleiași dificultăți ca cea menționată la articolul 52 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 nu este acordat și în cadrul altor scheme de sprijin ale Uniunii, în conformitate cu articolul 52 alineatul (9) din regulamentul respectiv;

după caz, descrierea detaliată a situației specifice a regiunii sau a sectorului vizat și caracteristicile tipurilor de agricultură specifice sau ale sectoarelor agricole specifice care fac ca procentajul prevăzut la articolul 53 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 să fie insuficient pentru soluționarea dificultăților identificate și care justifică un nivel mai ridicat de sprijin în conformitate cu articolul 54 alineatul (2) din regulamentul respectiv;

după caz, demonstrarea existenței uneia dintre necesitățile menționate la articolul 55 alineatul (1) litera (a), (b), (c) sau (d) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

procentajul din plafonul național menționat la articolul 53 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pentru fiecare an până în 2020;

titlul fiecărei măsuri de sprijin;

o descriere a fiecărei măsuri de sprijin, incluzând cel puțin:

sectorul sau regiunea vizat(ă);

tipurile de agricultură specifice și/sau sectoarele agricole specifice selectate, precum și o descriere a dificultăților întâmpinate și, dacă este cazul, criteriile fixate de statele membre în scopul stabilirii regiunilor menționate la articolul 52 alineatul (1) din prezentul regulament;

importanța economică, socială sau de mediu aferentă;

orice implementare a derogării prevăzute la articolul 52 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;

durata acesteia;

condițiile de eligibilitate aplicabile;

pentru statele membre care aplică articolul 53 alineatul (2) al treilea paragraf din prezentul regulament, criteriile aplicate pentru stabilirea fiecărui cuantum modulat per unitate în conformitate cu paragraful respectiv;

cuantumul (cuantumurile) estimat(e) al(e) sprijinului per unitate, calculat(e) în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) al treilea paragraf din prezentul regulament;

cuantumul fixat pentru finanțare;

suprafețele și producțiile fixate sau numărul de animale fixat în conformitate cu articolul 52 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;

după caz, suprafața maximă fixată în scopul implementării sprijinului pentru semințele oleaginoase menționate la articolul 53 alineatul (3) din prezentul regulament;

eventualele măsuri existente aplicate în cadrul altor scheme de sprijin ale Uniunii sau al măsurilor finanțate prin ajutoare de stat în aceeași regiune sau în același sector ca măsura de sprijin cuplat și, după caz, criteriile și normele administrative aplicate pentru a se garanta că sprijinul care vizează soluționarea aceleiași dificultăți ca cea menționată la articolul 52 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 nu este acordat și în cadrul altor scheme de sprijin ale Uniunii, în conformitate cu articolul 52 alineatul (9) din regulamentul respectiv;

după caz, descrierea detaliată a situației specifice a regiunii sau a sectorului vizat și caracteristicile tipurilor de agricultură specifice sau ale sectoarelor agricole specifice care fac ca procentajul prevăzut la articolul 53 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 să fie insuficient pentru soluționarea dificultăților identificate și care justifică un nivel mai ridicat de sprijin în conformitate cu articolul 54 alineatul (2) din regulamentul respectiv;

după caz, demonstrarea existenței uneia dintre necesitățile menționate la articolul 55 alineatul (1) litera (a), (b), (c) sau (d) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

sectorul sau regiunea vizat(ă);

tipurile de agricultură specifice și/sau sectoarele agricole specifice selectate, precum și o descriere a dificultăților întâmpinate și, dacă este cazul, criteriile fixate de statele membre în scopul stabilirii regiunilor menționate la articolul 52 alineatul (1) din prezentul regulament;

importanța economică, socială sau de mediu aferentă;

orice implementare a derogării prevăzute la articolul 52 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;

durata acesteia;

condițiile de eligibilitate aplicabile;

pentru statele membre care aplică articolul 53 alineatul (2) al treilea paragraf din prezentul regulament, criteriile aplicate pentru stabilirea fiecărui cuantum modulat per unitate în conformitate cu paragraful respectiv;

cuantumul (cuantumurile) estimat(e) al(e) sprijinului per unitate, calculat(e) în conformitate cu articolul 53 alineatul (2) al treilea paragraf din prezentul regulament;

cuantumul fixat pentru finanțare;

suprafețele și producțiile fixate sau numărul de animale fixat în conformitate cu articolul 52 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;

după caz, suprafața maximă fixată în scopul implementării sprijinului pentru semințele oleaginoase menționate la articolul 53 alineatul (3) din prezentul regulament;

eventualele măsuri existente aplicate în cadrul altor scheme de sprijin ale Uniunii sau al măsurilor finanțate prin ajutoare de stat în aceeași regiune sau în același sector ca măsura de sprijin cuplat și, după caz, criteriile și normele administrative aplicate pentru a se garanta că sprijinul care vizează soluționarea aceleiași dificultăți ca cea menționată la articolul 52 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 nu este acordat și în cadrul altor scheme de sprijin ale Uniunii, în conformitate cu articolul 52 alineatul (9) din regulamentul respectiv;

ANEXA II

ANEXA II

ANEXA X

Factorii de ponderare și de conversie menționați la articolul 46 alineatul (3)

Factorii de conversie și de ponderare se aplică și elementelor incluse în practicile echivalente enumerate în secțiunea III din anexa IX care sunt aceleași cu elementele enumerate în prezenta anexă și cu cele menționate la articolul 45 din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de modificare a anexei X la regulamentul menționat (JO L 181, 20.6.2014, p. 1), exclusiv în scopul calculării zonei de interes ecologic a exploatației după cum se prevede la articolul 46 alineatul (1) din prezentul regulament.

ANEXA XFactorii de ponderare și de conversie menționați la articolul 46 alineatul (3)

ANEXA X

Factorii de ponderare și de conversie menționați la articolul 46 alineatul (3)

Factorii de conversie și de ponderare se aplică și elementelor incluse în practicile echivalente enumerate în secțiunea III din anexa IX care sunt aceleași cu elementele enumerate în prezenta anexă și cu cele menționate la articolul 45 din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de modificare a anexei X la regulamentul menționat (JO L 181, 20.6.2014, p. 1), exclusiv în scopul calculării zonei de interes ecologic a exploatației după cum se prevede la articolul 46 alineatul (1) din prezentul regulament.

ANEXA III

ANEXA III

Metoda Uniunii de determinare cantitativă a conținutului de Δ9-tetrahidrocanabinol al soiurilor de cânepă

Domeniu de aplicare

Metoda stabilită în prezenta anexă este folosită pentru a determinarea conținutului de Δ9-tetrahidrocanabinol (denumit în continuare THC) al soiurilor de cânepă (Cannabis sativa L.). După caz, metoda se aplică urmând procedura A sau procedura B, descrise în prezenta anexă.

Metoda se bazează pe determinarea cantitativă prin cromatografie în fază gazoasă (GC) a conținutului de THC, după extragerea cu ajutorul unui solvent adecvat.

Procedura A

Procedura A se utilizează pentru controalele asupra producției de cânepă menționate la articolul 32 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și la articolul 30 litera (g) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014 al Comisiei.

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014 al Comisiei din 17 iulie 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește sistemul integrat de administrare și control, măsurile de dezvoltare rurală și ecocondiționalitatea (JO L 227, 31.7.2014, p. 69).

Procedura B

Procedura B se utilizează în cazurile menționate la articolul 36 alineatul (6) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014.

Eșantionare

Eșantioane

Eșantioanele se prelevează în timpul zilei, conform unui traseu sistematic care să asigure colectarea unui eșantion reprezentativ pentru parcela în cauză, dar excluzând marginile acesteia.

Procedura A: dintr-o cultură de cânepă de un anumit soi, aflată pe câmp, se prelevează de la fiecare plantă selecționată un eșantion de 30 cm care conține cel puțin o inflorescență femelă. Eșantionarea se efectuează în perioada cuprinsă între a douăzecea zi de la începutul înfloririi și a zecea zi de după sfârșitul înfloririi.

Statele membre pot autoriza efectuarea eșantionării în perioada cuprinsă între începutul înfloririi și a douăzecea zi de la începutul înfloririi, cu condiția ca, pentru fiecare soi cultivat, să se efectueze alte prelevări reprezentative, în conformitate cu primul paragraf, în perioada cuprinsă între a douăzecea zi de la începutul înfloririi și a zecea zi de după sfârșitul înfloririi.

În cazul cânepii cultivate drept cultură secundară, în absența inflorescențelor femele, se prelevează 30 cm din partea superioară a tulpinii plantei. În acel caz, eșantionarea se efectuează chiar înainte de sfârșitul perioadei de vegetație, de îndată ce frunzele încep să prezinte primele semne de îngălbenire, însă nu mai târziu de momentul în care începe, potrivit previziunilor, o perioadă de îngheț.

Procedura B: dintr-o cultură de cânepă de un anumit soi, aflată pe câmp, se prelevează treimea superioară a fiecărei plante selecționate. Eșantionarea se efectuează pe parcursul celor 10 zile care urmează după încheierea înfloririi sau, în cazul cânepii cultivate drept cultură secundară, în absența inflorescențelor femele, chiar înainte de sfârșitul perioadei de vegetație, de îndată ce frunzele încep să prezinte primele semne de îngălbenire, însă nu mai târziu de momentul în care începe, potrivit previziunilor, o perioadă de îngheț. În cazul soiurilor dioice, se prelevează doar plante femele.

Mărimea eșantionului

Procedura A: pentru fiecare parcelă, eșantionul este format din prelevări de la 50 de plante.

Procedura B: pentru fiecare parcelă, eșantionul este format din prelevări de la 200 de plante.

Fiecare eșantion se introduce într-un săculeț de pânză sau de hârtie, fără a fi strivit, apoi este dus la laborator pentru analiză.

Dacă este necesar, statul membru poate prevedea recoltarea unui al doilea eșantion, în vederea unei contraanalize, acest al doilea eșantion urmând a fi păstrat fie de producător, fie de organismul responsabil cu analiza.

Uscarea și depozitarea eșantionului

Uscarea eșantioanelor începe cât mai repede posibil și, în orice caz, în termen de 48 de ore, prin orice metodă care implică o temperatură mai mică de 70 °C.

Eșantioanele trebuie uscate până când ating o greutate constantă și un conținut de umiditate între 8 % și 13 %.

După uscare, eșantioanele se păstrează fără a fi strivite, la adăpost de lumină, la o temperatură mai mică de 25 °C.

Determinarea conținutului de THC

Pregătirea eșantionului pentru analiză

Eșantioanele uscate se curăță de tulpini și de semințele mai mari de 2 mm.

Eșantioanele uscate se macină până se obține un praf semifin (care să treacă printr-o sită cu ochiuri de 1 mm).

Acest praf poate fi păstrat timp de 10 săptămâni, într-un loc uscat și întunecos, la o temperatură mai mică de 25 °C.

Reactivi și soluție de extracție

Reactivi

Δ9-tetrahidrocanabinol, pur din punct de vedere cromatografic;

Scualan, pur din punct de vedere cromatografic, utilizat ca standard intern.

Soluție de extracție

35 mg de scualan la 100 ml de hexan.

Extragerea THC

Se cântăresc 100 mg din eșantionul pentru analiză sub formă de praf și se introduc într-un tub de centrifugare, apoi se adaugă 5 ml de soluție de extracție care conține standardul intern.

Eșantionul se scufundă într-o baie cu ultrasunete, unde se lasă timp de 20 de minute. După centrifugarea timp de cinci minute la 3000 de rotații/minut, se colectează soluția de THC supernatantă. Soluția colectată se injectează în cromatograf și se efectuează analiza cantitativă.

Cromatografia în fază gazoasă

Aparatură

gaz-cromatograf echipat cu un detector cu ionizare în flacără și cu un injector cu sau fără divizare;

coloană care permite o bună separare a canabinoidelor, de exemplu o coloană capilară din sticlă cu lungime de 25 m și diametru de 0,22 mm, impregnată cu o fază de fenil-metil-siloxan nepolară de 5 %.

Intervale de etalonare

Cel puțin trei puncte pentru procedura A și cinci puncte pentru procedura B, inclusiv punctele 0,04 și 0,50 mg/ml de THC în soluție de extracție.

Condiții experimentale

Următoarele condiții sunt enumerate ca exemple pentru coloana menționată la litera (a):

temperatura cuptorului 260 °C

temperatura injectorului 300 °C

temperatura detectorului 300 °C

Volumul injectat: 1 μl

Rezultate

Rezultatele sunt exprimate cu două zecimale, în grame de THC la 100 de grame de eșantion de analiză uscat până când ajunge la o greutate constantă. Se aplică o toleranță de 0,03 g la 100 g.

Procedura A: o determinare per eșantion pentru analiză.

Cu toate acestea, dacă rezultatul obținut astfel este peste limita prevăzută la articolul 32 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, se efectuează o a doua determinare per eșantion de analiză, iar rezultatul care se reține este media celor două determinări.

Procedura B: rezultatul reprezintă media a două determinări per eșantion pentru analiză.

Δ9-tetrahidrocanabinol, pur din punct de vedere cromatografic;

Scualan, pur din punct de vedere cromatografic, utilizat ca standard intern.

35 mg de scualan la 100 ml de hexan.

gaz-cromatograf echipat cu un detector cu ionizare în flacără și cu un injector cu sau fără divizare;

coloană care permite o bună separare a canabinoidelor, de exemplu o coloană capilară din sticlă cu lungime de 25 m și diametru de 0,22 mm, impregnată cu o fază de fenil-metil-siloxan nepolară de 5 %.

temperatura cuptorului 260 °C

temperatura injectorului 300 °C

temperatura detectorului 300 °C

Procedura A: o determinare per eșantion pentru analiză.

Procedura B: rezultatul reprezintă media a două determinări per eșantion pentru analiză.

Tabelul 1